Râmnicu Vâlcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Râmnicu Vâlcea

—  Municipiu  —

Râmnicu Vâlcea

Stemă

Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea (România)

Localizarea orașului pe harta României

Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea (Județul Vâlcea)

Localizarea orașului pe harta județului Vâlcea

Coordonate: 45°6′17″N 24°22′32″E45°6′17″N
24°22′32″E

Țară  România

Județ  Vâlcea

SIRUTA 167473

Atestare documentară 1388

Reședință Râmnicu Vâlcea[*]

Componență [arată]
Guvernare

 - Primar Mircia Gutău[*]

[3]
 (PER, 2016)

Populație (2011)[1][2]

 - Total ▼ 110.527 locuitori

 - Densitate 1,203 loc./km²

 - Recensământul anterior,
107.726 locuitori
2002

Fus orar UTC+2

Cod poștal 240011–240763

Localități înfrățite

 - Kruševac Serbia

 - Agios Nikolaos Grecia

Prezență online

site web oficial 

GeoNames 
 Poziția localității Râmnicu Vâlcea

Modifică date / text 

Râmnicu Vâlcea este municipiul de reședință al județului Vâlcea, Oltenia, România,

format din localitățile componente Aranghel, Căzănești, Copăcelu, Dealu
Malului, Poenari, Priba, Râmnicu Vâlcea (reședința), Râureni, Stolniceni și Troian, și
din satele Fețeni, Goranu, Lespezi și Săliștea. Are o populație de 98.776 locuitori
(2011). Se află așezat într-un punct geografic aproape central al României, nod de
întâlnire a trei importante drumuri naționale (DN7, DN64 și DN67) și unul european
(E81). Acestea fac ca municipiul să fie legat direct cu
traseul București – Pitești – Sibiu – Cluj – Oradea – Budapesta (E81), cu
municipiul Târgu-Jiu (DN67) și municipiile Drăgășani – Caracal (DN64). Tot odată
acestă infrastructură națională prin ramificațiile ei, drumurile județene (DJ), leagă
reședința județului de restul localităților. De asemeni, calea ferată face legătura cu
Sibiu (la nord) și Piatra Olt (sud) și apoi Craiova sau Caracal-Roșiori de Vede-
București.

Cuprins

 1Așezare geografică
 2Etimologie
 3Istoric
 4Dezvoltarea socio-culturală-economică a municipiului
o 4.1Perioada comunistă
o 4.2Comerț și retail
o 4.3Transportul public
o 4.4Sănătate
 5Educație
o 5.1Unități de învățământ superior
o 5.2Colegii și licee
o 5.3Licee de artă
o 5.4Licee teologice
 6Sport și divertisment
 7Demografie
 8Politică și administrație
 9Monumente
 10Personalități
 11Galerie de imagini
 12Note
 13Bibliografie
 14Legături externe

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Râmnicu Vâlcea se află așezat pe partea dreaptă a râului Olt, în partea
de nord-est a Olteniei. Se găsește la o altitudine de 240-260 m. Are ca vecinătăți
următoarele localități: la est comunele Budești și Blidari, la nord
comunele Bujoreni și Dăești, la vest comuna Vlădești și orașul Ocnele Mari, iar la
sud orașul Băbeni. Poziția sa geografică determină și temperatura care aproape
mereu este călduroasă, clima fiind temperat continentală.
Orașul este situat pe celebra paralelă 45 (45º06’N), la jumătatea distanței
dintre Ecuator și Polul Nord. Pe aceeași latitudine se mai află, printre
altele: Grenoble (Franța), Bordeaux (Franța), Torino (Italia),
Golful Veneției (Italia), Belgrad (Serbia), Ploiești (România), Simferopol Peninsula
Crimeea, (Ucraina), Krasnodar (Rusia), Marea Aral (Uzbekistan), Provincia
Autonomă Xinjiang (China), Mongolia, Insula Hokkaido (Japonia), granița dintre
Statul Montana și Statul Wyoming (S.U.A.), Lacul Michigan (S.U.A.), Lacul Huron
(Canada), Statul New York (S.U.A.), Statul Quebec (Canada).

