Creștinismul

• Creștinismul este religia întemeiată de Iisus

Hristos, iar numele ei provine de la întemeietor
(Christos/Cristos/Hristos).
• Își are începuturile în iudaism.
• Ziua de naștere a creștinismului este Cincizecimea
(Pogorârea Sfântului Duh), la care Sfântul Apostol
Petru ține o predică/cuvântare, iar la final 3000
de bărbați primesc botezul creștin.
• Creștinismul s-a răspândit în întreagă lume,
datorită activității Sfinților Apostoli și a ucenicilor
lor.
• Creștinismul este o religie revelată, învățăturile
fiind transmise prin: Vechiul Testament, Noul
Testament și Sfânta Tradiție.
• În anul 313, prin
Edictul de la Milan,
creștinismul devine
religie tolerată în
Imperiul Roman, în
timpul Împăratului
Constantin cel Mare,
iar în anul 380, prin
Edictul de la
Tesalonic din timpul
Împăratului Teodosie
cel Mare, religie
oficială
(constitutivă).
Învățăturile principale ale creștinismului:

• Învățătura despre Sfânta Treime

• Învățătura despre Mântuitorul Iisus Hristos
• Învățătura despre Fecioara Maria
• Învățătura despre Biserică
• Învățătura despre Sfintele Taine
• Învățătura despre înviere și Viața veșnică
Momentele istorice mai importante din istoria creștinismului:

• Perioada Sinoadelor Ecumenice și fixarea învățăturilor (dogmelor)

