ISTORIA BISERICII

Cuprins

1. RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN IMPERIU PANA LA ANUL

100

2. SUPRAVIETUIREA BISERICII PE TIMPUL PERSECUTIEI

(100-313)

ISTORIA BISERICII

INTRODUCERE:

De ce este necesar sa studiem Istoria Bisericii?

- Este important să studiem istoria bisericii pentru a putea înțelege
organizarea Bisericii creștine,a doctrinei și a evoluției crestinismului
în decursul a aproape doua mii de ani.
- Ea leaga datele reale ale trecutului Evangheliei
- Putem înțelege prezentul mult mai bine dacă avem informații despre
rădăcinile lui în trecut.
- Prin cercetarea istoriei devenim conștienți de descendentă noastra
spirituala.
- Exemplu,Corectarea sau evitarea relelor existente în istoria Bisericii.
 CAPITOLUL I. PERIOADA ANTICA

1. RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN IMPERIU ROMAN (anii 5

î. Hr. – 100 d. Cr.)

Apostolul Pavel menționează în (Gal. 4:4 Dar cînd a venit împlinirea vremii,
Dumnezeu a trimis pe Fiul Său)
venirea lui Hristos a fost posibila cand totul a fost
gata pe pamant .
-Popoarele care au contribuit la pregatirea religioasa, politica si culturala a
aparitiei lui Hristos au fost:
- evreii
- grecii
- romanii
A. Contribuțiile religioase ale evreilor

Poporul evreu nu a căutat să-L cunoască pe Dumnezeu prin filozofie sau

procese ale rațiunii omenești ci I-au acordat necondiționat închinarea.
Contribuții religioase:
a) Monoteismul – credința într-un singur Dumnezeu;
b) Speranta mesianică – un Mesia care sa aducă dreptate pe pământ;
c) Sistemul etic –pentru greci și romani păcatul era un esec, pe cand pentru
evrei “era o violare a voii lui Dumnezeu printr-o inima curată și apoi prin acte
exterioare ale păcatului”;
d) Scripturile - Biserica nou-nascuta avea o carte sacră – Vechiul Testament
e)Sinagoga –înființată în perioada absenței evreilor de la Templul din
Ierusalim, în timpul robiei babiloniene, a ajuns locul de adunare a evreilor și
de unde au început apostolii evanghelizarea lumii întregi.
B. Contributiile culturale ale grecilor

1. Limba(greaca)
- Evanghelia universală avea nevoie de o limbă universală ca sa poată
avea un impact maxim asupra lumii. Greaca a fost limba universala a lumii
antice.
- În care s-a scris Noul Testament și în care s-a tradus Vechiul Testament
de către iudeii din Alexandria (traducere numita SEPTUAGINTA).
Limba greaca în care a fost scris Noul Testament a fost limba omului de
rand a secolului intai.
-Atunci cand a aparut Imperiul Roman majoritatea romanilor culti
cunoșteau atat latină cat și greaca.
C. Contributiile politice ale romanilor:

1
 1.Mediul
- Romanii aveau un sentiment al unității oamenilor printr-o lege universală, și
insistau aproape zilnic ca “orice cetățean roman sa respecte legea” .
- A fost Imperiul care a imprimat cel mai puternic în mintea oamenilor
sentimentul unității într-o organizație politică.
- Acordarea cetățeniei romane neromanilor, proces început înainte de nașterea
lui Cristos și încheiat în anul 212 d. Cr.
- Imperiul cuprindea toată lumea din jurul Mediteranei avand aceeași imparatie si
un cod unic de legi.
Legea romana, cu accentul ei pus pe demnitatea individului și pe dreptul lui la
justitie si la cetatenie romana și cu tendința ei de a contopi oameni de diferite rase
într-o singura structura politica,a anticipat Evanghelia care proclama si ea
unitatea rasei umane, propovaduind pedeapsa pentru pacat, cat și pe Cel ce avea
să-i salveze

2.Drumurile
- Prin extinderea împărăției romane s-au desființat granițele statelor mici și
Imperiul a cunoscut o dezvoltare pasnica, iar soldatii romani pazeau drumurile
Asiei, Africii si Europei, ceea ce făcea ca primii creștini sa se deplaseze mai ușor
dintr-un loc în altul.
- Drumurile erau din beton , porneau de la borna de aur din forumul roman și
mergeau până în colțurile cele mai îndepărtate ale Imperiului.
- Un beneficiar al acestei facilități a fost ap. Pavel, calatorind in Europa, Asia si
Africa.

