Chișinău

capitala Republicii Moldova

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.
Pentru alte sensuri, vedeți Chișinău (dezambiguizare).
Chișinău
Кишинёв
Кишинэу

—  Capitala Republicii Moldova  —

Municipiul Chișinău

În sensul acelor de ceasornic: Sediul Ministerului

Agriculturii • Grădina Botanică • Malldova •

Ansamblul Catedralei (cu Arcul de Triumf în prim plan)

• Teatrul Național de Operă și Balet „Maria

Bieșu” • Clădirea fostei Dume

orășenești • Circul • Statuia lui Ștefan cel Mare

Drapel
Stemă

Poreclă: Orașul din piatră albă

Chișinău

Chișinău (Moldova)

Poziția geografică

Coordonate: 47°01′0″N 28°52′0″E

Țară  Republica Moldova

Municipiu al Republicii  Municipiul Chișinău

Moldova

Prima atestare 17 iulie 1436

Subdiviziuni 5 sectoare[arată]

Guvernare

 - Primar Ion Ceban (Partidul

 Socialiștilor din Republica

Moldova, noiembrie 2019)

Suprafață[4]

 - Total 123 km²

Altitudine 85 m.d.m.

Populație

 - Capitala Republicii
756,9 locuitori
Moldova

 - Densitate 5,576 loc./km²

 - Metropolitană 976 locuitori

Fus orar UTC+2

Cod poștal MD-20xx

Localități înfrățite

 - 19 orașe înfrățite listă

Prezență online

chișinău.md

GeoNames 

OpenStreetMap 

Facebook Places 
 Harta orașului

Modifică date / text 

Chișinău (în rusă Кишинёв, transliterat: Kișiniov) este capitala, cel mai mare oraș și

centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova.
Orașul este așezat la o margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în
zona de silvostepă,[5] fiind străbătut de râul Bâc, un afluent de dreapta al Nistrului.
La 1 ianuarie 1984,[6] aici locuiau circa 604.500 persoane, conform recensământului
din 1989 – 661.400,[7] în 1996 – 662.000 persoane,[8][9]. În prezent (2020)[10], Chișinăul
găzduiește peste 738.500 de locuitori (estimare).
Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele
raionale și multe sate din republică, de asemenea cu centre urbane
din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state. Din punct de
vedere administrativ, este divizat în cinci
sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de
stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).
Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din
abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar.
[11]
 Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău,
intitulat Orașul meu (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă), este: Orașul meu
din albe flori de piatră.[12] Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu
umeri albi de piatră[13]

Cuprins
  1Istorie
o 1.1Etimologie
o 1.2Târgul moldovenesc
o 1.3Orașul țarist
o 1.4Perioada interbelică
o 1.5Perioada sovietică
o 1.6După independență
 2Geografie
o 2.1Structura geologică
o 2.2Bogății minerale
o 2.3Geografia și divizarea administrativă
o 2.4Climă
o 2.5Ape curgătoare
o 2.6Floră
o 2.7Faună
 3Demografie
o 3.1Dinamica numărului populației
 3.1.1Populația orașului
 3.1.2Populația municipiului
o 3.2Compoziție etnică și confesională
 4Administrație și politică
o 4.1Consiliul municipal
o 4.2Diviziuni administrative
 5Transport
o 5.1Transport public
 6Cultura
o 6.1Festivaluri
 7Educatie
 8Mass-media
o 8.1Televiziune
o 8.2Radio
o 8.3Presă
 9Arhitectură
 10Chișinăul în literatură
 11Chișinăul ca marcă
 12Monumente în Chișinău
 13Personalități
o 13.1Născuți în Chișinău
o 13.2Au locuit în Chișinău
 14Orașe înfrățite
 15Galerie
 16Referințe și note
 17Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Istoria apartenenței statale 
  Republica Moldova 1991–
 URSS 1944–1991
 Regatul României 1941–1944
 URSS 1940–1941
 Regatul României 1918–1940
 Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
 Republica Rusă 1917
 Imperiul Rus 1812–1917
 Moldova –1812

Articol principal: Istoria Chișinăului.

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan,
este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenő („micul Eugen” sau „mica
latură”[14]) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii
Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359
d.Hr.. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al.
Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.[15] A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din
limba cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire iar
al doilea, cătun sau seliște[16]. O altă ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată
de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea
cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar
o Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone
nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.
Târgul moldovenesc[modificare | modificare sursă]

Hrisovul din 1436 care atestă pentru prima dată Chișinăul

Prima mențiune a târgului datează din anul 1436 d.Hr., iar mențiunile ulterioare descriu
un târg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea
Fecioarei (Măzărache) și Sfinții împărați Constantin și Elena (Râșcani). În timpul
domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al
Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de mai târziu
găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni.
În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu
a devenit posesorul parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este
ctitorul Bisericii Sfinților Impărați Constantin si Elena pe pereții căreia în rând cu alte
inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe
mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, in anul 1777". [17]
Până în 1812 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi,
numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.
Orașul țarist[modificare | modificare sursă]
Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege
Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest
prilej Basarabia, după numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci
între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).
În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri
drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de
seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A.
Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să
producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre
portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie,
cu precădere la orașe. Spre 1898, românii nu reprezentau decât 14% din populația
orașului.

Harta reședinței de gubernie, la 1887

 
 

Panorama orașului la 1889, centrul istoric din Chișinău

 

Biserica Măzărache". Cea mai veche clădire din Chișinău. Imagine de

la sfârșitul sec. al XIX-lea
 

Gimnaziul bărbătesc din Chișinău, începutul secolului al XX-lea

În aprilie 1903 a avut loc o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au
fost minoritarii evrei. Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de
persoane declasate din Imperiul Rus, susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și
soldate cu aproape 50 de evrei uciși, 600 răniți (dintre care 92 răniți grav), zeci de case
și magazine jefuite și devastate au intrat în istorie sub numele de „Pogromul de la
Chișinău”. Doi ani mai târziu, a mai avut loc un pogrom, cu mai puține victime.
Evenimentele anilor 1903-1905 au determinat o mare parte din comunitatea evreiască
din Moldova să emigreze.
Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt

În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul
de reședință al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați
114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc.
[18]
 Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din
România, după municipiul București.
Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul
principal l-a constituit linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).
În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a
fost repetată simbolic în 1991 de către compania de turism a deputatului municipal
Chișinău de atunci, Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de
persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.)
Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit
aeroportul de pasageri. Pe aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si
sosire pe aerodromul Chișinău. Itinerarii: București – Galați – Chișinău
și Cernăuți – Iași – Chișinău – Cetatea Albă.
În perioada interbelică au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe
facultăți și școli superioare: Facultatea de Agronomie și Facultatea de Teologie (de pe
lângă Universitatea din Iași), Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică, 2
conservatorii particulare.
De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete,
1 seminar teologic, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de
menaj, 1 scoala normala de baieti, 2 scoli normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2
gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu
particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu particular de fete.
 