Etimologie[modificare | modificare sursă]
La origine, numele Râmnic provine din cuvântul râba din slava veche, care înseamnă
„pește”; în limba română, râmnic sau râbnic desemnează un iaz sau un lac amenajat
pe un râu pentru creșterea peștelui. Spre a evita posibilele confuzii, cancelaria din
Țara Românească folosea numele de Râmnic „de pe Olt” pentru orașul din Oltenia
și Râmnicu Sărat pentru cel din Muntenia. Numele actual al orașului Râmnicu Vâlcea
a început să fie folosit în epoca modernă. [4]

Istoric[modificare | modificare sursă]
Istoria apartenenței statale 
 România 1866–
 Principatele Unite 1859–1866
 Țara Românească 1739–1859
 Imperiul Habsburgic 1718–1739
 Țara Românească –1718

Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus este o veche așezare venită din umbra

timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în
cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile
care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării.
Prima mențiune documentară datează din 20 mai 1388, când Mircea cel
Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I,
și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare
ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov
că se află în „orașul domniei...numit Râmnic”.[5]
Mircea cel Bătrân domnul care a menționat „orașul domniei...numit Râmnic”

În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe
materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de
atestare a județului Vâlcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul județ atestat documentar.
Din vechea și măreața cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară
parcul central, numit Mircea cel Bătrân în cinstea voievodului.[6]
Sigiliul orașului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A.
Sacerdoțeanu, „unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească”.[7]
Că Râmnicu Vâlcea era oraș domnesc, reiese și dintr-un document al domnitorului
primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:„orașul
domniei mele la Râmnic”.[8]
Tot așa, Matei Basarab menționa că am fost la preumblere peste Olt la orașul
domniei mele la Râmnic. Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la
sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către boierii
Rudeni.
Pe dealul care străjuiește orașul în partea de nord, în Cetățuia construită pe el la 2
ianuarie 1529 este asasinat de către boierii Neagoe și Drăgan, domnitorul Radu de la
Afumați.
Cetățuia, care este un fel de simbol al orașului, este un mic fort construit prin secolul
al XIV-lea sau secolul al XV-lea pentru a păzi reședința olteană a domnilor, scaun
obișnuit al Banilor și a noii episcopii.
Numeroase documente arată că prin oraș au trecut Doamna Chiajna, Constantin
Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie.
Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718–1739, implicit și a Râmnicului,
a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare.
Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia
Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de
călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu
titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Turcitul la 29 decembrie 1590.
Construcția nouă a episcopiei, ridicată la 1639, a fost distrusă de un incendiu
provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot așa s-a întâmplat și în 1847.
Construcția existentă a fost ridicată între anii 1850 – 1856, iar picturile interioare sunt
făcute de Gheorghe Tattarescu, purtând amprenta realismului italian. Noua
construcție este ridicată prin strădania episcopului de Vâlcea Calinic primind
denumirea de Catedrala Episcopală „Sfântul Nicolae”.
Monument, în memoria independenței de sub Imperiul Otoman (1915) [9]

