Viena

capitala Austriei
Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.

Viena
Wien

—  Capitala Austriei  —

Drapel
Sigiliu
 Stemă

Viena

Viena (Austria)

Poziția geografică

Coordonate: 48°12′31″N 16°22′21″E

Țară  Austria

Atestare secolul I î.Hr. 

Numit după Wien[*]

Subdiviziuni 1 oraș = 23 cartiere

Guvernare

 - Primar Michael Ludwig[*] (Partidul Social-

Democrat Austriac, 24 mai 2018)

Suprafață[3]
 - Oraș 414,90 km²

Altitudine 151 m.d.m.

Altitudine maximă 543 m.d.m.

Altitudine minimă 151 m.d.m.

Populație (2012)

 - Oraș 1.731.236 locuitori

 - Densitate 4,171 loc./km²

 - Urbană 1.983.836 locuitori

 - Metropolitană cca 2.420.000 locuitori

Statistik Austria,[1] VCÖ – Mobilität mit

Zukunft[2]

Fus orar CET (+1)

 - Ora de
CEST (+2)
vară (DST)

Cod poștal 1010 - 1239, 1300, 1400, 1450

Prefix telefonic 01

Localități înfrățite

 - 18 orașe înfrățite listă

Prezență online

Site oficial

GeoNames 

OpenStreetMap 
 Facebook Places 

Poziția localității Viena

Modifică date / text 

Viena (în germană   Wien (ajutor·info), în maghiară Bécs) este capitala Austriei. Orașul

este situat în extremitatea răsăriteană a acestei republici federale, în landul (regiunea
autonomă) Viena, și este traversat de Dunăre. Regiunea autonomă Viena este, cu cei
aproape două milioane de locuitori ai săi, ce reprezintă un sfert din populația totală
a Austriei, al zecelea oraș ca mărime din Uniunea Europeană.
Populat de 1,8 milioane de locuitori, [4] Viena este un important centru politic internațional
(datorită neutralității postbelice a Austriei și situării în partea centrală a Europei), unde
își au sediul organizații de primă mărime, ca: Organizația Națiunilor
Unite (ONU), Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și alte diverse agenții, între
care Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Această agenție își are sediul,
alături de cel al ONU, într-unul din complexele așa-numitului centru UNO-city, aproape
de Dunăre.
Orașul a fost secole la rând capitală imperială și reședință a familiei imperiale
de Habsburg, ceea ce a dus la dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai importante centre
culturale și politice ale Europei. Cotat fiind drept al patrulea oraș pe plan mondial, cu o
populație pe atunci de două milioane de locuitori, Viena era depășită doar
de Londra, New York și Paris. La sfârșitul Primului Război Mondial capitala Austriei a
pierdut un sfert din populație. La propunerea Republicii Austria, centrul vechi al orașului
Viena precum și castelul Schönbrunn, mărturii ale domniei familiei imperiale
de Habsburg, au fost trecute de UNESCO pe lista monumentelor patrimoniului mondial.
De-a lungul timpului Viena a fost capitala Sfântului Imperiu Roman de Națiune
Germană, a Imperiului Austriac și, între 1867-1918, a Imperiului Austro-Ungar. Aici s-a
desfășurat Congresul de la Viena în anul 1815.