Membrii Sfațului Țării, 10 decembrie 1918

 

Primăria municipiului, 1930

 

Sediul Sfatului Țării în anii '20

 
 Celebrarea a 25 de ani de la lansarea revistei Viața Basarabiei (1932)

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească.

Iată institutiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Școalelor și a Culturii Poporului,
care întreține în județ 179 de cămine culturale, 5 societăți muzicale și 15 biblioteci,
adică în total 199 de organizatii culturale dintre care 130 au personalitate juridică.
Alte instituții culturale în Chișinău: Universitatea Populară, Muzeul Național al
Basarabiei, Muzeul istorico-arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipală
(peste 100.000 de volume), Biblioteca Universității Populare, Biblioteca Centrală,
Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul Național, 4 cinematografe, 8
societăți sportive, 8 societăți de vânatoare, Clubul Regal de Automobile din
Chișinău etc.
În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio
"Basarabia", în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile
rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

Mănăstirea "Ciuflea", este un simbol al rezistenței prin credință. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp
(începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80 ai sec. al XX-lea) lăcașul a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău
unde s-au oficiat slujbele[19].

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul

Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de
ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul "Maternitatea", Maternitatea Municipiului
și Ospiciul de alienati „Costiugeni”.
Spitale si sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul
de copii al Societatii de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”,
Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).
Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi.
Astfel "Țarski Prospekt" devine "Bd. Alexandru cel Bun" (azi, Ștefan cel Mare și Sfânt),
fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou
de regimul sovietic ("Alexandru cel Bun" devenind "Stalin"), care reclădește orașul,
acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în
palatul guvernului sau la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional
rusesc.
Perioada sovietică[modificare | modificare sursă]
Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte
republici unionale) și devine un important centru administrativ și industrial.
Al doilea Război Mondial a distrus aproape 70% din fondul construit. Industria lipsea.
[20]
În Chișinău dupa 1950 începe crearea și dezvoltarea de diverse industrii. Industria
chimică, inginerie mecanică, inginerie de prelucrare a metalelor se dezvoltă rapid. Se
construiesc „Elektrotopribor”, uzina „Electromașina”, Fabrica de Tractoare „Vierul”,
„Vibropribor”, „Microconducta” și altele. RSSM produce mașini de spălat, aparate
electrice, pompe ermetice. Dezvoltă și industria agroalimentară: fabrica de vinuri și
coniac, fabrica de șampanie, moara de făină, fabrica de conserve și plante horticole. Au
fost construite fabrica de tricotaj și încalțăminte.
Arhitectul șef a orașului Chișinău, Alexei V. Șciusev, a reconstruit strada Alexandri și a
elaborat un plan de dezvoltare a capitalei. Arhitectul S. Fridlin a proiectat Casa
Parlamentului RSSM în 1964, arhitectul L.Ciuprina a construit terenul pentru autogară.
Au fost construite zonele rezidențiale Botanica, Râșcani, Buiucani, mai
târziu Sculeni, Ciocana Nouă. Acum în casele construite în perioada sovetică locuiesc
circa 70% din populația urbană. Distribuția de clădiri în oraș în funcție de vârstă
demonstrează că între 1960-1979 au fost construite 40.3% clădiri din fondul imobiliar al
capitalei.[21] Ponderea locuințelor cu anul de construcție 1951-1990 a constituit 74,3%
din totalul locuințelor. [22]
În 1961 a fost fondată Academia de Științe, Institutul Moldovenesc de Horticultură,
viticultură și vinificație din Moldova, Institutul de Cercetare de Pedologie și Agrochimie,
Asociația științifică de producție Chișinău „Volna” și diverse alte instituții academice. În
1972 activau 6 universități - Universitatea de Stat Chișinău, Institutul de medicina
universitatea pedagocică, Universitatea Politehnică, Institutul de Arte și Institutul de
Agricultură. Funcționau 90 de școli, 15 școli medii de specialitate, 10 școli profesionale
și colegii. S-au deschis Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, casa-muzeu a lui Alexandru
Pușkin. Teatrul Republican „Luceafărul” ia naștere în 1960 la Chișinău. Au fost
deschise Teatrul Dramatic rus "A.P. Cehov", Teatrul moldovenesc muzical–dramatic
"A.S. Pușkin", Teatrul de Operă și Balet, Filarmonica Națională, Teatrul de Păpuși
Republican „Licurici”, 9 cinematografe și altele.
În 1958 apare ziarul „Chișinăul de Seară” în limba rusă, iar în 1966 în limba română.
În 1971 au fost deschise 25 spitale, 54 clinici de ambulatoriu, 19 clinici consultative
pentru femei, 76 puncte medicale la întreprinderile din sectorul industrial, 4 dispensare,
ambulatoare și spitale pentru copii. Acestea reprezentau aproximativ 20 de paturi la
1.000 de locuitori.[23]

Piața „Constantin Negruzzi” la mijlocul anilor 1980

 
 

Prospectul Păcii (în prezent, bd. Dacia), 1980

 

Una din arterele orașului în anii '80

 

Prospectul Lenin (în prezent, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt)

După independență[modificare | modificare sursă]

Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Porțile orașului
 

Vedere a sectorului Botanica din centrul orașului

 

Vederea a sectorului Ciocana dinspre Botanica
 
 