3.Armata
- Romanii luau soldați din toate provinciile Imperiului, îi învățau cultura romana,
apoi raspandeau ideile ei in intreaga lume antica.
- Introducerea crestinismului în Britania și Dacia a fost un rezultat al lucrării
soldatilor creștini care erau stationati acolo.
4.Religia
- Religia Imperiului era politeista. Se inchinau la Cybele(marea mama a
pamantului), adusă din Frigia, și la Isis, importata din Egipt.
- Cuceririle romane au dus la pierderea credinței celorlalte popoare în propriii
zei, deoarece nu i-au putut salva de asupritori.
- Cand multi au descoperit că sacrificiile sângeroase aduse anumitor zei nu pot
sa îi ajute cu nimic, s-au lăsat condusi de Duhul Sfant sa accepte realitatea
oferită de creștinism

CONCLUZII
Împlinirea istoriei a pregătit popoarele sa accepte mult mai usor învățătura
Domnului Isus sub următoarele aspecte:

2
 * In nici o alta perioada de timp din istoria lumii înainte de venirea lui Hristos
nu a existat un teritoriu atat de extins sub o singura lege, un singur guvern și o
limba universală.
* Misiunea apostolului Pavel a fost usurata considerabil datorită acestor
legături între centrele strategice ale Imperiului Roman.
* Soldații luați din popoarele vecine Romei care erau convertiti la crestinism
au ajutat la raspandirea mai ușor a Evangheliei precum în Britania și în
Dacia.

2 Intemeierea bisericii din Ierusalim

- Duhul Sfant a stat la baza intemeierii Bisericii Creștine.

- Biserica Primara a inceput spiritual la cruce nascuta din Hristos cand din
coasta lui a curs apă ,odata cu ziua Cinzecimii biserica a început fizic :
- între anii 30-44, Biserica din IERUSALIM a avut o poziție de conducere
în comunitatea crestina primara.
- la început,aproape 5000 de suflete și apoi o mulțime de preoți și evrei de
rand,întors la Domnul.

A) -Biserica din Ierusalim a luat conducerea crestinismului prin ucenicii și

frații lui Hristos.
- În Antiohia , urmașilor lui Hristos li s-a dat în batjocură numele de
“creștini”, dar apoi acest nume a devenit numele de onoare al urmașilor Lui.
B)- Primii creștini dintre neamuri au fost famenul Etiopian și sutasul Corneliu.

C)- Persecuția a venit asupra Bisericii mai întâi din partea Sanhedrinului,
care, cu aprobarea Romanilor, supraveghea viața civila si religioasa a țării,apoi
Irod l-a ucis pe Iacov (fiul lui zebedei) și l-a închis pe Petru.
1) - Primul martir al Bisericii a fost Ștefan,un factor valoros pentru raspandirea
și creșterea crestinismului.
- Responsabilitatea conducerii din Ierusalim era împărțită între apostoli,
batrani/prezbiteri și diaconi.
D). - Prima predica a fost ținută de apostolul Petru dovedind cu putere ca
Hristos cel răstignit este acela profețit de proorocii Vechiului Testament iar
mesajul predicilor atât a apostolului Petru cât si Pavel a fost “Hristosul crucificat
și inviat”.

* Biserica Primara:,
- A promovat mari schimbări sociale;
- A insistat asupra egalității spirituale dintre bărbați și femeie acordand o
deosebita considerație femeilor din Biserica;
-A înființat un grup de bărbați care sa aibă grijă de cei nevoiași,
administrând milostenia.

3
 3 Evanghelia la Neamuri

A) Apostolul Petru a fost primul care a dus Evanghelia la Neamuri

in casa lui Corneliu.

B) Apostolul Pavel a fost chemat special de Domnul Isus pentru a

duce Evanghelia la Neamuri (Gal 2:8).
Biserica din Ierusalim a deținut conducerea spirituală pană în anul 69, când
armata lui Titus a dărâmat Templul din Ierusalim, si conducerea spirituala a
revenit bisericii din Antiohia, biserica din care și-a început apostolul Pavel
călătoriile misionare.

Lucrarea apostolului Pavel

Convertirea lui Pavel a fost socotită un eveniment istoric.

A) Convertirea lui s-a produs ca urmare a întâlnirii lui cu Hristos pe drumul
Damascului (Fapte 9:22 - 26).
- Pavel la început propovăduia mai întâi Iudeilor în sinagogi și apoi Neamurilor, în
orice loc unde găsea oameni adunați.

B). - După ce înființa o Biserică, punea batrani/prezbiteri și diaconi și o ajuta sa se

autoconducă după plecarea lui.

C). - În perioada în care predica intr-un loc nou, el căuta să se întrețină singur
pentru a nu fi o povară noilor convertiți.(Fap 18:3)
Lucra la facerea corturilor. (Fap 20:34)

D). - Răspunsurile din scrierile apostolului Pavel s-au bazat atât pe informații
aduse de frați de la Biserici(scrisori), cât și pe înștiințările date de Duhul Sfant.

E). - La Pavel exista întotdeauna un echilibru între formulele teologice și aplicația

practică.
- Factorii importanți care au contribuit la formarea principiilor teologice ale
apostolului Pavel au fost:
educația primită de acasă, de la sinagoga și de la Gamaliel
experienta prin care s-a convertit

