Țările de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Pagina „Olanda” trimite aici. Pentru regiunea istorică vedeți Olanda (regiune).
Notă: Țările de Jos și Regatul Țărilor de Jos sunt două entități geografice și
administrative diferite.
Țările de Jos
Nederland (neerlandeză)
Drapel Stemă[*]
Drapel Stemă[*]
Deviză: Je maintiendrai (franceză)
Ik zal handhaven (neerlandeză)
Imn: Wilhelmus
Localizarea Țărilor de Jos (verde închis) – pe continentul european (verde și
gri închis) – in Uniunea Europeană (verde)
Localizarea Țărilor de Jos (verde închis)
– pe continentul european (verde și gri închis)
– in Uniunea Europeană (verde)

Localizarea municipalităților speciale neerlandeze (verde închis)

Localizarea municipalităților speciale neerlandeze (verde închis)
Geografie
Suprafață
- totală 41.543 km² (locul 134)
Apă (%) 18,41
Cel mai înalt punct muntele Scenery[*][5][6] Modificați la Wikidata
Cel mai jos punct Zuidplaspolder[*] (−6,76 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare oraș Amsterdam
Vecini Germania
Belgia Modificați la Wikidata
Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vară CEST (UTC+2)
Populație
Densitate 409,6 loc/km²
- Estimare 2016[1] 17.016.967 (locul 67)
- Estimare 2019 17.282.163
Limbi oficiale Neerlandeză
Etnonim Neerlandezi
Guvernare
Sistem politic Monarhie constituțională
Monarh Țările de Jos Willem-Alexander
Prim-ministru Țările de Jos Mark Rutte
Legislativ Statele Generale
Camera superioară Senat
Camera inferioară Camera Reprezentanților
Capitala Amsterdam
Istorie
Independența față de Imperiul Spaniol
Proclamată 26 iulie 1581
Recunoscută 30 ianuarie 1648
Proclamate regat 16 martie 1815
Aderare la UE 9 mai 1950
Economie
PIB (PPC) 2016
- Total 856,265 miliarde $[2]
- Pe cap de locuitor 50.339 $ (locul 15)
PIB (nominal) 2016
- Total 762,521 miliarde $[2] (locul 17)
- Pe cap de locuitor (locul 15)44.828 $
Gini (2015) 26,2[4] (scăzut)
IDU (2014) 0,922[3] (foarte ridicat) (locul 5)
Monedă Euro (EUR)
Coduri și identificatori
Cod CIO NED Modificați la Wikidata
Cod mobil 204 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic +31
ISO 3166-2 NL
Domeniu Internet .nl
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Țările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân; denumită neoficial
Olanda) este o monarhie constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al
Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei, în vecinătatea Mării Nordului,
Belgiei și Germaniei. Țările de Jos împreună cu câteva colonii de peste mări
formează Regatul Țărilor de Jos.

Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub nivelul mării, statul având cea
mai joasă altitudine din lume. De asemenea, este una dintre țările cele mai dens
populate din lume. Țările de Jos are o lungă istorie de toleranță socială și este
în general considerată ca fiind o țară liberală, legalizând avortul,[8]
prostituția[9] și eutanasia[10] și menținând în același timp o politică de relativă
toleranță în ceea ce privește regimul drogurilor numite „ușoare” precum
marijuana[11] În anul 2001, a devenit prima țară din lume care a legalizat
căsătoriile între persoane de același sex.[12] Este membră NATO și UE. Pe
teritoriul său se află sediul Curții Penale Internaționale.

Capitala Țărilor de Jos este orașul Amsterdam. În timp ce Amsterdam este capitala
oficială a țării conform Constituției, la Haga (în neerlandeză Den Haag, sau
oficial 's-Gravenhage) se află sediul guvernului, reședința regală (Palatul
Noordeinde), precum și cea mai mare parte a ambasadelor străine.

Cuprins
1 Etimologie
1.1 Olanda
1.2 Neerlandez
2 Istorie
2.1 Țările de Jos se impune drept cea mai prosperă provincie
2.2 Revolta în Țările de Jos
2.3 Provinciile Unite
2.4 O succesiune de războaie
2.5 Anii de după război
3 Geografie
3.1 Hidrografie
3.2 Climă
3.3 Floră și faună
4 Politică
4.1 Relații externe
5 Guvernul
5.1 Unități administrative
6 Demografie
6.1 Orașe
6.2 Comunități etnice
6.3 Limbi
6.4 Religie
6.5 Educație
6.6 Sănătate
7 Economie
7.1 Structura economiei neerlandeze
7.2 Resurse naturale
8 Transporturi
9 Cultură
9.1 Patrimoniul mondial
10 Note
Etimologie
Istoria turbulentă a Țărilor de Jos și schimbările de putere au dus la nume
excepțional de multe și foarte variate în diferite limbi. Există diversitate chiar
și în limbi. În limba română, Nederland este numită și Olanda sau (o parte din)
Țările de Jos, în timp ce termenul „neerlandez” este folosit ca formă demonimă și
adjectivală.

Olanda
Țările de Jos este, de asemenea, cunoscută și sub numele de Olanda în diferite
limbi, inclusiv în limba română. Cu toate acestea, Olanda propriu-zisă este doar o
regiune din țară care este formată din Olanda de Nord și de Sud, două dintre cele
douăsprezece provincii ale națiunii. În trecut, acestea două erau o singură
provincie, și mai în urmă, Comitatul Olanda, o rămășiță a Regatului Frizon
dizolvat, care includea și părți din actualul Utrecht. După declinul Ducatului
Brabantului și al Comitatului Flandra, Olanda a devenit comitatul cel mai important
din punct de vedere economic și politic din regiunea Țărilor de Jos. Accentul pus
pe Olanda în timpul formării Republicii Neerlandeze, Războiului de Optzeci de ani
și Războaielor Anglo-Neerlandeze din secolele XVI, XVII și XVIII, a făcut ca Olanda
să servească drept pars pro toto pentru întreaga țară, care este acum considerat
informal[13] sau incorect.[14][15] Cu toate acestea, denumirea de „Olanda” este
încă utilizată pe scară largă pentru echipa națională de fotbal a Țărilor de Jos,
inclusiv în Țările de Jos,[16] iar site-urile internaționale ale Guvernului
Neerlandez pentru turism și comerț sunt „holland.com” și
„hollandtradeandinvest.com”.[17][18] Însă, în 2020, Guvernul Neerlandez a anunțat
că va comunica și va face publicitate pe viitor numai sub numele de „Țările de
Jos”.[19]

Neerlandez
Termenul Neerlandez este folosit ca formă demonimică și adjectivală a Țărilor de
Jos în limba română, cuvânt ce provine din Limba franceză, néerlandais.[20] În
neerlandeză, numele pentru Țările de Jos, limba neerlandeză și un cetățean
neerlandez sunt Nederland, Nederlands și Nederlander. În mod colocvial,
neerlandezii folosesc și denumirea de Olanda pentru propria țară, deși într-o
măsură mai mică în afara celor două provincii din Olanda de Nord și de Sud, unde
poate fi chiar folosită ca termen peiorativ, de ex. Hollènder (dialect) în
Maastricht.[21] Locuitorii Țărilor de Jos sunt numiți în engleză Dutch, nume
derivat de la aceeași rădăcină ca Deutsch, adică „german”. Limba neerlandeză este
forma literară a germanei plate, limba vorbită ca dialect în nordul Germaniei.