La Râmnicu Vâlcea, la 1705 Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai
vremii, a fost hirotonisit ca episcop cu Sfatul și cu voia prea luminatului și
învățatului domn Constantin Brâncoveanu. Urmare a acestei numiri, în secolul
al secolul al XVIII-lea la Râmnic se desfășura o bogată activitate culturală, datorată
cărturarului Antim Ivireanul, cel care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost
tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost Tomul
bucuriei și Antologhion.
Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul capitală a tipografiilor, iar un capitol al
lucrării sale „Literatura română veche” este numit „Epoca lui Chesarie de Râmnic”.[10]
Au ieșit de sub tipar în continuare „Gramatica slavonească” (1755), „Trâmbița
românească” (1769), ciclul „Mineelor” (1776 -1780), întâia ediție a „Observații sau
băgări de seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii românești” a
lui Ienăchiță Văcărescu (1787) și multe altele.
Alt important cărturar al Râmnicului, episcopul Damaschin, reușește tot în această
perioadă să contribuie la românizarea aproape a tuturor cărților, traducând aproape
întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut
la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două
școli: una românească la Râmnic și una latinească la Craiova.
Tot la Râmnic, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai
precis de zugravi sub conducerea lui Ioan Zugravul
La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul Deșteaptă-
te, române! compus de Anton Pann[11] pe versurile poeziei „Un răsunet” de Andrei
Mureșanu, la ceremonialul organizat pentru cinstirea victoriei revoluției și
sfințirea stindardelor libertății naționale. Peste ani, în urma revoluției din decembrie
1989, „Deșteaptă-te, române!” a devenit imnul național al României.
Monument în memoria lui Dimitrie Știrbei, în Parcul Zăvoi (1920)

La Râmnicu Vâlcea a trăit bunicul dinspre mamă al poetului Octavian Goga, preotul

Ion Bratu, care jucase un rol important în evenimentele revoluționare ale anului 1848.
Anton Pann a fost un membru marcant al comunității orașului. Locuința condeierului
și tipografului a fost casa în formă de mansiune (culă, în serbește) din actuala
stradă Știrbei Vodă, azi Muzeul memorial Anton Pann. Din acest loc, Pann pleca pe
drumurile județului, către satele care i-au oferit inspirația folclorică necesară
desăvârșirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formația corală care a
intonat pentru prima dată Deșteaptă-tă, române!.

Muzeul memorial „Anton Pann“

Au mai trecut prin oraș de-a lungul anilor, în diferite călătorii, Grigore

Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, dar și Ion
Luca Caragiale in calitatea de revizor școlar.
Un eveniment de seamă din istoria orașului este că în anul 1920, la 1 iulie, are
loc Primul congres al Ligii culturale după realizarea României Mari după Primul
Război Mondial. Această manifestare este prezidată de Nicolae Iorga[12].

Dezvoltarea socio-culturală-economică a
municipiului[modificare | modificare sursă]
Nu trebuie neglijat faptul că dezvoltarea orașului este strâns legată și de dezvoltarea
sa economico-industrială. Pomeneam mai sus de existența primelor fabrici de hârtie
și a tipografiilor cu o importanță deosebită în dezvoltarea socio-culturală atât a urbei,
cât și a ținutului adiacent. Dar acest fapt nu era de ajuns. Orașul la sfârșit de veac
XIX, început de veac XX, cu o populație cifrată la circa 7600 locuitori, era cunoscut
ca un important centru comercial și manufacturier. Astfel, se găseau aici mai multe
fabrici de cărămidă, de țigle și teracotă, fabrici de paste făinoase, mori pentru cereale
și multe ateliere meșteșugărești. Avea apoi să se adauge o fabrică de tăbăcirea
pieilor de animale și încălțăminte.
Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință
episcopală. Se mai găseau aici de asemenea Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea, o
școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o clădire superbă care
se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital (tip „Carol Davila”, care de
asemenea se mai păstrează), o farmacie, o sală de teatru (fosta sală „Adriani” care
s-a demolat din cauza rezistenței precare în anul 1958 – cam pe locul actualei săli a
sindicatelor), sedii ale diferitelor bănci.
Dezvoltarea vieții economice a urbei și a ținutului duce la o cerință firească de
oameni cu o pregătire deosebită, cu știință de carte, lucru care duce la înființarea
unui „gimnaziu clasic”, care în amintirea ctitorului așezării, cel care a fost simbolul
năzuințelor de libertate și dreptate ale poporului român, Mircea cel Bătrân, a primit
numele de „Mircea Vodă”. În anul 1911 a fost terminată prima aripă a clădirii ce peste
ani va fi liceul „Alexandru Lahovari”, liceu care a luat ființă la 1 septembrie 1919, ca o
cerință arzătoare a râmnicenilor.