Sectorul Botanica

Geografie[modificare | modificare sursă]

Fântână în Parcul Central din Chișinău

Grădina Zoologică din Chișinău

Structura geologică[modificare | modificare sursă]

Orașul se află în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europei, a cărei
bază este formată din plăci de granit și gnaisuri din epoca arhaică, dispuse la
o adâncime de cca. 1150 m sub nivelul mării. Partea superioară a secțiunii geologice a
acestei structuri este reprezentată de roci sedimentare
din erele siluriană, devoniană, paleogenului și neogenului. În secțiunea erozică apar
numai argile, nisipuri și piatră calcaroasă din Cenozoicul superior. De la nord la sud
orașul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase,
prezente pe întreg teritoriul orașului, au o adâncime de la 2 până la 30 m. Pe
pantele văii râului Bâc se găsesc terase aluviale cu lățimea de până la 1,3 m.
Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a orașului.
Bogății minerale[modificare | modificare sursă]
Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află
numeroase zăcăminte de materiale de construcție: var, calcar, piatră brută
de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte de piatră și var
stins: la Cricova, Mileștii Mici, Chișinău, Făurești, Goian, Cărămida. Țigla se produce
din materia primă extrasă la carierele din Bubuieci și Mileștii Mici, iar nisipul, prundișul și
pietrișul se extrag la Cobusca și Vadul lui Vodă.
De asemeni în aria municipală sunt exploatate resursele de mică, utilizate în producția
semiconductorilor, în industria microelectronică. Mina ce exploatează aceste zăcăminte
este operată de SA Mezon.
Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a
municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită pentru aprovizionare,
20% provine din apele subterane din straturile acvatice sarmatice fiind și ape minerale.
Acestea sunt utilizate pentru tratarea maladiilor gastro-intestinale.
Geografia și divizarea administrativă[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Diviziunile administrative ale Chișinăului.

Bulevardul Dacia pe timp de noapte

Populație Populație Din totalul Densitate

Nr. Sector
(2004)[24] (2015)[25] populație loc/ha[1]

1  Centru 90.494 94.800 14,8% 110

2  Buiucani 107.744 112.200 17,6% 148

3  Râșcani 132.740 139.900 21,9% 223

4  Botanica 156.633 172.600 27,0% 172

5  Ciocana 101.834 119.300 18,7% 168

 Populație Populație Din totalul Densitate
Nr. Sector
(2004)[24] (2015)[25] populație loc/ha[1]

Teritoriul municipiului și al periferiilor lui este împărțit în două zone: de vest și de sud,
care țin de zona Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor și de
pante de teren alunecător și, de asemenea, de sectoarele de est și de nord ce se
mărginesc cu Câmpia Nistrului. O componentă importantă a reliefului din jurul
Chișinăului o constituie valea Bâcului și pantele ei dezmembrate. Partea cea mai mare,
de pe malul drept al Bâcului, ocupă trei terase străbătute de câteva vâlcele. Zona de
nord-vest și parțial cea de vest sunt despărțite la centru de valea îngustă a râului
Durlești. Nu departe de str. Grenoble își începe cursul un râu ce curge prin vâlceaua de
la Mălina Mică. Paralel se află vâlceaua Mălina Mare. În partea de sud a orașului se
găsește vâlceaua întinsă Muncești. Partea stângă a orașului ocupă două terase: prima
coboară spre râu, cea de-a doua are o altitudine de 60–90 m. Aici a fost construit
cartierul (sectorul) Râșcani. Partea din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, este
întretăiată de mai multe văi și vâlcele, orientate mai ales de la nord spre sud. [8]
Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Chișinăului.

Valea Trandafirilor, Sectorul Botanica

Pescăruși și lișițe în Parcul Central, iarna

Lacul "Valea Morilor" din Chișinău

Primele observații meteorologice instrumentale au început să fie înregistrate la Chișinău