Istorie
Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Spaniei, regiunea
făcea parte din cele 17 Provincii ale Țărilor de Jos, care includeau și Belgia
actuală. După ce și-a obținut independența în 1648, Țările de Jos a devenit o mare
putere maritimă și economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia
Țările de Jos și-a creat colonii și semicolonii în lume, este cunoscută drept
secolul de aur.

După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de

la Viena a fost creat un Regat împreună cu Belgia și Luxemburg. Belgienii au
devenit independenți începând cu 1830, ca și luxemburghezii.

Țările de Jos se impune drept cea mai prosperă provincie

Una dintre Țările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în secolul al XV-
lea. Regiunea vestică a Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei
de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în
secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Carolingian,
au trecut, în majoritate, în regatul francez și, în acest fel, la Marele Imperiu
Roman. Conții Olandei au fost unii dintre cei mai[formulare evazivă] puternici
lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant și conții
Flandrei. În secolele XIV și XV, Flandra, Olanda, Zeelandă, Gelderland și Brabant
au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Țările
de Jos. Cu toate acestea, orașele și porturile neerlandeze erau slabe din punct de
vedere economic față de prosperitatea comercială și centrele industriale ale
Flandrei și Brabantului. Cu toate acestea, toți erau parte a Ligii Hanseatice și se
bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate
libertățile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele
Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Țările de Jos în casa
Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al
II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate
economică.

Revolta în Țările de Jos

Wilhelm de Orania, fondatorul Țǎrilor de Jos independente

Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Țărilor de Jos de Spania catolică;
aristocrații, sustinuți de către mulți oameni din motive religioase și economice,
au cerut autonomie pentru provincii, ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor
spanioli. Încercarea lui Filip, prima oară prin cardinalul Granvelle și după aceea
prin ducele de Alba, de a introduce Inchiziția spaniolă și de a readuce Țările de
Jos la statut de provincie a avut parte de opoziția mai multor clase sociale, mai
ales a catolicilor și a protestanților. Lupta de independență pentru Țările de Jos
(1562-1566) a început în Flandra și Brabant, provinciile nordice, sub conducerea
lui William Taciturnul, prinț de Orania. Țările de Jos au fost unite sub conducerea
lui William în lupta împotriva Spaniei. Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John
de Austria ca guvernator al Spaniei, a recucerit provinciile de sud și le-a readus
la catolicism. Barierele râurilor erau cruciale pentru protecția împotriva
rebeliunii și a religiei protestante din nord. Cele șapte provincii nordice,
Olanda, Utrecht, Zeeland, Gelderland, Overijssel, Friesland și Groningen au format
Uniunea de la Utrecht (1579) și au declarat independența în 1581. William
Taciturnul a fost asasinat în 1584 și a fost înlocuit ca șef al statului de către
fiul său, Maurice de Nassau, care a fost susținut încă de la început de către Johan
van Oldenbarneveldt. O expediție engleză condusă de către Robert Dudley, conte de
Leicester, numit căpitan-general al armatei neerlandeze, pentru ajutarea Țărilor de
Jos împotriva ducelui de Parma, a eșuat, ducând la numirea lui Maurice de Orania în
locul acestuia (1587). Dovedindu-se unul dintre cei mai[formulare evazivă] buni
strategi ai timpurilor sale, Maurice a organizat rebeliunea împotriva Spaniei într-
o revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea în 1609 a unui
armistițiu de 12 ani cu Spinole, comandantul Spaniei.

Provinciile Unite

Provinciile Unite
Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a
fost recunoscută independența Provinciilor Unite în tratatul de pace de la
Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda și o
parte din Limburg cu Maastricht. Luptându-se încă pentru independență și implicați
în lupta dintre Calvinism și Protestantism, neerlandezii și-au pus temelia
imperiului lor comercial și colonial. Compania Indiei de Est neerlandeze a fost
înființată în 1602 și Compania Indiei de Vest neerlandeze, în 1621. Căderea
Antwerpului sub regulile și drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a
oferit supremație porturilor neerlandeze, în special Amsterdamului. Comercianții
neerlandezi au negociat pe fiecare continent și au acaparat piața schimbului.
Provinciile unite și-au deschis porțile pentru refugiații religioși, în special
evrei portughezi și spanioli, dar și hughenoților francezi, care au contribuit la
prosperitatea Țărilor de Jos în secolul al XVII-lea.

Cu bogăția materială a venit și o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob

van Ruisdael, Frans Hals și mulți alții au dus arta neerlandeză pe culmi.
Universitatea Leiden a câștigat renume european, filozofii Descartes și Spinoza,
precum și juristul Hugo Grotius, au fost activi în Provinciile Unite. Prințul
Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în 1625, ca
șef de stat (Stadhouder), a fost, la rândul său, urmat de către fiul său, prințul
William al II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a deschis calea
pentru oponenții Casei de Orania pentru a-și relua drepturile asupra provinciilor
și a statului, în general. Jan de Witt, liderul politic al statelor neerlandeze,
care a fost ales în 1652, a condus Republica Neerlandeză pentru următorii 20 de
ani. Pentru a preveni recâștigarea autorității de către prințul William al III-lea
de Orania, de Witt, prin edictul din 1667, a încercat să abroge postul de șef al
statului în Țările de Jos și să îndepărteze casa de Orania de putere. Însă, în
ciuda prevederilor edictului, în urma dezastruosului război din 1672 cu Franța și
Anglia Wilhem al III-lea a fost ales șef al republicii neerlandeze, ceea ce a dus
la căderea lui de Witt.