Parcul Zăvoi

Monument memorial pentru adunarea populară din 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi

Anii '20 au adus orașului și un liceu de fete. De asemenea, ceea ce a însemnat un

lucru important pentru viața spirituală atât a urbei, cât și a județului, a fost
construirea Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”, de pe băncile căruia au ieșit mulți
preoți și cantori de biserică. Printre directorii acestui seminar, om de mare valoare a
vieții spirituale românești interbelice, fiu al județului Vâlcea, a fost de la 1
noiembrie 1932 și cel care a fost mai târziu patriarhul Justinian Marina. Patriarhul
Justinian Marina a fost primul patriarh al Republicii Populare Române și a fost cel
care a avut abilitatea și puterea ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie desființată
de noile autorități. Poate că și destinul și-a pus amprenta, dat fiind faptul că preotul
Justinian Marina, parohul de la biserica „Sfântul Gheorghe” din Râmnicu Vâlcea,
adăpostește pe nimeni altul decât pe evadatul din lagărul de la Târgu
Jiu, comunistul Gheorghe Gheorghiu Dej, căutat de Siguranță.
După instaurarea noilor autorități la început populare, apoi socialiste sau comuniste
(?) la 30 decembrie 1947, seminarul teologic a fost transformat în școală medie de
fete (traducere din rusă a ceea ce era liceul), paralel cu vechiul liceu denumit școală
medie de băieți. Se vor face apoi școli medii mixte în anul 1956. Au mai existat și
două școli de meserii.
După dezvoltarea industrială a orașului au mai apărut alte cinci licee industriale, un
liceu pedagogic și unul sanitar, culminând cu anii '90 prin dezvoltarea și a
învățământului superior, „Universitatea Constantin Brâcoveanu”, „Universitatea Spiru
Haret”, secții ale „Universitații Tehnice Pitești”.

Oltul la Râmnicu Vâlcea

Perioada comunistă[modificare | modificare sursă]