Cuprins

 1Geografie
 o 1.1Localizare
o 1.2Peisaj
o 1.3Clima
 2Istorie
o 2.1Perioada antică, perioada romană, perioada medievală
o 2.2Domnia familiei de Habsburg
o 2.3Asediul otoman al Vienei
o 2.4Barocul și clasicismul la Viena
 2.4.1Baroc
 2.4.2Clasicism
o 2.5Orașul imperial între conservatorism și avangardă
o 2.6Primul război mondial și „prima republică”
o 2.7Viena în timpul naționalismului și celui de-al doilea război mondial
o 2.8Ocupația, cea de-„a doua republică”, reconstrucția
o 2.9De la revoluția ungară până în prezent
 3Populația
 4Cultură
 5Știință
 6Politică
 7Administrație
 8Transport
 9Economie
o 9.1Industrie
 10Electronica, mecanică, produse alimentare de renume.
o 10.1Turul Vienei
 10.1.1Catedrala Sf. Ștefan
 10.1.2Catedrala Sf. Barbara
 10.1.3Catedrala Greco-Ortodoxă
 10.1.4Schönbrunn
 10.1.5Palatul Hofburg
 10.1.6Parcul Prater
o 10.2Personalități născute în Viena
o 10.3Imagini
o 10.4Note
o 10.5Vezi și
o 10.6Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]
Viena, datorită suprafeței sale de numai 414,65 km², este cel mai mic land al Austriei și,
totodată, singurul land care nu se învecinează pe nici una din granițele sale cu o altă
țară. Întrucât este regiune autonomă, cu statut special, în cadrul republicii federale din
care face parte, Viena dispune de suprafețe construite și de o infrastructură mult extinse
în raport cu suprafața sa. 11,3% din suprafață este alocată construcțiilor, 11,1%
reprezintă suprafața ocupată de rețelele de circulație, altele decât cele pe șine, care
acoperă la rândul lor 2,2% din suprafața totală a landului. Viena este considerată a fi
regiunea cu cea mai mare suprafață destinată parcurilor și grădinilor, care se bucură de
un procent semnificativ de 28,4%, reprezentând 117,76 km². Apele reprezintă 4,6%,
adică o suprafață de numai 19,1 km², fiind prezente pe o mai mare întindere
în Burgenland.
Viena se numără printre cele patru regiuni cultivatoare de viță de vie. 1,7% din
suprafață a fost atribuită viticulturii, în timp ce suprafața împădurită acoperă 16,6%, iar
agricultura se realizează pe 15,8% din totalul suprafeței acestei regiuni.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai mari și importante orașe ale Europei Centrale,
Viena o datorează, între altele, poziției sale geografice favorabile. Orașul se află între
culmile nord-estice ale Alpilor, în zona bazinelor vieneze. Orașul istoric a fost ridicat
numai în partea de sud a Dunării, astăzi însă el se întinde pe ambele maluri. Viena a
luat naștere la intersecția dintre direcția vest-est (Dunărea) cu cea din nord-sud.
Dunărea formează aici mai multe brațe, care cuprind numeroase insule fluviale.
După căderea Cortinei de fier în 1989 s-au reluat relațiile economice și de tranzit dintre
țările din nordul și cele din estul Austriei. Apropierea geografică de „blocul de est” de
odinioară s-a făcut din nou remarcată. Viena se află la o distanță de doar 60 km de
capitala Slovaciei, Bratislava, ceea ce este un caz unic în Europa (făcând abstracție de
cazul Vatican-Roma). Începând cu 21 decembrie 2007, odată cu extinderea spațiului
Schengen, care a inclus printre altele și țările învecinate Austriei
(Cehia, Slovacia și Ungaria), granițele Austriei au devenit libere, permițând pentru prima
dată din 1918 să fie trecute fără control.
Peisaj[modificare | modificare sursă]
Viena are o suprafață construită relativ mică. Aproximativ jumătate din suprafață este
destinată spațiului verde, întinderi semnificative fiind, de asemenea, atribuite agriculturii.
Viena cuprinde un teritoriu care coboară până la 151 m deasupra nivelului mării
în Lobau și urcă în Pădurea Vieneză până la înălțimea de 542 m Hermannskogel. Aici,
în nord-vestul, ca și în vestul și sud-vestul Vienei, se află Pădurea vieneză, cu
înălțimile Leopoldsberg, Kahlenberg, și extensiile sale ce pătrund până în interiorul
orașului. Pădurea vieneză este străbătută de râuri ce trec prin teritoriul capitalei
austriece. Cel mai cunoscut poartă numele orașului, Viena. Munții din vest sunt
continuați în sud de terasele din perioada glaciară, Wienerberg și Laaer Berg. Întregul
ținut este pentru viticultură, el formând regiunea viticolă Viena.
Estul este o regiune joasă (Marchfelds) ce servește actualmente drept teren agricol, dar
care este acaparată, în ritm accelerat, de construcții. În sud-est, de-a lungul Dunării, se
întind câmpiile de pe malurile fluviului, declarate parc național.
Din cauza actualelor condiții atmosferice (ca și în cazul altor state europene), cartierele
de locuințe se află predominant spre granița de vest a Vienei, unde poluarea nu s-a
făcut încă remarcată, în timp ce zona industrială ocupă partea de est a orașului.
Clima[modificare | modificare sursă]
Clima Vienei este temperat continentală cu influențe oceanice dinspre vest. Precipitațiile
sunt în Viena relativ mici în comparație cu celelalte regiuni ale Austriei, perioadele de
secetă fiind lungi. Iernile sunt însă blânde față de restul țării. Temperatura medie se
ridică la 11,4 °C în centrul Vienei, coborând la 10,2 °C spre periferie. Precipitațiile sunt
în medie de 600 mm, vienezii bucurându-se de numai 60 de zile de vară, față de cele
70 de zile de iarnă pe an. În Viena se află Institutul Central de Meteorologie și
Geodinamică (ZAMG).

