Costa Rica, oficial 

Republica Costa Rica (în Spaniolă: Costa Rica, República de Costa Rica), este

o țară din America Centrală, mărginită de Nicaragua la nord, Panama la sud - sud est, Oceanul
Pacific la vest și de Marea Caraibilor la est. Costa Rica a fost prima țară din lume, care prin
constituție a abolit existența armatei încă din 1949. [6][7][8]

Istoria Costa Ricăi[modificare | modificare sursă]

Sfere de piatră din Costa Rica în Museo Nacional de Costa Rica.

În timpurile pre-columbiene indigenii care locuiau în locurile cunoscute azi sub numele de Costa

Rica făceau parte din zona intermediară situată între regiunile culturale mesoamericane și andine.
Aceste lucruri au fost de curând actualizate să includă și influența zonei Isthmo-Columbiene în
regiunea Atlanticului de Sud a țării, definită prin prezența unor grupuri care vorbesc limbi Chibchan.
Este însă necunoscut care dintre aceste grupuri a creat celebrele sfere de piatră din Costa Rica,
între 200 ÎC și 1600 DC.

Cucerirea[modificare | modificare sursă]

Situl istoric Ujarrás din Valea Orosí, provincia Cartago.

Țara a fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra sa expediție. El a ajuns la
Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost
complicate prin distanța și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea
spaniolă a Mexicului.
În secolul 16, în zonă era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigenă, sclavi la
momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau să moară în
luptele de rezistență. De asemenea, lipsa de resurse minerale și faptul că solurile fertile se aflau în
partea centrală a țării (Valea Centrală) au întârziat mult efortul de colonizare. Toate aceste
circumstanțe au făcut din Costa Rica, cea mai sudică parte din Căpitănia Generală a Guatemalei,
cea mai săracă și mai lipsită de importanță regiune. Totuși, coloniștii care au făcut călătoria plină de
greutăți în Valea Centrală au stabilit o capitală provincială la Cartago.

Independența[modificare | modificare sursă]
În 1821, vântul libertății a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își
câștigaseră de curând independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala
City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat
independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale
prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager
călare a fost trimis prin America Centrală.
Pentru că Costa Rica era cea mai sudică provincie, a făcut ca vestea independenței sale să fie
primită în 13 octombrie 1821. Faptul că nici măcar o împușcătură nu a fost necesară pentru a obține
independența a făcut din Costa Rica o națiune iubitoare a păcii. Printre documentele primite din
Guatemala, se afla și un document care fusese întocmit în Nicaragua. Acest document se numește
"Los Nublados del Dia" care înseamnă "Norii zilei". În acest document guvernul nicaraguan, care era
în acea vreme mult mai dezvoltat și din această cauză mai apropiat legilor coloniale, insista ca statul
să nu își proclame imediat independența, ci să aștepte ca "norii zilei" să dispară, până să ia o
decizie finală. Totuși, din cauză ca acest document a ajuns numai în Costa Rica, el a avut o
influență limitată.
După câștigarea independenței, Costa Rica, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat
pentru puțin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanței de capitala
mexicană și de existența altor conflicte, statele central-americane, incluzând Costa Rica au devenit
state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 și 1839. În 1824, capitala a fost mutată
la San José.
În 1838 Costa Rica și-a proclamat independența ca națiune suverană și independentă, sub
conducerea lui Braulio Carrillo Colina.
În 1856 armata Costa Ricană, condusă de Juan Rafael Mora Porras a alungat invazia condusă
de William Walker. În bătălia de la Santa Rosa, Rivas și campania de la San Juan, armata
invadatoare a fost nevoită să renunțe la intențiile sale. Eroul național Juan Santamaría a luptat în
bătălia de la Rivas unde a incendiat "Mesón", unde se refugiaseră invadatorii.

Secolul al XX-lea[modificare | modificare sursă]

Costa Rica a evitat violența care se răspândea în America Centrală; ea este văzută ca un exemplu
de stabilitate politică în regiune. De la sfârșitul secolului 19, numai două perioade scurte de violențe
au tulburat dezvoltarea sa democratică.
În 1949, José Figueres Ferrer a abolit armata; făcând din Costa Rica prima țară din lume care să
opereze într-un sistem democrat fără asistența unei armate (un exemplu urmat mai târziu și de către
alte țări, precum Panama).
Costa Rica (termenul spaniol pentru "Coasta Bogată"), a fost o națiune preponderent agricolă.
Totuși, în ultimele decade, Costa Rica a ajuns să aibă un standard ridicat de viață. Industria
electronicelor se dezvoltă rapid fiind cea mai importantă ramură industrială, alături de turism, ajutat
de stabilitatea socială și de bogăția mediului înconjurător.

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Costa Ricăi.
Costa Rica este situată pe ismul Americii Centrale, la 10° nord de Ecuator și 84° vest față
de meridianul zero. Este mărginită de Marea Caraibilor (la est) și de oceanul Pacific (la vest), având
o coastă cu o lungime totală de 1 290 kilometri (212 km la Caraibe și 1,016 km la Pacific).
Costa Rica se învecinează de asemenea cu Nicaragua la nord (309 km de graniță) și Panama la
sud-sudest (639 km graniță). În total, Costa Rica se întinde pe 51 100 kilometri pătrați, plus 589 000
kilometri pătrați de ape teritoriale.
Cel mai înalt punct al țării este Cerro Chirripó, cu 3 810 metri, cel de-al doilea vârf ca înălțime din
America Centrală, după vulcanul Tajumulco din Guatemala. Cel mai înalt vulcan al țării este vulcanul
Irazú (3 431 m). Cel mai întins lac din Costa Rica este lacul Arenal.
Costa Rica include de asemenea și câteva insule. Insula Cocos se remarcă prin distanței față de
aria continentală (24 km², 500 km față de coasta Puntarenas), dar cea mai mare este insula
Calero cu o suprafață de 151.6 km².
Costa Rica își protejează peste 25% din teritoriu în cadrul parcurilor naționale. Ea posedă de
asemenea cea mai mare densitate de specii din întreaga lume. [9]

Clima