Schimbări importante în viața economică a orașului până prin anii '50 nu prea au fost
semnalate. Atunci, pe lângă fabricile de căramidă, atelierele meșteșugarilor adunate
după anul 1948 în cooperative meșteșugărești, apare în Râmnicu Vâlcea o fabrică
de placaje din lemn cuplată cu una de mobilă cu denumirea de „Combinatul de
prelucrarea lemnului”. După anul 1989 prin privatizare acesta a falimentat datorită
unui management care nu a putut face față pieței, piață în care au apărut o serie de
făbricuțe (IMM-uri) care produc ceea ce cere consumatorul: ceva fiabil, aspectuos și
ce este mai important, ieftin. De asemenea, fabrica de piele și încălțăminte
„Simianu”, naționalizată și redenumită „11 iunie”, se dezvoltă. Și aceasta după '89 tot
datorită noilor IMM-uri și-a redus substanțial producția. A apărut și o fabrică de
conserve, inițial numai pentru valorificarea fructelor din zonă (marmelade și
dulcețuri), apoi și pentru prelucrarea legumelor și carne, unitate care se menține.
La început pe teritoriul orașului Ocnele Mari, apoi prin reorganizări teritoriale la
Râmnicu Vâlcea, a luat ființă „Uzina de Sodă Govora” în anul 1954. Denumirea de
„Govora” se datorează faptului că CFR-ul dăduse denumirea de Halta Govorii pentru
stația care deservea stațiunea Băile Govora aflată la 12 km. De fapt localitatea
componentă se numește Stolniceni. Această uzină va constitui prima întreprindere
care a pus baza platformei petro-chimice a orașului, care a început să se dezvolte
după anul 1970,unul dintre cele mai importante combinate chimice ale României,
cunoscut sub denumirea de „OLTCHIM”. Tot pe această platformă industrială se mai
află o centrală termo-electică (CET, foarte importantă pentru platformă și pentru oraș
aceasta fiind principala furnizoare de energie electrică si termică), o societate
metalugică cu capital francez (fosta Uzină de forje, IUCFOR) și o uzină mecanică
(fosta uzină de armament). Trebuie amintite și cele trei hidrocentrale de pe râul Olt.
Comerț și retail[modificare | modificare sursă]
În ceea ce privește comerțul acesta a fost foarte dezvoltat întrucât localitatea era și
este punct de întâlnire a diferitelor drumuri, având și avantajul primei mari așezări din
partea de sud întâlnită de neguțătorii veniți din Imperiul austro-ungar în Țara
Românească. Apoi, de-a lungul timpului orașul îndeplinind și funcții administrative
importante ca reședință de județ, regiune și raion nu a dus niciodată lipsă de o
varietate de magazine. S-a ajuns ca în prezent orașul să dispună de mari magazine
alimentare și industriale de tip supermarket, hypermarket și mall a unor mari
companii cum ar fi Kaufland, Carrefour Express, Lidl, Domo, Billa, Flanco, Ambient,
Dedeman și altele locale. Mai sunt depozite de materiale „en gros” și „en detail” cu
materiale de construcții, instalații, mobile, etc.
In domeniul serviciilor sunt o serie de ateliere confecționat mobilier, reparații auto,
reparații aparatură electrocasnică, aparatură electronică, restaurante și baruri,
cofetării și pizzerii, persoane fizice care se ocupă de zugrăvit, pus faianță și gresie.
Transportul public[modificare | modificare sursă]
Transportul în comun se asigură cu autobuze, midibuze și microbuze pe linii fixe și
taxi-uri. Acesta se efectuează pe o infrastructură în general bună și în continuă
dezvoltare.Principalele artere rutiere sunt:Bulevardul Calea lui Traian,Bulevardul
Tudor Vladimirescu,Bulevardul Nicolae Bălcescu, Bulevardul Dem
Rădulescu,Bulevardul Tineretului,Bulevardul Pandurilor,Strada General
Magheru,Strada Știrbei Vodă,Calea Bucuresti. Societatea de transport in comun din
Râmnicu Vâlcea se numește SC ETA SA, și are în folsință următoarele trasee de
transport local:

 1 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Râureni-Colonie.