în anul 1844.[26] Clima Chișinăului este temperat continentală. Iarna este blândă și
scurtă, iar vara călduroasă și de lungă durată. Observațiile meteorologice se fac regulat
(din 3 în 3 ore) la Centrul Hidrometeorologic Chișinău. Anual sunt înregistrate 71 zile
fără soare, dintre care 40 iarna. Predomină vânturile din direcțiile de nord și nord-est,
iarna acestea pot bate și din direcție sud-estică. Viteza medie anuală a vântului
oscilează între 2,5 și 4,5 m/s, cele mai puternice înregistrându-se în lunile februarie–
martie, iar cele mai slabe în septembrie–octombrie.
Iarna durează în jur de 78 zile, cu temperaturi instabile: în medie, -2,3 °C. Temperatura
minimă, de -31,5 °C, a fost înregistrată în 1937.[27] Primăvara durează cca 70 zile, timp
în care temperatura medie o este de 9,3 °C. Vara începe la mijlocul lui mai și se termină
în jurul datei de 20 septembrie.
Temperatura medie este de 20,5 °C, iar cea maximă absolută 43 °C, în iulie și august.
Sfârșitul toamnei este determinat de coborârea temperaturii sub 0 °C, ceea ce durează
aprox. 2 luni, și precipitații atmosferice de lungă durată. Temperatura medie este
toamna aproape 10 °C (9,9(6)°C).
Temperatura mai ridicată a aerului în anumite regiuni ale municipiului este cauzată de
activitatea întreprinderilor industriale, a transportului, de încălzirea asfaltului cauzată
de radiația solară etc. Astfel, temperatura din interiorul orașului este cu 0,7 °C mai
ridicată decât cea din exteriorul său.
Umiditatea relativă medie anuală a aerului este de 71%, maxima înregistrându-se
în decembrie, iar minima în mai. Cantitatea precipitațiilor atmosferice nu este echilibrată
pe tot parcursul anului: cea mai mare parte (77%) cade în sezonul cald. Iarna
precipitațiile cad atât sub formă de lapoviță, cât și de zăpadă, mai rar de ploaie.
Vulnerabilitatea teritoriului municipiului Chișinău față de depunerile complexe de gheață
constituie 13-18 zile/an și față de polei: 7-10 zile. [28] Numărul maxim de zile cu polei a
fost înregistrat în iarna anilor 1968-1969, însumând 37 de zile. [29] Precipitațiile din
perioada de vară cad mai ales sub formă de averse. Cantitatea anuală de precipitații în
oraș este cu 20–40 mm mai mare decât în afara lui: 480 mm. Cea mai mare cantitate
de precipitații a fost înregistrată anul 1998 – 890 mm.
Ape curgătoare[modificare | modificare sursă]
Apele curgătoare din Chișinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chișinău curge râul
Bâc, iar la periferia sa de sud-vest râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bâcului. Râul Bâc
are o lungime de 155 km, suprafața bazinului - peste 2000 km². Bîcul se revarsă în
fluviu Nistru la un km distanță de satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi.[30] Debitul maxim
al apelor mari de primăvara în râul Bâc a fost de 40,7 m 3/s (1973), iar a viiturilor pluviale
de 222 m3/s (1948).[31]
În zona suburbană a municipiului au fost amenajate rezervoarele de apă de
la Ghidighici și de la Ialoveni ca locuri de recreere și agrement. La începutul anilor '50 în
partea de sud-vest a orașului a fost amenajat Parcul Central de Cultură și Odihnă al
Comsomolului Leninist și Lacul Comsomolului (astăzi, ambele numite Valea Morilor). În
parcurile din cartierele Rîșcani și Botanica, la Bariera Sculeni au fost construite cascade
mici cu lacuri naturale.
Floră[modificare | modificare sursă]
Carcasa verde a municipiului Chișinău este constituită din circa 220 specii și 55 varietăți
de foioase și conifere, dintre care 168 specii de arbori, 97 arbuști și 10 liane. [32]
În 2011, din cei 87 de arbori luați sub protecție sau păstrat doar 77 din specii și 36 de
amplasamente. Arborii ocrotiți aparțin a 23 de specii, inclusiv specii autohtone: fag
(Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus excelsior), paltin de câmp (Acer platanoides), păr
(Pyrus pyraster), plop cenușiu (Populus canescens), ștejar pedunculat (Quercus robur),
tei argintiu (Tilia tomentosa), volniș (Ulmus levis); specii alohtone: brad de caucaz
(Abies nordmanniana), castan porcesc (Aesculus hippocastanum), cedru de California
(Libocedrus decurrens), dud (Morus alba), duglas verde (Pseudotsuga menziesii),
glădiță (Gleditsia triacanthos), maclura pomiferă (Maclura pomifera), molid argintiu
(Picea pungens), molid de Canada (Tsuga canadensis), pin negru (Pinus nigra), platan
occidental (Platanus occidentalis), sâmbovină (Celtis occidentalis).[33]
De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea "Valea Gâștelor" au
fost identificate speciile de licheni fruticuloși: Ramalina fraxinea, Evernia
prunastri și Ramalina farinacea. La periferiile ecosistemului, mărginit de șoseaua
Balcani, str. Petricani), apar speciile – Physcia aipolia, Physcia orbicularis, Physcia
hispida, Parmelia scortea, Bacidia luteola, în parcul Ștefan cel Mare: Physcia
ascendens, Physcia caesia, Physcia grisea, Xanthoria parietina, în Valea
Trandafirilor: Parmelia sulcata.
Briofitele sunt reprezentate de așa specii ca: Brachytecium glareosum, Eurhynchium
hians, Hypnum cupressiforme, Leskea poycarpa, Leskeela nervosa, Orthotrichium
fastigiatum, Pylaisia polyantha
Faună[modificare | modificare sursă]
Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 89 specii de păsări și
14 specii de reptile și amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai
des cârtițele, aricii, șoarecii de câmp, liliecii, diferite rozătoare, veverițele ș.a..
Dintre animalele răpitoare pot fi enumerate nevăstuicile, dihorii, jderii. Își fac cuib 53
specii de păsări, altele sunt migratoare, celelalte obișnuiesc să rămână numai în timpul
iernii.
Cercetările efectuate demonstrează că în prezent pe teritoriul or. Chișinău populează
cca 89 de specii de păsări. Printre acestea predomină speciile arboricole-arbusticole,
care își construiesc cuiburile în coronamentul arborilor (Fringilla coelebs, Oriolus
oriolus, Carduelis chloris, Columba palumbus, Streptopelia turtur, Streptopelia
decaocto, Turdus merla și Turdus philomelos, Silvia atricapila etc.) sau în scorburi
(Parus ater, Parus major, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, Endrocopos
syriacus, Muscicapa striata, Sitta europea etc.). Unele specii în condiții naturale trăiesc
în stâncării (Phoenichurus ochruros, Apus apus), iar în oraș ocupă nișele din clădiri. Un
număr redus de specii (Phylloscopus collibita, Luscinia luscinia) preferă să-și camufleze
cuiburile pe sol în învelișul ierbos de la baza arbuștilor. [34]
Componența reptilelor și amfibienilor nu este prea bogată. Cel mai des sunt
întâlnite șopârlele, șerpii, broaștele, broaștele de râu, broaștele țestoase, broaștele
râioase. În lacul Valea Morilor (fostul lac al Comsomolului) și în cel de la Ghidighici au
fost numărate circa 20 specii de pești. Unele lacuri sunt populate speciile de amfibieni:
broasca-mare de lac (Rana ridibunda) și broasca mică de lac (Rana lessonae).[35]
În rezervoarele de apă din oraș
viețuiesc: babușca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, roșioara ș.a. Se
întâlnesc diferiți fluturi și gândaci, inclusiv vătămători ai faunei (păduchi de
plantă, căpușe, viermi de mătase etc.). în anumiți ani apar în masă buburuze și fluturi
albi americani.[9]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Chișinăului.
Dinamica numărului populației[modificare | modificare sursă]
Populația orașului[modificare | modificare sursă]
Populația (1812→prezent)
An Populație
1812 7,000
1851 58,849
1897 108,483
1930 114,896
1950 134,000
1970 356,300
1990 675,500
1995 661,500
2004[36] 644,204
Populația municipiului[modificare | modificare sursă]
Populația (2004–prezent)[37]
An Populație
2004 712,218
2014 662,836

 Sursă:[38][39][40]
Compoziție etnică și confesională[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Chișinău