creștine
• Marea Schismă din 1054
• Cruciadele
• Reforma Protestantă din 1517
• Contrareforma
• Uniația și Școala Ardeleană (în țara noastră)
1. Perioada Sinoadelor Ecumenice și fixarea
învățăturilor (dogmelor) creștine
2. Marea Schismă (1054)
• Până în anul 1054 a existat o singură biserică, dar începând cu acest
an, datorită mai multor disensiuni, Biserica de la Roma s-a rupt de
Biserica de la Constantinopol.
• Din această ruptură a rezultat: Biserica Ortodoxă cu centrul spiritual
la Constantinopol și Biserica Romano-Catolică cu centrul spiritual la
Roma.
• Acest eveniment a purtat numele de Marea Schismă de la 1054
Cauzele Schismei
Cauze politice:
- ambiții și orgolii pentru putere ale papei de la Roma și ale Împăratului
Bizantin.
- Divizarea din 395 a Imperiului Roman în: Imperiul Roman de Răsărit
(Bizantin) cu capitala la Constantinopol și Imperiul Roman de Apus cu
capitala la Ravena și mai apoi Mediolaum.
Cauze economice:
- comerțul dintre Apus și Răsărit era dominat de marile orașe apusene:
Veneția și Genova.
Cauze culturale:
- Multitudinea de tradiții culturale ale popoarelor din cadrul Imperiului Roman,
care ducea la mari deosebiri în ceea ce privește concepția de viață și aspirațiile
popoarelor din cele două zone geografice.
- Bizantinii au dezaprobat cultura apuseană, dar și invers.
- Bizantinii au adoptat ca limbă oficială greaca, cu toate că în Imperiul Roman se
vorbea latina.
Cauze religioase:
- Primatul papal sau autoritatea absolută a papei.
- Adaosul ,,filioque” din Crez (Și întru Duhul Sfânt …, care din Tatăl și Fiul
purcede)
- Azima sau pâinea nedospită întrebuințată de apuseni la Sfânta Împărtășanie,
în timp ce în răsărit se folosește pâine dospită.
- Purgatoriul.
- Celibatul preoților, la romano-catolici.
- Postul în zi de sâmbătă practicat de latini.
- Consumul de lactate și ouă în timpul Postului Mare al latinilor.
- Tunderea bărbilor de către clerul apusean.
- Simonia (mita).
Desfășurarea evenimentelor
• În secolul XI normanzii sunt aduși de către Papă în Sicilia și Sudul
Italiei pentru a îndepărta pericolul arab.
• Prin această mișcare, a Papei, sunt atinse interesele Bizanțului care
avea episcopii în acele ținuturi.
• Pentru a împăca lucrurile, Împăratul Constantin al IX-lea
MONOMAHUL, convoacă la Constantinopol un Sinod la care îi invită
pe apuseni.
• Apuseni sunt reprezentați la Sinod de Cardinalul Humbert, delegatul
papal.
• Humbert este primit cu mare fast la curtea împăratului, dar este tratat
cu indiferență și răceală de către Patriarhul Mihail Celularie.
- Văzând atitudinea Patriarhului, Humbert redactează, fără acordul papei, un
act de excomunicare pentru Biserica Răsăriteană și reprezentanții ei.
- Răsăriteni erau acuzați în acest act de erori în credință.
- Documentul va fi pus de Cardinalul Humbert pe Sfânta Masă din altarul
Catedralei Sfânta Sofia, în timpul Sfintei Liturghii, în data de 16 iulie 1054.
- Acest act va fi descoperit de răsăriteni la sfârșitul slujbei.
- La 24 iulie 1054, Patriarhul Mihail Celularie, răspunde la excomunicarea
apusenilor, tot printr-o excomunicare, adresată Papei, Cardinalului Humbert
și întregii Biserici Apusene.
- Contemporanii acelor zile nu au dat importanță prea mare evenimentelor,
deoarece erau obișnuiți cu astfel de dispute între Apus și Răsărit, dar de
această dată s-a creat ruptura definitivă.
Consecințele Schismei:
• Separarea statelor în ortodoxe și catolice.
• Deosebiri dogmatice, cultice și canonice.
• S-a slăbit unitatea creștinilor.
• Cruciații latini ocupă în 1204 Constantinopolul.
• Bizanțul este cucerit în 1453 de către turci.
• Excomunicările din 16 și 24 iulie 1054 au fost ridicate reciproc și
concomitent pe 7 decembrie 1965.
• S-au pus bazele unui dialog ecumenic impulsionat de Mișcarea
Ecumenică.
3. Cruciadele
• Cruciadele au fost expediții militare organizate cu sprijinul și binecuvântarea
papilor și aveau ca drept scop recuperarea teritoriilor creștine căzute sub
stăpânire musulmană.
• Ele au fost proclamate ca războaie sfinte.
• Au existat 8 cruciade:
Cruciada I (1096–1099)
Cruciada a II-a (1147–1149)
Cruciada a III-a (1189–1192)
Cruciada a IV-a (1202–1204)
Cruciada a V-a (1217–1221)
Cruciada a VI-a (1228–1229)
Cruciada a VII-a (1248–1254)
Cruciada a VIII-a (1270)
Consecințele cruciadelor
• Cruciadele au avut consecințe negative și pozitive, cele negative
decurgând din distrugerile de bunuri și masacrele ce aveau loc în
timpul războaielor, din exploatarea populației supuse, cele pozitive
constând în contactul dintre două civilizații, care s-au influențat
reciproc.
• Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legăturilor (comerciale,
politice, culturale) dintre Orient și Occident.
4. Reforma Protestantă

• Este evenimentul major

care a marcat istoria
secolului al XVI-lea (1517)
• Cauzele reformei:
Cauze politice:
• Dorința de putere a papilor
• Ierarhii Bisericii Catolice au ajuns și conducători politici
• Întemeierea statului papal
• Folosirea puterii coercitive (a statului) de către papi în rezolvarea
problemelor religioase
• Degradarea imaginii instituției papale
 Cauze economico-sociale:

• Asuprirea țăranilor și muncitorilor prin taxe înrobitoare impuse de stat

și biserică
• Acumularea averilor în mod neonest de către clerici
Cauze culturale:
• Valorile promovate de Umanism și Renaștere au zdruncinat credința și
dogmele Bisericii
• Mișcările renascentiste au pus în circulație valorile culturale și artistice
ale antichității greco-romane
• Cultivarea încrederii exagerate în forțele creatoare ale omului
• Reprezentanții renașterii au promovat idei care îl îndepărtau pe om de
tot ce este spiritual
Cauze religioase:
• Sistemul autoritare de guvernare al papilor
• Corupția în rândul clericilor
• Imoralitatea clerului
• Înființarea inchiziției
• Vânzarea indulgențelor papale
Reformatori:
1. Martin Luther = Biserica Evanghelică
• A trăit între 1483-1546
• Este inițiatorul reformei în Apus
• A condamnat vânzarea indulgențelor papale de către călugărul Tetzel
• A contestat primatul papal și a susținut conducerea sinodală
• A redactat 95 de teze pe care le-a afișat pe ușile Catedralei din
Wittenberg (1517)
• Principiile lui Luther:
- Mântuirea se realizează prin credință (SOLA FIDE) și prin har (SOLA
GRATIA), excluzând faptele bune
- Izvorul adevărurilor de credință este doar Sfânta Scriptură (SOLA
SCRIPTURA)
- Recunoaște doar trei taine: Botezul, Euharistia și Pocăința
- Nu admite ierarhia bisericească harică, ci susține preoția universală
- Respinge celibatul preoților
- Nu acceptă cultul: Maicii Domnului, a sfinților, al icoanelor, al
moaștelor și nici monahismul.
2. Jean Calvin = Biserica Reformată
• A trăit între 1509-1564
• A urmat studii de teologie, filozofie și drept
• A preluat ideile lui Luther
• A desfășurat o bogată activitate la Geneva, timp de 20 de ani
• A impus un regim sever bazat pe teroare
• În 4 ani în Geneva au avut loc 58 de spânzurări și 76 de arderi pe rug
(urmările Inchiziției)
• Calvinismul s-a răspândit în Franța, Germania, Țările de Jos, Scoția și
Ungaria
• Principiile lui Calvin:
- predestinația absolută (Dumnezeu a ales din veșnicie ca pe unii
oameni să-i mântuiască, iar pe alții nu)
- Recunoaște doar două taine: Botezul și Euharistia
- Simplifică cultul divin și mai mult decât Luthe
- Introduce ordinea și disciplina exagerată în Biserică
3. Henric al VIII-lea = Biserica Anglicană
• A trăit între anii 1491-1547
• În anii 1534, el a anulat jurisdicţia papală şi s-a
autodeclarat şef suprem al Bisericii pe pământ,
despărțindu-se de Biserica de la Roma.
• Motivul rupturii cu papalitatea își are originea în dorința
regelui de a divorța de Ecaterina de Aragon și de a se
recăsători cu Ana Boleyn, o doamnă de la curte.
Papa Clement VII refuză să declare nulă căsătoria lui
Henric cu Ecaterina; de aceea regele a rupt legătura cu
Roma.
• El nu este un reformator, în adevăratul sens al cuvântului,
așa cum a fost Luther, dar este fondatorul unei religii.
4. Ulirich Zwingli
• A trăit între 1484-1531
• A fost conducătorul Reformei Protestante în Elveția și
întemeietor al Bisericilor Reformate (de confesiune
helvetică)
• Independent de Luther, Zwingli a ajuns la concluzii
similare, prin studierea Scripturilor din punctul de vedere
al unui cărturar umanist
• Reforma lui Zwingli a fost susținută de magistrații și
populația orașului Zürich
• Reforma s-a răspândit de la Zürich în cinci alte cantoane
ale Elveției.
Consecințele reformei:
• A slăbit unitatea Bisericii Romano-Catolice
• Autoritatea papei a avut de suferit
• Au izbucnit războaie religioase
• Au apărut cultele neoprotestante
5. Contrareforma
• A fost o reacție a Bisericii Romano-Catolice față de Reforma Protestantă.
• Acțiunile contrareformei s-au concretizat în 3 ,,acțiuni”:
- Înființarea Ordinului Iezuit = care avea rol de ,,propagandă” catolică, au
fost înființate Școli și Universități conduse de iezuiți