Istorie[modificare | modificare sursă]
Prima lucrare de istorie referitoare la istoria orașului Viena datează din secolul al XIII-
lea. Este o cronică a orașului scrisă de Jans der Enikel.
Perioada antică, perioada romană, perioada
medievală[modificare | modificare sursă]
Descoperirile arheologice au demonstrat că bazinul Vienei a început să fie locuit
din epoca pietrei. În epoca bronzului, teritoriul a continuat să fie locuit, fapt atestat și de
mormintele de incinerare descoperite aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat
de o și mai bună reprezentare arheologică în această zonă, dovezile locuirii în perioada
respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din perioada celtică provin
datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică
denumită Vedunia („râuleț de pădure”).
În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei,
în apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în
sectorul/cartierul 3 al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea
graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în
centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-
lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă
ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă.
Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a
transformat într-un centru comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi
atestare, medievală, este cea din 881 în Analele Salzburgului. Referirea a fost făcută în
contextul unor lupte cu ungurii. Anul 955 a avut un rol hotărâtor asupra dezvoltării
ulterioare a Vienei după ce în acest an regele francilor de est Otto I i-a învins pe unguri
în Bătălia de la Lechfeld (de lângă Augsburg).
În 976 s-a organizat comitatul Ostarrîchi (sau Marchia orientalis, ulterior Marcha
Austriae și Osterland), pe al cărui teritoriu, la granița cu Ungaria, se află Viena de
astăzi. Începând cu secolul al XI-lea, Viena a devenit un centru comercial important, în
1155 orașul fiind ridicat de Heinrich Jasomirgott la rangul de capitală. După numai un
an, Viena a primit statutul de ducat autonom.
Domnia familiei de Habsburg[modificare | modificare sursă]
Viena în 1758, de Bernardo Bellotto

În 1278 ducatul a fost cucerit de regele german Rudolf I, din Casa de Habsburg. Astfel

