Cultură și management în Australia

Cuprins:
1. Despre Australia pe scurt
2. O scurtă istorie socio-economică a Australiei
3. Particularități socio-culturale și economice ale Australiei contemporane
4. Dimensiunile culturale ale Australiei după modelul lui Geert Hofstede
5. Bogatul "peisaj mitic" (mythscape) în identitatea australiană
6. Valorile australiene: egalitarianismul, "fă corect" și camaraderia
7. Valorile australiene în organizații
8. Particularități ale managerilor australieni
9. Sindromul "macului înalt" și stilurile de leadership
10. Recrutarea, renumerarea, pregătirea și promovarea managerilor în Australia
11. Femeile în posturile de manageri în societatea australiană
12. Sindicatele managerilor în Australia
13. Concluzii
14. Bibliografie

1. Despre Australia pe scurt

Locația: Australia este un stat din emisfera sudică, din Oceania, ce ocupă în
totalitate continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici. Este
înconjurată în întregime de oceanele Indian și Pacific.
 Suprafața: 7.617.930 km2, locul 6 în lume.

Climatul: în general arid și semi-arid; temperată în sud și est și tropicală în

nord.

Capitala: Canberra (381.500 locuitori).

Populația: 23,8 mln locuitori (locul 51 în lume). În 2011, 24.6% din populația
Australiei erau născuți peste hotare, iar cel puțin 43,1% din australieni aveau un
părinte născut în afara țării. Cele mai mari grupuri de imigranți sunt din Regatul
Unit, Noua Zeelandă, Italia, China, Vietnam, India și Filipine. Între 85 și 92% din
populația Australiei sunt de origine europeană, iar în jurul a 12% - asiatici. Cele mai
nominalizate rădăcini etnice ale australienilor sunt: Anglia (36%), Australia
(35.4%), Irlanda (10,4%), Scoția (9%), Italia (4,6%), Germania (4,5%), China
(4,3%), India (2%), etc.

Limba oficială: engleza.

Tipul de guvernământ: Democrație parlamentară federală, cu șeful statului

Regina Marii Britanii, și șeful guvernului – primul-ministru.

Religiile principale: catolică (25,3%), anglicană (17%), alte religii creștine –

18,7%, budism (2,5%), musulmană (2,2%), atei (22,3%), nespecificată – 9,4%.

Economia: țară foarte dezvoltată, fiind cea de-a 12-a cea mai mare economie
a lumii. Are un PIB nominal pe cap de locuitor de 67.000 de dolari, fiind pe locul 5
în lume, mult peste cele ale Statelor Unite, Canadei, Regatului Unit sau al Germaniei.

Indicele dezvoltării umane: 0,933 - locul 2 în lume, doar Norvegia fiind

peste.

2. O scurtă istorie socio-economică a Australiei

Primii locuitori ai Australiei sunt aborigenii, care, se crede că au ajuns pe

continent între 40.000 și 60.000 ani în urmă. Însă, istoria „oficială” a Australiei
începe în anul 1770, când căpitanul James Cook a luat în posesie continentul în
numele Marii Britanii. În ianuarie 1788 prima flotă britanică, de 11 nave, a sosit în
Australia, transportând aproximativ 1000 de oameni, dintre care 750 de deținuți.
Odată ce Anglia nu își mai putea transporta condamnații în America de Nord, ca
urmare a înfrângerii din războiul de independență al SUA, alternativa a fost
Australia. În rezultat, din 1788 până în 1860, când transportul penal a fost lichidat,
aproximativ 160.000 de bărbați și femei au fost aduși în Australia ca deținuți.

Până în 1820, alături de cei 30.000 de condamnați transportați, în Australia au

venit de proprie voie și 4500 de coloniști liberi, aducând cu ei și diferite dialecte,
tradiții și valori. Anume în această perioadă a avut loc geneza nucleului acelui mit
fondator al identității australiene de astăzi, mit despre care voi scrie mai târziu.

Între 1830 și 1890 imaginea Australiei era promovată ca un pământ al

oportunităților pentru toți veniții. În rezultat, numai între 1851 și 1870 populația
Australiei a crescut aproape de 4 ori, de la 430 mii la 1,7 mln locuitori. În timp ce,
evident, majoritatea celor veniți erau britanici, alături de ei au sosit în Australia și
emigranți din Franța, Italia, Germania sau Ungaria, precum și cel puțin 40000 de
chinezi.

Australia a continuat să prospere până la seceta și depresiunea economică din

anii 1890, perioadă de mare sărăcie și șomaj, care a aruncat o umbră neagră asupra
visului australian. Țara a început să-și revină din anul 1901, an în care cele 6 colonii
de pe continent s-au unit și au format Federația Australiei. Noua formată națiune a
știut să profite de resursele naturale abundente pentru a-și dezvolta agricultura și
industria. De menționat însă că noul stat creat a instituit în prima jumătate a secolului
XX o politică de protecționism economic, politică ce a restricționat imigrația pe
continent.

Perioada interbelică a reprezentat o perioadă de instabilitate socio-economică,

ca după sfârșitul celui de-al doilea război mondial Australia să prospere din nou
pentru cel puțin 30 de ani. În această perioadă a avut loc un nou val de imigrare, cu
mii de refugiați și emigranți sosind în Australia. Tot în această perioadă are loc și
formarea așa-numitului “mod de viață australian”, prin explozia cererii pentru
diferite comodități și crearea unei culturi a consumului și belșugului.