      Moldoveni (64,95%)

      Români (13,98%)

      Ruși (8,98%)

      Ucraineni (5,75%)

      Bulgari (1,03%)

      Găgăuzi (0,66%)

      Alte etnii (1,32%)

      Nedeclarat (3,32%)

Componența confesională a municipiului Chișinău

      Ortodocși (86,39%)

      Creștini după evanghelie (0,6%)

      Martori ai lui Iehova (0,52%)

      Baptiști (0,51%)

      Romano-catolici (0,22%)

      Atei (0,83%)

      Nedeclarată (10,03%)

      Alte religii (0,9%)

Rezultatele recensământului din 2004 și a celui din 2014 privind naționalitatea

populației municipiului Chișinău sunt:

2004 2014

Grup etnic Populație % din total* Populație % din total*

Moldoveni 481,626 67.62% 304,860 64.95%

Români 31,984 4.49% 65,605 13.98%

Ruși 99,149 13.92% 42,174 8.98%

Ucraineni 58,945 8.27% 26,991 5.75%

Bulgari 8,866 1.25% 4,850 1.03%

Găgăuzi 6,448 0.91% 3,108 0.66%

Alții 11,605 1.63% 5,954 1.27%

 2004 2014

Grup etnic Populație % din total* Populație % din total*

Nedeclarat 13,595 1.91% 15,604 3.32%

Sursă: Rezultatul recensământului din 2004 Rezultatul recensământului din 2014

Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova.

Teoria sovietică de popagandă deosebește arbitrar, greșit,moldovenii din fosta URSS
de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români. Persoanele care totuși
se declară români în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-
12 octombrie 2004[41]) sunt, de fapt, tot cetățeni ai Republicii, deoarece românii de
cetățenie română rezidenți în republică nu sunt numărați în recensământ [42].
Din punct de vedere confesional, conform recensământului populației din 2014,
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,39%), dar există și minorități de creștini după
evanghelie (0,6%), martori ai lui Iehova (0,52%), baptiști (0,51%), romano-
catolici (0,22%) și atei (0,83%). Pentru 10,03% din populație, nu este cunoscută
apartenența confesională.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Primăria Municipiului Chișinău.
Consiliul municipal[modificare | modificare sursă]
Conform rezultatelor alegerilor locale din 20 octombrie 2019[43] componența Consiliului
municipal format din 51 de consilieri, este următoarea:
Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]
Chișinău are în componența sa 35 localități: 1 municipiu (cu 5 sectoare), 6 orașe (care
includ 2 sate), 12 comune care includ 14 sate. Pentru mai multe informații, a se
vedea diviziunile administrative ale Chișinăului.

Panorama Chișinăului nocturn.

Transport[modificare | modificare sursă]
Autogara de Nord a Chișinăului

Transport public[modificare | modificare sursă]

Transportul public urban este asigurat de două companii de stat, aflate în subordinea
Primăriei municipiului Chișinău, și mai multe firme private. Companiile de stat sunt
organizate în regii autonome de transport, una având în gestiune transportul electric al
orașului - RTEC și cealaltă transportul cu autobuze. Companiile private au în gestiunea
lor rutele de microbuze, numite generic, în Chișinău, rutiere.
Din 1949 în municipiu circulă troleibuzele, cel mai ieftin mijloc de transport din oraș. [44] În
2014 pe străzile Chișinăului circulau 268 de unități, [45][46] existând 3 parcuri[44] și 25 de
rute.[47] De asemenea, în 2014 în municipiul Chișinău circulă 96 de autobuze[45] pe 28 de
rute.[48]
Troleibuzele de la Regia Transport din Chișinău, în anul 1974 - ruta 8, anul 1979 - ruta
10, anul 1986 - ruta 22, anul 1988 - ruta nr. 24, anul 1996 - 1997 - ruta nr. 18, anul 1984
- ruta 21, anul 2000 - ruta 25, anul 1985 - ruta 4.

Cultura[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista teatrelor din Chișinău.
Festivaluri[modificare | modificare sursă]

Cinematograful "Patria"

Chișinăul găzduiește anual festivalul de operă și balet „Invită Maria Bieșu”. Prima ediție
a fost organizată în 1990 sub auspiciile cântereței de opere moldovene Maria Bieșu. În
fiecare an cei mai buni cântăreți de operă și soliști de balet
din România, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Italia, Franța, Austria, SUA și alte țări vin la
Chișinău pentru a lua parte la acest festival.
Din 1993 la Chișinău se desfășoară Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii
„Micul Prinț”, primul festival-concurs lansat de societatea civilă îndată după
ruinarea URSS, spre a diminua golul ce se crease în educația tinerei generații.
Festivalul e un proiect al Organizației Mondiale a Tinerelor Talente condusă de poeta
Renata Verejanu.[49] Din 2001 se desfășoară festivalul internațional de film documentar
„Cronograf”. În cadrul festivalului se proiectează și premiază filme documentare
realizate de regizori din diverse părți ale lumii. Festivalul este unicul festival de film
documentar din Moldova, organizat de OWH Studio și sustinut de canalul „TV5 Monde”,
Alianța Franceză și Uniunea Cineaștilor. Statul nu oferă nici un fel de suport, deși la
fiecare ediție sunt prezenți unii edili cu discursuri și declarații.
Totodată, începând cu anul 2000, „TV 5 Monde” și ambasada Franței organizează
„Festivalul Filmului Francez”, în cadrul zilelor culturii franceze în Moldova.
În fiecare an, în septembrie, are loc festivalul „Ethno-Jazz”, la care participă trupe de
jazz din Moldova, Rusia, Israel, Polonia, Germania, India ș.a.
„Orașul improvizat al etniilor își deschide larg ușile” A fost la 19 septembrie 2010, Biroul
Relații Interetnice în colaborare cu Ministerul Culturii și Primăria municipiului Chișinău a
organizat tradiționalul Festival al etniilor, cu genericul „Unitate prin diversitate”, ediția a
X-a jubiliară. În acest an, circa 48 etnii conlocuitoare în Republica Moldova au
transformat Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din capitală, într-o citadelă multinațională
doldora de cîntec și dans, expoziții de arte plastice și cărți, lucrări de artizanat și altele.