O succesiune de războaie
Administrarea lui de Witt a fost în mare măsurǎ îngreunată de către războaiele
Țărilor de Jos cu Anglia (1652-54, 1664-67), apariția primelor acte de navigație
engleze (1651) și rivalitatea comercială neerlandezo-engleză. Tratatul de la Breda
(1667) a fost avantajos pentru Țările de Jos, care a câștigat privilegii de negoț
și i-a fost recunoscută posesia Surinamului. Țările de Jos a ajuns la apogeul
puterii politice, formând în 1668 Tripla Alianță cu Suedia și Anglia, fapt care l-a
forțat pe Ludovic al XIV-lea al Franței să oprească războiul împotriva Spaniei.

Bǎtǎlia de patru zile, o stralucitǎ victorie a Provinciilor Unite asupra flotei

engleze
Ludovic al XIV-lea s-a răzbunat, începând în 1672 al treilea război neerlandez în
care Franța a luat Țările de Jos. În apărare, neerlandezii și-au deschis digurile
și au inundat țara, creând un baraj pentru apă care virtual era impenetrabil. De
Witt a căutat să negocieze pacea, dar a fost ucis de către o mulțime a partizanilor
Casei de Orania. Șefia de stat a fost reinstaurată lui Willem al III-lea (de
asemenea rege al Angliei după 1689). Războiul a devastat provinciile, dar prin
tratatul de la Nijmegen (1678–79), neerlandezii au obținut o importantă concesiune
din partea Franței

Țările de Jos a luptat din nou cu Ludovic al XIV-lea în Războiul Marii Alianțe
(1688–97) și în Războiul Succesiunii Spaniole. La moartea lui William III șefia de
stat a fost încă o dată suspendată și statul general a recuperat controlul asupra
guvernului, dar, în 1747, partidul republican a pierdut puterea și William IV de
Orania a devenit șef de stat ereditar. În secolul al XVIII-lea legătura comercială,
militară și culturală a Provinciilor Unite în Europa au scăzut în timp ce cele ale
Franței și ale Angliei au crescut. Țările de Jos s-a aliat cu Anglia în Revoluția
Americană și ca rezultat a pierdut mai multe colonii prin Tratatul de Pace de la
Paris din 1783. În 1806 Napoleon I a înființat Regatul Țărilor de Jos și l-a făcut
pe fratele sǎu, Louis Bonaparte, rege. Bonaparte a fost detronat în 1810 și regatul
a fost anexat de către Franța.

Anii de după război

Capitularea Germaniei din mai 1945 a fost urmată de imediata reîntoarcere a reginei
și a cabinetului. Țările de Jos a devenit membră a Națiunilor Unite în 1945 și în
1957 a intrat într-o alianță cu Belgia și Luxemburg, care a devenit în 1958 Uniunea
Economică Benelux. Țara a participat de asemenea la crearea organizației ce a
devenit mai târziu Uniunea Europeană.

Geografie
Hidrografie
Un aspect dominant al hidrografiei în Țările de Jos este delta Rin-Maas. Este o
deltă comună situată în Țările de Jos, Germania și Belgia care s-a format prin
sedimentele aduse de fluviile Rin și Maas (Meuse). Apele curgătoare mai importante
care alimentează delta sunt: Rinul, Waal, Merwede, Noord, Nieuwe Maas, Nederrijn,
Lek, Gelderse IJssel, Maas, Schelde, Oude Rijn, Vecht, Hollandse IJssel și Linge.
Delta are un bazin de colectare de circa 5.700 km².

Climă
Clima este temperat-oceanică, blândă, umedă, cu vânturi permanente, ceea ce a dus
la folosirea intensivă a morilor de vânt, care au devenit, în timp, un simbol al
Țărilor de Jos. În Țările de Jos, vara este caldă, temperatura medie a lunii iunie
este de 16–17°C. Iarna este este un anotimp răcoros, temperatura medie a lunii
ianuarie pe coastă fiind în jur de 2°C, în interiorul țării mai scăzută. Masele de
aer polar fac ca în multe ierni temperatura aerului să scadă sub temperatura de
îngheț. Atunci când ninge canalele și lacurile se acoperă cu gheață. Cantitatea
anuală de precipitații este în jur de 800 mm, în ținuturile aflate mai departe de
mare este ceva mai mică. Cele mai uscate luni sunt februarie, martie, aprilie și
mai.

[ascunde]Date climatice pentru De Bilt (1981–2010)

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) 5.6
(42,1) 6.4
(43,5) 10.0
(50) 14.0
(57,2) 18.0
(64,4) 20.4
(68,7) 22.8
(73) 22.6
(72,7) 19.1
(66,4) 14.6
(58,3) 9.6
(49,3) 6.1
(43) 14,1
(57,4)
Media zilnică °C (°F) 3.1
(37,6) 3.3
(37,9) 6.2
(43,2) 9.2
(48,6) 13.1
(55,6) 15.6
(60,1) 17.9
(64,2) 17.5
(63,5) 14.5
(58,1) 10.7
(51,3) 6.7
(44,1) 3.7
(38,7) 10,1
(50,2)
Minima medie °C (°F) 0.3
(32,5) 0.2
(32,4) 2.3
(36,1) 4.1
(39,4) 7.8
(46) 10.5
(50,9) 12.8
(55) 12.3
(54,1) 9.9
(49,8) 6.9
(44,4) 3.6
(38,5) 1.0
(33,8) 6,0
(42,8)
Minima istorică °C (°F) −27.4
(−17.3) −26.8
(−16.2) −20.7
(−5.3) −9.4
(15,1) −5.4
(22,3) −1.2
(29,8) 0.7
(33,3) 1.3
(34,3) −3.7
(25,3) −8.5
(16,7) −14.4
(6,1) −22.3
(−8.1) −27,4
(−17,3)
Precipitații mm (inches) 69.6
(2.74) 55.8
(2.197) 66.8
(2.63) 42.3
(1.665) 61.9
(2.437) 65.6
(2.583) 81.1
(3.193) 72.9
(2.87) 78.1
(3.075) 82.8
(3.26) 79.8
(3.142) 75.8
(2.984) 832,5
(32,776)
Umiditate [%] 87 84 81 75 75 76 77 79 84 86 89
89 82
Nr. de zile cu precipitații (≥ 0.1 mm) 17 14 17 13 14 14 14
14 15 16 18 17 184
Nr. mediu de zile cu ninsoare (≥ 0 cm) 6 6 4 2 0 – –
– – 0 2 5 25
Ore însorite 62.3 85.7 121.6 173.6 207.2 193.9 206.0 187.7 138.3 112.9 63.0
49.3 1.601,5
Sursă: Koninklijk Nederlands Meteorologisch Instituut
Floră și faună
Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar
în est și nord există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație
vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar)
au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde
păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare,
mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț, castorul
și altele au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de
dispariție. Unele specii de animale și plante sunt protejate de lege, iar dintre
rezervații cele mai cunoscute sunt Naardermeer din Amsterdam, Parcul Național Hoge
Veluwe și Oostvaardersplassen din South Flevoland.