4
 mintea lui creativa
revelatia divina

4. Literatura epistolară (Scrisori)

A. CLEMENT (30-100) - Prezbiterul conducător al Bisericii din Roma:

- Scrie o epistola catre biserica din Corint in urma tulburarilor iscate de unii
creștini, care erau revoltați împotriva prezbiterilor și diaconilor locali, le-a scris
mentionand ca prezbiterii și diaconii sunt dați de către apostoli, care la randul lor
au fost trimiși de Hristos, iar Hristos a fost trimis de Tatal.
- Lucrarea lui Clement scoate în evidenta ascultarea de episcop/pastor ca o
garanție practică a unității creștine.
A fost scrisă în jurul anului 95 și este considerată cea mai veche scriere creștină
în afara de cărțile Noului Testament.
B. IGNAȚIU (sec I-II) - episcop de Antiohia Siriei:
- A fost arestat din cauza mărturiei creștine și apoi dat la fiarele salbatice la
jocurile imperiale.
- A scris șapte scrisori în jurul anului 110.
Scrisoarea catre romani era, în primul rand, o rugăminte ca ei sa nu facă eforturi
să-l salveze de la martirajul din Roma, sa nu fie împiedicat sa devina “ pâinea
curată a lui Hristos ”.
Scrierile sale conțineau:
- avertizarea asupra învățăturii gnostice (Isus a fost o fiinta pur spirituala iar
pe cruce nu a suferit).
Ignațiu insistă asupra arătării lui Hristos în trup.
- Supunerea fata de episcop este o cale de a realiza unitatea și de a evita ereziile.
- Este primul care pune în contrast slujba episcopului/pastorului cu cea a
prezbiterului el subordonează pe prezbiteri și pe batrani episcopului/pastorului, iar
pe membrii Bisericii ambelor trepte ierarhice.
- Ierarhia în Biserica – episcop/pastor, prezbiter, diacon.
- Este primul care a folosit cuvantul “catolic”.=universal

C. POLICARP (70-155) –
episcop de Smirna:
-Scrie o scrisoare către
Filipeni;
-A fost martirizat în anul 155, prin ardere pe rug;
-A fost ucenicul apostolului Ioan;
5
-A mărturisit, înaintea morții, în fața proconsulului roman, că “nu-L pot vorbi de
rău pe Hristos pe care-l slujesc de 85 de ani și care mi-a făcut numai bine”;
-Interesul lui a fost întărirea vieții practice, zilnice a crestinilor îndemnându-i
totodată la o trăire virtuoasa, la fapte bune și credința până la moarte, dacă trebuie.
D. EPISTOLA LUI BARNABA
- Este Barnaba din Noul Testament cel care a umblat Pavel cu el.
- Aceasta epistola a avut menirea de a-i ajuta pe paganii care s-au convertit și pe
care unii creștini evrei îi îndemna sa tina Legea lui Moise.
Epistola susține că viața și moartea lui Hristos sunt suficiente pentru mantuire.
Creștinilor nu li s-a cerut sa respecte Legea.
- scrie 17 capitole in care arata ca legea Mozaica a fost anulata odata cu venirea
lui Cristos.

E. A DOUA EPISTOLA A LUI CLEMENT CATRE CORINTENI

- este o predica sau o omilie si nu a fost scrisă de Clement.
- a fost scrisă în anul 150
- mesajul îi îndeamnă pe creștini să intre-n conflict cu lumea din afara prin
practicarea virtuților creștine și prin punerea în practică a mantuirii, care a
devenit a fiecăruia prin Cristos.
- ea ilustrează conținutul predicilor din sec. al II-lea, care aveau un conținut bogat
despre:
*o conceptie corecta despre Hristos,
*credința în învierea trupului,
*puritatea vieții creștinului.

Literatura catehetica sau învățătura

DIDAHIA (invatatura celor 12 apostoli)
-acest manual a fost elaborat între ani 70-150.
-cartea este împărțită în patru parti :

Partea I – analiza căilor Vieții și Morții.

Partea a II-a - botezul, postul și comuniunea

Partea a III-a – deosebirea profeților , slujitorii demni și problemele disciplinare

(profetul fals este acel profet care cauta hrana si adăpost fără a da nimic în
schimb bisericii sub forma inspirației spirituale)

6
Partea a IV-a – nevoia de a trăi o viață de statornicie și de veghere în vederea
venirii Domnului.

5. Conducerea Bisericii

(I). Biserica există pe doua nivele:

A)- Pe un nivel, ea este un organism divin: etern, invizibil care formează un

singur trup cu ajutorul Duhului Sfant.

B)- Pe celălalt nivel, Biserica este o organizație instituțională, temporala,

istorică, vizibilă și umană.

1. Apostolii sub călăuzirea Duhului Sfânt au avut menirea sa organizeze

Biserica.

2. Orice organizație mare are o conducere, și pe masura ce creste, are loc

împărțirea funcțiilor și deci specializarea conducerii pentru ca organizația
să funcționeze eficient.
Scopul final al Bisericii ca organism care se închina este
realizarea unei vieți de o calitate aalaleasă.

3. Astfel crestinul este o parte a unui organism și a unei organizații.

Noii slujitori trebuiau sa fie aleși de oameni,sa fie ordinați de apostoli și să posede
calificări spirituale speciale care includeau călăuzirea de către Duhul Sfant

4. Nu trebuia sa existe o clasa speciala de preoți să slujească Bisericii

deoarece membrii ei erau preoți cu drept de acces direct la Dumnezeu prin
Hristos.