a început domnia acestei familii în Austria, domnie care continuat până în 1918, la
sfârșitul Primului Război Mondial. Viena s-a aflat în evul mediu în umbra orașului Praga,
care fusese desemnată reședință imperială pentru Casa de Luxemburg. Dinastia de
Habsburg a încercat să dezvolte Viena, pentru a ține pasul cu Praga. O contribuție
remarcabilă a avut ducele Rudolf al IV-lea, care, printr-o politică economică inteligentă,
a ridicat nivelul de trai al populației. Două decizii importante i-au adus acestuia titlul
de fondator: constituirea Universității din Viena în 1365 (după modelul Universității
Caroline din Praga) și construirea Bazilicii „Sfântul Ștefan”. Etapele următoare au fost
marcate de conflicte între moștenitori, care au stârnit tulburări și au dus la declinul
economic al țării.
În 1438 Viena a ajuns oraș de reședință al Sfântului Imperiu Roman, din
dispoziția ducelui Albrecht V, devenit rege romano-german. Numele ducelui este însă
legat și de marea acțiune de deportare și omorâre a evreilor vienezi, în 1421-1422.
În 1469 Viena a devenit reședință arhiepiscopală, ceea ce a determinat
ridicarea Bazilicii Sfântul Ștefan la rang de catedrală. În perioada de domnie a
lui Friedrich al III-lea, un monarh slab din dinastia de Habsburg, Viena s-a aflat mereu la
dispoziția potrivnicilor săi, deoarece acesta nu putea asigura pacea ținutului împotriva
bandelor de mercenari ce bântuiau nestingheriți locurile.

Viena în Harta Iosefină, 1773-81

În 1556 Viena a devenit reședință imperială, după intrarea Regatului Ungariei și

al Boemiei sub dominația Casei de Habsburg.
Din 1551 a început recatolicizarea orașului, care căzuse repede sub
influența protestantismului lutheran. Regele Ferdinand I i-a adus la Viena pe iezuiți,
care au exercitat o influență majoră asupra poporului. Iezuiții au pus bazele
unui colegiu, nucleul Academiei Austriece de Științe de azi. Tot lor li s-a transferat
conducerea Universității din Viena și construcția Bisericii Universității. Un reprezentant
de seamă al „Contrareformei” a fost arhiepiscopul Melchior Khlesl, convertit de la
luteranism în anul 1573. Acesta a fost arestat în contextul Războiului de Treizeci de ani,
un conflict purtat sub pretext religios, cu mari pierderi de vieți omenești, încheiat în
anul 1648.
Asediul otoman al Vienei[modificare | modificare sursă]
Pentru mai multe detalii, vedeți Primul Asediu al Vienei.
Pentru mai multe detalii, vedeți Al doilea Asediu al
Vienei.
În 1529 a avut loc primul asediu otoman al Vienei,
însă turcii nu au reușit să cucerească orașul. Granița
dintre Viena și regiunea ungară devenită provincie
otomană a rămas timp de 200 de ani la o distanță de
doar 150 km, ceea ce a creat o atmosferă de
nesiguranță, împiedicând dezvoltarea Vienei. Totuși nu
au încetat să apară construcții noi nici în această
perioadă, care însă erau destinate sistemului de
apărare a orașului. Fortificațiile, ce au constituit până în
secolul al XVII-lea obiectivul principal al constructorilor
epocii, și-au dovedit din eficacitatea cu ocazia celui de-
al doilea asediu otoman al Vienei, când cetatea a
rezistat timp de două luni, până la intervenția armatei
regelui polonez Jan Sobieski, care a despresurat Viena,
în 1683. Acest moment crucial a decis definitiv
retragerea armatelor Imperiului Otoman din partea
centrală a Europei.
Barocul și clasicismul la
Viena[modificare | modificare sursă]
Baroc[modificare | modificare sursă]
Viena are multe palate aristocrate.
Palatele Trautson, Auersperg, Schwarzenberg și Liecht
enstein, pecum și palatul de iarnă al prințului Eugeniu
sunt unele din clădirile cele mai cunoscute din baroc.
La cererea împăratului Leopold I (1640-1705), Johann
Fischer von Erlach (1656-1723) a schițat primele
planuri ale palatului Schönbrunn. Palatul, situat departe
de portile orașului vechi, a fost căminul
împărătesei Maria Tereza (1717-1780), care l-a pus
pe Nikolaus Pacassi să refacă palatul, între 1745 și
1749, după câteva din ideile ei.
Palatul Belvedere (de Sus și de Jos) a fost construit
pentru prințul Eugeniu de Savoia (1663-1736) ca
reședință vieneză. Arhitectul celor două clădiri,
terminate în 1716 și respectiv 1723, considerate
exemple de arhitectură în stil baroc, se numea Johann
Lukas von Hildebrandt (1668-1745).
Clasicism[modificare | modificare sursă]
Pentru mai multe detalii, vedeți Clasicismul vienez.
Orașul imperial între conservatorism și
avangardă[modificare | modificare sursă]

