Primele urme de monarhism în Țara

Românească:
- călugări sciți din Dobrogea;
- mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Morisena
(lângă Arad);
- nume de localități care atestă existența de
așezări străvechi monahale: Călugăru,
Călugăreni, Chilia, Schitu, Mănăstirea;
- așezări sihăstrești (înainte de secolul 14):
Munții Buzăului, Sălaj;
- viața mănăstirească românească influențată
de monahismul din:
a) Muntele Athos
b) Bulgaria (călugărul Ioan de Rila, monahism
organizat), sec. 13
c) Serbia (monahism organizat), sec. 12.

În sec. 14 apare Sf. Nicodim originar din

Macedonia, a venit în Țara Românească din
Muntele Athos, în timpul lui Vlaicu Vodă (1364-
1377).
În 1372 a ridicat mănăstirea Vodița (Severin), cu
banii voievodului.
Samovlastie = mănăstire independentă fără de
Mitropolit și Domnitor.
În 1377, Severinul (Banatul) e cucerit de
Ungaria (catolică), iar bunurile sunt luate treptat
de Tismana.
În 1464, mănăstirea apare ultima dată într-un
hrisov al lui Radu cel Frumos, apoi devine ruină.

Mănăstirea Tismana (Gorj), ctitorită tot de

Nicodim. Era din lemn în timpul lui Vlaicu Vodă
(1364-1377) și după din piatră în
timpul lui Radu I (1377-1383). Era tot
samovlastie, ca mănăstirea Vodița.

Mănăstirea Prislop (Hațeg), ctitorită tot de

Nicodim. Aici s-a copiat un Tetraevanghel slavon
și aici a fost înmormântat Sf. Nicodim (1406).

Mănăstirea Cozia, ctitorită de Mircea cel Bătrân

(1386-1418) în plan "triconc" (artă bizantină).
Pronaosul era împodobit cu fresce bizantine.
Mănăstirea primește danii de la domnitor și
devine a doua mănăstire din țară (după
Tismana) ca avere.
Aici este înmormântat Mircea cel Batrân.

Mănăstirea Cotmeana există din timpul lui

Vlaicu, dar era sub stăpânirea Coziei, în timpul
lui Mircea cel Bătrân.

Mănăstirea Bolintin - consemnată într-un hrisov

de la Muntele Athos (1433). Aceasta datează
din timpul lui Basarab I.

Biserici de mir:
- Biserica din Sân Nicoară (Curtea de Argeș);
- Biserica domnească Sf. Nicolae (Curtea de
Argeș): începută de Basarab I în 1351-1352 și
terminată de fiul său, Nicolae Alexandru, planul
ei este în cruce greacă înscrisă, devine
catedrală mitropolitană, are 350 scene de fresce
bizantine, una din cele mai reprezentative
creeații arhitectonice din Sud-Estul Europei,
alături de Cozia.
Mănăstirile din Moldova:
Mănăstirea Neamț:
- cea mai veche din Moldova;
- întemeiată în timpul lui Petru Mușat (1375-
1391) de trei pustnici (Sofronie, Pimen, Silvan).
A fost refăcută cu zid de Alexandru cel Bun. Aici
este înmormântat Petru Mușat.

Mănăstirea Moldovița: atestată documentar în

1402 în timpul lui Alexandru cel Bun.

Mănăstirea Sf. Nicolae din Poiana Siretului

(Probota):
- ctitorită de Ștefan I în 1398;
- înmormântată mama lui Ștefan cel Mare
(doamna Oltea) în 1465.

Biserici de mir:
- Sf. Nicolae din Rădăuți, ctitorită de Bogdan I,
construcție unică în Moldova (de tip romantic),
fără turlă, o navă centrală și 2 nave laterale,
aparține Episcopiei Rădăuților;
- Sf. Treime din Siret, ridicată de Sas Vodă sau
Petru Mușat, prima din Moldova cu plan triconc
bizantin;
- Mirăuți din Suceava (moaștele Sf. Ioan cel Nou
- 1415).
Rolul mănăstirilor:
- locașuri de închinare;
- rol cultural: primele școli pe lângă ele, pentru
călugări, preoți și dieci pentru cancelaria
domnească, meșteșugul picturii, arta miniaturii
(înfrumusețarea manuscriselor);
- în 1400 apare Filos, logofăt al lui Mircea
Voievod, călugărit la Cozia (Filotei Monahul),
scrie lucrarea imnografică originală: "Pripealele"
care se cântă la sărbători (împărătești, ale
sfinților, ale Născătoarei de Dumnezeu) în toate
Bisericile Ortodoxe slave;
- în sec. 15 apare Grigorie, călugăr moldovean,
care scrie "Viața și mucenicia Sf. Ioan cel Nou
de la Suceava".