Vaslui
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale
rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Vaslui
— municipiu și reședință de județ[*] —
începând de sus, de la stânga la dreapta:
Piața Civica • Palatul de Justiție din Vaslui • Primăria
Vaslui
Piata Vidin • Sala Sporturilor
Autogara Vaslui • Copou, Vaslui
Drapel
Stemă
Vaslui
Vaslui (România)
Poziția geografică pe harta României
Vaslui
Vaslui (Județul Vaslui)
Localizarea municipiului pe hartă Județului Vaslui
Coordonate: 46°38′18″N 27°43′45″E
Țară România
Județ Vaslui
SIRUTA 161945
Prima atestare 1375
Municipiu 1979
Reședința Vaslui[*]
Componență [ascunde]
Vaslui[*]
Bahnari
Brodoc
Moara Grecilor
Rediu
Viișoara
Guvernare
- primar al municipiului Vasile Pavăl[3]
[4]
Vaslui[*] (PSD, 2008)
Suprafață
- Total 68 km²
Altitudine 170 m.d.m.
Altitudine maximă 170 m.d.m.
Altitudine minimă 90 m.d.m.
Populație (2011)[1][2]
- Total ▼ 50.407 locuitori
- Densitate 1.027 loc./km²
Fus orar EET (+2)
- Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 730006–730242
Prefix telefonic +40 x35 [ib 1]
Localități înfrățite
- Quarrata Italia
- San Fernando de Henares Spania
- Cahul Republica Moldova
- Radovis Macedonia de Nord
Indicativ auto VS
1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom
și 3 pentru RCS&RDS
Prezență online
site web oficial
GeoNames
Vaslui pe harta județului
Modifică date / text
Vaslui (în maghiară Vászló, în rusă Васлуй) este municipiul de reședință al județului
cu același nume, Moldova, România, format din localitățile
componente Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor, Rediu, Vaslui (reședința) și Viișoara.
Se află în estul României, aproape de frontiera cu Republica Moldova. Este atestat
documentar în anul 1375.
Cuprins
1Istoria
2Geografia
o 2.1Așezarea
o 2.2Relieful
o 2.3Hidrografia
o 2.4Clima
o 2.5Vegetația și fauna
3Demografia
o 3.1Istoric
o 3.2Evoluția
o 3.3Dinamica demografică
4Politică și administrație
o 4.1Piețe
o 4.2Cartiere
5Relații externe
o 5.1Orașe înfrățite
6Activitatea economică
o 6.1Industria
7Mass-Media
8Educația
o 8.1Învățământ preuniversitar
o 8.2Învățământ preșcolar
o 8.3Învățământ gimnazial
o 8.4Învățământ liceal
9Sport
10Transportul
o 10.1Infrastructura de transport
o 10.2Telecomunicațiile
11Turismul
o 11.1Potențialul turistic natural
11.1.1Recreere, agrement
o 11.2Potențialul turistic cultural-istoric
11.2.1Monumente și locuri istorice
11.2.2Vestigii arheologice
11.2.3Instituții de cultură, muzee
11.2.4Monumente de arhitectură, statui și busturi
11.2.5Etnografie și folclor
o 11.3Structuri turistice
11.3.1Unități de primire turistică
11.3.2Unități de alimentație publică
12Evenimente în Vaslui
13Personalități
14Cetățeni de onoare
15Note
16Bibliografie
17Legături externe
18Vezi și
Istoria[modificare | modificare sursă]
Se pretinde că orașul Vaslui ar fi fost înființat de bizantini, în memoria trecerii lor în
Dacia Orientală și îi dădură numele de Basilica, după numele împăratului Basile
Bulgaroctonul (descrierea lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova).