Palatul Urania

În anul 1911 a fost inaugurată clădirea Urania,

operă a arhitectului Max Fabiani, unul din discipolii
lui Otto Wagner. Clădirea îmbină
elementele secesiunii vieneze cu cele ale barocului
austriac. Datorită aspectului ei insolit a fost
caracterizată drept baroccus fabiensis.
Primul război mondial și „prima
republică”[modificare | modificare sursă]
Viena în timpul naționalismului și celui
de-al doilea război
mondial[modificare | modificare sursă]
Ocupația, cea de-„a doua republică”,
reconstrucția[modificare | modificare sursă]
De la revoluția ungară până în
prezent[modificare | modificare sursă]

Populația[modificare | modificare sursă]
În 2008 populația Vienei era de 1.968.000 de
locuitori (aglomerația urbană numără 2.600.857
oameni). În 2009 populația Vienei a crescut pînă la
2.025.698 locuitori. În anul 2011, populația Vienei
era de 2.268.656 locuitori.[2]
Cultură[modificare | modificare sursă]
Pentru multe secole, Viena a fost centrul muzicii
clasice și al operei. Christoph Willibald
Gluck, Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph
Haydn, Ludwig van Beethoven, Franz
Schubert, Johannes Brahms și Anton Bruckner și
alții, au lucrat la Viena, iar Antonio Vivaldi a murit
aici. Johann Strauss-fiul și familia sa au creat
valsurile în Viena, iar orașul a devenit casa așa-
zisei „A Doua Școală Vieneză”, cu Arnold
Schönberg, Alban Berg și Anton Webern toți fiind
născuți aici. Este și sediul Orchestrei Filarmonice
Vieneze.
Viena este notabilă și pentru arhitectura sa. Există
numeroase clădiri în stil baroc, dar sunt
reprezentate si toate celelalte stiluri. Palatul de vară
al împăraților, Palatul Schönbrunn, a fost conceput
ca rival al celui de la Versailles, dar, deși imens și
ornat, nu a devenit la fel de mare. Grădina
Zoologică Schönbrunn se află în incinta palatului.
Catedrala Sfântul Ștefan (Stephansdom), construită
în secolul al XII-lea, este, de asemenea, de o mare
valoare. Arhitectul modern Friedensreich
Hundertwasser a construit câteva clădiri în oraș în
stilul său idiosincratic.
Centrul istoric al orașului Viena face parte
din patrimoniul mondial al UNESCO din anul 2001.

Știință[modificare | modificare sursă]
Universitatea din Viena este una din cele mai vechi
universități europene. Observatorul astronomic din
Viena este una din cele mai renumite instituții de
acest fel. Primul director al observatorului a fost
profesorul iezuit Maximilian Hell, care, anterior,
predase astronomia la Cluj.
La Viena își are sediul Academia Austriacă de
Științe, edificiu construit pe locul primului observator
astronomic.

Politică[modificare | modificare sursă]
Viena este un important centru politic internațional
(datorită neutralității postbelice a Austriei și situării
în partea centrală a Europei), unde își au sediul
 organizații de primă mărime, ca: Organizația
Națiunilor Unite(ONU), Organizația Țărilor
Exportatoare de Petrol și alte diverse agenții, între
care: Agenția Internațională pentru Energie
Atomică. Această agenție își are sediul, alături de
cel al ONU, într-unul dintre complexele așa-
numitului centru UNO-city, aproape de Dunăre.

