Cautare Salt

 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început


Istorie


Rase


Talie


Speranța de viață


Note


Legături externe


Vezi și

Câine
257 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric
Unelte







 







De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.
Pentru filmul „Câini”, vedeți Câini (film).
Câine domestic

Ciobănesc românesc de Bucovina

o rasă de câine domestic

Stare de conservare

Domesticit

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Canidae

Gen: Canis

Specie: C. lupus
 Subspecie: familiaris

Nume trinomial

Canis lupus familiaris

(Linnaeus, 1758)

Modifică text 

Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind

un mamifer carnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal
domesticit și cel mai folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria oamenilor.
Cuvântul „câine” denumește masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru
femelă.
Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în
urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu
aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după
ultima glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și
lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000
ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.
În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele o specie distinctă,
descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin studii genetice s-au adus dovezi
certe ce au condus la reconsiderarea taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din
1993, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogists au reclasificat câinele
ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de controverse, câinele a fost numit Canis
lupus familiaris.[1]

Istorie

Evoluția rasei canine

Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal cățărător în
copaci, creatura care a existat acum aproximativ 40 de milioane de ani. [necesită  citare] Câinii,
așa cum sunt cunoscuți astăzi au apărut pentru prima oară în Eurasia, acum aproape
13.000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu
este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru
prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog
Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de
103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel mai greu și de
asemenea cel mai lung câine cunoscut este un Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm
și 125 de kg. Cei mai mici câini sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost
înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.
Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază, de vânătoare, de
companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În Roma antică, câinii cei mai des
întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei purtau arumuri și participau alături de războinici în
lupte. În cel de-al doilea război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigași” care
alergau printre tancurile germane cu mine care explodau pe spatele lor.
Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe secundă
comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod natural câinii au un simț
olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au 5.000.000 de senzori care miros, câinii ajung
până la 220.000.000