Acest mod de viață consumerist avea să fie puternic perturbat de criza

petrolului din 1973, Australia începând să-și revină de-abia peste 10 ani, odată cu
alegerea Partidului Laburist la putere. În ciuda crizei economice din jurul anilor ’90,
Australia s-a dezvoltat în continuu, ajungând în prezent una din cele mai dezvoltate
țări din lume, cu un PIB pe cap de locuitor pe locul 5 în lume și cu al doilea indice
al dezvoltării umanedin lume, după Norvegia. Toți acești indicatori sugerează clar
că Australia este un stat mult mai performant și dezvoltat decât o mulțime de alte
state occidentale, ca SUA, Germania, Franța, Canada sau Anglia, state mult mai
vestite decât statul australian.
 3. Particularități socio-culturale și economice ale Australiei contemporane

Cu o populație de aproape 24 de milioane, Australia se poate caracteriza ca

fiind o societate industrializată și cu un grad înalt de urbanizare. Majoritatea
populației locuiește în regiunea coastei sudice și de est, precum și o concentrare
demografică mai mică în jurul orașului Perth, de pe coasta vestică. Mulțimea de
resurse fizice a acestei țări a facilitat un standard ridicat de viață, cu investiții
importante în infrastructura socială, inclusiv educație, sănătate și transport. În
rezultat, Australia se bucură de o reputație internațională pozitivă, reflectată prin
tendința generală de a fi percepută ca o societate egalitară, informală, relaxată și
prietenoasă.

Australienii tind să se vadă pe sine însuși ca fiind egalitariști și prietenoși,

percepție ce se bazează pe valori adânc înrădăcinate în istoria și cultura națiunii.
Aceștia au o reputație de a fi nonconformiști, nerespectuoși față de autoritate, și cu
un simț al umorului auto-depreciativ și deseori sarcastic – trăsătură asociată cu un
arhetip cultural ambiguu cunoscut sub numele larrikin (huligan). Glumele
australienilor sunt deseori cu susul în jos: adică gluma semnifică exact inversul a
ceea ce sună. Spre exemplu, australienii obișnuiesc să denumească un tip înalt prin
„Piticule”, sau unul tăcut prin „Gălăgiosule”. Acest sens al umorului australian se
reflectă și în tendințele australienilor de subestimare laconică de genul afirmațiilor
„Nu-i prea rău”, care semnifică de fapt „Excelent!”, sau „Tu nu greșești”, care
semnifică de fapt „Sunt total de-acord cu tine!”.

Alături de percepția australienilor ca fiind o națiune prietenoasă, aceștia sunt

văzuți și ca niște oameni orientați spre odihnă și distracție, care sunt pasionați și de
sport, și de petrecut timpul pe-afară și prin pub-uri (baruri). Conform statisticilor,
aproximativ 70% din australieni practică cel puțin o dată pe săptămână o activitate
sportivă. Totodată, să meargă la un bar să bea o bere după lucru este un alt obicei
foarte valorizat de către hedoniștii australieni. Pub-urile australiene sunt de regulă
pline și de patroni, și de angajați, care beau împreună băuturi alcoolice.

Exact ca și barul, plaja este un alt loc foarte important, chiar iconic, în
societatea australiană. Pentru australieni plaja este simbolul opus al muncii, un loc
unde numai plăcerea și odihna își au locul.

Australia este o națiune multiculturală cu o lungă istorie a imigrației. Imigranți

cu rădăcini etnice foarte diferite - în special din UK, Vietnam, China și Grecia – au
jucat un rol critic în construirea acestei națiuni. După al doilea război mondial,
aproximativ 6 mln de oameni din toate țările lumii au emigrat în Australia. Astfel,
se poate intui că diversitatea culturală este una din caracteristicile importante ale
identității naționale a Australiei.

În privința particularităților economice, Australia are una din cele mai

deschise și inovative economii din lume. Conform unui studiu OECD, Australia face
parte din primele 6 țări cu cea mai rapidă creștere economică. Aceasta înseamnă că
performanța australienilor este mult peste medie în majoritatea domeniilor din
economie. O altă caracteristică a economiei Australiei este faptul că multe ramuri
sunt într-o proporție foarte mare controlate de străini. De exemplu, 90% din industria
construcției de vehicule este deținută de investitori străini, precum și 75% din
producția farmaceutică și de aluminiu.

În Australia majoritatea întreprinderilor sunt mici și mijlocii. De altfel, pentru

această țară este tipică existența întreprinderilor ca proprietate a unei familii, cu un
nr. de angajați sub 100. De menționat că numai 600 de întreprinderi au mai mulți de
1000 de angajați. Jumătate din valoarea adăugată în ramura prelucrătoare se realiza
în cele mai mari 200 de întreprinderi, din care jumătate aparțineau investitorilor
străini. Deciziile adoptate în întreprinderile mari afectează într-o anumită măsură
industria australiană, ținând cont că acestea folosesc jumătate din totalul angajaților
în ramurile prelucrătoare.