Administrație[modificare | modificare sursă]
Pentru mai multe detalii, vedeți Cartierele Vienei.

Cartierele Vienei

Viena nu este numai cel mai populat oraș

al Austriei, ci și capitala acesteia și una dintre
cele nouă regiuni autonome ale ei. Orașul este
împărțit astăzi în 23 de cartiere.

Transport[modificare | modificare sursă]
Principala gară feroviară a orașului este Wien
Hauptbahnhof, inaugurată în anul 2015.
Rețeaua de tramvaie din Viena este una din cele
mai performante din lume.

Economie[modificare | modificare sursă]
Industrie[modificare | modificare sursă]

Electronica, mecanică,
produse alimentare de
renume.[modificare | modificare sursă]
Turul Vienei[modificare | modificare sursă]
Catedrala Sf. Ștefan[modificare | modificare sursă]
Stephansdom este unul din obiectivele
emblematice ale orașului. Construcția sa
începuse deja în secolul al XII-lea, dar catedrala
a fost terminată abia în anul 1433. Ea este unul
dintre monumentele gotice de primă importanță
ale Austriei. Domul măsoară 34 metri în lățime și
107 metri în lungime și are patru turnuri.
Acoperișul său se constituie din 230 000
țigle policrome. Ambele turnuri ce străjuiesc
intrarea principală (Heidentürme) au o înălțime
de 65 de metri și adăpostesc clopotul care, la
rândul său, are o înălțime de trei metri și
cântărește 22 de tone. Cel mai înalt turn al
domului este cel din partea de sud care
măsoară 137 de metri. O scară permite
vizitatorului pătrunderea în turn, oferindu-i o
minunată priveliște de la o înălțime de 70 metri.
Turnul din partea de nord nu a fost finalizat, este
deservit însă de un lift ce te poartă la o înălțime
de 60 de metri de unde poți admira împrejurimile
clădirii sacre. Poarta principală și partea de vest
a domului aparțin stilului romanic. Poarta
episcopală realizată în stil gotic revelează
vizitatorului aspecte din viața pământească
a Sfintei Maria, în vreme ce poarta corului
relatează momente importante din
viața Sfântului Paul.
Catedrala Sf. Barbara[modificare | modificare
sursă]
Biserica și Colegiul Sfânta Barbara, aici au
studiat elitele greco-catolice din Transilvania în
sec. al XVIII-lea și prima jumătate a sec. al XIX-
lea. Iconostasul a fost pictat de Efrem Micu,
vărul lui Samuil Micu.
Catedrala Greco-Ortodoxă[modificare | modificare
sursă]
Biserica Greacă din Viena a fost construită la
sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei
lui Iosif al II-lea, pentru "grecii și valahii de
religiune neunită" din capitala imperială. Lăcașul
a fost renovat și extins la mijlocul secolului al
XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina,
de origine aromână.
Schönbrunn[modificare | modificare sursă]
Palatul Schönbrunn a servit din secolul al XVIII-
lea până în 1918 drept reședință de vară
a Casei de Habsburg. 45 din cele 141 de
camere ale castelului sunt deschise publicului
larg spre vizitare. Printre acestea se numără și
camera lui Napoleon Bonaparte (Împăratul
francez și-a avut reședința aici din 1805 până în
1809), cabinetul chinezesc, marea galerie, etc.
Amenajările interioare sunt realizate în
stil rococo. Merită să fie admirate, de asemenea,
cele 60 de automobile imperiale ce formează
parcul auto al castelului, capela și teatrul
castelului. Palatul aurit este înconjurat de un
parc impresionant cu grădini artistic amenajate
ce fascinează prin arhitectura lor barocă ce se
remarcă prin aleile dispuse geometric, înaltele
garduri vii, împodobitele fântâni arteziene și
statuile de marmură în stil clasic. Așa numita
„Palmenhaus” este începând din 1883 cea de-a
treia ca mărime clădire din sticlă din lume. Ea
adăpostește astăzi un număr de 4500 de specii
de plante. Parcul dispune și de un loc de joacă
pentru copii. Ruinele romane existente aici au
fost realizate în 1778 după proiectul
lui Hohenberg care a realizat și
renumita Gloriette, un fel de intrare pe o colină
din spatele castelului. De aici vizitatorul poate să
savureze o minunată priveliște asupra castelului
și a grădinilor sale, a bazilicii Sfântul Ștefan
(Stephansdom)și a centrului Vienei.

