Borşa 

(în maghiară Borsa, în germană Borscha) este un oraş în judeţul

Maramureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Băile Borşa şi Borşa
(reşedinţa). Se află la o altitudine de 673 m deasupra nivelului mării. Are o suprafaţă de
424,12 km². Populaţia este de 27.611 locuitori, determinată în 31 octombrie 2011,
prin recensământ, chestionar, pe criteriul de populaţie stabilă[*]. Este al treilea centru urban al
judeţului din punct de vedere demografic, după municipiile Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei.

Borşa se află la 47°39′ latitudine nordică şi 24°39′ longitudine estică. Altitudinea localităţii este la

Valea Hotarului de 617 m, în centrul oraşului de 673 m., iar în complexul turistic Gura Fântânii de
823 m.
Localitatea se întinde pe o suprafaţă de 47482 ha, lungimea localităţii de-a lungul şoselei care o
străbate de la Valea Hotarului – de lângă pasajul de cale ferată, până la Gura Ţibăului (Râul
Ţibău), măsoară 52 km, fiind una dintre cele mai lungi aşezări din ţară.
Relieful zonei este muntos, foarte accidentat, cu pante repezi şi diferenţe mari de nivel. Înălţimile
care se întâlnesc în zonă ţin de trei formaţiuni muntoase: Munţii Rodnei, Munţii
Maramureşului şi Munţii Ţibău. Aceşti munţi înconjoară o depresiune şi sunt aşezaţi ca adevărate
ziduri naturale de cetate.
La sud, hotarul oraşului este mărginit de culmile Munţilor Rodnei, cu Vârful Pietrosul
Rodnei (2303 m altitudine, cel mai înalt din Carpaţii Orientali şi care desparte Borşa de judeţul
Bistriţa Năsăud), vârfurile Negoiescul Mare şi Repezii.
La poalele vârfului Toroiaga (1929,9 m altitudine – vârf din Munţii Maramureşului) este situat unul
dintre cartierele oraşului, Băile Borşa.
În partea de răsărit se află Munţii Ţibău, unde prin Râul Ţibău oraşul are hotar cu Bucovina, mai
precis cu judeţul Suceava. În partea nordică dincolo de vârful Toroiaga localitatea are hotar
cu Ucraina, iar spre N-V hotar cu Vişeul de Sus, de care este despărţiţ mai întâi de Valea
Vaserului - Valea Răului, iar de comuna Moisei prin Izvorul lui Dragoş.

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Căile de acces rutiere sunt reprezentate de DN18 (Baia Mare – Sighetu Marmaţiei – Vişeu de
Sus – Moisei – Borşa – Prislop, Maramureş – Şesuri) care face legătura peste Pasul
Prislop cu DN17 (Suceava – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Bistriţa) şi DN17C (care
face legătura cu Bistriţa, Năsăud şi Dej)
Căile de acces aeriene (situate la distanţă):

 Aeroportul Internaţional Baia Mare - 150 km

 Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj - 170 km
 Aeroportul Internaţional „Ştefan cel Mare” Suceava- 200 km
Căile de acces feroviare sunt reprezentate de:

 Linia Vişeu de Jos – Vişeu de Sus - Borşa, prin care se conectează la Vişeu de Jos

de linia Salva - Sighetu Marmaţiei. Transportul de călători pe ruta Vişeu de Jos -
Borşa este sistat actual din lipsă de călători.
 Calea ferată forestieră cu ecartament îngust care asigură accesul pentru exploatările
din zona Vaser – Novat. Garniturile de tren sunt prevăzute cu vagoane pentru călători
(vagoane platformă sau vagoane închise).
Istorie[modificare | modificare sursă]
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1353, când se menţionează că făcea parte
din domeniul Cuhea ce aparţinea Bogdăneştilor (în jumătatea ajunsă, înainte de acest an, în
stăpânirea lui Bogdan). După alte surse, prima atestare datează din 1365 (Bors).[5]
În 1365, regele Ungariei, Ludovic I, confiscă domeniul Bogdăneştilor (inclusiv Borşa, sub numele
Borş) şi-l dăruieşte Drăgoşeştilor (fiilor lui Sas: Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan), această danie
fiind întărită în 1373 şi 1384.[6]
Numele Borşei reapare în documente la 20 iunie 1450, când în această posesie sunt introduşi
Nicolae şi Luca, fiii lui Ştefan, şi Nan, fiul lui Hotiko din Vişeu.[7] Un eveniment semnificativ este
reprezentat de victoria obţinută de borşeni sub conducerea protopopului Şandor Lupu, asupra
tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureş în 1717, la locul numit
astăzi Preluca Tătarilor. Biserica din localitate a fost arsă în această incursiune şi refăcută în anul
1800. Aproape la un secol distanţă în 1895 a fost construită una nouă din piatră, existentă şi azi.
[necesită  citare]
 În 1774 Borşa era comună şi parohie.[necesită  citare]
Într-o descriere a localităţii din anul 1941 se aminteşte că această comună răsfirată şi risipită are
o lungime de 59 km şi o lăţime de 35 km.[necesită  citare]
În anii '40, la Borşa se făceau pregătiri pentru organizarea Olimpiadei de Iarnă din anul 1948. Mai
exact s-au investit aproximativ echivalentul a 100 milioane euro azi, pentru construirea de pârtii
de schi, locuri de cazare, restaurante, instalaţii de transport pe cablu, patinoare, etc. S-a construit
cea mai mare trambulină de sărituri cu schiurile numită Tighina, pârtia de schi Olimpia, centrală
electrică, cabane de schi, Hotel Sport Olimpia Stibina. S-au organizat în anii '40 mai multe
concursuri de schi şi sărituri cu schiurile la care au participat sportivi din Germania, Norvegia,
Ungaria, România, etc. Datorită faptului că frontul de est din timpul celui de al doilea război
mondial s-a mutat în Pasul Prislop, s-au întrerupt lucrările şi organizarea de concursuri, iar
acestea nu au mai fost reluate după 1945 iar astfel că organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1948
a rămas doar un vis.
Oamenii care au pus sufletul şi umărul la realizarea acestei investiţii:
Déván István (1891 -1977) - Directorul proiectului (maghiar)
Albert Szent-Györgyi (1893 - 1986) - Laureat în 1937 al Premiului Nobel - finanţator al proiectului
(maghiar de origine română)
Herbert Heiss - specialist în amenajare pârtii de schi (german)
Benedek Frigyes - arhitectul proiectului (maghiar)
Iglóiné Eleőd Anikó - prima concurentă la schi coborâre (maghiară)
Flaviu Jurcă - prefect al judeţului Maramureş şi susţinător al proiectului (român)
Stanislaw Marusarz - constructorul trambulinei de sărituri cu schiurile (polonez)
Sepp Weiler - câştigătorul primului concurs de sărituri cu schiurile (german)
Heinrich Klopfer - săritor cu schiurile (german)
Kovács László - proprietarul mai multor cabane de schi din acea vreme (român)
Kilvády Györgyike - schioare (maghiară)