Educatie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Educația în Chișinău.

Mass-media[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Mass media în Republica Moldova.
Televiziune[modificare | modificare sursă]

Turnul de Televiziune din Chișinău pe timp de noapte

La 30 aprilie 1958 este fondată la Chișinău compania publică de televiziune

din Moldova, acum „Teleradio Moldova”. În martie 1988 s-a dat în exploatare releul de
la Strășeni, de unde se face și astăzi retransmiterea programelor pentru Chișinău și
zonele adiacente capitalei. În prezent programele TV pot fi recepționate pe o rază de
100 - 120 de km de la amplasamentul acestuia.
În octombrie 1990 începe transmiterea în Chișinău a primului canal românesc de
televiziune, „TVR 1”. La 1 ianuarie 1992 se întrerupe transmiterea programelor
televiziune ruse (fostul canal secund al televiziunii pan-sovietice). Pe 1 februarie același
an, „TVR 1” înlocuiește canalul „Ostankino 1”, în vreme ce programului „Оstankino 1” îi
este atribuit spațiul rezervat anterior fostului canal doi al televziunii pan-sovietice. În
martie 1993, începe la Chișinău transmiterea canalului francez „TV5 Europe”.
La 10 iunie 1994 în Chișinău a fost fondată întreprinderea moldo-română „Eurocablu”
cu capital străin, primul operator de televiziune prin cablu din republică. De la sfârșitul
anului 1995 la Chișinău există un sistem TV multicanal MMDS în bandă S (2,5-2,7 GHz)
al întreprinderii moldo-americane „SUN TV”. În decembrie 1996, întreprinderea
„Eurocablu” a fost achiziționată de firma „SUN TV”. La ora actuală Sun TV oferă
pachete de programe de 21, 24, 42, 63 și 68 canale de televiziune, în cea mai mare
parte a lor românești sau rusești.
Din mai 1995, la Chișinău se înființează studioul de televiziune „VTV”, care în
septembrie același an începe retransmiterea programului „TV6 Moscova”. La 14
octombrie 1997 începe producția programelor proprii sub marca „NIT” („Noile Idei
Televizate”).
În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din
România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior,
acest post de radio a devenit KISS FM.
În 1999, trustul român MEDIAPRO înființează la Chișinău o stație locală a canalului său
de televiziune, lider de piață în România, sub denumirea Pro TV Chișinău, care va
transmite programul de la București, cu buletine de știri locale zilnice în limbile română
și rusă.
În august 1999 din transmițătorul amplasat pe cea mai înaltă clădire
din Botanica începe transmiterea canalului de limbă rusă „TV 26”. La sfârșitul anului
2001 în Chișinău, și alte trei orașe moldovenești începe retransmiterea canalului rusesc
de muzică Muz TV în format local Muz-TV Moldova.
În prezent în Chișinău se recepționează terestru canalele de televiziune: „Moldova 1”,
„Jurnal TV”, TV8, „Publika TV”, „TV-5 Europe”, „TVR 1”, „PRO TV”, „TV N4”, „MUZ TV”.
Sunt prezente 2 multiplexuri digitale (DVB-T) : TV8, Jurnal TV, PRO TV, NTV, Primul în
Moldova, TV6.
Radio[modificare | modificare sursă]

Radio Basarabia în 1940, înainte de ocupația sovietică

Articol principal: Lista posturilor de radio din Chișinău.

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8
octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău.
[50]

După alte surse bazate pe publicațiile de presă ale vremii, primele semnale și emisiuni
ale postului de radio "Basarabia" la Chișinău au răsunat în 1927, în scurt timp în
municipiu apărând încă trei stații de radio, incluzând în limbile rusă și idiș, toate fiind
reprimate însă după invazia sovietică din 1940.
În anii "90 ai sec. 20, la Chișinău au apărut mai multe posturi de radio retransmise de la
Moscova, care au denaturat și continuă până astăzi să denatureze spațiul mediatic
radio din acest municipiu. Recent, Consiliul Coordonator al Audiovizualului din R.
Moldova a decis ca aceste posturi să transmită nu mai puțin de 30% de emisiuni de
producție autohtonă.
În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din
România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior,
acest post de radio a devenit KISS FM.
Presă[modificare | modificare sursă]
Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Chișinăul suprapune stilul arhitectural modernist peste cel clasic.

Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.

Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Chișinăul în literatură[modificare | modificare sursă]

 Constantin Stere, "În preajma revoluției" (roman, 1932-
1936)
 Dumitru C. Moruzi, "Pribegi în țară răpită" (roman, 1912)
 Constantin Negruzzi, "O alergare de cai" (nuvelă)
 Ștefan Ciobanu, "Chișinăul" (monografie, 1925)
 Nicolae Iorga, "Neamul românesc în Basarabia" (memorii,
1905)
  George Doru-Dumitrescu, "Orașul din amintire" (memorii,
1944)

Chișinăul ca marcă[modificare | modificare sursă]

Chișinăul a ajuns să fie utilizat și ca marcă de produse comerciale. Astfel, în Republica
Moldova este foarte populară berea Chișinău, produsă de Efes Vitanta Moldova
Brewery. Mai mult, unul dintre sortimentele de bomboane ale celebrei fabrici
moldovenești Bucuria se numește Chișinăul de seară.

Monumente în Chișinău[modificare | modificare sursă]

Vedere spre strada Alexei Mateevici

Articole principale: Monumente din Chișinău și Centrul istoric din Chișinău.

