Fr Radu

Istoria biserici mileniul I partea 2

3. SUPREMAȚIA BISERICII APUSEANA

CATOLICE ( 313 – 590)
Biserica și statul
1. CONSTANTIN (274-337)
- Împăcarea Bisericii cu statul a dus la întregul control al statului asupra
Bisericii;
a) - Constantin era fiul nelegitim al conducatorului militar roman
Constantinus și al unei sclave eliberate, o creștină orientală Elena;

b) - În anul 312, a văzut pe cer o cruce cu scrisul „CUCERESTE CU

ACEST SEMN” ,după care a învins dușmanul la podul Milvian pe raul
Tibru;
- El a ținut și funcția de „Pontifux Maximus” – preot principal al
religiei de stat, pagane;
- A acceptat botezul cu puțin înainte de moarte;
- Se presupune ca politica lui era un amestec de superstitie siprofit;
- I-a executat pe tinerii care au încercat să emită pretenții la tronullui;

c) - Toate acestea ne conduc la ideea că împăratul Constantin nu a fost atras

de creștinism din dorinta de întoarcere la Dumnezeu,ci a considerat că

1
 Biserica ar putea fi noul centru al unității și că ar putea salva cultura
clasică și imperiul Roman.

2. Edicte/decrete date de Constantin pentru a favoriza Biserica:

- Edictul de la Milano – 313: Libertatea de închinare;
- A înapoiat proprietățile confiscate de la Biserică;
- Se prevedea subvenționarea Bisericii de către stat;
- Interzicerea ghicirilor;
- Declararea „Zilei Soarelui” (duminicii) ca zi de odihna siinchinare;
- A pus Biserica în slujba imperiului.

A) *În anul 330 Constantin a înființat orașul Constantinopol,în actualul

Instambul turcia ,era capitala imperiului,fapt ce a dus la despărțirea
Rasaritului de Apus și a deschis calea spre schisma din 1054.

B) *După despărțirea Bisericii, Constantinopolul a devenit centrul puterii

politice în Răsărit, iar, în anul 476, episcopul Romei a fost investit cu
putere politica si Spirituala în apus(Roma).

4. Avantajele libertății Bisericii:

- A ridicat tonul moral al societății;

- Demnitatea femeii – i s-a acordat mai multă recunoaștere în

societate;
- Spectacolele cu gladiatori au fost eliminate;
- Sclavilor li s-a aplicat un tratament mai bland;
- Legislația romana a devenit mai dreaptă;- Raspandirea
lucrării misionare a fost grăbită.

5. Dezavantajele libertății Bisericii:

- Cererea guvernului de a interveni în problemele spirituale și
teologiceale Bisericii în schimbul poziției, protectiei și ajutorului;
- Cand Biserica a ajuns la putere a devenit prea adesea
persecutoareapăgânismului,tot așa de aroganta cum au fost și păgânii cu
creștinii;

2
 6. Biserica și barbarii

Între anii 375- 1066, teutonii, vikingii, slavii și mongolii au migrat în

masă înspre Europa, și-au ocupat teritorii: -
Concluzii:
-La sfârșitul acestei perioade Biserica și-a adus contribuția la convertirea
invadatorilor teutoni și asimilarea de către aceștia a elementelor culturii greco-
romane.

-Din dorința de a cuprinde tot mai multe teritorii de evanghelizare,

masele de pagani castigate la religia creștină au fost prea mari ca Biserica să-i
poată educa și învața Sfânta Scriptură,așa că au intrat în Biserica relativ ușor
sărbătorile și ritualurile păgâne precum închinarea la sfinți, asemanata cu
închinarea la eroi.

-Biserica a fost partial păgânizată.

7. Controversele și dezvoltarea crezului

Metoda adoptată de Biserica pentru rezolvarea diferențelor de opinie
apărute în Biserica în legătură cu învățăturile Scripturilor a fost conciliul
ecumenic sau universal prezidate de obicei de împăratul roman.

- 325-451: convocarea conciliilor universale ale

conducătorilorBisericii, unde au formulat principiile universale ale Bisericii,
prin crezul de la Niceea si cel Atanasian.

- Crezul de la Niceea
– Restabilirea unității Bisericii amenințată de Arie (preot in Alexandria
care a contestat Dumnezeirea Domnului Isus Cristos).
- S-a stabilit data paștelui.
- Dogmele și doctrinele formulate în aceasta perioada au fost
rezultatulgandirii si cercetarii intense a Bibliei si a scrierilor Bisericii pentru a
interpreta corect sensul Scripturilor și pentru a evita opiniile eronate.
- S-au ținut șapte concilii reprezentative pentru întreaga
Bisericacreștină și anume:

1. Niceea-325-pentru a clarifica disputa ariana;

3
 2. Constantinopol-381-pentru sustinerea personalitatii Duhului
Sfant șiumanitatii lui Hristos;

3. Efes-431-pentru a sublinia unitatea personalității lui Hristos;

4. Calcedon-451-pentru afirmarea relației dintre cele două

naturi ale luiHristos;

5. Constantinopol-553-pentru a dezbate disputa monofizica;

6. Constantinopol-680-pentru a condamna monotelitii;

7. Niceea-787-pentru a dezbate probleme legate de

controversaiconoclasta.

Crezul de la Niceea
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul.
Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și
nevăzutelor.
Și întru Unul Domn Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut,
Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii,
Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
născut, nu făcut,
Cel de o ființă cu Tatăl,
prin care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire,
S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat
De la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara,
și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat
și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi după Scripturi.
Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii și morții,
a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și în Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul,
Care de la Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl și Fiul,
este închinat și slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
În Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților și
viața veacului ce va să vie.