Vederea panoramică a faimosului Palat Schönbrunn.

Palatul Hofburg[modificare | modificare sursă]

Hofburg este reședința imperială de altă dată.
Complexul arhitectural s-a extins de-a lungul
timpului continuu. La ora actuală edificiul
cuprinde 18 corpuri și 19 spații exterioare. El
este sediul președintelui republicii federative
austriece, adăpostește mai multe muzee
(Muzeul de Artă Populară, colecții de
instrumente muzicale, Camera Armelor, colecții
ale Muzeului de Istorie a Artei, Muzeul
„Sisi”),precum și Biblioteca Națională a Austriei.
Kapela curții și kapela muzicală se regăsesc în
aripa veche a palatului (Schweizerhof) ce
datează din 1277. Grajdurile imperiale din
secolul al XVI-lea au fost amplasate pe locul
destinat inițial reședinței principelui Maximilian al
II-lea. Astăzi se găsesc aici Școala de călărie
spaniolă și muzeul „Lipizzaner”. În „Camera
Comorilor” vizitatorul poate admira printre altele
coroana imperială aparținând Sfântului Imperiu
Roman (datând de prin 962), coroana imperială
austriacă (1602), comoara Burgunzilor din
secolul al XV-lea și comoara Ordinului Lânii de
Aur. Tot aici se mai pot vizita apartamentele
imperiale, spațiul privat ce a aparținut Majestății
sale Împăratul Franz Josef, saloanele de mese,
de bal, etc.
Parcul Prater[modificare | modificare sursă]
Prater este un parc de distracții uriaș, ce este
utilizat de vienezi drept principal loc de relaxare.
Cea mai cunoscută parte a acestui spațiu de
agrement este Wurstlprater. Această
amenajare datează din secolul al XIX-lea. Cea
mai apreciată atracție a parcului o constituie
Roata Uriașă (Riesenrad), ce are o înălțime de
65 metri și a fost inaugurată în 1896/1897 cu
ocazia sărbătoririi jubileului înscăunării
împăratului Franz Josef. Ea a fost aproape
complet distrusă în timpul celui de-al doilea
război mondial dar reconstruită după aceea.
În apropiere se găsește gara principală pentru
trenulețul liliputanilor. Trenulețul parcului
datează din anul 1928 și efectuează o cursă de
3,9 km. Un alt punct culminant ăl reprezintă
„Republica Kugelmugel” a lui Edwin Lipburger.
Acesta și-a construit în anii ‘70 o casă sub formă
de bilă și și-a proclamat aici propria republică,
sub pretextul că construcția sa „miraculoasă”
necesită un spațiu infim.
Emblematic pentru acest parc de distracții este
și „Calafati”, reprezentarea unui chinez de 9 m.
Pe lângă trenul fantomelor și autoscutere,
vizitatorul Praterului se mai poate bucura și de
alte distracții ce au la bază diferite și specifice
mijloace de locomoție.

