Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
| modificare sursă]
Pe Río Savegre, chiar lângă San Gerardo de Dota în munții Talamanca din Costa Rica.
Cultură[modificare | modificare sursă]
Localnicii se numesc între ei tico sau tica (feminin). "Tico" vine de la folosirea frecventă a sufixului
diminutiv (ex: 'momentico' în loc de 'momentito'). Tico-ul ideal este un om foarte prietenos, foarte
săritor, liniștit, nerepezit, educat și cu cunoștințe despre protejarea naturii, lipsit de grijile termenelor
limită. Vizitatorii din Statele Unite sunt deseori numiți gringos. Zicala "Pura Vida" (literal pura viață)
este un motto foarte comun în Costa Rica, că în dialect tico sensul "plin de viață". Ea încapsulează
ideologia locală de a trăi viața într-o stare de calm, lipsit de frustrări, apreciind viața înconjurată de
natură, de familie și de prieteni.
Anumite persoane pot folosi apelativul mae (forma scurtă de la "omule") pentru a se adresa altei
persoane, cu toate că acest apelativ poate suna un pic a insultă pentru anumiți indivizi.
Tradițiile și cultura Costa Ricane au încă o puternică influență spaniolă. Accentul vorbirii se
aseamănă mai degrabă anumitor zone din Columbia decât vecinilor central americani. Costa Rica a
fost martora unei istorii variate. Costa Rica este locul unde culturile native mesoamericane și sud
americane s-au întâlnit. Partea de nord-vest a țării, Nicoya, a fost cel mai sudic punct de influență
culturală Nahuatl când cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală și
sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mică
cultura modernă cost ricană, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și
tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și
18, dar majoritatea descendenților costa ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii
jamaicani aduși în secolul 19, pentru a lucra la construcția căilor ferate care uneau populația urbană
a platoului central cu portul Limon de pe coasta caraibiană. În secolul 19 imigranți italieni și chinezi
au venit de asemenea să lucreze la construcția sistemului de căi ferate.
Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b El Financiero (20 martie 2013). „Costa Rica tiene 4,6 millones de habitantes, según corrección del
Censo 2011” (în Spanish). El Financiero, Costa Rica. Accesat în 23 mai 2013.
2. ^ a b c d „Costa Rica”. International Monetary Fund. Accesat în 16 martie 2014.
3. ^ UNDP Human Development Report 2012. „Costa Rica - Country Profile: Human Development
Indicators”. UNDP. Accesat în 15 martie 2013.
4. ^ „Gini Index”. World Bank. Accesat în 2 martie 2011.
5. ^ Parque Nacional Chirripó (în spaniolă)
6. ^ El Espíritu del 48. „Abolición del Ejército” (în Spanish). Accesat în 9 martie 2008.
7. ^ „Costa Rica”. World Desk Reference. Arhivat din original la 11 februarie 2008. Accesat în 9 iunie
2009.
8. ^ „Costa Rica”. Uppsala University. Arhivat din original la 10 mai 2011. Accesat în 9 iunie 2009.
9. ^ „Instituto Nacional de Biodiversidad - INBio”. Arhivat din original la 1 martie 2010. Accesat în 20 iunie
2006.
10. ^ "Costa Rica Weather". Costa Rica Guides
Some of the material in these articles comes from the CIA World Factbook 2000 and the 2003
U.S. Department of State website.
Economic information for 2005 comes from the UN Economic Commission for Latin America and
the Caribbean, Preliminary Balance Document for 2005 (in Spanish)[1] Arhivat în 28 septembrie
2007, la Wayback Machine.
Bibliografie