4. Dimensiunile culturale ale Australiei după modelul lui Geert Hofstede

Australia are un scor mic, de 36 la dimensiunea distanței față de putere. În

cadrul organizațiilor australiene, ierarhia este stabilită doar de comoditate, superiorii
sunt mereu accesibili, iar managerii se bazează pe angajații individuali și echipe
pentru expertiza lor. Atât managerii cât și angajații se așteaptă să fie consultați, iar
informația este frecvent împărtășită. În același timp, comunicarea este directă,
informală și participativă.

În privința individualismului, Australia are al doilea cel mai înalt scor din
lume după SUA, un scor de 90. Aceasta înseamnă că Australia are o cultură foarte
individualistă, ceea ce cam se contrazice cu principiul de camaraderie al
australienilor. Scorul înalt al individualismului la australieni se traduce prin faptul
că societatea ar fi slab unită, oamenii având așteptarea ca fiecare să se uite la treburile
lor și ale familiilor lor imediate. În lumea afacerilor, se așteaptă ca angajații să se
bizuie pe forțele proprii și să aibă inițiativă. De asemenea, deciziile de angajare sau
promovare se fac pe merite sau dovezi pe ceea ce a făcut sau poate face.
 Australia are un scor de 61 la dimensiunea „masculinitate”, fiind o țară cu o
cultură masculină. Comportamentul în școală, la locul de muncă, sau în joacă, se
bazează pe valorile comune că oamenii ar trebui „să se străduiască să dea maximum
din ei” și că „învingătorul ia totul”. După Hofstede, australienii ar fi mândri de
succesele și realizările lor, ceea ce le și oferă o bază pentru deciziile de angajare sau
promovare la locul de muncă. Conflictele ar fi rezolvate la nivel individual iar scopul
ar fi de a câștiga.

În privința dimensiunii de evitare a incertitudinii, Australia are un scor de 51.

Acest scor este unul mediu, australienii nesimțindu-se puternic stresați sau
amenințați de situațiile ambigue și necunoscute.

În privința dimensiunii orientării pe termen lung, Australia are un scor mic,

de 21, fiind astfel o țară cu o cultură normativă, conform lui Hofstede. Oamenii în
așa societăți au o preocupare puternică pentru stabilirea adevărului absolut; ei sunt
normativi în gândirea lor. Ei prezintă un mare respect pentru tradiții, o tendință
relativ mică pentru a economisi pentru viitor și se focalizează pe atingerea de
rezultate rapide.

Cu un scor mare de 71, Australia este o țară cu o cultură indulgentă. Oamenii

din societățile clasificate cu un scor mare de indulgență prezintă, în general, dorința
de a-și manifesta impulsurile și dorințele în ceea ce privește a se bucura de viață și a
se distra. Ei au o atitudine pozitivă și au o tendință spre optimism. În plus, ei pun un
mare accent pe timpul lor liber, acționează cum le place și își cheltuie banii cum își
doresc.

5. Bogatul “peisaj mitic” (mythscape) în identitatea australiană

O scurtă examinare a istoriei sociale a Australiei ne arată că diferite perioade

istorice au scos în evidență și au contribuit diferit la construirea identității naționale
a australienilor. Spre exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când primele
semne ale naționalismului australian apăreau, mai mulți scriitori și artiști își
îndemnau concetățenii să răspundă emoțional pozitiv la imaginea de „bushman” (om
al terenurilor nepopulate și necultivate) ca un semn de patriotism.

Pentru Australia, termenul de „bush” este unul iconic, desemnând orice

regiune slab populată, fără deosebire de vegetație, regiuni foarte întinse în Australia.
Acest termen a fost promovat și venerat ca o sursă de idealuri naționale de mai mulți
poeți australieni, ca Henry Lawson și Banjo Paterson. Imaginea omului ce locuia pe
aceste pământuri sălbatice slab populate era văzută ca a unui australian curajos,
întreprinzător și viril/masculin.

Odată cu începutul secolului XX și cu dezvoltarea industriei, arhetipul

„bushman-ului” a fost înlocuită de noua imagine mai urbanizată a „larrikin-ului”
(huliganului). Cum a fost menționat și mai sus, acest arhetip a avut o puternică
influență asupra identității naționale a australienilor, în special asupra umorului lor.
Deși inițial acest termen avea doar conotații negative, acesta a ajuns să desemneze
și trăsături mai pozitive. În pricipiu, imaginea „huliganului” era caracterizată ca fiind
fără de respect față de autoritate și de normele sociale, bețiv, jucător înrăit de jocuri
de noroc, afemeiat, dar și cu trăsături pozitive ca prietenos sau bun camarad, precum
și de om relaxat (happy-go-lucky).

Esența huliganismului australian a fost încorporată în imaginea “diggerilor”,

adică al soldaților din Australia. Acest arhetip s-a dezvoltat în primul război mondial,
soldații australieni având caracteristici ca fiind curajoși, independenți, buni
camarazi, devotați, patrioți, eroici, dar și de lipsă de respect față de fast, autoritate și
birocrație, precum și un umor auto-batjocoritor (de tip larrikin, al unui huligan
neîngrijit).