Personalități născute în
Viena[modificare | modificare sursă]
Printre personalitățile născute în Viena se pot
enumera:

 Alfred
Macalik (1888 - 1979), pictor, grafician,
stabilit în România.
 Johann Strauss
(fiul) (1825 - 1899), compozitor de operetă;
 Johann Strauss
(tatăl) (1804 - 1849), compozitor romantic;
 Franz
Schubert (1797 - 1828), compozitor romantic
;
 Iosif al II-lea (1741 - 1790), împărat al
Sfântului Imperiu Roman și rege
al Ungariei, Boemiei etc.;
 Maria Terezia a Austriei (1717 - 1780),
împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman;
 Ferdinand al IV-lea (1633 - 1654), rege al
Romanilor;
 Albert al II-lea (1397 - 1439), rege
al Ungariei, Boemiei;
 Erwin Schrödinger (1887 - 1961), fizician.

Imagini[modificare | modificare sursă]


Catedrala Sfântului Ștefan

 

Opera
 

Burgtheater (Teatrul Curții Imperiale)

 

Muzeul de istorie a artelor

 

Cartierul muzeelor
 

Casa Hundertwasser
 Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „STATISTIK AUSTRIA – Bevölkerung zu
Quartalsbeginn seit 2002 nach Bundesland”.
Statistik.at. 20 octombrie 2010. Accesat în 19
ianuarie 2011.
2. ^ a b „VCÖ.at: VCÖ fordert Nahverkehrsoffensive
gegen Verkehrskollaps in den Städten”.
vcoe.at. 2008. Accesat în 5 august 2009.
3. ^ Dauersiedlungsraum der Gemeinden, Politischen
Bezirke und Bundesländer, Gebietsstand
1.1.2019 (în germană), accesat în 9 noiembrie 2019
4. ^ „Vienna's population hits high of 1.8 million - The
Local”, Thelocal.at/20141103/viennas-population-
hits-18-million, 3 noiembrie 2014, accesat în 20
ianuarie 2018

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Palatul Schönbrunn
 Palatul Belvedere
 Palatul Mollard-Clary
 Palatul Harrach
 Domul Sfântul Ștefan din Viena
 Hofburg
 Orchestra Filarmonică din Viena
 Metroul din Viena
 Prater
 Cimitirul Central din Viena
 Locuri din patrimoniul mondial
 Institutul Wiesenthal pentru Studierea
Holocaustului din Viena (VWI)

Legături externe[modificare | modificare
sursă]
Puteți găsi mai multe informații
despre Vienna prin căutarea în proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub
denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

 Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

 http://www.hartaeuropa.com/austria/
page_viena_prezentare.html
 Viena, “the land of Christmas”, 17 decembrie
2010, Razvan Pascu, Descoperă - Travel
 Catre MQ – Declaratie de dragoste, 23
decembrie 2007, Diana
Pavlenco, Descoperă
 Viena - orasul muzicii, 20 februarie
2008, Revista Magazin
 Români în primăvara vieneză, 21 februarie
2010, Georgeta Petrovici, Evenimentul zilei
 Viena, orașul de suflet al bănățenilor, 20
octombrie 2007, Evenimentul zilei
 Viena, imparateasa Europei, 22 septembrie
2005, Evenimentul zilei
 Sacher, ciocolata din spatele Operei din
Viena, 30 ianuarie 2005, Evenimentul zilei
 Cartierele Vienei

Subiecte Austria — Austrieci — Limba germană
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  
• • Portal

[arată]
v • d • m
 Landurile Austriei 
[arată]

Capitalele statelor din Europa

[arată]
 Capitale pe malul Dunării
[arată]
v • d • m
Dunărea
[arată]
v • d • m
Patrimoniu mondial UNESCO
[arată]

Adolf Hitler
NF: cb118808983 (data)

ND: 4066009-6

NI: 0000 0001 2186 5140

CN: n79018895

usicBrainz: afff1a94-a98b-4322-8874-3148139ab6da

ARA: 10044903

DL: 00628254

KC: ge131380

DOC: 026590697

AF: 155870729

orldCat Identities (via VIAF): 155870729

Categorii: 
 Patrimoniul mondial în Austria
 Viena
 Eponime ale asteroizilor
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Legătură permanentă
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikivoyage
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 212
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 27 martie 2022, ora 22:13.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii d