Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
260 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Unelte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pisică domestică
Domesticit
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Subclasă: Theria
Infraclasă: Placentalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: Felis
Specie: F. silvestris
Subspecie: F. s. catus
Nume trinomial
Sinonime
Modifică text
Pisica de casă, pisica domestică sau mâța (Felis catus[3] sau Felis silvestris
catus[1]) este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia Felidae, subfamilia Felinae.
Este alături de oameni de peste 9500 ani[4] și în prezent este cel mai cunoscut animal
domestic în toată lumea.[5] Pisica domestică este foarte apropiată de pisica
sălbatică europeană (Felis silvestris silvestris), ca și de pisica sălbatică africană (Felis
silvestris libyca), împreună formând o specie unică: Felis silvestris.
Abisiniană
Albastru de Rusia
American Bobtail
American curl
American Shorthair
American Wirehair
Balineză
Birmaneză
Bobtail japonez
Bombay
British Shorthair
Burmeza
Chartreux
Colorpoint Shorthair
Cornish Rex
Devon Rex
Egyptian Mau
Europeană
European Burmese
Exotic Shorthair
Havana Brown
Javanese
Korat
Laperm
Maine Coon
Manx
Norvegiana de pădure
Ocicat
Orientala
Persană
Ragamuffin
Ragdoll
Scottish Fold
Selkirk Rex
Siameză
Siberiană
Singapura
Somali
Sfinx(d)
Tonkinese
Angora turcească
Craniu de pisică
Scheletul pisicii este format din 250 de oase. La nivelul
capului, dentiția cuprinde incisivii, caninii, premolarii de carne, dar nici un dinte „plat”
(ca molarii) pentru a strivi hrana: aceștia nu sunt necesari pentru că pisica își „sfâșie”
hrana cu ajutorul mușchilor puternici ai fălcilor, apoi și-o înghite fără a o
mesteca. Vertebrele gâtului sunt scurte, iar coloana vertebrală foarte flexibilă.
Vertebrele cozii prelungesc coloana vertebrală, numărul acestora variind în funcție de
rasă. Coada are rol în echilibru. Labele anterioare se termină cu cinci „degete”
prevăzute cu gheare retractile keratinoase; labele posterioare, mai lungi, se termină cu
patru „degete”, de asemenea prevăzute cu gheare retractile.
Mușchii spatelui sunt foarte flexibili, cei ai labelor posterioare foarte puternici,
particularități care conferă animalului suplețe și o „detentă” amplă în sărituri.
Din cauza regimului alimentar mai diversificat și mai sărac în proteine, intestinele pisicii
de casă sunt mai lungi decât cele ale strămoașei sale sălbatice. Această trăsătură,
împreună cu diminuarea taliei sale, este adaptarea cea mai semnificativă a pisicii la
noul său mod de viață.
„Auzul pisicii”
Auzul pisicii este foarte sensibil la frecvențele înalte, mergând până la 30 000 Hz, în
timp ce urechea umană este limitată la 20 000 Hz. Datorită celor 27 de mușchi care îl
controlează, pavilionul fiecărei urechi poate pivota în mod independent, pentru a
localiza originea unui zgomot și distanța de la care acesta provine.
Văzul[modificare | modificare sursă]
Limba pisicii
Simțul gustului este dezvoltat la pisică, totuși mai slab decât la om: 2 000 de papile
gustative înseamnă de 4,5 ori mai puțin față de cele 9 000 la om. Spre deosebire
de câine, gustul pisicii este situat la extremitatea limbii, fapt care îi permite să guste fără
să înghită. Sensibilă la gustul amar, acru sau sărat, ea nu simte gustul dulce.
Simțul tactil[modificare | modificare sursă]
De asemeni bine dezvoltat, simțul tactil permite pisicii să-și utilizeze mustățile pentru a
evita obstacolele în întuneric total, prin detecția variațiilor de presiune a aerului. Tot
mustățile îi permit să simtă și dimensiunile spațiului traversat. Pernițele labelor sunt
foarte sensibile la vibrații, iar în pielea pisicii se găsesc celule tactile extrem de
sensibile.
Alte simțuri[modificare | modificare sursă]
Organul lui Jacobson constituie un adevărat al șaselea simț.