În anii ’30, peisajul mitic australian a fost îmbogățit și cu descoperirea

plăcerilor legate de modul de viață de la plajă, precum și cu nașterea arhetipului
salvatorilor (salvamarilor). Atributele cheie ale acestui tip erau esențial masculine,
reîntărind prejudecata masculină a construcțiilor identității australienilor. Salvatorii
simbolizau un fizic bine bronzat la soare, masculinitate, cultul camaraderiei,
asociațiile militare, hedonism și curățenia plajei.

Odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial, probabil din cauza
conotațiilor negative legate de conceptul de „identitate națională”, bazele identității
australiene s-au mutat de la arhetipuri la „modul de viață” (lifestyle) – mai specific
către „modul de viață australian”. Fără a avea o definiție precisă, această noțiune
evocă imaginea unei societăți înalt urbanizate, sofisticată și afluent consumeristă. O
societate în care s-a diseminat foarte puternic și mitul egalitarismului, Australia fiind
văzută ca o comunitate fără clase, în care nu există nici o clasă sau grup care ar avea
dreptul tradițional de a guverna, precum și nici un respect față de omul foarte bogat,
dar în schimb și nici o invidie față de averea lui.

Odată cu emergența mișcărilor feministe din anii 70-80, stereotipurile de gen

au început să fie contestate, în rezultat noțiunea de identitate australiană începând să
slăbească. Cu toate acestea, Australia rămâne în continuare o țară cu o cultură
masculină, în care identitatea australiană, construită pe stereotipuri și caracteristici
masculine, continuă să aibă o influență majoră.

6. Valorile australiene: egalitarianismul, „fă corect” și camaraderia

Egalitarismul este un curent de gândire în filosofia politică care exprimă ideea

că „toate persoanele umane sunt egale în valori fundamentale sau în statut moral”.
Din acest punct de vedere, oamenii ar trebui mereu să fie tratați egali indiferent de
rasă, etnie, sex, vârstă sau religie. Conceptul de egalitarism este unul puternic
contestat, sau plin de dispute și contradicții, inclusiv în societatea australiană, unde,
deși australienilor li se prezintă dovezi concrete de discriminare împotriva
aborigenilor sau femeilor, aceștia continuă să creadă că societatea lor este una
esențial egalitaristă. Credința că fiecare este egal este o parte importantă a imaginii
de sine a australienilor, mitul egalitarismului fiind puternic încorporat în cadrul
culturii australiene.

În raportul guvernamental „Viața în Australia”, publicat și adresat

imigranților, se menționează: “Valorile australiene includ respectarea egalității de
valoare, a demnității și libertății pentru individ, libertatea de exprimare, de religie și
a unui guvern secular, libertatea asocierii, suport pentru democrația parlamentară și
stat de drept, egalitate în fața legii, egalitatea bărbatului și a femeii, egalitatea de
oportunități și pacea. Ele de asemenea includ un spirit de egalitarism care cuprinde
fair play-ul, respectul mutual, toleranța, compasiunea pentru cei în nevoie și
urmărirea binelui public”.

Deși în realitate efectul acestor valori nobile este supraestimat, se poate

observa influența lor în rutina zilnică a vieții din Australia. Spre exemplu, exact ca
și în Danemarca, un pasager de taxi singur este așteptat să se așeze în locul din față,
alături de șofer, ca dovadă că nu se consideră superior acestuia.

În privința întrebării de ce egalitarismul a ajuns o valoare atât de importantă

în cultura australiană, se consideră că aceasta se trage încă de la începuturile formării
Australiei, de la lupta grea pentru supraviețuire a coloniștilor într-un teritoriu
nefamiliar și deseori ostil. În aceste circumstanțe, lupta pentru supraviețuire
depindea de colaborare, suport mutual și respect între persoane, ierarhia fiind văzută
ca ceva distrugător pentru relațiile sociale bune.

Atât de importantă este această valoare a egalitarismului pentru australieni,

încât aceasta le-a modelat și definiția justiției în societate, reflectată în influenta
noțiune „fair go”(fii corect). Conform publicației „Life in Australia”, această noțiune
înseamnă „că ce fiecare atinge în viața sa ar trebui să fie rezultatul talentului, muncii
și eforturilor lor, dar nu ca un rezultat al dreptului în născare sau al favoritismului”.
Australienilor le place să creadă că nimic nu ar trebui să rețină un om să-și atingă
obiectivele.

Valorile mai sus menționate susțin o practică denumită de australieni

„standing up for the underdog”, care înseamnă a-i ajuta pe cei defavorizați și
neputincioși, care se confruntă cu dificultăți în viață. Această practică este întărită
de tradiția puternică de voluntariat și muncă în folosul comunității a australienilor:
aproximativ 6 mln de australieni sunt implicați activ în voluntariat.

Discuțiile despre egalitarismul australian nu sunt complete dacă nu se face

referință și la conceptul de camaraderie, puternic împregnat în cultura australiană, în
ciuda unor paradoxuri fundamentale. Deși acest concept este puternic legat de cel de
egalitarism, acesta, însă, este unul complet masculin, excluzându-le pe femei.
Camaraderia australienilor este văzută de către istorici ca fiind asociată cu
singurătatea și greutățile vieții înfruntate de coloniștii bărbați de la începutul istoriei
moderne a Australiei. Acele condiții de viață au creat și consolidat o perspectivă
socio-colectivistă care implică loialitatea față de colegi, dorința de a împărtăși
activități și favoruri reciproce, precum și conformitatea cu normele de grup în cadrul
culturii masculine exterioare. Astăzi, camaraderia ar reprezenta o “înțelegere secretă
tacită” între bărbați, care știu că “există anumite căi interzise de comportament
special pentru a nu fi excluși din frăția bărbaților adevărați”.