Academicianul Victor Spinei a arătat că numele orașului ar proveni de la
migratorii pecenegi sau cumani (secolele X-XII) [5] La Vaslui s-a constituit în secolul al
XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice
bizantine în pictură, broderie, miniatură. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorie a
lui Ștefan cel Mare, a fost realizată în stil moldovenesc, o îmbinare între stilul gotic și
cel bizantin, între elementele arhitectonice occidentale și cele de iconografie
ortodoxă.[necesită citare]
Un hrisov de la 1491, ilustrează prețuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul
domniei sale, numit de el „târgul nostru”, când domnitorul dăruiește Vasluiului 17
sate. În pământ au fost sădiți atunci zece stejari și un frasin, în trunchiurile cărora,
mai târziu, meșteri pricepuți au încrustat însemnul Moldovei - capul de bour.
Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice
demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n).
Faptul că vatra târgului era amplasată pe terasele Dealului Morii constituia o
adevărată barieră naturală în fața atacurilor din afară și, tocmai de aceea, Vasluiul
capătă și conotația de reședință domnească - mai ales în timpul de după moartea
lui Alexandru cel Bun. De asemenea, poziția favorabilă a orașului - situat fiind la
confluența râurilor Bârlad, Vasluieț și Racova - a constituit cadrul propice de
dezvoltare urbană a acestui târg. În atare condiții, în 1435, în timpul lui Ștefan al II-
lea Vaslui devine reședință domnească și centru administrativ al Moldovei
Meridionale, fapt pentru care se construiește aici o curte domnească. Loc de popas
și adăpost pe drumul comercial dintre Halici și Dunăre, care făcea legătura dintre
cetățile de pe țărmul Mării Negre și cele de la Marea Baltică, unul dintre cele mai
vechi târguri din Moldova, dar și una din așezările medievale de seamă ale Moldovei,
alături de Suceava, Roman sau Siret.
Târgul Vasluiului își afirmă importanța atât pe tărâmul comercial, cât și pe cel politic
și strategic. Începând cu secolul al XIV-lea această așezare face parte din categoria
târgurilor cu o populație care a variat foarte mult de-a lungul secolelor. Astfel, în
secolul al XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populație ce se
apropia de cea a Iașului. Importanța sa crește considerabil din anul 1490, când
Ștefan cel Mare îi acordă mari privilegii, aici reconstruiește Curtea Domnească și
construiește în amintirea bătăliei de la Podul Înalt o frumoasă biserică. După moartea
marelui voievod, orașul Vaslui intră într-un declin. Curtea Domnească se ruinează,
populația luptă pentru păstrarea privilegiilor. Târgul Vasluiului rămâne o așezare
liniștită, peste care au trecut hoardele tătare și turcii, distrusă și apoi renăscută, însă
nu la faima de odinioară de care amintesc documentele. Vasile Alecsandri îl face
cunoscut în literatura românească prin poezia Peneș Curcanul.
Parte a complexului Curții Domnești
Îndeletnicirile care le-au adus faimă pe vremuri vasluienilor au fost albinăritul și
pescuitul. În 1939 a apărut un început de industrie, prin construirea unei topitorii de
cânepă. Dezvoltarea Vasluiului ia amploare cu adevărat în anul 1968, când în
România s-a realizat ultima organizarea administrativ–teritorială, revenindu-se la
împărțirea României pe județe. De atunci orașul devine capitala județului Vaslui, iar
din anul 1979 devine municipiu cu o arhitectură modernă.
În perioada 1965-1985 s-a efectuat o industrializare în regiune, în scopul redresării
situației economice, prin construirea de capacități de producție, fapt ce a determinat
calificarea forței de muncă și formarea unui număr mare de specialiști în orașul
Vaslui (industria constructoare de mașini - ventilatoare și instalații de ventilație
(Mecanica s.a.), industria chimică - fire poliesterice (Moldosin s.a.), industria
materialelor de construcții - ind. lemnului (Mobila s.a.), ind. textilă și a
confecțiilor, ind. alimentară). Ulterior privatizării, astăzi aceste societăți nu mai
funcționează. După anul 1989, sectorul cel mai dinamic devine comerțul, care s-a
adaptat cel mai rapid economiei de piață