 Porțile Chișinăului
 Catedrala Nașterii Domnului (mitropolitană ortodoxă),
construită în 1836
 Catedrala Catolică din Chișinău, sfințită în anul 1843[51]
 Muzeul Național de Arheologie și Etnografie din Chișinău
 Statuia "Lupa Capitolina". Donată în anul 1921 de
către Statul italian, cu ocazia Unirii
Basarabiei și Bucovinei cu Regatul Vechi. Statuia a fost
distrusă în 1940 de trupele de ocupație sovietice, iar în
1991 înlocuită cu o copie dăruită de Statul român. Ea este
instalată în curtea "Muzeului Național de Istorie a
Moldovei".
 Statuia lui Grigore Kotovski din Chișinău
 Monumentul lui Ștefan cel Mare

Personalități[modificare | modificare sursă]
Născuți în Chișinău[modificare | modificare sursă]
Alecu Russo

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Lev Tolstoi

 Alecu Russo (1819–1859), scriitor, folclorist, cel care a

descoperit balada Miorița
  George Karagheorghe (1827–1884), descendentul
conducătorului Serbiei Karagheorghe Petrovici
 Alexei Șciusev (1873–1949), arhitect
 Lev Pisarjevski (1874–1938), chimist și fizician-chimist
 Nicolae Donici (1874–1960), astronom
 Paul Gore (1875–1927), istoric și heraldist
 Gavril Afanasiu (1879–1946), bariton
 Vladimir Albițki (1891–1952), astronom
 Alexandru Naum Frumkin (1895–1976), fizician, chimist,
unul dintre fondatorii electrochimiei teoretice
 Lewis Milestone (1895–1980), regizor, laureat al Premiului
Oscar
 Iona Iakir (1896-1937), comandant al Armatei Roșii,
personalitate marcantă a Războiului Civil Rus
 Dimitrie Mangeron (1906–1991), matematician și mecanic
 Victor Nadolschi (1911–1996), astronom
 Tatiana Nicolescu (n. 1923), critic și istoric al literaturii,
traducător
 Lia Manoliu (1932–1998), sportivă, campioană olimpică,
președinte al Comitetului Olimpic Român
 Andrei Andrieș (1933–2012), fizician
 Zwi Milshtein (1934–2020), pictor franco-israelian
 Dan Mândrilă (1938–1992), saxofonist, conducător de
formație și compozitor
 Alexei Rudeanu (1939–2013), prozator
 Leonid Cijik (n. 1947), pianist de jazz;
 Ion Arachelu (n. 1948), actor
 Raimonda Șeinfeld, (n. 1951), pianistă
 Doina Aldea-Teodorovici (1958–1992), cântăreață
 Avigdor Lieberman, (n. 1958), politician israelian
 Gloria Grati (n. 1972), ceramist
 Ana Lesko (n. 1979), cântăreață
 Cleopatra Stratan (n. 2002), cântăreață
Au locuit în Chișinău[modificare | modificare sursă]
 Karagheorghe Petrovici (1768–1817), erou sârb,
conducătorul primei răscoale anti-otomane sârbești,
fondatorul dinastiei Karagheorghevici
 Veniamin Costache (1768–1846), cărturar, Caimacam
(locțiitor) Domnesc și Mitropolit al Țării Moldovei
 Alexandru Ipsilanti Eteristul (1792–1828),
conducătorul Eteriei grecești
 Aleksandr Pușkin (1799–1837), scriitor rus
  Alexei Karagheorghevici (1801–1830), descendentul
lui Karagheorghe Petrovici
 Alexandru Donici (1806–1865), fabulist
 Constantin Negruzzi (1809–1868), scriitor
 Alexandru Hâjdeu (1811–1872), scriitor
 Lev Tolstoi (1828–1910), scriitor rus
 Alexandru Bernardazzi (1831–1907), arhitect
 Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907), scriitor, filolog,
istoric și enciclopedist
 Carol Schmidt (1846–1928), primar al Chișinăului
 Serghei Witte (1849–1915), președintele Consiliului de
Miniștri (prim-ministru) al Imperiului țarist
 Ion C. Suruceanu (1851–1897), arheolog;
 Natalia Obrenovici (1859–1941), regina Serbiei
 Constantin Stere (1865–1936), scriitor, jurist și om politic
 Gala Galaction (1879–1961), scriitor și teolog, traducător
al Bibliei în limba română
 Alexei Mateevici (1888–1917), poet și patriot
 Leonid Brejnev (1906–1982), Secretar General al PCUS
 Nathan Alterman (1910–1970), poet israelian
 Radion Cucereanu (1927–2018), autor de manuale,
scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, autor al
trilogiei „Lacrimile românilor basarabeni”[52]
 Grigore Vieru (1935–2009), poet
 Ion Aldea-Teodorovici (1954–1992), cântăreț și compozitor

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista localităților înfrățite din Republica Moldova.
  Grenoble, Franța din ian   Piatra Neamț, România din 6 martie 2010
uarie 1977   Tbilisi, Georgia din 9 octombrie 2011[53][54]
  Reggio   Alba Iulia, România din 1 decembrie 2011
nell'Emilia, Italia din 20   Așdod, Israel din 1 ianuarie 2013[55]
aprilie 1989
  Greensboro, Carolina de Nord, Statele Unite
  Mannheim, Germania di
  Patras, Grecia
n 2 noiembrie 1989
  Suceava, România din 23 noiembrie 2021
  Sacramento, Statele
Unite din 29 iunie 1990
  Odesa, Ucraina din 23 Galerie[modificare | modificare sursă]
decembrie 1994
  București, România din 
4 noiembrie 1999
  Kiev, Ucraina din 21
decembrie 1999
  Erevan, Armenia din 24
martie 2000
  Tel Aviv, Israel din 17
iulie 2000 
  Minsk, Belarus din 200
0
  Ankara, Turcia din 12
februarie 2004
  Iași, România din 24
ianuarie 2008