Politică
Șeful de stat, Willem-Alexander al Țărilor de Jos; și șeful guvernului, Mark Rutte
Țările de Jos este o monarhie constituțională din anul 1815, după ce între 1581 și
1806 a fost o republică (țara a fost ocupată de Franța între 1806 și 1815).

Din 2013, Țările de Jos este reprezentată de regele Willem-Alexander, succesorul

reginei Beatrix. Teoretic, regele numește membrii guvernului. Practic, odată
cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliție
(această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de rege.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede
Kamer) sunt aleși prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră
(Eerste Kamer), are o importanță mai mică. Reprezentanții acesteia sunt aleși
indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de
asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale
(Staten Generaal). Puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniștri
condus de un prim-ministru, numit de suveran. Consiliul de Miniștri este
răspunzător față de Statele Generale. Consiliul de Stat este organul consultativ
cel mai vechi și cel mai important al guvernului. Regele este președintele
Consiliului, dar activitatea curentă este condusă de vicepreședinte. Membri
Consiliului sunt aleși pe viață dintre foști politicieni, oameni de știință,
judecători, oameni de afaceri. Cele 12 provincii sunt administrate de câte un
Consiliu Provincial (ales prin vot direct, are rol de Parlament), un Consiliu
Executiv (ales dintre membrii Consiliului Provincial și un Comisar Regal – numit
prin decret al suveranului).

Relații externe
Face parte din: Uniunea Europeană, inclusiv din Uniunea Economică și Monetară
(UEM); este unul din cele șase state europene semnatare ale Tratatului de
înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (Paris, 18 aprilie
1951), ale Tratatului de înființare a Comunității Europene pentru Energie Atomică
(Bruxelles, 17 aprilie 1957) și ale Tratatului de înființare a Comunității
Economice Europene (Roma, 25 mai 1957). Este membră a ONU, UNCTAD, FMI, BIRD, BERD,
OCDE, OMC, NATO etc.

Guvernul
Unități administrative
Astăzi există 12 provincii, diferite ca mărime și ca număr de populație. Provincia
Utrecht este cea mai mică, în timp ce cel mai puțin populată este provincia
Zeelanda. Granițele majorității provinciilor au fost hotărâte istoric, astfel că
ele nu mai coincid cu forma teritorială a activităților socio-economice sau
infrastructurale actuale.[22] Cu excepția împărțirii în secolul trecut a provinciei
Olanda într-o provincie de nord și una de sud, și a formării provinciei Flevoland
(literal din mare, ca urmare a pământului extras din mare pentru umplerea lacului
Zuidersee), nicio altă schimbare majoră nu a mai avut loc.[22] Totuși, planurile de
reorganizare a provinciilor neerlandeze au devenit în ultimii 30 de ani un subiect
constant al agendei administrației publice.

Cele 12 provincii își au propriile parlamente provinciale și guverne provinciale

alese direct. Statutul legal și instituțional al provinciilor și cel al
municipalităților sunt în mare parte similare.[22] Aceasta se datorează faptului că
ambele nivele au fost create în urma unuia și aceluiași amendament la Constituția
Țărilor de Jos.[22] Și tot aceasta a constituit o idee de bază în implementarea
modelului neerlandez de stat unitar descentralizat.[22]

Steag Provincie Capitală Cel mai mare oraș Suprafață

(km²) Populație[23]
1 ianuarie 2016 Densitate
(per km²)
Brabantul de Nord Brabantul de Nord 's-Hertogenbosch Eindhoven 4.914 2.498.749
508
Drenthe Drenthe Assen Assen 2.639 488.629 185
Flevoland Flevoland Lelystad Almere 1.415 404.068 285
Provincia Frizia Frizia Leeuwarden Leeuwarden 3.340 646.040 193
Gelderland Gelderland Arnhem Nijmegen 4.970 2.035.351 409
Groningen (provincie) Groningen Groningen Groningen 2.325 583.721 251
Limburg (Țările de Jos) Limburg Maastricht Maastricht 2.150 1.116.260 519
Olanda de Nord Olanda de Nord Haarlem Amsterdam 2.665 2.784.854 1.044
Olanda de Sud Olanda de Sud Haga Rotterdam 2.808 3.622.303 1.289
Overijssel Overijssel Zwolle Enschede 3.324 1.144.280 344
Utrecht (provincie) Utrecht Utrecht Utrecht 1.383 1.273.613 920
Zeelanda Zeelanda Middelburg Middelburg 1.784 381.252 213
Total 33.718 16.979.120 503
Steag Teritoriu dependent Capitală Cel mai mare oraș Suprafață
(km²) Populație[24]
1 ianuarie 2016 Densitate
(per km²)
Bonaire Bonaire Kralendijk Kralendijk 288 19.408 67
Curaçao Curaçao Willemstad Willemstad 444 154.843 348
Saba Saba The Bottom The Bottom 13 1.947 149
Sint Eustatius Sint Eustatius Oranjestad Oranjestad 21 3.193 152
Sint Maarten Sint Maarten Philipsburg Lower Prince's Quarter 34 37.224
1.094
Total 800 216.615 270
Demografie
Articol principal: Demografia Țărilor de Jos.
Orașe
Amsterdamul este cel mai mare centru industrial și administrativ din Țările de Jos.
Dezvoltarea lui a început în secolul al XIII-lea în locul unde se vărsa râul Amstel
în Zuiderzee. Orașul a început să se extindă pe insulele mlăștinoase învecinate,
are peste 800 de poduri, iar multe construcții sunt ridicate pe piloni pentru a fi
ferite de inundații. Este și azi oraș portuar. Legătura cu marea este realizată
prin Noordzeekanaal (Canalul Mării Nordului), executat între orașele Amsterdam și
Ijmuiden. Aceasta este capitala oficială a țării, dar sediul guvernului, al
reprezentanțelor diplomatice și al câtorva ministere se află în Haga. Al doilea
oraș ca mărime este Rotterdamul. Timp de 40 de ani (până în 2004), Rotterdam a stat
în fruntea listei celor mai aglomerate și mai mari porturi ale lumii (luând în
considerație cantitatea de mărfuri tranzitată). A fost însă surclasat de Shanghai,
Singapore și Hong Kong, iar acum deține întâietatea doar în Europa, fiind urmat
îndeaproape de Anvers și Hamburg. Portul Rotterdamului a fost completat de un
Europort de mare capacitate aflat pe malul lui Nieuwe Waterweg, după ce fluviul Rin
a primit un rol important în derularea activității comerciale a Comunității
Europene și în transporturi.