(II) SLUJITORII AU FOST DOUĂ CATEGORI:

A. CARISMATICI (cu chemare specială)
B. ADMINISTRATIVI
7
 A. SLUJITORII CARISMATICI :
Erau apostoli, prooroci, evanghelisti, pastori si învățători cu responsabilități ca:

1. Pazirea adevărului Evangheliei

2. Propovaduirea Evangheliei

APOSTOLII - oamenii care au fost martorii vieții, ai morții și mai ales ai

învierii lui Hristos - au fost chemați special de Hristos.
PETRU - a făcut prima propovăduire speciala evreilor din Ierusalim
- este primul care duce Evanghelia la neevrei (în casa lui Corneliu).
- tradiția fixează Roma ca loc al morții,a fost rastignit cu capul în jos.

IACOV - fiul lui Zebedei

- primul decapitat din cei 12 de Irod AGRIPA I – anul 44 d. Hristos.
- spaniolii îl considera patronul lor sfant .

IACOV, fratele lui Isus

- considerat împreună cu Petru ca fiind conducator al Bisericii din
Ierusalim.
- a ocupat un loc de mediator între evrei și neamuri la CONCILIUL de la
Ierusalim.
- nu era unul din cei doisprezece.
- a fost omorat cu lovituri de bate după ce fusese aruncat de pe
acoperișul Templului.

IOAN - conducator in Biserica Primara

- tradiția îi asociază lucrarea cu Efesul
- a fost exilat de Domitian in insula Patmos (langa coasta de apus a
Asiei Mici unde scrie cartea Apocalipsa).

ANDREI – a predicat în Scitia si Orientul Apropiat

- a murit răstignit pe o cruce în forma de X care de atunci este cunoscută
sub numele lui adică crucea sfantului Andrei

FILIP – avea chematea de evanghelist

-a murit de moarte naturala la Hieropolis dupa distrugerea Ierusalimului

TADEU - a lucrat în Persia unde a fost martirizat.

MATIA – a lucrat în Etiopia unde a fost martirizat.
SIMON ZELOTUL - a fost martirizat.
BARTOLOMEU - a propovaduit in India.
MATEI - a propovaduit in Etiopia
TOMA - a lucrat în Partia și foarte probabil în India.
8
IACOV, fiul lui Alfeu – nu se cunoaște nimic de lucrarea și moartea lui.

PROOROCII - au fost printre cei mai influenți lideri ai Bisericii.

- au îndeplinit atat funcția de predicare a Evangheliei cat și de proorocire
sau prezicere a viitorului. Fapte 13:1, 15:32;
- Agab a profetit de o foamete ce urma sa vina si apoi de intemnitarea lui
Pavel.

EVANGHELIȘTII:

FILIP - era evanghelist

- se știe puțin despre aceasta slujba
- probabil consta în lucrarea unui misionar care principala sarcina
era sa propovăduiască Evanghelia în locuri noi pana atunci neatinse.
INVATATOR ȘI EPISCOP/PASTOR:
Adesea sunt găsite aceste două slujbe la una și aceeași persoană.
Aceștia conduceau centrele regionale ale bisericii

Prezbiter
Slujba de prezbiter – trebuie sa fie făcută de bărbați cu o bună reputație
între membrii Bisericii și o mărturie buna din afara.
-ei conduceau inchinarile publice.
-slujba de batran sau prezbiter era considerată cea mai înaltă slujbă în
adunarea locală.
Noul Testament asociază cele doua nume cu aceeași funcție.
-trebuiau sa guverneze si sa impuna ordine si disciplina in Adunarea locală.

B. SLUJITORII ADMINISTRATIVI
După moartea apostolilor slujitorii administrativi au preluat și unele
responsabilități spirituale.
Slujba de diacon
- este subordonată prezbiterilor
- li se cereau aceleași caracteristici stricte ca și prezbiterilor
- aceasta slujba a fost ocupată și de femei dar nu cu caracter de slujire spirituala în
adunare
- erau alesi de adunare
- lucrau mai mult în Biserica locală decât în Biserica ca un tot unit.
- sarcina majoră a diaconilor a fost distribuirea ajutoarelor și mai târziu au
ajutat pe prezbiteri la împărțirea Cinei Domnului.

9
 (III) Inchinarea Bisericii Primare

A) Închinarea adevărată este inaltarea duhului uman prin practici religioase

care să ducă sufletul în prezența lui Dumnezeu.

B) În primul veac, creștinii se adunau de doua ori în prima zi a

saptamanii(Duminica),ca zi în care a inviat Domnul Isus.

Se adunau:
- În case, Fapte. 12:12;
- La Templu- Fapte. 5:12;
- În sălile publice ale școlilor - Fapte. 19:19;
- În sinagogi – Fapte. 14:1.

C) Este foarte probabil că serviciul de dimineață includea citirea Scripturii,

îndemnuri din partea Prezbiterului conducător,rugaciuni si cantari.