7. Valorile australiene în organizații

Deși nu ar fi corect să generalizăm că spațiul de muncă din Australia ar fi

egalitarist, acesta este puternic influențat de credința despre importanța
egalitarismului în viața de zi cu zi a australienilor. Spre exemplu, la locurile de
muncă din Australia este interzis să se discrimineze sau denigreze un individ sau un
grup pe motive de rasă, culoare, etnie, sex, religie, stare civilă sau dizabilități,
existând și legi special adoptate pentru a preveni un asemenea comportament. Legi
care promovează egalitatea de șanse au fost de asemenea adoptate, special pentru a
asigura ca oportunitățile de carieră și promovare să se bazeze pe meritul, abilitățile
și eforturile angajaților, dar nu pe baza uui tratament preferențial sau discriminatoriu.

Valoarea „egalitarismului” este puternic înfiltrată și în sfera business-ului.

Autoritatea de a lua decizii nu aparține mereu managerilor de rang superior. De fapt,
managerii de ordin inferior și angajații au o influență considerabilă asupra puterii și
autorității din cadrul companiei. Importanța egalitarismului în business-ul australian
este confirmată și de faptul că, dacă americanii sunt văzuți ca având un respect mare
față de autoritate, pe care și-o doresc, australienii sunt nonconformiști, pentru ei
neavând importanță funcția deținută în obținere și acordarea respectului. Această
tendință de nonconformism este considerată a fi tipic culturii australiene, asociată
puternic de arhetipul larrikin, menționat mai sus.

De menționat că caracteristicile culturale de egalitarism, și în special de

camaraderie a australienilor, se referă în principal la bărbați. Societatea australiană
este una puternic masculină, putând fi considerată în extrem chiar una misogină.
Egalitarismul australian nu se extinde și asupra femeilor în business, care nu rareori
sunt tratate în mod misogin sau tutelate.

În ciuda conotației de gen a noțiunii de „camaraderie”, acest concept poate fi

extins asupra tuturor într-un context social. Spre exemplu, uneori la locul de muncă
camaraderia înseamnă să ai o loialitate față de toți colegii tăi, inclusiv femei. De
asemenea, să-ți pârăști colegii de la locul de muncă, indiferent dacă au comis o
„crimă gravă”, este considerat un păcat capital în societatea australiană, indiferent
dacă colegul tău e femeie sau bărbat. Ultimul exemplu denotă totodată cât de
puternică e camaraderia la australieni, în special împotriva autorității sau a celor mai
puternici.

Un alt model comportamental în Australia asociat de egalitarism este cel al

informalității. Australienii au tendința de a iniția afaceri cu viitorii parteneri utilizând
primul lor nume. Aceasta pentru ei este un indiciu de respect reciproc și egalitate.
Informalitatea este văzută ca o modalitate de nivelare a diferențelor de vârstă, statut
și poziție. Totuși, deși australienii obișnuiesc să fie informali în limbaj, nu este
recomandat să faci același lucru și în contactul fizic, unde aceștia obișnuiesc doar să
dea mâna între ei, nu și să se îmbrățișeze sau sărute.

Obișnuind să fie informali și în business, și în situații sociale, este recomandat

ca străinii să răspundă reciproc prin deschidere și prietenie, lucru pe care australienii
îl vor aprecia. A fi informal este un semn de binevenire, prietenie și includere, ceea
ce rezonează cu imaginea australienilor că societatea lor ar fi una prietenoasă și
lejeră. Australienii iubesc să facă glume și să râdă de sine însuși, ceea ce ar sugera
natura lor pozitivă. De asemenea, australienii iubesc să vorbească despre sport,
acesta fiind un început bun pentru o conversație.

În spațiul de muncă, relațiile personale sunt foarte importante. De fapt,

australienii consideră că calitatea relațiilor de la locul de muncă reprezintă pivotul
central în crearea unui spațiu de muncă excelent. De asemenea, construirea unor
relații personale puternice este esențială în colaborarea și reușita afacerilor cu alți
parteneri.

În acest punct însă ar trebui să acordăm atenție unui alt paradox care decurge
din scorul ridicat de individualism al australienilor raportat la caracteristicilor lor
culturale de camaraderie și relații personale puternice. În opinia mai multor
specialiști, scorul ridicat de individualism se traduce prin faptul că australienii nu
tind să-și unească destinul lor sau al altora cu al familiei lor, sau cu o organizație sau
alt grup. Altfel spus, obținerea unui loc de muncă, a unor contracte sau alte favoruri
prin familie este respinsă. De asemenea, importanța individualismului s-ar traduce
prin importanța spațiului personal și separarea vieții private a individului față de cea
publică.