 3 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Vlădești.
 5 Nord-Spitalul nr. 1-Kaufland-Hermes-Ostroveni-Ștrand Ostroveni-Pasarela
Sud-Garaj.
 6 Hermes-Ostroveni-Spitalul nr. 1-Lespezi-Ștraubing-Fedeleșoiu.
 7 Balneomedcenter Spital Sofianu-Lidl-Ostroveni-Hermes-Spitalul nr. 1-
Pasarela Nord-Bujoreni.
 7S Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Hermes-Ostroveni-Ștrand Ostroveni (circulă doar
în sezonul estival).
 8 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Copăcelu-Căzănești-Vilmar.
 9 Hermes-Ostroveni-Traian-Goranu-Fețeni.
 18 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Râureni- Uzina G.
 110 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Râureni-Oltchim-CET-Electroliza IV.
 111 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Râureni-USG.
 112 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Copăcelu-Căzănești-Vilmar.
 113 Vlădești-Copăcelu-Bâlciului-Oltchim-CET-Vilmar.
 114 Nord -Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Copăcelu-Căzănești-Uzina Mecanică.
 115 Nord-Traian-Gară-Râureni-Oltchim.
 116 Fedeleșoiu-Lespezi-Ștraubing-Spitalul nr. 1-Copăcelu-Bâlciului-Oltchim
-CET-Vilmar.
 119 Bujoreni-Pasarela Nord-Nord-Traian-Gară-Copăcelu-Bâlciului-Oltchim-
CET-Vilmar-Uzina Mecanică.
 166 Nord-Spitalul nr. 1-Traian-Gară-Garaj.
 200 Hermes-Kaufland-Traian-Nord-Spitalul nr. 1-Râureni-USG.
 211 Hermes-Ostroveni-Ștrand Ostroveni-Pasarela Sud-Râureni-USG.
 212 Hermes-Ostroveni-Ștrand Ostroveni-Pasarela Sud-Râureni-Oltchim -CET-
Vilmar.
 214 Hermes-Ostroveni-Ștrand Ostroveni-Pasarela Sud-Râureni—Oltchim-
CET-Vilmar-Uzina Mecanică.
 215 Hermes-Ostroveni-Ștrand Ostroveni-Pasarela Sud-Râureni-Oltchim.
 216 Hermes-Ostroveni-Garaj.
 B Nord-Spitalul nr. 1-Antim Ivireanu-Morilor-Stănciulescu-Buda.
 C Nord-Spitalul nr. 1-Antim Ivireanu-Inățești-Cartier Petrișor.
 E Stănciulescu-Morilor-Antim Ivireanu-Râureni-Oltchim-CET-Vilmar.
Sănătate[modificare | modificare sursă]
Sănătatea populației este asigurată de prezența „Spitalului Județean de Urgență”,
Spitalul Munincipal, Spitalul de Ginecologie- Obstretica- Oncologie, „Serviciul de
Ambulanță”, „Policlinică”. La aceste se mai adaugă cabinetele medicale individuale a
medicilor de familie, policlinici și cabinete private.

Educație[modificare | modificare sursă]
Unități de învățământ superior[modificare | modificare sursă]

 Universitatea Constantin Brâncoveanu

 Universitatea Spiru Haret
Colegii și licee[modificare | modificare sursă]

 Colegiul Național de Informatică "Matei Basarab"

 Colegiul Național "Alexandru Lahovari"
 Colegiul Național "Mircea cel Bătrân"
 Colegiul Economic
 Colegiul Energetic
 Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului
 Liceul Antim Ivireanul
 Liceul Tehnologic Ferdinand I
 Liceul Tehnologic General Magheru
 Liceul Tehnologic Oltchim
 Liceul Tehnologic Căpitan Nicolae Pleșoianu
Licee de artă[modificare | modificare sursă]

 Liceul de Artă "Victor Giuleanu"

Licee teologice[modificare | modificare sursă]

 Seminarul Teologic "Sfântul Nicolae"

Sport și divertisment[modificare | modificare sursă]

Sportul din Râmnicu Vâlcea a fost reprezentat în special de clubul de handbal
feminin CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, una dintre cele mai prestigioase cluburi de
handbal din România și din Europa. Clubul a câștigat 19 titluri de campioană, 13
Cupe ale României, o Supercupă a României dar și patru titluri europene. Clubul s-a
desființat în anul 2013 în urma problemelor financiare.
Fotbalul a fost reprezentat de clubul CSM Râmnicu Vâlcea, club care a evoluat
în Liga a II-a.1973 Chimia Rm.Valcea a câștigat Cupa României la fotbal,jucând
dupaceea in cupele europene. Alte cluburi sportive din oraș includ clubul de volei
feminin CET Govora C.N.M.B.
Petrecerea timpului liber se poate face vizitând „Biblioteca Județeană Antim Ivireanu”
(clădire nouă), Filarmonica „Ion Dumitrescu”, Teatrul Municipal „Ariel”, Teatrul „Anton
Pann” (clădire nouă), Cinema „Ostroveni”, Muzeul de artă „Casa Simian”, Muzeul
Județean de Istorie, Muzeul Satului Vâlcean, Parcul „Zăvoi”, Grădina Zoologică,
Ștrandul Ostroveni (apă sărată și dulce).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a municipiului Râmnicu Vâlcea

      Români (91,97%)