D) Masa iubirii(Agapa) care continua cu Cina Domnului aveau loc la

serviciul de seara.
Mai târziu masa iubirii a fost lăsată la o parte, iar Cina Domnului a
continuat dimineața.
E) Informațiile de la mijlocul sec. al-II-lea care se găsesc în „Prima Apologie”
a lui Iustin Martirul si în Didahia ne descriu ca în ”ziua
soarelui”(Duminica),după citirea memoriilor apostolilor sau scrierile
profetilor,urma un îndemn bazat pe cele citite apoi adunarea se ridica pentru
rugăciune.
F) Cina Domnului urma după sărutul păcii – se binecuvanta painea și vinul
prin rugăciune la care oamenii raspundeau cu un „Amin”.
G) După Cina, diaconii aduceau elementele Cinei la cei ce nu puteau fi prezenți
la adunare.
H) La încheierea se făcea o colectă pentru vaduve, orfani , bolnavi și
intemnitati.
I) După Didahia botezul în apă se oficia prin scufundare și numai dacă nu
exista un râu cu apă curgătoare sau o cantitate mai mare de apă,sau
persoana find bolnavă nu se putea deplasa până la o apă,putea fi oficiat
botezul prin turnarea apei peste capul celui ce era botezat.
J) Doar cei ce erau astfel botezați luau parte la Cina Domnului.

(IV) Viața Bisericii Primare

Învățătura Bisericii consta în :

10
 - ajutorarea celor în nevoi
– la Cina Domnului se făcea strângere de ajutoare și cu banii adunați,
diaconii îngrijeau de fiecare după nevoi.
Femeile coseau haine pentru cei ce aveau nevoie de ele.

- sclavii si stapanii sunt frați creștini

– posedarea de sclavi nu le era interzisă creștinilor,dar îndemnul lui
Pavel către Filimon de a acorda libertate lui Onisim a fost sămânța învățăturii că
„stapanii si sclavii sunt egali înaintea lui Dumnezeu”.

- ascultare și respect pentru autoritati

– creștinii erau îndemnați de Pavel să-și îndeplinească obligațiile
civice de ascultare și respect față de autoritatea civilă,să-și plătească impozitele
și să se roage pentru conducatori - Rom.13:7.

- separarea de practicile pagane si romane

– puritatea vieții, dragostea și curajul Bisericii Primare erau principii
respectate de creștinii sinceri până acolo că erau gata sa moara pentru ele, iar
pentru societatea păgână a Romei Imperiale a fost un motiv major ca împăratul
Constantin să recunoască oficial importanța creștinismului în stat.
Separarea de practicile pagane (idolatria, imoralitatea păgână) dar nu și de
semenii pagani cu care creștinii puteau avea legături inofensive.
- sa se ferească de orice li se pare rău
- crestinul nu trebuie sa facă nimic ce ar putea să-i împiedice
pe altii sa vina la Cristos si sa nu facă nimic ce ar putea să-i ducă în rătăcire
pe creștinii mai slabi – 1 Cor. 8:13.

2. SUPRAVIEȚUIREA BISERICII PE TIMPUL

PERSECUȚIEI
(100-313)

(I)Motivele persecuției
(A) . POLITICE:
11
 1. - Odata cu separarea de iudaism, crestinismul a fost privit ca o grupare
secretă,ca un pericol și a intrat sub interdicția Statului Roman.
2. - Religia creștină era exclusivista
a) Când trebuia făcută o alegere între loialitatea față de Hristos și
față de Cezar, Cezar ocupa locul al II-lea.
3. - Refuzau sa ofere tamaie pe altarul împăratului.
a) Doar cei care ofereau sacrificiu pe altarul împăratului puteau apoi sa
practice o a doua religie particulara.

4. - Adunarea crestinilor noaptea și în secret nu putea constitui decât un

complot împotriva siguranței statului

5. - Creștinii au refuzat sa servească ca soldați până după anul 313.

(B). RELIGIOASE:

1. - Închinarea la Dumnezeu cu ochii închiși fără vreun obiect vizibil era în

ochii romanilor „ateism”
2. - Cina Domnului – trupul și sângele lui Hristos, existau acuze de
Canibalism„ca jertfă lui Dumnezeu” .
3. - Adunarea în secret a atras acuzații imorale precum:incestul, canibalismul
și alte lucruri impotriva naturii.
- Expresia „sărutul păcii” - a fost considerat incest și o conduita
imorala, respingătoare pentru mintea romana cultivata.

(C). SOCIALE:
1. - Creștinii susțineau egalitatea tuturor oamenilor – sclavi, robi si stapani,
lucru care a atras simpatia claselor de jos iar conducatorii aristocrați i-au
privit cu dispreț.

2. Neparticiparea la adunările pagane de la temple, teatre și locuri de distracții

a atras creștinilor antipatia celor din jur, acuzându-i că urăsc omenia și ca
sunt capabili de a incita masele la revolta.
(D). ECONOMICE:
1. - Preoții, fabricantii de idoli, ghicitorii, pictorii, arhitecții și sculptorii
s-au simțit amenințați de noua religie care condamna închinarea la idoli.

2. Ciuma, foametea și tulburarile civile erau atribuite prezenței

creștinismului în Imperiu.

12
 (II) Persecutarea Bisericii

1). Creștinii au fost persecutati atat de evrei cat si de autoritățile seculare ale
vremii.
-Evreii au fost primii persecutori ai bisericii din Ierusalim.
Saul este un exemplu recunoscut de el însuși ca „persecutor al creștinilor ”,
ca mulți alții dintre cei din neamul lui, din râvnă pentru Lege.
2). - Mediul politic creat și împărații Romei, care împărțeau controlul statului între
Împărat și Senat, nu au fost factori prielnici pentru propovăduirea Evangheliei,
care-i îndemna pe creștini să dea locul întâi lui Hristos și nu cezarului.
- Romanii țineau foarte mult la închinarea la împărat.
Creștinii nu au putut accepta o asemenea inchinare, motiv pentru care si-au atras
dusmania statului.

