Costa Rica este o republică democratică cu o constituție puternică.

A fost una dintre cele mai stabile

țări din America. Costa Rica a evitat violența care se răspândea în America centrală și este văzută
ca un exemplu de stabilitate politică în regiune, numită chiar "Elveția Americilor". Responsabilitățile
executive sunt acordate președintelui, care este centrul puterii statele. Există de asemenea doi vice-
președinți și un guvern numit de către președinte. Președintele, vice-președinții și cei 57 de deputați
sunt aleși pentru un mandat de patru ani. Un amendament constituțional votat în 1969 limitează
numărul mandatelor pe care președintele și deputații îl pot avea la unul singur, cu toate că un
deputat care a avut deja un mandat poate candida din nou, dacă cele două mandate sunt
neconsecutive. Un amendament al constituției care să permită un al doilea mandat prezidențial a
fost propus, interzicerea unui al doilea mandat prezidențial fiind chiar disputată la tribunal.
În aprilie 2003, această interzicere a fost oficial recunoscută ca fiind ani-constituțională. Astfel, la
alegerile din 2006, a fost posibil ca Óscar Arias (Premiul Nobel pentru Pace, 1987) să candideze la
președinție pentru un al doilea mandat, câștigându-le după niște rezultate foarte strânse. Arias este
un susținător al comerțului liber și promovează acordul de comerț liber cu Statele Unite ale Americii.
Aceasta constituie un subiect de controversă aprinsă în Costa Rica, eventuale proteste fiind posibile
în toată țara. Costa Rica folosește un sistem proporțional de reprezentare în corpul legislativ.
Guvernatorii provinciilor sunt numiți de către președinte, dar nu se bucură de foarte multă putere,
pentru că nu există legislaturi provinciale. Agențiile autonome de stat se bucură de o considerabilă
autonomie de operare; ele includ telecomunicațiile și monopolul producerii de energie electrică,
băncile comerciale naționalizate, monopolul de stat asupra asigurărilor și agenția de pensii sociale.
Costa Rica nu are armată prin constituție, dar are poliție domestică și Garda Națională care este
armată și este folosită pentru a menține stabilitatea internă.

Provincii[modificare | modificare sursă]
Costa Rica are șapte provincii, care la rândul lor sunt împărțite în 81 de cantoane, fiecare dintre ele
fiind conduse de un primar. Cantoanele sunt și ele împărțite în 473 de districte:

1. Alajuela (centrală; la nord de capitala San José, agricultură și industrie)

2. Cartago (fosta capitală provincială Costa Ricană în timpul erei coloniale)
3. Guanacaste (nord-vest, zonă importantă din punct de vedere turistic și agricol)
4. Heredia (centrală; la nord de capitală, industrie și inima industriei IT din Costa Rica)
5. Limón (coasta caraibiană, agricultură și zonă ecoturistică)
6. Puntarenas (de-a lungul coastei pacifice)
7. San José (Capitală) (centru politic și economic al Costa Ricăi, vezi imaginea de mai jos)

Economie[modificare | modificare sursă]
Conform tradiției, economia Costa Ricăi se baza pe agricultură, incluzând aici producerea
de cafea, banane, ananas. În ultima vreme, ecoturismul, produsele electronice,
produsele farmaceutice, outsourcing-ul financiar și software-ul au devenit principalele ramuri
aducătoare de venituri. Localizarea Costa Ricăi pe istm-ul Americii Centrale îi facilitează accesul la
piețele americane, ajutată fiind de faptul că se află pe aceeași zonă de timp cu partea centrală
a Statelor Unite ale Americii. Un alt plus este și accesul direct prin intermediul oceanelor
la Europa și Asia.
Economia s-a dezvoltat în Costa Rica și datorită programului de șapte ani susținut de guvern, de
dezvoltare a industriei high tech. Statul oferă o scutire de impozit celor care sunt interesați să
investească în Costa Rica. Nivelul înalt de pregătire al rezidenților face ca țara să fie și mai
atrăgătoare din perspectiva investițiilor. Mai multe corporații au început să dezvolte aici bunuri,
printre ele putându-se enumera producătorul mondial de chip-uri Intel precum și companii
farmaceutice precum Procter & Gamble sau GlaxoSmithKline. Comerțul cu Asia de sud
est și Rusia a avut o dezvoltare extraordinară în 2004 și 2005, iar Costa Rica se așteaptă să obțină
statul de membru deplin al Asia-Pacific Economic Cooperation Forum (APEC) în 2007 (Costa Rica
se bucură de statutul de observator din anul 2004).
Pentru anul fiscal 2005 Costa Rica a avut un deficit de 2.1%, o creștere a venitului intern de 18%,
exporturile au crescut cu 12.8%, iar numărul turiștilor a crescut cu 19%, ajungând la valoare de 1.5
milioane de persoane. Creșterea economică a fost de 4.2%. Totuși nu trebuie uitat că inflația a fost
de (14%) iar deficitul balanței comerciale de 5.2%.
Moneda națională este colón (CRC), care are o valoare de aproximativ 1/500 dolari americani, sau
1/600 euro.

