Slănic este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România, format din localitățile componente Groșani, Prăjani și

Slănic (reședința). Conform recensământului din anul 2011, Slănic avea o populație de 6.034 de locuitori,[2] fiind al
treisprezecelea centru urban al județului Prahova din punct de vedere demografic. Deși incorectă, denumirea
de Slănic-Prahova este folosită uneori, îndeosebi în alte regiuni ale României, din dorința de a evita confuzia
cu Slănic Moldova, oraș situat în județul Bacău.

Cuprins

 1Etimologie
 2Așezare
 3Demografie
 4Politică și administrație
 5Istorie
 6Monumente istorice
 7Turism
 8Note
 9Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
După cum numele orașului sugerează („sare” în limba slavonă), istoria și economia orașului Slănic sunt în bună parte
legate de prezența unui zăcământ important de sare în zonă, atât în subteran cât și la suprafață.

Așezare[modificare | modificare sursă]
Orașul Slănic se află în zona central-nordică a județului, pe valea pârâului omonim, care este afluent al râului
Vărbilău, care la rândul său este afluent al râului Teleajen. Este străbătut de șoseaua județeană DJ102, care îl leagă
spre nord de Izvoarele (unde se termină în DN1A) și spre sud
de Vărbilău, Dumbrăvești, Plopeni, Păulești și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B). Din acest drum, la Groșani
se ramifică șoseaua județeană DJ100N, care duce spre est la Teișani (unde se termină în DN1A).[5] În oraș se află
stația Slănic, capătul căii ferate Buda-Slănic.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a orașului Slănic

      Români (97,03%)

      Necunoscută (2,68%)

      Altă etnie (0,28%)

Componența confesională a orașului Slănic

      Ortodocși (96,3%)

      Necunoscută (2,68%)

      Altă religie (1,01%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Slănic se ridică la 6.034 de locuitori, în scădere față
de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.113 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor
sunt români (97,03%). Pentru 2,68% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,3%). Pentru 2,68% din populație, nu este cunoscută
apartenența confesională.[6]
Slănic - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Slănic este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Remus Moraru[*],
de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 2016. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are
următoarea componență pe partide politice:[7]

    Partid Consilier Componența Consiliului

 i

Partidul Național Liberal 7              

Partidul Social Democrat 7              

Partidul Mișcarea Populară 1              

Istorie[modificare | modificare sursă]
În secolul al XVII-lea, zona era locuită de moșneni, care au vândut în 1685 un teren spătarului Mihai Cantacuzino, în
schimbul sumei de 700 de taleri. Acesta a deschis o ocnă de sare pe Valea Verde în 1688. În 1713, spătarul a donat
moșia sa mănăstirii Colțea.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Slănicul era comună urbană, reședința plaiului Vărbilău din județul Prahova, fiind
format din două părți: Groșani (partea de nord) și Prăjani (partea de sud), având în total 4488 de locuitori. În oraș
erau o școală înființată în 1855 și 5 biserici ortodoxe — una fondată în Groșani de Stoica Gioarsă în 1724 (inițial de
lemn, reconstruită din piatră de Neagu Toma în 1774), una datând din 1732, una construită de vel clucer Ion Hagi
Moscu în 1800, una fondată de Safta Zăneasca în 1851 și o a cincea construită de Ion Marinescu și alți locuitori în
1864. Funcționau 5 mori pe râul Slănic (4 în Groșani și 1 în Prăjani) și o fabrică de ipsos aparținând familiei Alexerio.
Sunt atestate atunci Baia Verde și Baia Baciului, cu izvoare de sare și iod, aflate în proprietatea statului.[8] În 1925,
anuarul Socec consemnează existența a patru școli — una de băieți, una de fete și două mixte și o populație de 7713
locuitori.[9]
În 1950, orașul a fost arondat raionului Teleajen din regiunea Prahova, și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În
1968, județul Prahova s-a reînființat, iar orașul Slănic a devenit parte a acestuia, fiind format din orașul propriu-zis și
cele două sate, Groșani și Prăjani, care ocupă extremitățile nordică, și respectiv sudică a orașului.[10][11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Fosta casă a Cămărășiei, actual sediu al Muzeului Sării din Slănic

În orașul Slănic se află Casa Cămărășiei (Cancelaria Salinei, începutul secolului al XIX-lea, azi Muzeul
Sării), biserica „Sfinții Trei Ierarhi” (secolul al XVIII-lea) și casa cu prăvălie Elena Mosor (sfârșitul secolului al XIX-lea),
toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național.
În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca
monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883–1884,
prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-
lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe
(1925–1926), ambele din localitatea Prăjani; casele cu prăvălie Ștefan R. Anghel și Gheorghe Ștefănescu; conacul
Teoharescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Vasilica Pătrașcu (prima jumătate a secolului al XIX-lea), Maria
Ionescu (1880), Ștefania Cristescu (1900), Ion Dumitrescu, Sia Șerban, Catrina Puiu (sfârșitul secolului al XIX-lea),
Epure Constantin (1920), Cristina Nestorescu și Andreea Patou (1924).

Turism[modificare | modificare sursă]

Ștrandul Baia Baciului din Slănic

Orașul este cunoscut pentru lacurile sărate (numite și Băi): Baia Baciului, Baia Verde și Baia Roșie, precum și pentru
Salina Veche și Salina Nouă. În vreme ce în Salina Nouă se extrage în continuare sare, Salina Veche este în prezent
deschisă publicului larg, fiind folosită ca loc de agrement. De asemenea, într-una din încăperile separate ale Salinei
Vechi, se desfășoară anual Campionatele Mondiale de Aeromodelism.
Printre obiectivele turistice importante, accesibile unui drumeț fără antrenament, se numără Fântâna Rece, Releul de
televiziune din spatele Pădurii de brazi, Dealul cu Semn, Muntele de Sare în care a existat Grota Miresii, Piatra
Verde, Complexul Minier Unirea (salina Slănic), Muzeul sării, Delușorul Mânzului.[necesită  citare]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs
Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în 6 august 2013.
2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe,
comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
3. ^ „Despre Prahova. Geografie și statistici”. Direcția Județeană de Statistică Prahova. Accesat în 1 ianuarie 2013.
4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
5. ^ Google Maps – Slănic (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 26 martie 2015.
6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe,
comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate”  (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
8. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Slănicul, com. urb.”  (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab.
grafic J. V. Socecu. pp. 424–425.
9. ^ „Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 10 februarie 2012.
10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 26 martie 2015.
11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 26 martie 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Slănic

 Website dedicat orasului Slanic (Contine informatii istorice, programul orar al unor obiective turistice, un
document de arhiva, fotografii)
 Studiu de prefezabilitate - Reamenajarea turistică a salinelor Cacica, Praid și Slănic Prahova
 Totul despre Slanic (Imagini si informatii suplimentare despre economia/istoria/turismul Slanicului)
 Statiunea Slanic Prahova (Contine fotografii, sugestii utile privind statiunea Slanic, o scurta descriere a
Salinei Vechi - Sala Unirea)
 Memoirs de la Mine de Sabina Ispas. (Hartă a regiunii, imagini, scurt istoric al orașului)
 Istoria comunității evreiești.