NERO
- a fost primul mare persecutor al Bisericii creștine între anii 54-68;
- a incendiat o parte a Romei și cand zvonul s-a raspandit în popor a trebuit
să găsească un țap ispășitor și cum creștinii nu erau vazuti bine s-a abătut asupra
lor o campanie de distrugere.
-În aceasta perioada au murit Petru și Pavel.

DOMITIAN - în anul 95 a început a doua persecuție asupra crestinilor pentru

neplata impozitului de către evrei, perceput pentru templul lui Jupiter Capitolinus.

Creștinii încă mai erau asociați cu religia iudeilor.

În timpul acestei persecutii a fost exilat apostolul Ioan în insula Patmos unde a
scris Apocalipsa.
Între anii 100-250 creștinismul a fost interzis prin lege.
Orice persoana care se declara crestin era condamnat la
moarte .

13
DECIUS
- după anul 250, a început o persecutie generala, în timpul Imparatului Decius
si a ținut un an.
Decius a poruncit ca fiecare cetățean roman o dată pe an să aducă o jertfă pe
altarul Romei pentru zei și pentru geniul Împăratului.
- cei ce se conformau primeau un certificat numit „libellus”.
În acea perioada a murit Origen.

DIOCLETIAN (245-305)
Cu cat un împărat era mai puternic, cu atat avea pretenții ca
toti cetățenii Romei să-i aducă închinare, motiv pentru care începe
prigoana creștinilor.
Unul din acești împărați a fost Diocletian.
Decretele lui Diocletian care cereau persecutarea crestinilor au fost
date în anul 303 cu privire la:
- sistarea întâlnirii crestinilor
- distrugerea Bisericilor
- destituirea slujitorilor Bisericii
- intemnitarea crestinilor
- distrugerea Scripturilor în foc
Creștinii care, conform declarațiilor lui Eusebiu, în aceasta
perioada au umplut închisorile încât nu mai erau locuri pentru
criminali au fost pedepsiți cu pierderea proprietății,exil,
întemnițare, execuție cu sabia sau aruncați la fiarele sălbatice.
Cea mai ușoară persecuție considerată era mutarea într-un lagăr de
muncă, unde munceau în mina până la moarte.
În anul 305 Diocletian a abdicat și ritmul persecutiilor a slăbit.

GALERIUS
- A emis un decret de pe patul de moarte în anul 311 prin
care creștinii erau tolerați,cu condiția sa nu violeze pacea
imperiului.
Persecuția nu a încetat până în anul 313, când Constantin și Licinius au dat
„Decretul de la Milano”,care aducea libertate de închinare tuturor religiilor vremii.
Constantin, odată cu decretul de libertate religioasă,a declarat că „cea mai mare
grija a împăratului trebuie să fie închinarea adusă lui Dumnezeu”.
Rezultatele persecutiei:
a). - sangele martirilor a fost sămânța Bisericii
- în jurul anului 200 puteau fi întâlniți creștini în toate părțile imperiului.

14
- Biserica a crescut în anii persecuției așa că,la sfârșitul persecuției,în anul 313,
Biserica numara între 5- 15% din populația imperiului,care numara între 50-75
de milioane de locuitori.

b) -În urma persecuției s-au iscat în sânul Bisericii controverse pe tema primirii
acelor creștini care se lepadase.
-Unii doreau ca aceștia sa fie excluși de la orice partasie cu Biserica,alții
doreau ca ei să fie reprimiți după o perioadă de testare.

c) - Ascultarea de Hristos sau de Cezar a ramas o problema permanenta in istoria

Bisericii.
- Persecuția Dioclețiană a forțat Biserica să se ocupe de canonul Noului
Testament și să stabilească care din scrieri sunt canonice.
- A aparut literatura apologetica (de aparare).
- Perioada persecuțiilor aruncă o lumină asupra eternei probleme –Relația dintre
stat și Biserica.

(III) EREZIILE

Ereziile au apărut ca răspuns la dorința unor conducători zeloși ai Bisericii

de a corecta greșelile din Biserici prin punerea în loc a ideilor lor personale(fără
a fi produsul dezbaterilor într-un cerc mai larg de credincioși),a temelor biblice
interpretabile, care mai apoi au dus la schisme(dezbinări),iar de la schisme la noi
secte.
Ereziile sunt:
1.-legaliste
2.-filozofice.

I. Erezii legaliste – provin din extremele evreiești care accentuau:

1.- Legea evreiască este cea mai înaltă expresie a voinței lui Dumnezeu și
omul este încă obligat sa o respecte.

2.- Isus a fost fiul lui Iosif și a atins un grad de divinitate cand Duhul a coborât
asupra Lui la botez.

3.- Iudeii convertiti se gandeau mereu înapoi la religia lor și aveau

tendința sa adauge la invatatura crestina unele practici din Lege.
- Nu exista mantuire fără tăiere împrejur și fără a ține legea lui Moise.