Fiind, categoric, mult mai monochroni decât asiaticii de sud și de sud-est,

majoritatea australienilor sunt mai puțin obsedați de timp în comparație cu germanii
sau americanii. Această atitudine mai relaxată față de timp se observă în special în
afara orașului Sydney, unde, deși vizitatorii sunt așteptați să vină la timp, puțini
australieni se supără dacă aceștia întârzie câteva minute. Ritmul de lucru în Australia
este puțin mai lent decât la New York, Honk Kong, Singapore sau Tokyo. Ba chiar
mai mult, oamenii de afaceri locali s-ar putea să vă privească dubios dacă veți încerca
să grăbiți lucrurile.

8. Particularități ale managerilor australieni

De la început trebuie menționat că termenul de manager este utilizat diferit

chiar în interiorul societății australiene. De exemplu, în comerț termenul de manager
este folosit pentru a descrie mai multe funcții, de la cea de responsabil pe un anumit
departament al unui mare magazin, până la șeful acelui magazin, pe când în finanțe
acest termen e utilizat chiar și pentru specialiști ce nu au în subordinea lor alți
oameni. Se estimează că în totalul forței de muncă managerii au o pondere de
aproximativ 10,5%.

În privința distribuției managerilor, aceasta este inegală în mai multe sectoare.

În domeniul comercial se întâlnește ponderea cea mai mare de manageri, pe locul II
urmând sectorul financiar. Cea mai mică pondere de manageri se regăsește în
agricultură. Totodată, și sectorul public, în care lucrează o pătrime din forța de
muncă, are o pondere mare de manageri.

De menționat că în Australia managerii nu se bucură de stima și prestigiul ca

și în alte țări. Pentru societatea australiană, înregistrarea unui succes în afaceri nu
atrage după sine și stima și admirația managerului. Conform unui studiu realizat de
A. Congalton în privința celor mai prestigioase ocupații, funcția de manager s-a
clasat de-abia pe locul 12. În ciuda acestui lucru, managerii australieni primesc
salarii mari și au o influență puternică în societatea australiană.

În privința profilului managerului, cercetătorul S. Mukhi a realizat un studiu

asupra a 420 de manageri australieni, identificând următoarele patru cele mai
importante caracteristici pe care un manager ar trebui să le aibă:
 Nevoia de a înregistra anumite rezultate;
 Abilitatea de a lucra cu o varietate mare de oameni;
 Capacitatea de a influența oamenii;
 Calități de negociator.
Între managerii din sectorul privat și cel public există anumite diferențe. Cei
din sectorul privat consideră foarte importantă dorința de a găsi noi oportunități și
capacitatea de a lucra cu oamenii, pe când cei din domeniul public prețuiesc găsirea
unui nr. mai mare de idei decât colegii lor. În privința profilului de succes al
managerilor din sectorul privat, acesta este dat de mai multe ore de muncă,
experiența în conducerea oamenilor, o universitatea de elită absolvită, de preferință
din domeniul finanțe sau contabilitate, și experiență de muncă în cel puțin trei
organizații. Având toate acestea, o persoană poate începe să ocupe poziții în
managementul superior începând cu vârsta de 33 de ani și poate ajunge în top pe la
vârsta de 50 de ani.

De subliniat că mai mulți dintre managerii intervievați consideră că pentru a

înțelege particularitățile mai multor funcții din management trebuie să ai experiență
în mai multe domenii. În opinia lor, indivizii care lucrează mai mult timp într-un
domeniu de specialitate mai greu se adaptează într-o funcție de management. Anume
din acest motiv mai mulți manageri își schimbă destul de des locul de muncă și
domeniul de activitate.

9. Sindromul „macului înalt” și stilurile australiene de leadership

Egalitarismul australian produce un fenomen idiosincratic cunoscut sub

numele de „sindromul macului înalt”, care trebuie să fie luat în considerare în analiza
valorilor culturale și a practicilor organizaționale din Australia. Această metaforă se
referă la un mac care crește mai înalt decât ceilalți maci, prin urmare fiind tăiat la
nivelul celorlalți – în cazul indivizilor se referă la faptul că o persoană care încearcă
să pară mai bun decât restul ajunge să fie, cel mai adesea, batjocorită. Caracteristica
de „mac înalt” (tall poppy) se referă de regulă la un individ, care ori din cauza unei
nejustificate auto-adulări, ori din cauza succesului, averii sau faimei sale, ajunge să
devină ținta unor critici. Prin urmare, trebuie de avut în vedere că descrierea cuiva
ca fiind un mac înalt nu este deloc o caracteristică măgulitoare în Australia.

Reflectând lipsa de respect a culturii australiene față de autoritate, oamenii

aflați în poziții de putere sunt deseori victime ale sindromului macului înalt.
Antipatia puternică a australienilor față de „macii înalți” poate fi ilustrată prin
remarca următoare: „Este o sursă de mare mândrie pentru australieni că prim-
ministrul lor este frecvent huiduit în aparițiile publice, precum și faptul că puțini
australieni nu cunosc versurile imnului național”.

Dacă americanii sunt învățați să se laude cu realizările lor, australienii sunt

învățați că „macii înalți” trebuie să fie tăiați și coborâți jos. Din acest motiv, se
recomandă businessmanilor și negociatorilor străini să evite să se laude cu titlurile
și realizările lor. Australienii în general evită să atragă atenție la calificările lor
academice, realizările personale sau succesul lor în business, deoarece nu vor să fie
percepuți aroganți. În schimb, modestia, paritatea și respectul reciproc sunt preferate.