      Romi (1,31%)

      Necunoscută (6,41%)

      Altă etnie (0,29%)

Componența confesională a municipiului Râmnicu Vâlcea

      Ortodocși (92,06%)

      Necunoscută (6,43%)

      Altă religie (1,5%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Râmnicu Vâlcea

se ridică la 98.776 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002,
când se înregistraseră 107.726 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor
sunt români (91,98%), cu o minoritate de romi (1,31%). Pentru 6,42% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută. [13] Din punct de vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,06%). Pentru 6,43% din populație, nu este
cunoscută apartenența confesională.[14]
Râmnicu Vâlcea - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Municipiul Râmnicu Vâlcea este administrat de un primar și un consiliu local compus
din 23 consilieri. Primarul, Mircia Gutău[*], de la Partidul Ecologist Român, a fost ales
în 2016. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea
componență pe partide politice:[15]

    Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Social Democrat 8                

Partidul Ecologist Român 8                

Partidul Național Liberal 4                

Partidul Alianța Liberalilor și

3                
Democraților

Monumente[modificare | modificare sursă]
 Biserica Toți Sfinții din Râmnicu Vâlcea

Personalități[modificare | modificare sursă]
 Fieroiu Octavian, magistrat, senator si presedinte al Comisiei Juridice a
Senatului, prefect al Judetului Valcea, avocat.
 Gheorghe I. Lahovary (1838 – 1909), inginer, scriitor, membru de onoare
al Academiei Române;
 Profesor Dumitru Anescu,observator federal,antrenorul echipei de
fotbal,câștigătoare a Cupei României în 1973 ,cea mai mare performanță a
fotbalului vâlcean.(1935-2008)
 Petre Alexandru (1898 – 1978), solist de muzică populară și ușoară;
 Ionuț Alexandru Budișteanu (n. 1993), informatician;
 Mariana Târcă (n. 1950), antrenoare handbal;
 Dem Rădulescu (1931 – 2000), actor, comedian, profesor universitar;
 Nicolae Manolescu (n. 1939), academician, critic literar, editorialist, eseist,
istoric literar, politician;
 Eugen Negrici (n. 1941), critic, istoric literar, stilistician, profesor de literatură
română contemporană;
 Gabriel Liiceanu (n. 1942), filozof, scriitor;
 Alexandru Papadopol (n. 1975), actor;
 Radu Berceanu (n. 1953), politician, senator, ministru
 Cătălin Ștefănescu (n. 1968), realizator TV;
 Ion Măldărescu (n. 1941), scriitor, publicist, cercetător;
 Doru Moțoc, dramaturg, prozator, poet, eseist, publicist;
 Horia Moculescu, (n. 1937), compozitor;
 George Țărnea, (1945 – 2003), poet, jurnalist;
 Eugen I. Angelescu (1896 - 1968), chimist, membru titular al Academiei
Române;
 Paul Păcuraru (n.1950), senator, ministru
 Rodica Iliescu, (n. 1950), pictoriță;
 Adriana Titieni, actriță;
 Dorel Zugrăvescu, (n. 1930), geofizician, membru corespondent al Academiei
Române;
 Coca Bloos (n. 1946), actriță;
 Marius Rizea (n. 1975), actor;
 Kurtfritz Handel (n. 1941), sculptor;
 Emil Gaghel (1945 – 1995), sculptor;
 George Chirca (1959), jurnalist, fondatorul primului post de radio din provincie,
după '89, Radio Metronom
 Ion Crăciunescu (n. 1950), arbitru;
 Teodor Crăciunescu, arbitru;
 Augustus Constantin, arbitru;
 Daniel Demetrescu, arbitru;
 Traian Ștefan Boicescu – artist vizual român. Opera sa artistică include lucrări
de tapiserie, pictură, grafică, etc.
 Eugen Angelescu 1896 – 1968 – profesor doctor în chimie român,
academician român
 Adrian Carabineanu (n. 1969), chirurg, cadru universitar, specialist in chirurgie
oncologica
 Robert A. Necsuliu – 1988 – filosof, artist
 Iustinian Marina – patriarh
 Bartolomeu Anania (1921 - 2011), mitropolit;
 Constantin Mateescu scriitor
 Viorica Enescu-antrenor emerit atletism
 Ionela Târlea -vicecampioană olimpică atletism și campioană mondială
atletism
 Rares Toader (n.1997) - vicecampion olimpic atletism
 Luciu Ion - antrenor emerit judo
 Moldoveanu Mihai (n.1946) - Inspector General Scolar, profesor de istorie.
Membru fondator PNL Valcea (1990), Copresedinte Alianta Nationala pentru
Restaurarea Monarhiei Filiala Valcea (2013)
 Pirnau Tiberiu (n. 1979) - jurnalist, director al publicatiei Ziarul de Valcea
(www.ziaruldevalcea.ro), autor al cartilor: Liber sa gandesc, Ultimul Faraon din
Romania si coautor: Calatorind cu intrebarea - interviuri cu staretii manastirilor
valcene, Cazul Mircia Gutau - Nu comandati fripturi din Pasarea Phoenix,
Ciobanul care si-a mancat turma etc.
 Anca Tăbăcuțu - cunoscut economist în industria de retail.
 Bogdan-Daniel Deac (n. 2001), mare maestru la șah.
 Romulus Bulacu, (n. 1956), senator
 Cristian Buican, (n. 1966), deputat, Secretar al Camerei Deputatilor