Asemeni câinelui și calului, pisica poate să guste mirosurile cu ajutorul acestui organ,
răsfrângându-și buzele pentru a permite mirosurilor să pătrundă, prin două mici orificii
situate în spatele incisivilor, și care conduc către doi săculeți cu lichid aflați în cavitățile
nazale, care au rolul de a concentra mirosurile.
Prezența unui organ vestibular, și el deosebit de dezvoltat, îi conferă pisicii simțul
remarcabil al echilibrului, astfel explicându-se facultatea ei de a se întoarce rapid în aer
pentru a „cădea întotdeauna în picioare”.
Ea mai poate sări la înălțimi de cinci ori superioare taliei sale. Viteza de alergare medie
este de 40 km/h, are nevoie de 9 secunde pentru a parcurge 100 m, dar nefiind un
alergător de fond, obosește destul de repede.
Pisică domestică
Pisica este un animal independent. Spre deosebire de câine, ea se plimbă și se curăță
singură.
Mieunatul[modificare | modificare sursă]
Mieunatul este manifestarea sonoră a pisicii; în general un animal discret, ea poate
uneori căuta a se face remarcată mieunând ore întregi, fie pentru a cere de
mâncare, fie pentru a cere să i se deschidă ușa, de exemplu. Unele rase de pisici
sunt mai zgomotoase decât altele, cum ar fi siamezele.
Mieunatul sacadat
Rar, pisica emite un mieunat sacadat, de slabă intensitate, când vede o pradă la care
nu poate ajunge, ca o pasăre sau o insectă în zbor, sau chiar privind o emisiune despre
animale la televizor.
Torsul[modificare | modificare sursă]
„Torsul”
Încă din primele zile de viață, puiul de pisică toarce în timpul suptului, iar mama îi
răspunde. Ea toarce din plăcere, la fel de bine ca în suferință: stresată, rănită sau chiar
muribundă, o auzim torcând. Cel mai des, ea toarce pentru a-și exprima dependența;
față de mamă la naștere, față de om mai târziu, când este bolnavă sau când este
mângâiată. Regăsim acest comportament la rudele sale, marile feline, care însă torc
doar în primele luni de viață.
Torsul este produs printr-o mișcare coordonată a glotei, laringelui și a anumitor mușchi.
Aceste vibrații sonore implicând întreg corpul sunt întâlnite la majoritatea felinelor, ca și
la alte animale, dar mecanismul lor, ca și utilitatea, ramân de neexplicat. Se crede că
această stare, ca și somnul, ar avea un rol reparator pentru organismul pisicii. Cand
torc, pisicile emit vibratii sonore identice cu cele utilizate în medicină pentru a calma
durerea, a trata o fractură sau o leziune la tendon. Poate așa se explică și faptul că,
dintre mai multe pisici și mai mulți câini care au suferit o leziune ori o intervenție
chirurgicală de aceeași gravitate, aceste pisici se vor vindeca de trei ori mai repede, iar
sechelele lor sunt de cinci ori mai puține. Concluzia: torsul unei pisici ar avea o acțiune
anabolizantă, ce ajută vindecarea.[10] Adulte, felinele mari nu mai torc; pisica este
singura care toarce sub mângâierile stăpânului: ea vede în acesta „a doua sa mamă”.
Spălatul[modificare | modificare sursă]
Pisicile se spală folosindu-și limba. În cazul în care o pisică nu poate ajunge la zona
unde dorește să se spele, aceasta își va linge laba și o va trece peste locul unde nu
poate să ajungă. Uneori, pisicile se spală una pe alta.
Somnul[modificare | modificare sursă]
Pisica doarme în medie 15-18 ore pe zi, fiind activă doar circa 6-9 ore, mai ales o parte
din timpul nopții, perioadă propice vânătorii. Ea este deseori folosită în cadrul
experiențelor asupra ciclului somnului. Conform unor studii, pisica este animalul cu cea
mai mare proporție de faze de somn paradoxal în timpul cărora ea visează. În acest
timp, s-a constatat o activitate electrică foarte intensă a creierului, ochilor și mușchilor.
Reproducerea, gestația, nașterea[modificare | modificare sursă]
Pisicile sunt apte de reproducere în general începând cu vârsta de nouă luni (s-au văzut
totuși pisici născând la numai șapte luni).
BNE: XX527377
GND: 4030046-8
NARA: 10647397
NDL: 00568069
NKC: ph1128717
Categorii:
Specii domesticite
Felis
Animale de companie
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 22 noiembrie 2023, ora 08:47.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.