Odată ce am înțeles cât de important este sindromul macului înalt pentru

australieni, trebuie de precizat că acest lucru nu semnifică că australienii le displace
succesul. Sindromul macului înalt se referă la situațiile în care succesul este legat cu
aroganța și implicațiile superiorității. Acest lucru ne duce la următoarea întrebare, și
anume dacă acest sindrom afectează stilurile de conducere în Australia.

Cercetările academice au arătat că există o puternică conexiune între acest

sindrom și stilurile de leadership din Australia. Studiile au constatat că liderii
australieni se străduiesc cu mult efort să împace cererile concurente dintre
egalitarism și realizări, ceea ce înseamnă că aceștia încearcă să evite să acționeze ca
niște „maci înalți”. Alte studii au constatat că abilitățile interpersonale sunt mult mai
apreciate la managerii de nivel superior decât statutul lor. Aceste descoperiri
demonstrează că valorile culturale au un impact puternic asupra eficienții liderilor,
precum și asupra stilurilor de conducere.

Toate acestea relaționează cu așa-numita „Enigma Australiană”, o noțiune

care subliniază contradicțiile și paradoxurile din societatea australiană, ca spre
exemplu: australienii sunt mândri de cultura lor egalitară, dar în acelașii timp
prețuiesc recompensele pentru cei cu rezultate înalte. Liderii lor sunt așteptați să
inspire un nivel ridicat de performanță, dar trebuie să facă acest lucru fără a da
impresia de sacrificiu sau de a fi ceva mai mult decât „unul din băieți”.
 10. Recrutarea, renumerarea, pregătirea și promovarea managerilor

Recrutarea managerilor se face diferit, în funcție de nivelul pentru care se

recrutează. Pentru nivelurile inferioare, managerii se recrutează de regulă din
interiorul companiei, în timp ce pentru managerii de ordin superior se realizează o
adevărată vânătoare pe piața muncii. Există și agenții specializate de recrutare a
managerilor, la care apelează mai multe organizații. Recrutarea managerilor din
exterior este facilitată și de faptul că majoritatea managerilor nu își văd cariera doar
într-o singură organizație. În ultima vreme un alt aspect importantîn recrutarea
managerilor ține de experiența internațională a acestora, care devine tot mai
importantă în contextul internaționalizării firmelor australiene.

În privința renumerării managerilor, companiile australiene au adoptat un

sistem de salarizare în care salariul managerilor de la orice nivel este stabilit pe baza
unor criterii predeterminate, dar nu în mod ad-hoc, cum se făcea mai în trecut.
Principalele criterii folosite sunt natura funcției și mărimea salariilor de pe piață
pentru aceeași funcție. De asemenea, salariul managerilor depinde și de nivelul de
performanță al managerilor. De menționat că firmele care recrutează des manageri
din afară sunt mai dispuse să ofere venituri mai mari acestora, decât cele care
recrutează în special din interiorul companiei.

Pregătirea managerilor în cadrul companiilor din Australia, în vederea

perfecționării acestora, se face prin planificarea carierei și prin cursuri de
perfecționare în domeniul managementului. Acestea permit firmelor să-și folosească
mai eficient personalul, iar managerii de nivel superior își pot folosi mai eficient
subordonații, asigurându-și totodată și o dezvoltare a carierei în cadrul organizației.
În cele mai multe companii, managerii sunt în ultima perioadă tot mai bine pregătiți
și mai influenți asupra organizației și personalului lor.

Promovarea managerilor în companiile australiene se realizează în principal

pe baza experienței dobândite în postul de muncă. În ultima perioadă, totuși, se
acordă o mai mare atenție și pregătirii acestora. Instruirea managerilor se face și în
cadrul organizației, și în exteriorul acesteia, prin participarea la cursuri specializate
de management general. În privința cursurilor interne, acestea se axează pe
dezvoltarea abilităților cerute de către postul de muncă specific. În medie, un
manager tipic australian folosește 6 zile pe an pentru o pregătire formală în domeniul
de specialitate.
 11. Femeile în posturile de manageri în societatea australiană

În Australia se întâlnește cea mai redusă pondere a femeilor în posturile de

manageri dintre toate țările dezvoltate. Cele mai mari ponderi, de aproximativ 15%,
se întâlnesc în domeniile ce țin de sănătate, servicii sau finanțe, din cauza că
necesarul de manageri din aceste domenii a condus și la creșterea oportunităților
pentru femei. În alte domenii, precum industria prelucrătoare, posturile de manageri
sunt ocupate practic numai de către bărbați.

Cele mai multe femei manageri se găsesc în organizații în cadrul

departamentelor de resurse umane, unde acestea ajung să ocupe și o treime din
totalul managerilor. De asemenea, majoritatea femeilor manageri sunt angajate în
nivelurile inferioare și medii ale managementului companiilor. Puținele cazuri în
care o femeie ajunge să ocupe un post de manager la nivel superior ține de domeniile
mai noi în care nu s-a manifestat masculinitatea tradițională a australienilor. De
asemenea, exista diferențe și între sectorul public și privat: în domeniul public sunt
angajate mai multe femei ca manageri decât în cel privat.