v • d • m Cele mai mari orașe din Țările de Jos

Centraal Bureau voor de Statistiek
Loc Numele orașului Provincie Pop. Loc Numele orașului Provincie Pop.
Amsterdam
Amsterdam
Rotterdam
Rotterdam

1 Amsterdam Olanda de Nord 844.667 11 Apeldoorn Gelderland

159.899 Haga
Haga
Utrecht
Utrecht
2 Rotterdam Olanda de Sud 635.606 12 Haarlem Olanda de Nord
159.134
3 Haga Olanda de Sud 524.035 13 Enschede Overijssel 158.212
4 Utrecht Utrecht 342.021 14 Arnhem Gelderland 155.510
5 Eindhoven Brabantul de Nord 226.451 15 Amersfoort Utrecht
154.180
6 Tilburg Brabantul de Nord 214.112 16 Zaanstad Olanda de Nord
153.473
7 Groningen Groningen 201.462 17 's-Hertogenbosch Brabantul de Nord
152.400
8 Almere Flevoland 200.276 18 Haarlemmermeer Olanda de Nord
145.739
9 Breda Brabantul de Nord 182.788 19 Zwolle Overijssel 125.435
10 Nijmegen Gelderland 173.349 20 Zoetermeer Olanda de Sud
124.517
Comunități etnice
Cei mai mulți musulmani de aici locuiesc în Amsterdam, Rotterdam și Haga,
majoritatea provenind din Turcia și Maroc. Mare parte din populația musulmană a
venit în anii '60–'70, când guvernul neerlandez a recrutat forță de muncă, pentru a
impulsiona revenirea economică a țării.

Limbi
Articole principale: Limbile Țărilor de Jos și Limba neerlandeză.
Țările de Jos are două limbi oficiale: Limba neerlandeză (olandeză) pe întreg
teritoriul și frizona de vest în Frizia. Adițional, limbile limburgheză și
neersaxonă au statutul de limbă regională. Aproximativ 99% din populația Țărilor de
Jos cunoaște limba neerlandeză.[25]

Există o tendință de învățare a limbilor străine în Țările de Jos:[26] între

90%[27] și 93%[28] din populație este capabilă să poarte o conversație în engleză,
71% în germană,[27] 29% în franceză[27] și 5% în spaniolă.[27]

Programele de televiziune și filmele străine sunt difuzate aproape întotdeauna în

limba lor originală cu subtitrare. Doar programele pentru copii sunt dublate în
neerlandeză.

Religie
Din 1970 până în 2008, 205 biserici catolice din Țările de Jos au fost demolate,
iar 148 au fost transformate în centre de sănătate, restaurante, librării sau
apartamente.[29]

Educație
Învățământul obligatoriu în Țările de Jos începe la vârsta de 5 ani, însă, în cele
mai multe cazuri, școlile acceptă și copiii în vârstă de 4 ani. Începând cu această
vârstă și până la 12 ani copiii sunt înscriși în școala elementară (opt clase).
După absolvirea școlii elementare, elevii sunt înscriși la liceu. În funcție de
școliile generale urmate și de rezultatul testului Cito (susținut la sfârșitul
clasei a VIII-a), aceștia sunt îndrumați către unul din următoarele trei tipuri de
programe liceale: VMBO (Preparatory Middle Level Applied Education), HAVO (Higher
General Continued Education) și VWO (Preparatory Scientific Education). Programul
liceal VMBO (patru ani) este obligatoriu și oferă educație vocațională și
teoretică, elevii având ocazia să studieze limbi străine, matematică, istorie, arte
sau științe reale. Elevii care termină un astfel de ciclu liceal se pot înscrie
numai la programe postliceale care în Țările de Jos poarta numele MBO (Middle Level
Applied Education). Programele liceale HAVO (cinci ani) și VWO (șase ani) sunt
obligatorii și oferă elevilor posibilitatea de a urma, după absolvire, studii
superioare. În funcție de acestea, elevii care termină un ciclu liceal HAVO se pot
înscrie doar la universități de științe aplicate care oferă doar Diplome de Licență
(Bachelor Degree) și Diplome de Master (Master Degree), iar cei care termină un
ciclu liceal VWO se pot înscrie la instituțiile de învățământ superior și cercetare
WO care oferă Bachelor Degrees in Arts, Science sau Law, Master Degrees și PhD
Degrees (Diplome de Doctorat).

Sănătate
Potrivit unui studiu realizat de Health Consumer Powerhouse (HCP), Țările de Jos
este țara cu cel mai performant sistem sanitar din Europa.[30]

Sistemul de sănătate aflat în funcțiune în Țările de Jos a fost introdus în 2006

și, la momentul respectiv, a fost considerat un posibil model pentru reforma
sistemului medical din Statele Unite, datorită modului în care îmbină asigurarea
medicală obligatorie cu asigurările private de sănătate. Acest sistem este
organizat pe două nivele. Îngrijirea medicală primară, precum și accesul la
spitale, clinici și medici de familie sunt finanțate prin intermediul asigurărilor
private obligatorii. Îngrijirile pe termen lung pentru pacienții în vârstă sau cu
dizabilități, îngrijirile paliative și cele pentru pacienții cu boli mintale sunt
acoperite de asigurările sociale finanțate prin taxe. Sistemul de sănătate
neerlandez este, în proporție de 50%, finanțat prin taxele salariale plătite de
angajatori către un fond controlat de Autoritatea de Reglementare în Sănătate, la
care Guvernul contribuie cu un procent de 5%. Restul, de 45% din cheltuielile de
sănătate, sunt acoperite de sumele achitate de către asigurați direct companiilor
asigurătoare. Spitalele din Țările de Jos sunt reglementate și controlate, dar în
mare parte au acționariat privat și sunt orientate spre profit, la fel ca și
majoritatea companiilor de asigurări.

Economie
Articol principal: Economia Țărilor de Jos.
Conform Economist Intelligence Unit, Țările de Jos este una dintre cele mai sigure
destinații de afaceri, bucurându-se de un climat politic stabil, o bază
macroeconomică puternică, un cadru legal clar și relații comerciale bine
dezvoltate. Plasată pe coordonatele economiei vest-europene, de care este legată
printr-un sistem de relații speciale (fiind membră a uniunii vamale Benelux, a
Comunității Economice Europene, a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, a
Comunității Europene pentru Energie Atomică, a Organizației Economice pentru
Cooperare și Dezvoltare), economia neerlandeză se detașează prin dimensiunile sale,
care au prea puțin cu întinderea sa teritorială.