II. Erezii filizofice -

15
 - Din filozofia greaca - printre cei întorși la creștinism dintre neevrei erau și
unii filozofi,care dorind să îmbrace filosofia cu haine creștine au ajuns sa
dilueze creștinismul.

1. GNOSTICISMUL -
A apărut în jurul anului 150, cu implicații înapoi până în vremea Noului
Testament.
Cine erau gnosticii si ce susțineau ei:

a) - S-au nascut din dorinta de a explica originea răului

- Era un sistem logic sau rațional căutând în același timp să înțeleagă prin
înțelepciune omenească relația dintre Dumnezeu și om.

b) - Separarea clară a materiei de spirit deoarece au ajuns la concluzia că

materia era totdeauna asociată cu răul iar spiritul cu binele, prin urmare
Dumnezeu nu putea fi creatorul acestei lumi materiale.

c) - Deoarece materia este rea, Hristos nu putea fi asociat cu un trup

omenesc,de unde au adoptat o doctrina numita docetism: „Hristos a venit
în trupul lui Isus, dar pentru un scurt timp, apoi L-a părăsit pe omul Isus,
lasandu-L să moară pe cruce.

d) - Nu credeau în învierea trtrupului

e) - Gnosticii au contribuit fără voie la înaintarea Bisericii.

-Când Marcion un gnostic și-a formulat propriul canon al scrierilor sfinte,
Biserica s-a văzut nevoită sa ia în discuție autoritatea tuturor cărților de la acea
vreme stabilind canonul Noului Testament.

2. MANIHEISMUL(216-276)
- Fondat de MANI din Mesopotamia, pe la mijlocul secolului, care și-a
dezvoltat propriul sau sistem filozofic, bazat pe o combinatie de creștinism,și
alte idei religioase orientale.

- Mani credea întrun principiu veșnic opus

Adică:
Opus regelui luminii era regele întunericului, care a reușit să-l înșele pe omul
primar,astfel omul a devenit o ființă în care lumina este amestecată cu
întunericul.

- Puneau accent pe superioritatea celibatului adică nu se căsătoreau

- Considera instinctul sexual un lucru rău
- A ajutat la apariția în Biserici a unei clase preoțești, separați de restul
credincioșilor.

16
Ascultătorii care împărtășeau sfintenia acestui grup select puteau și ei sa obtina
mântuirea prin faptul că îngrijeau de nevoile fizice ale acestui grup.

- De la acesta miscare se trage idea călugăritul și celibatul la preoți ccatolici

(IV) Schismele eclesiastice

(Rupturi/certuri bisericești)
A. CONTROVERSĂ ÎN LEGĂTURĂ CU PAȘTELE
- A început pe la mijlocul secolului al II-lea asupra întrebării, care era
dată corectă de sărbătoare a Paștelui.

- Biserica din Răsărit(Constantinopol) susținea că Peștele trebuie ținut

în a 14-a zi a lunii Nisan după calendarul evreiesc, indiferent în care zi a
săptămânii cădea.

- În Biserica de apus,Episcopul Roman, Anicetus susținea că

Paștele sa fie sărbătorit prima duminică după 14 Nisan.

- Controversa a ținut până în anul 325 la Conciliul de la Niceea

unde s-a adoptat punctul de vedere al Bisericii Apusene.

B. DONATISMUL
- Donatus condamnă pe Cecilian, care era episcop de Cartagina, pentru că ar
fi fost ordinat de Felix,care a fost acuzat de trădare în timpul persecuției lui
Diocletian.

-Donatus argumenta că incapacitatea lui Felix de a rămâne credincios pe

timpul persecuției invalida puterea lui de a ordina, deoarece comise un păcat
de neiertat.

- Mai tarziu un sinod ținut la Roma a hotărât că „validitatea unui sacrament

nu depinde de caracterul celui ce oficiază sacramentul respectiv”.

Concluzii:
-Rezultatele controverselor,erorilor și ereziei nu au fost întotdeauna distructive.

17
 - Biserica a fost nevoită sa hotărască un canon de autoritate al Scripturii și mai
multe credeuri, precum principiile credinței formulate de IRINEU si
TERTULIAN, care rezumau învățăturile esentiale ale Bisericii.
-Nevoia de a răspunde teologiilor false a stimulat nașterea teologiei creștine.
-Poziția episcopului a fost întărită prin accentul pus pe slujba lui ca un punct
de mobilizare împotriva ereziei și erorii.
* Învățăturile false s-au născut din încercările unor oameni ambitiosi de a-si
afirma autoritatea,din exagerarea, urmată de interpretarea greșită a anumitor
părți din Scriptură și din felul lipsit de dragoste cu care Biserica a tratat
minoritatea rătăcită.

(V). Unitatea Bisericii pe timpul persecutiei

Motivele care au făcut ca Biserica să rămână unită pe timpul persecuției

din partea statului roman și a învățăturilor eretice au fost :
I. Ascultarea de episcopi/pastori
II. Elaborarea unui canon al Noului Testament
III. Adunarile crestine

I. EPISCOPUL/PASTOR
Poziția episcopului a fost intarita de nevoia de a avea pe cineva care să rezolve
problemele persecuției și a ereziilor.

