Perspectiva narativă denumește raportul dintre vocea narativă și
evenimentele prezentate. În funcție de persoana la care se face relatarea, aceasta poate fi subiectiv- actorială sau obiectiv- aUctorială. În fragmentul propus spre abordare/ dat .... de ...., se identifică o perspectivă narativă de tip (subiectiv- actorială / obiectiv- aUctorială), evenimentele fiind relatate de către un narator (subiectiv, personaj, implicat afectiv în cele expuse / obiectiv, neimplicat afectiv în cele expuse, omniprezent și omniscient, ”demiurg” (Nicolae Manolescu), fapt ilustrat prin intermediul indicilor morfologici de persoană (I, a II- a / a III-a) precum : ”...” , ”...” . Sintetizând/ Prin urmare, textul fragmentar propus spre abordare/ dat prezintă într-o manieră obiectivă, detașată / subiectivă .... (subiectul textului pe scurt), viziunea narativă fiind ”din spate” / ”împreună cu”, iar focalizarea ”zero” / ”internă”.