Economia neerlandeză se bazează în mare măsură pe comerțul exterior și se remarcă

prin relațiile industriale stabile, șomaj și inflație moderate, balanță comercială
excedentară și rolul de important hub european de transport. Poziția geografică
avantajoasă, dublată de un sistem fiscal stimulativ, plasează Țările de Jos între
primele 10 destinații preferate pentru investitori. În același timp, firmele
neerlandeze sunt prezente în majoritatea țărilor lumii, asigurând constant Țărilor
de Jos poziții de top în clasamentul investitorilor străini atât în economiile
dezvoltate, cât și în cele emergente.

Economia neerlandeză a fost afectată în anul 2009 de criza economică

internațională, înregistrând o scădere de 3,5%. În anul 2010, economia a revenit pe
un trend pozitiv, creșterea economică fiind de 1,7%, ca apoi în anul 2011 să fie de
doar 1,2%, iar în anul 2012 să aibă o scădere de 1%. Apoi, în anul 2013 s-a
înregistrat o scădere de 0.7%, iar în anul 2014 economia neerlandeză a crescut cu
0,8%.[31]

În anul 2014, exporturile au totalizat 432,5 miliarde de euro, cu 0,8% mai puțin
decât în anul 2013. Țările de Jos a fost pe locul II în anul 2011, având cele mai
mari exporturi din Europa, după Germania, și este al cincilea mare exportator la
nivel global. Aceasta se datorează în principal exporturilor de tranzit către alte
țări europene. În acest sens, Țările de Jos este cu adevărat poarta spre Europa
pentru mai multe produse din alte regiuni. Jumătate din exporturile neerlandeze
sunt exporturi de tranzit. Prin Rotterdam, cel mai important port european, este
tranzitat un volum de marfă de două ori mai mare decât în portul concurent Anvers,
activitățile portuare contribuind anual cu aproximativ 10% la formarea PIB.
Principalele mărfuri tranzitate sunt mașinile și echipamentele, produsele chimice,
carburanții și produsele alimentare. În anul 2014, pentru Țările de Jos cei mai
importanți parteneri de export au fost: Germania (24,6%), Belgia (12,3%), Franța
(8%), Marea Britanie (7,9%), Italia (3,8%) și SUA (3,3%). Iar la import: Germania
(16,7%), Belgia (10%), China (8,4%), Marea Britanie (6,7%), SUA (6,6%) și Franța
(4,6%).

Volumul schimburilor comerciale ale Țărilor de Jos în perioada 2006–2014 (mld.

euro)
Schimburi comerciale 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Import 285,37 307,27 332,07 276,01 331,9 364,79 389,61
386,3 382,7
Export 318,95 347,5 367,83 309,76 371,54 405,1 431,33
433,1 432,5
Balanță 33,58 40,23 35,76 33,75 39,64 40,31 41,71 46,8 49,8
Structura economiei neerlandeze
Cel mai dezvoltat sector al economiei neerlandeze este cel al serviciilor. Sectorul
serviciilor furnizează aproximativ trei sferturi din Produsul Intern Brut, din care
serviciile comerciale reprezintă cu puțin sub jumătate din PIB. În domeniul
comercial, cel mai important segment de afaceri este cel al vânzărilor cu ridicata
și cu amănuntul (peste 13% din valoare adăugată brută), urmat de cel al serviciilor
din domeniul tranzacțiilor imobiliare (circa 8%), sectorul serviciilor din
transporturi și comunicații (7%) și cel al serviciilor financiar-bancare (6,5%).

ING Groep, unul dintre cele mai puternice grupuri financiare din lume
Odată cu creșterea gradului de integrare a piețelor financiare, sectorul neerlandez
de profil a reacționat prompt și dinamic și și-a diversificat oferta de servicii,
băncile neerlandeze fiind o prezență activă pe piața internațională. Patru dintre
băncile neerlandeze sunt cotate între primele 60 de instituții bancare din lume:
ABN AMRO, ING Groep, Rabobank și Fortis. Împreună, acestea au dezvoltat o rețea de
aproximativ 6.500 de filiale pe teritoriul Țărilor de Jos și peste 500 în alte 50
de țări. În același timp, în Țările de Jos funcționează 60 de filiale și sucursale
ale unor bănci din Europa, Asia și America. Bursa de Valori Mobiliare de la
Amsterdam este cea mai veche instituție de acest gen din Europa și una dintre cele
mai importante din lume. În prezent, face parte din Euronext N. V., primul operator
bursier paneuropean, creat în 2000 prin fuziunea burselor de valori din Amsterdam,
Bruxelles și Paris. Servicii de finanțare a afacerilor sunt asigurate și prin alte
instituții specializate, cum ar fi: Banca Națională de Investiții – NIB Capital
specializată în împrumuturi pe termen mediu și lung, companii de investiții de
capital (inițial create de guvern, în prezent semi-independente) și agenții
regionale de dezvoltare (servicii financiare pentru înființarea de noi companii sau
preluarea riscului).

Cea mai mare concentrare economică se înregistrează în partea de vest a Țărilor de

Jos, cunoscută sub numele de Randstat, unde își au sediul și își desfășoară
activitatea peste 45% din numărul total de companii. Partea de sud a țării, de
asemenea bine dezvoltată, este în prezent o zonă industrială în creștere, orientată
în principal spre export și cu o pondere de circa 25% în economia națională.
Provinciile din estul țării, la granița cu Germania, au din punct de vedere
economic o structură diversă, activitățile principale desfășurându-se în sectorul
industriilor manufacturiere, în cel al transporturilor și în sectorul comerțului cu
ridicata. Doar 10% din totalul firmelor neerlandeze s-au stabilit în provinciile
din nordul țării, activitățile acestora fiind concentrate în special în agricultură
și mai puțin în industrie. Activitățile industriale sunt concentrate în domenii de
înaltă tehnologie: biotehnologie, chimie fină, industrie farmaceutică, electronică,
telematică, IT&C, tehnologie medicală, realizarea de materiale noi, industria
alimentară, imprimerie. Industria metalurgică și electrotehnică utilizează 25% din
personalul angajat în industrie și prezintă un profil foarte variat. Sectorul
metalelor neferoase este reprezentat printr-o serie de întreprinderi importante
producând aluminiu (123 de mii de tone anual), plumb (45 de mii de tone), zinc (60
de mii de tone), cositor (7 mii de tone), precum și unele metale speciale ca indiu.