Pe lângă cultura masculină a australienilor, care defavorizează femeile, un

studiu întreprins de cercetătorii Still și Jones a evidențiat atitudinea potrivnică pe
care o au australienii în privința ocupării de către femei a posturilor de manageri.
Printre explicațiile tipice ale unei astfel de atitudini sunt: femeile sunt mai
emoționale, reacționează rău la stress, sunt preocupate mai mult de problemele
familiale și mai puțin de construirea unei cariere. Se estimează că în societatea
australiană va trebui să treacă încă mult timp până când femeile să fie acceptate în
aceleași poziții de putere și influență ca și bărbații. Pe de altă parte, Australia a făcut
în ultimii 20 de ani progrese importante în cadrul implementării egalității gender,
dovadă fiind și faptul că între 2010 și 2013 Australia a fost condusă pentru prima
dată în istoria ei de o femeie prim-ministru.

12. Sindicatele managerilor în Australia

Cele mai multe sindicate din Australia sunt constituite din membri aparținând
diferitelor profesii, dar, cu mici excepții, majoritatea din ele nu cuprind și managerii.
Totuși, unele sindicate, în special a așa-ziselor gulere albe, includ printre membrii
lor și manageri. Potrivit unui material elaborat de către Australian Bureau of
Statistics în 1993, s-a constatat că numai 22,5% din totalul managerilor din Australia
ar fi membri ai unor sindicate. Totodată, o altă caracteristică a acestui fenomen este
că cele mai puternice sindicate ale managerilor din Australia sunt din domeniul
guvernamental: 66,4% din managerii din sectorul public fac parte din sindicate, în
comparație cu doar 12,5% din domeniul privat.

Motivele pentru care managerii din domeniul privat se rețin în a se înscrie în

sindicate ține de cauza că nu ar dori să-și piardă statutul pe care îl au, dar și din cauza
evitării unui conflict de interese dintre manager ca reprezentant al patronatului și
calitatea de membru a sindicatului. În privința sindicatelor, acestea au ca preocupări
problemele legate de nivelul de salarizare și condițiile de muncă, în special
managerii de la nivelele inferioare fiind nemulțumiți în aceste aspecte. Totodată,
sindicatele încep să fie considerate ca un forum în care interesele managerilor pot fi
discutate, asigurându-se o comunicare mai bună cu managementul de rang superior
și cu patronatul.

13. Concluzii

Australia este a șasea țară ca mărime din lume, a treisprezecia economie după
mărime, ocupă locul 5 la nivelul PIB-ului nominal pe cap de locuitor și deține locul
2 în lume la indiciul dezvoltării umane. Toate aceste aspecte sugerează clar cât de
dezvoltat este statul australian, care are o economie modernă, inovativă, competitivă
și de succes.

Toate aceste reușite se datorează și culturii australiene, dar și managementului

eficient din această țară. Conform cercetătorului Geert Hofstede, Australia are o
cultură cu o distanță mică față de putere, individualistă, masculină, indulgentă, cu
un scor mediu față de evitarea incertitudinii și cu o orientare pe termen scurt, către
profit și rezultate rapide. Distanța mică față de putere este confirmată de faptul că
australienii au o lipsă de respect față de autoritate și putere, iar masculinitatea
australienilor se remarcă prin faptul că valoarea de camaraderie a australienilor le
exclude pe femei, precum și prin faptul că femeile dețin o pondere foarte mică din
pozițiile de manager din economia australiană.

Deși australienii sunt considerați a fi individualiști, aceștia acordă o mare

importanță valorilor de egalitarism și camaraderie, valori esențiale în înțelegerea
culturii australiene. Egalitarismul australian înseamnă în primul rând egalitatea de
șanse - faptul că oricine ar trebui să reușească doar prin forțele și talentul propriu -
precum și eliminarea discriminării și a favoritismului. Camaraderia australienilor se
traduce prin faptul că aceștia iubesc să dezvolte relații personale puternice, precum
și o loialitate față de grup, în detrimentul autorității și al liderilor.
 Influența valorii egalitarismului a dus la apariția așa-numitului sindrom al
„macului înalt” în societatea australiană, fenomen socio-cultural prin care
australienii încearcă să-i coboare la nivelul lor pe cei care se cred mai buni sau
superiori mediei. Deși acest fenomen ar sugera că australienii ar descuraja succesul,
în fapt acest fenomen este unul adresat împotriva aroganței și sentimentelor de
superioritate ce s-ar datora bogăției și statutului avut, demonstrând încă odată
desconsiderarea și antipatia australienilor față de statutul și poziția unei persoane.

Existența acestui sindrom influențează stilurile de conducere în Australia,

unde managerii se străduiesc să balanseze orientarea către rezultate cu valoarea de
egalitarism. Mangerii australieni încearcă să-și inspire angajații fără a lăsa impresia
de superioritate sau autoritate. În rezultat, australienii prețuiesc mai mult abilitățile
interpersonale și inteligența emoțională a managerilor lor, decât statutul acestuia. Iar
un manager care are aceste abilități, de regulă reușește să-și construiască o echipă
loială și competitivă, care duce la succes în afaceri.

14. Bibliografie:
1. Burduș Eugen. Management comparat internațional. București,
Editura Economica, 2006;
2. Duarte Fernanda. Culture and management inAustralia. „G’day
mate”;
3. Hofstede Geert. Australia;
4. Wikipedia. Australia.