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Acest articol sau secțiune conține o galerie de imagini diverse despre
subiectul articolului. Manualul de stil cere ca, acolo unde este posibil,
imaginile din galerii să fie plasate în corpul articolului pentru a ilustra
conținutul acestuia. Asemenea galerii pot fi create și la Commons

Stradă din municipiu

 

Bustul lui Anton Pann

 

Palatul de Justiție
 

Piața centrală
 
 

Centrul municipiului
 

Intrare în parcul „Zăvoi“

 

Prefectura județului Vâlcea
 

Monument în fața Palatului de Justiție

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în  6 august
2013.
2. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016,  Biroul Electoral Central[*]
4. ^ Laurențiu Rădvan, Orașele din Țările Române în Evul Mediu: sfârșitul secolului al XIII-lea -
începutul secolului al XVI-lea, - Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2011, ISBN 978-973-703-
693-3
5. ^ Costea Marinoiu, „Istoria cărții vâlcene,sec. XVII-XIII”,Editura Scrisul Românesc-Craiova,1981,
p.39
 6. ^ Costea Marinoiu, „Inscripții în cărbune”, Editura Eminescu, 1985, p. 143.
7. ^ A. Sacerdoțeanu, „Buridava”, 1972, p. 42.
8. ^ „Costea Marinoiu, „Istoria cărții vâlcene”, sec. XVII-XVIII, Ed. Scrisul Românesc-Craiova, 1981, p.
39.
9. ^ Descrierea monumentului de Independență la:  www.once.ro
10. ^ Costea Marinoiu,„Inscripții în cărbune”, Ed. Eminescu, 1985, p. 145
11. ^ Costea Marinoiu, Inscripții în carbune,pag.146
12. ^ Costea Marinoiu,Inscripții în cărbune,pag.147
13. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
14. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
15. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate”  (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile
locale din 2016.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Studii Vâlcene (anii '80),revistă editată de Muzeul județean Vâlcea,
 Publicații și reviste de istorie
 Costea Marinoiu,„Inscripții în cărbune”, Ed. Eminescu, 1985
 Costea Marinoiu, „Istoria cărții vâlcene, sec.XVII-XVIII”, Ed. Scrisul
Românesc-Craiova, 1981
 C Marinoiu, V Cismaru, P Purcarescu, „Istorie și continuitate” Ed, Conphys
2000

Legături externe