De reputație internațională bine stabilită se bucură construcțiile navale,

aeronautice, ramura electronicii și electrotehnicii. Șantierele navale sunt
concentrate îndeosebi la Rotterdam și la Amsterdam, iar construcțiile de vase
plasează Țările de Jos pe locul III printre țările pieței comune, cu o producție de
3% din producția mondială. Se construiesc vase pentru cabotaj sau navigația
internă, drăgi, platforme de foraj, petroliere cu capacitate depășind 200.000 de
tone. Construcția aeronautică s-a afirmat prin avioanele de transport turbo-
propulsoare ale uzinelor Fokker N. V., după cum bine primite pe piața
internațională sunt automobilele DAF. Industria electrotehnică și electronică este
reprezentată îndeosebi prin concernul Philips, care asigură circa 11% din întregul
export al țării. Industria alimentară se situează pe locul al doilea în cadrul
industriilor manufacturiere, iar Unilever, grupul anglo-neerlandez cu acest profil,
este în prezent cel mai important din lume. Producția acestei ramuri industriale
este dirijată către piețele externe în proporție de circa 25%. Profilul industriei
mai este completat de industria textilă, industria hârtiei (Țările de Jos fiind
primul exportator mondial de pastă de hârtie pentru fabricarea cutiilor și
cartonului ondulat), industria ceramicii și a sticlei, industria poligrafică, cu
tradiții multiseculare, ca și industria diamantului.

Datorită comerțului cu lalele, Țările de Jos și-a câștigat supranumele de „țară a

lalelelor”.
Agricultura Țărilor de Jos este una dintre cele mai performante din lume.
Densitatea populației influențează însă puternic dimensiunea fermelor individuale,
circa 90% dintre acestea având între 2–2,5 ha și mai mult de jumătate circa 5 ha. O
altă cale de dezvoltare a agriculturii este extinderea suprafețelor cultivabile,
dar și aici s-a ajuns la limita la care extinderea urbană a depășit ritmul
recuperării de noi terenuri. În condițiile arătate, rezultatele agriculturii
neerlandeze s-au obținut datorită cultivării intensive a terenurilor arabile și a
unei specializări foarte accentuate în sectorul creșterii vitelor și a
horticulturii. Din suprafața totală de 2.215.000 ha utilizate în agricultură,
pășunile ocupă 62%, pământul arabil 33% și grădinăritul 5% (dintre care 7.100 ha
culturile de seră). Primul loc în sectorul agricol este ocupat de creșterea vitelor
cu un aport de 67,5% din valoarea producției globale a agriculturii neerlandeze
față de 18% partea horticulturii. Creșterea vitelor este concentrată îndeosebi în
provinciile din nord și din vest. Reputația Țărilor de Jos ca mare producătoare de
produse lactate este foarte veche, untul de Delft sau cel de Leida bucurându-se de
o largă preferință pe piața internațională. În prezent, circa 40% din producția de
lapte este industrializată în vederea exportului, Țările de Jos situându-se pe
primul loc în exportul mondial de brânzeturi și de lapte condensat. Aceeași atenție
este acordată creșterii păsărilor, Țările de Jos fiind cea mai mare exportatoare de
ouă de pe piața mondială. Culturile cerealiere (grâu, orz, secară, ovăz) ocupă o
suprafață redusă (circa 3/5 din suprafața terenurilor agricole) și nu acoperă
consumul intern. În schimb, culturile de sfeclă de zahăr satisfac în întregime
consumul intern (care atinge cifra de 50 kg de zahăr pe locuitor, respectiv cu
circa 30% mai ridicat decât Franța), creând și un disponibil pentru export.
Apropierea de marile centre și admirabilul sistem de comunicații au fost condiții
de bază care au dat un impuls deosebit culturilor horticole și florale ale țării.
Culturile de seră, care și-au văzut în ultimii ani suprafața sporită cu mai bine de
70%, dau regiunii Westland din sudul orașului Haga un aspect mai mult industrial
decât agricol, datorită nenumăratelor coșuri ale instalaților destinate să mențină
temperatura optimă pentru dezvoltarea plantelor. Faima Țărilor de Jos este legată
de culturile sale de flori, îndeosebi de culturile de lalele. Agroturismul este o
formă de completare a veniturilor pentru peste 2.500 de ferme neerlandeze, dintre
care marea majoritate sunt situate în provincia Zeeland. Circa 9% din fermele din
această provincie oferă facilități de vacanță. Agroturismul este mai puțin
răspândit în provinciile Groningen, Olanda de Sud și Brabantul de Nord. Mai mult de
jumătate dintre fermele incluse în circuitul agroturistic sunt ferme de creștere a
vacilor.

Resurse naturale

Producția, consumul și exportul de gaze naturale în Țările de Jos (1970–2016)

Țările de Jos (inclusiv sectorul neerlandez al Mării Nordului) este cel mai mare
producător și exportator de gaze naturale din UE. Între 15% si 20% din consumul
total anual de gaze naturale al Uniunii Europene este produs în Țările de Jos.
Astfel, în ultimii 40 de ani, industria națională de gaze naturale a avut, și
continuă să aibă, o contribuție importantă la prosperitatea Țărilor de Jos.
Producția de gaze naturale generează peste 2% din PIB-ul neerlandez și asigură
aproximativ 11.000 de locuri de muncă, predominant în partea de nord a țării.
Anual, în Țările de Jos se extrag circa 70 miliarde m³, din care jumătate pentru
consumul propriu, iar jumătate pentru export (9 miliarde de euro). Rezervele sunt
estimate la aproximativ 1.600 miliarde m³, dar având în vedere faptul că până în
anul 2025 acestea se vor sfârși, guvernul neerlandez plănuiește să creeze un „hub”
de gaz în Europa, asigurându-și astfel poziția importantă în producția, tranzitul,
depozitarea, comercializarea și cercetarea în acest sector. Două treimi din volumul
total al resurselor sunt offshore.

Pana în 1975 în Limburg se extrăgea cărbune. În localitățile Hengolo și Delfzijl

sunt mine de sare, producția anuală fiind de 4 milioane de tone. De asemenea, se
extrage și o cantitate destul de mică de țiței.