-Pe la mijlocul secolului al II-lea, episcopului monarhic al bisericii din Roma i

s-a recunoscut o onoare specială.Considerații care au adus un surplus de prestigiu
episcopului de Roma,ridicandu-l la rang de episcop principal și mai apoi de papa:

- Roma era legată de cele mai multe tradiții apostolice

- Prestigiul istoric al Romei era în linia de succesiune de la Petru.

Spre sfârșitul sec. al-II-lea au fost constatate trei realități evidente:

18
 1.-A fost acceptata doctrina succesiunii apostolice –fiecare episcop este
legat de Hristos într-o linie neîntreruptă prin apostoli.

2.-În fiecare Biserica unul dintre prezbiteri era episcop,numit apoi

„episcop monarhic” .Episcopul Romei a fost recunoscut ca primul între
egali,datorită importanței „scaunului apostolic”.

3.-Succesiunea apostolica in ierarhie, ca garanție împotriva schismelor, dar

și ca metoda de promovare a unității.
În concepția lui Ignatiu și Irineu, ierarhia este cea mai bună apărare
împotriva ereziei și promovează adevărata doctrină.

II. ELABORAREA CANONULUI NOULUI TESTAMENT

1.Autoritatea episcopului și a crezului a fost întărită de canon.

a) Din rațiuni de ordin practic,Biserica a fost nevoită sa elaboreze lista

cărților care alcătuiesc Noul Testament,mai serios decat ereticii, precum
Marcion,care și-a alcătuit propriul lui canon al Scripturii,îi duceau pe
oameni în rătăcire.

b) Deoarece apostolii sau cei din imediata lor apropiere ieșeau, încetul cu
încetul din scena,era nevoie de documente care să fie recunoscute drept
autoritare și potrivite pentru inchinare.

c) Elaborarea canonului a fost un proces lent încheiat în anul 175 cu

excepția câtorva cărți a căror paternitate a rămas în disputa.

2. Testul principal ca o carte să facă parte din canonul Noului Testament era
semnul apostolicitatii,si anume:

A.- Să a fi fost scrisă de un apostol sau de cineva din imediată lor

apropiere.(Luca)
B.- Să aibă capacitatea de a lămuri,de a clarifica,cand e citită în public.
C.- Să fie în acord cu crezul Bisericii.
D.- Conținutul să fie în acord cu descoperirea universală a Duhului Sfant,
pentru Biserica.

3. În jurul anului 324, Eusebiu consideră ca cel puțin 22 de cărți sunt

acceptabile, pe aceeași linie cu cărțile Vechiului Testament.
a) În anul 367,Atanasie,episcop de Alexandria,a enumerat ca și canonice
27 de cărți

19
 – Tot atatea cate avem și noi astăzi.

b) Nu toate scrierile au fost acceptate o data,ci începând cu epistolele

apostolului Pavel,adunate de conducătorii Bisericii din Efes, apoi
Evangheliile,apoi epistolele lui Iacov,Petru, Ioan si Iuda.

c) -Cărțile Evrei si Apocalipsa erau încă în disputa,din dorința de a nu fi

introdusă nici o scriere neinspirată de Duhul Sfant.

d) Conciliul de la Cartagina din anul 397 a consfințit canonul celor 27 de

cărți ceea ce era un fapt real,acceptat de Biserica de mai multă vreme. .

III. ADUNĂRILE CREȘTINE.

1. Cei convertiți dintre păgâni au contribuit la separarea

clericilor(preoți) de laici(popor), insistând asupra sfințeniei poziției
ocupate de episcop/pastori, și de aici s-a ajuns ca Cina Domnului și
botezul să fie considerate ritualuri ce puteau fi îndeplinite
corespunzător numai de către un slujitor acreditat.

a) Botezul avea loc de obicei la Paste sau la Rusalii.

La început celor convertiti, ca sa fie botezați, li se cerea credința în Hristos
și dorința de a fi botezați,iar catre sfarsitul celui de al II-lea secol erau botezați
numai după o perioada de învățătură și test pentru a se vedea autenticitatea
experienței lor cu Dumnezeu.

b) Botezul se oficia numai adulților prin scufundare, doar ocazional se practica

botezul prin stropire.

c) La sfârșitul sec. al II-lea, a apărut botezul copiilor mici, la care Tertulian

s-a opus.

d) În aceasta perioada a fost introdus anul bisericesc, cu întreg ciclu de

sărbători.
Cea mai timpurie dintre sărbători pare să fi fost Paștele.
Craciunul a fost introdus în jurul anului 350, ca un corespondent
pentru Ziua Soarelui,sarbatoare pagana (solstițiu de iarna) cand
începe să crească ziua.
Prin aceasta asociere, paganii puteau” mult mai ușor” să-L
accepte pe Domnul IIsus.

Creștinii au contribuit la bunul mers al societății civile prin viața lor curată
și integră în familie,în relația lor cu semenii și o bogată activitate filantropică
(ajutorare).

20
 Unirea Bisericii cu statul,între anii 313-590, a adus cele mai mari
probleme Bisericii, probleme care nu au existat în timpul persecutiei.

21