Teatrul (începutul sec. al X

Chișinău
(începutul sec. al XX-l

Primăria orașului Chiși

 Sediul Academiei de Științe a


Catedrala Mitropolitan

Mănăstirea Ciuflea

Castelul de apă

Parcul Central
 

Bustul lui Carol Schm

Statuia Lupoaicei din Chi

Complexul memorial „Eter

 Memorialul Holocaustu
Martiri și victime din ghetoul Chișinău! N

 Sala cu orgă


 Sediul Sfatului Țării

Palatul național

Gara feroviară

Aeroportul internațion

 Shopping Malldova, unul din cele mai mari cen

Referințe și note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Planul Urbanistic General al Municipiului Chisinau”. Primăria Chișinău. Accesat în 20
2. ^ http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/20%20Populatia%20si%20procesele%20demog
POP010300reg.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
3. ^ http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/20%20Populatia%20si%20procesele%20demog
POP010300reg.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
4. ^ (PDF) http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/populatia/Populatia_Repub
5. ^ Arbore, Z. Dicționarul geografic al Basarabiei – București, 1904
6. ^ Кишинев. Энциклопедия – Chișinău, 1984
7. ^ Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статист
8. ^ a b Chișinău. Enciclopedie (pag. 10) – Chișinău, 1996
9. ^ a b Chișinău. Enciclopedie (pag. 13) – Chișinău, 1996
10. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furniz
11. ^ Chisinau, capitala contrastelor
12. ^ [1]
13. ^ YouTube
14. ^ Gyula Kristó, Pál Engel și Ferenc Makk: Korai magyar történeti lexikon (9-14. század) (Enci
Budapesta
15. ^ Iorgu Iordan: Toponimie românească, București, 1963, p. 310 ; Ștefan Ciobanu: Istoria Oraș
16. ^ A. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura V. Frunză, 1992, p.83
17. ^ Pretura sectorului Râșcani - http://www.chisinau.md/pageview.php?l=ro&idc=448
18. ^ Recensământul populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 268.
19. ^ Ce fac comuniștii în biserică, publicat în Ziarul de Gardă, nr. 26 din 3 februarie 2005 Cea de
aparținea și aparține în continuare comunității creștine de rit vechi rus ortodox din oraș
20. ^ [3] Vatamaniuc, Andrei. Arhitectura sovietică a Chișinăului.
21. ^ [4] RISCUL SEISMIC ÎN TERITORIUL ORAȘULUI CHIȘINĂU
22. ^ „Energy consumption in households”. Accesat în 14 aprilie 2017.
23. ^ [5] Istoria Chișinăului ca capitala a Republicii Sovietice Moldovenești
24. ^ „Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial”. Biroul National de Statistica. Acc
25. ^ Anuarul Chișinău. 2015
26. ^ Gheorghe Șalaru, Ilie Boian. Vremea, clima și apa – forțele motrice ale viitorului nostru. Me
27. ^ Ilie Boian. Cele mai intense răciri masive ale aerului din ultimii 60 de ani În Republica Mold
28. ^ Anatolie Puțuntică. Vulnerabilitatea teritoriului Republicii Moldova față de depunerile compl
29. ^ Ilie Boian. Depunerile de gheață în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr. 1 (37), 2008, p.
30. ^ Mihail Lavric, Elena Ceban. Problemele ecologice ale râului Bîc. Mediul ambiant, nr. 2 (56),
31. ^ Cazac, V.; Boian, I. Riscul inudațiilor în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 4(40) aug
32. ^ Strategia Națională și Planul de Acțiuni în domeniul conservării diversității biologice. -Chișin
33. ^ Gheorghe Postolache. Arbori ocrotiți de stat din municipiul Chișinău. Mediul ambiant, nr. 6 (
34. ^ Vasilașcu, N.; Munteanu, A. Măsuri de îmbogățire a diversității avifaunei în orașul Chișinău.
35. ^ Cârlig V., Cârlig Tatiana. Polimorfismul Rana KL. esculentus (Amphibia, Ecaudata) în cadru
36. ^ Recensamantul din 2004 in Republica Moldova
37. ^ BNS: Numărul populației stabile în Republica Moldova la 1 ianuarie 2016, în profil teritorial
38. ^ BNS: Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2015, în profil teritorial
39. ^ Tabele statistice: Numărul populației statistica.md
40. ^ Populația stabilă la începutul anului după Raioane, Vîrste, Medii, Sexe și Ani statistica.md
41. ^ Articolul 13 al Constituției Republicii cu privire la limba de stat
42. ^ Recensământul populației 2004
43. ^ https://pvt1.cec.md/cec-template-locale-rezultate-preliminare.html
44. ^ a b Atelierul Mecanic al Regiei de Transport Electric din Chișinău
45. ^ a b Situația în oraș, ca urmare a condițiilor meteo, chisinau.md
46. ^ Încă 20 de troleibuze noi vor fi scoase pe linie în Chișinău, publika.md, 16 septembrie 2013.
de troleibuze noi.” + ”Până în prezent, pe străzile capitalei, circulă peste 250 de troleibuze, din
site-ul primăriei)
47. ^ Rețeaua transportului public pe Rute — Rute de troleibuz, chisinau.md
48. ^ Rețeaua transportului public pe Rute — Rute de autobuz, chisinau.md
49. ^ Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova: Renata Verejanu.
50. ^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
51. ^ Descrierea Catedralei, Dieceza de Chișinău (accesat 21 iulie 2011).
52. ^ „OMUL SĂPTĂMÂNII: Radion Cucereanu”. Timpul.md. 2012. Accesat în 21 septembrie 201
53. ^ „Orașele Chișinău și Tbilisi se înfrățesc”.
54. ^ „Chișinăul s-a înfrățit cu Tbilisi”.
55. ^  ru  Ашдод и Кишинев стали городами-побратимами
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
Portal Chișinău

Portal Republica Moldova

Wikimedia Commons conține materiale multime

 ro  Primaria Municipiului Chișinău

 ro   ru   en  webcam.md: Chișinău în direct
 ro  Centrul Istoric al Chișinăului
 ru  oldchisinau.com: Chișinău istoric în fotografii, amintiri, hărți, etc.
 ro  Lista persoanelor care dețin titlul de „Cetățean de onoare al orașului Chișinău", chisina

[arată]

 Subiecte legate de Chișinău

[arată]
 v
 d
 m
Capitalele statelor din Euro
BNE: XX6035570

BNF: cb11974196d (data)

GND: 4073461-4

LCCN: n80093608

MusicBrainz: b4c55385-d2ef-45bb-ba47-86adbecaeb01
Informații
bibliotecare
NARA: 10045058

NKC: ge129573

SUDOC: 027770834

VIAF: 140674892

WorldCat Identities (via VIAF): 140674892

Categorie: 
 Chișinău
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
  Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Legătură permanentă
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikivoyage
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
  Српски / srpski
 Türkçe
Încă 148
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 16 mai 2022, ora 21:23.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.