Transporturi
Mai bine de jumătate din întreaga rețea de transport feroviar, circa 2.890 km,
funcționează prin intermediul energiei eoliene.[32]

Cultură
Sărbători
Dată Nume românesc Nume local Note
1 ianuarie Anul Nou Nieuwjaarsdag
Martie/Aprilie Vinerea Mare Goede Vrijdag Această zi liberă este lăsată
la discreția angajatorului.
Martie/Aprilie Paștele Pasen
27 aprilie Ziua Regelui Koningsdag Aniversarea zilei de naștere a regelui
Willem-Alexander
4 mai Ziua comemorării morților din al Doilea Război Mondial și a tuturor celor
căzuți pentru patrie Nationale Dodenherdenking
5 mai Ziua Eliberării (din cinci în cinci ani) Bevrijdingsdag
40 de zile după Paști Înălțarea Domnului Hemelvaartsdag
50 de zile după Paști Rusaliile Pinksteren
5 decembrie Sfântul Nicolae Sinterklaas
25 și 26 decembrie Crăciunul Kerstmis
Patrimoniul mondial
În prezent, 10 proprietăți din Țările de Jos și Curaçao sunt înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial.[33] Nouă dintre acestea sunt proprietăți culturale și una
este proprietate naturală. Prima a fost adăugată în 1995, iar ultima în 2014.

Schokland (1995)
Linia de apărare fortificată din Amsterdam (1996)
Morile de vânt din Kinderdijk (1997)
Zona istorică a Willemstadului (1997)
Stația de pompare ir. D. F. Woudagemaal (1998)
Polderul Beemster (1999)
Casa Rietveld Schröder din Utrecht (2000)
Marea Wadden (2009)
Sistemul de canale din secolul al XVII-lea din Amsterdam (2010)
Fabrica Van Nelle din Rotterdam (2014)
Note
^ en „Netherlands”. CIA World Factbook.
^ a b en „Report for Selected Countries and Subjects”. International Monetary Fund.
^ en „Human Development Index and its components” (PDF). Human Development Report
2015. p. 208.
^ en „Gini coefficient of equivalised disposable income - EU-SILC survey”.
Eurostat.
^ http://www.rijksoverheid.nl/onderwerpen/water-en-veiligheid/vraag-en-
antwoord/wat-is-het-normaal-amsterdams-peil-nap.html Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
^ https://zoek.officielebekendmakingen.nl/stb-2010-387.html Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
^ https://opendata.cbs.nl/statline/#/CBS/nl/dataset/37296ned/table?ts=1560596956049
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ en „Netherlands”. Abortion Legislation in Europe. Library of Congress.
^ en Michelle Garcia (14 august 2015). „The Netherlands Made Sex Work Legal 15
Years ago — Here Are the Shocking Results”. Mic.
^ en J. Wise (2001). „Netherlands, first country to legalize euthanasia” (PDF).
Bulletin of the World Health Organization. 79 (6): 580.
^ en „Toleration policy regarding soft drugs and coffee shops”. Government of the
Netherlands.
^ en Pamela Duncan (24 ianuarie 2016). „A history of same-sex unions in Europe”.
The Guardian.
^ „Telegraph style book: places and peoples”. The Daily Telegraph. London. 12
aprilie 2008. Accesat în 31 martie 2014.
^ „The Reuters Style Guide”. Accesat în 31 martie 2014.
^ „The BBC News Styleguide” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 27 februarie 2012.
Accesat în 31 martie 2014.
^ „The Guardian style guide” (PDF). London. Accesat în 31 martie 2014.
^ Netherlands Tourism "Holland vs Netherlands – Is the Netherlands the same as
Holland?"
^ „Holland vs Netherlands: Everything you need to know”. Explore Holland (în
engleză). 17 ianuarie 2020. Accesat în 17 ianuarie 2020.
^ „Why Dutch Officials Want You to Forget the Country of Holland”. The New York
Times. New York City. 13 ianuarie 2020. Accesat în 15 ianuarie 2020.
^ „Neerlandez”. Accesat în 8 iunie 2021.
^ „Dialectenwoordenboek”. www.mijnwoordenboek.nl.
^ a b c d e Ralf Kleinfield, Theo A. J. Toonen. „Aspecte politice, instituționale
și juridice ale regiunilor Țărilor de Jos” (PDF).
^ en „Netherlands: Administrative Division”. City Population.
^ en „America”. City Population.
^ en „The Netherlands”. Languages across Europe. BBC. 14 octombrie 2014.
^ en Kees de Bot. „The effectiveness of early foreign language learning in the
Netherlands” (PDF). Studies in Second Language Learning and Teaching. pp. 409–418.
^ a b c d en „Europeans and their Languages” (PDF). Special Eurobarometer 386.
European Commission. iunie 2012. p. 21.
^ en Alison Edwards (aprilie 2014). „English in the Netherlands: Functions, forms
and attitudes” (PDF). Department of Theoretical and Applied Linguistics. University
of Cambridge. p. 316.
^ Andreea Mîndrilă (29 mai 2012). „Olanda transformă bisericile în biblioteci sau
teatre și camioane întregi de obiecte religioase ajung în țări din toată lumea”.
ZF.
^ Mădălina Chițu (3 decembrie 2013). „STUDIU. Olanda, țara cu cel mai performant
sistem sanitar din UE. Pe ce loc se află România”. Gândul.
^ nl „Economische groei zet goed door”. Rijksoverheid. 13 februarie 2015.
^ en Joe Quirke (10 septembrie 2015). „Dutch railway system "to run entirely on
wind power by 2018"”. Global Construction Review.
^ en „Netherlands”. UNESCO.

[arată]
v • d • m
Țările de Jos — Neerlandezi — Limba neerlandeză (Limbi vorbite)
[arată]
v • d • m
Uniunea Europeană și țări candidate la extindere
[arată]
v • d • m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa
Informații bibliotecare
BNF: cb11862083x (data) GND: 4042203-3 HDS: 003364 ISNI: 0000 0001 2369 754X LCCN:
n78085423 MusicBrainz: ef1b7cc0-cd26-36f4-8ea0-04d9623786c7 NARA: 10046275 NDL:
00568908 NKC: ge128525 SELIBR: 155069 SUDOC: 026357240 VIAF: 156652814 WorldCat
Identities (via VIAF): 156652814
Categorie: Țările de Jos
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
ArticolDiscuție
LecturăModificareModificare sursăIstoric
Căutare
Căutare în Wikipedia
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Citează acest articol
Element Wikidata
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons
Wikiștiri
Wikivoyage

În alte limbi
Български
Deutsch
Ελληνικά
English
Español
Français
Magyar
Српски / srpski
Türkçe
Încă 264
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 4 august 2021, ora 13:54.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire
în condiții identice; pot exista și clauze supli