Afaceri externe[modificare | modificare sursă]

Costa Rica este membru al International Criminal Court și a refuzat oferta Statelor Unite de găzdui
un centru de antrenament care poate fi folosit in scopuri militare. Statele Unite a înființat un astfel de
centru în El Salvador, țară suspectată de a avea o tradiție din nerespectarea drepturilor omului.
Costa Rica nu are ambasadă în Cuba, dar are ambasadă în Israel, și are relații diplomatice
cu Republica Chineză din Taiwan, nu cu Republica Populară Chineză. S-a schimbat în 2007, cu
președinția lui Óscar Arias , care va schimba recunoașterea Costa Rican a Taipei la Beijing și
mutarea ambasadei respective, precum și a taiwanezilor din San José ar fi închis și înlocuit cu cel
din China continentală
Costa Rica este membru curent al grupului Cairns, o alianță a țărilor care se opun compensațiilor
agricole din țările dezvoltate.
Obiectivele principale ale Costa Ricăi sunt să aibă grija ca drepturile omului să fie respectate și ca
să dezvoltarea armonioasă pentru a-și asigura stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung. De
exemplu, în timpul Războiului Rece, Costa Rica a fost prima țară central americană care să aibă
relații diplomatice cu Uniunea Sovietică pentru a-și mări exporturile de cafea, spre uimirea
administrației Nixon.

Flora și Fauna[modificare | modificare sursă]

Anhinga uscându-și penele.
Costa Rica Colibrì

Costa Rica este căminul unei varietăți bogate de plante și animale. Deși țara are aproximativ 0.1%
din suprafața mondială de teren, ea conține 5% din biodiversitatea mondială. Costa Rica neavând
armată, ci o abundență de viețuitoare sălbatice, se spune că soldații țării sunt furnicile tăietoare de
frunze, piloții sunt papagalii macaw iar navele sunt balenele. Mai mult de 25% din suprafața Costa
Ricăi este formată din păduri protejate și rezervații.
Există un parc național care este faimos printre ecologiștii internaționali pentru biodiveristatea sa
(incluzând feline mari și tapiri) și unde vizitatorii pot vedea o abundență de viețuitoare sălbatice,
numit Parcul Național Corcovado.
Parcul Național Tortuguero (numele Tortuguero se poate traduce ca vânătorul de țestoase, sau se
poate interpreta ca plin de țestoase) este căminul maimuței păianjen, howler și a maimuței Capucin
cu gâtul alb , a unui leneș cu trei degete, 320 specii de păsări (incluzând specii de papagali),
varietăți de reptile. Totuși, lucru care îl face cel mai cunoscut este faptul că parcul este cel mai
important loc unde cuibăresc anual țestoasele verzi, specie aflată în pericol de dispariție.
Rezervația biologică a pajiștilor din pădure Monteverde adăpostește 2 000 de specii de plante
incluzând numeroase orhidee. Peste 400 tipuri de păsări pot fi întâlnite aici, ca și peste 100 specii
de mamifere. Costa Rica, per total, are mai mult de 600 specii de păsări. Organizația care are
dreptul de a face prospecții genetice și biochimice în patrimoniul ecologic al Costa Ricăi este INBIO
(Instituto Nacional de Biodiversidad), și are dreptul să perceapă taxe pe orice descoperire biologică,
dacă aceasta se dovedește a avea importanță medicală.