- Reactivarea Inchiziției = o măsură luată a fost interzicerea lecturării unor
cărți
- Convocarea Conciliului de la Trento = au fost adoptate o serie de măsuri
dogmatice, dar și administrative (disciplinare)
Contrareforma poate fi văzută ca și o Reformă Catolică, care dorea o
schimbare în cadrul Bisericii de la Roma
6. Uniația și Școala Ardeleană
• Uniația – este o mișcare prin care Biserica Romano-Catolică a reușit
atragerea creștinilor de alte confesiuni la catolicism.
• Această metodă a fost pusă în practică de călugării iezuiți.
• La noi în țară, această mișcare, a fost implementată în Ardeal, iar în
urma aplicării acestei strategii a rezultat Biserica Română Unită cu
Roma sau greco-catolică.
• Pentru poporul român unitarianismul a fost o tentativă de
dezmembrare națională și deznaționalizare.
• În anul 1691 prin ,,Diploma leopoldină”, în Transilvania erau
recunoscute privilegiile următoarelor religii: catolică, luterană, calvină
și unitariană; și erau acceptate doar trei națiuni: ungurii, sașii și secuii;
românii-transilvăneni lipsind din acest ,,peisaj”.
• În anul 1699, Transilvania trece sub stăpânire habsburgică și se
dorește și mai mult trecerea transilvănenilor la catolicism.
• Iezuiți le promit transilvănenilor că unirea cu Roma le va aduce toate
drepturile de care se bucurau catolicii.
• Încă din anul 1698, iezuiții au alcătuit un act de unire numit ,,Manifest
de unire”, semnat de 39 de protopopi ortodocși și Mitropolitul
Atanasie Anghel.
• Aceștia acceptau unirea cu Roma, însă doreau să-și păstreze: ritualul,
calendarul, sărbătorile și regulile bisericești.
• A doua pagină a documentului cuprinde și o declarație de unire în
limba latină.
• Dar pentru a fi credibil acest document de unirea la Viena, iezuiții au
eliminat din el dorințele ortodocșilor.
• Văzând că unirea cu Roma nu aduce roade, Mitropolitul Atanasie
Anghel este chemat la Viena, unde este învinuit de lipsă de loialitate
față de imperiu și este constrâns să semneze un nou act de unire
(1701), care prevedea înființarea Bisericii Unite cu Roma, dar depune
și un jurământ de credință umilitor.
• Atanasie Anghel este hirotonit din nou și i se cere să renunțe la orice
legătură cu Biserica Ortodoxă.
• În anul 1879, ,,Manifestul de unire” din 1698 este descoperit în
Biblioteca Universității din Budapesta și se observă falsul iezuiților,
ceea ce demonstrează nulitatea lui.
• Consecințele Uniației:
- Mitropolia Transilvaniei este desființată
- A luat naștere Episcopia Unită
- Proteste în rândul transilvănenilor
- Mănăstiri ortodoxe au fost distruse
- Protestatarii au fost exilați
- Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan
- În anul 1948 Biserica Unită revine în cadrul BOR, dar după 1989 își
reia activitatea.
Școala Ardeleană
• Este o mișcare a intelectualilor din Transilvania, de la sfârșitul
secolului XVIII și începutul secolului XIX, apărută ca urmare a
excluderii românilor-transilvăneni din viața social-politică.
• A fost un curent iluminist, fără trăsături anticlericale.
• A contribuit la emanciparea spirituală și politică a românilor-
transilvăneni.
• A elaborat un document SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM (1791-
1792), prin care se cerea împăratului Leopold al II-lea, recunoașterea
națiunii române ca parte integrantă a marelui Principat Transilvani.
Reprezentanții Școlii Ardelene:
- Samuil Micu
- Gheorghe Șincai
- Petru Maior
- Ion Budai-Deleanu
- Gheorghe Barițiu
- Aron Pumnul
Realizări:
- înființarea de școli cu predare în limba română
- tipărirea de calendare, catehisme, manuale și cărți de popularizare
- introducerea grafiei latine în limba română, în locul celei chirilice
- editarea ,,Lexiconului de la Buda”, un dicționar colectiv român-latin-unguresc-
german.