4
 Amin.

8. Liturghia
Patriarhul Constantinopolului a ajuns sub controlul Împăratului, iar
Biserica a devenit un departament al statului.
Un mare număr de păgâni a invadat bisericile și,din dorința ca ei sa se
simta bine printre ceilalți creștini,disciplina in Biserica a devenit mai lejera
(fără discriminare).

-Afluxul de barbari și creșterea puterii episcopale au dus la schimbări în

închinarea Bisericii.

-Așa s-a introdus în Biserica venerarea îngerilor,a sfinților, a moastelor, a

tablourilor și a statuilor.

A. -Duminica a devenit una din zilele importante în calendarul

Bisericii,după ce Constantin a hotărât că aceasta trebuie sa fie o zi
de închinare civică și religioasă.

B. -În Apus s-a sărbătorit sosirea magilor pentru a-L vedea pe Hristos,
iar în Răsărit botezul lui Hristos.

C. -Craciunul a început sa fie ținut la mijlocul secolulul al IV-lea, cu

adoptarea datei de 25 decembrie, care fusese respectată mai înainte
de păgâni sărbătoarea soarelui.

D. -Dezvoltarea doctrinei păcatului originar a dus la botezul copiilor

mici.

E. -Cina Domnului ocupă un loc de frunte în ordinea Liturghiei.Se

credea că preotul ține locul lui Hristos la cina,oferind un sacrificiu
deplin și adevărat lui Dumnezeu Tatăl.

5
 Vesmintele speciale pentru preoți au apărut mai târziu,când s-a renunțat
la tipul de îmbrăcăminte romana.

CAPITOLUL II. PERIOADA

MEDIEVALA(590-1517)
De la urcarea pe scaunul papal a lui Grigore I, ca episcop al Romei, se
trage o linie de demarcație între perioada antică și cea medievală a
Bisericii.

Papa Grigore I supranumit și Grigore cel Mare (540-604)

- S-a născut într-o familie nobilă și bogată de la Roma;
- În anul 570 a fost ales prefect al Romei;
- În anul 590 a fost ales episcop după moartea lui Pelagius;
- A fost unul din cei mai capabili administratori pe care i-a avut
Biserica
Romana în timpul Evului Mediu;
- A pus accent pe mărirea puterii episcopului roman;
- A fost numit ca și cap al tuturor bisericilor de către împăratul Focas al
Constantinopolului, denumire pe care nu a acceptat-o, ci s-a considerat
„slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”;
- Împreuna cu Ieronim, Ambrozie si Augustin este numit doctor
alBisericii Apusene.

Activitatea misionară:

6
Activitatea misionara in acea vreme era condusa de episcopi,fie de
răsărit,fie de apus și avea scopul de a încreștina atat pe pagani,cât și pe
cei ce au trecut de partea lui Mahomed.

-Biserica de apus a fost mult mai activa din punct de vedere misionar.
Biserica Irlandeza a fost cea mai activa în raspandirea culturii din nordul
Europei între anii 590- 800.

-Biserica romana incepuse activitatea misionara in sudul Angliei.

Augustin, staretul manastirii Sf.Andrei din Roma, în fruntea unui grup de
călugări a fost trimis de Grigorie ca să-i câștige pe anglo-saxoni la
credința creștină.
Biserica de Răsărit s-a angajat în mai multe lucrări misionare:

Bulgarii au fost câștigați la creștinism în anul 864,sub Boris,

adoptand credința Constantinopolului.
Chiril și Metodiu i-au castigat pe moravieni la credinta
Constantinopolului.

Rusia a fost castigata la creștinism prin prințesa Olga, care l-a convins
pe nepotul ei Vladimir să-l recunoască oficial în anul 988.

Maghiarii au fost castigati la creștinism de Biserica din Răsărit tot în

aceasta perioada, dar apoi au imbratisat religia catolica.

Cauzele separarii Bisericii de Apus de cea de Rasarit:

-Mutarea capitalei imperiului la Constantinopol,în anul 330, a pavat
drumul pentru separarea politica;
- Theodosiu a pus conduceri separate în Rasarit și Apus,
înadministrarea regiunilor în anul 395;
- Papa a fost prea departe de împărat.Împăratul putea controla
maigreu activitățile Bisericii de Răsărit, astfel papa a devenit
conducătorul spiritual și secular al Apusului în vremuri de criza;

CONCLUZII:

7
- În Biserica de Apus s-au produs mai multe schimbări,deoarece au
fostdeschiși mișcării ecumenice moderne,fapt care a condus la o
influența mult mai mare asupra lumii;

Marea Schismă

- La 16 iulie 1054 ,Trimiși lui Papa Leon al IX au dat un decret

deexcomunicare patriarhului de la răsărit și a discipolilor lui.Patriarhul l-a
anatemizat pe papa de la Roma și pe urmașii lui.
- Odată cu ruptura au apărut doua mari diviziuni ale religiei
creștineexcomunicandu-se una pe alta pentru mulți ani de atunci
încoace.
Cei de la răsărit numindu-se Biserica Ortodoxă
(Dreapta Credință)
Cei de la apus numinduse Biserica Catolica (Universală)

- Neînțelegerile tot mai mari dintre cele doua parti ale Bisericii au
dus lamarea schisma din anul 1054.

- Aceasta excomunicare a fost indepartata pe 7 decembrie 1965,

decătre papa Paul al VII-lea si Athenagoras.