BOTOSANI

Botoșani este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România.

Este așezat în partea de sud-vest a județului Botoșani, pe interfluviul dintre
râurile Sitna și Dresleuca, spre vest între Dresleuca și Siret, apoi coboară între
dealurile Crivăț, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei.
Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene "Sfânta Maria" ce datează din
1350. Între secolul XIV și anii '70 ai secolului XIX, Botoșaniul, fiind amplasat la
intersecția principalelor drumuri comerciale, a fost un înfloritor târg al Moldovei și un
centru al producției meșteșugărești. Începând cu 1870 orașul a pierdut din zona de
influență economică, deoarece a devenit un capăt de linie ferată secundară odată cu
prelungirea liniei Liov-Cernăuți-Suceava; precum și datorită construirii liniei Dorohoi -
Iași pe valea Jijiei. Târgul a devenit unul de importanță locală, înregistrându-se o scădere
importantă a comerțului.[5] Activitatea orașului s-a orientat din acel moment către
industria agricolă, rolul principal avându-l producția agricolă a marilor moșii Între 1870
și 1968 a fost o perioadă de decădere pentru oraș, fapt demonstrat de scăderea populației
de la 39.941 în 1870 la 35.220 în 1966. Începând cu 1968 Botoșaniul redevine reședință
de județ, iar până în 1992 urmează o perioadă de creștere și dezvoltare, însoțită de
creștere rapidă a populației către maximul istoric de 126.145 de locuitori înregistrat în
1992.
După 1989 urmează o tranziție dificilă, trecerea la economia de piață afectează orașul, se
închid multe din fabricile deschise în perioada 1968-1989, iar ca o consecință directă a
lipsei de oportunități economice apare emigrarea masivă a populației către vestul
Europei și America de Nord.

GEOGRAFIE

Orașul Botoșani este situat în nord–estul României, în zona de contact dintre regiunea
dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei
Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din
Podișul Suceavei – sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri
(Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest și nord-est.
Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinară din est, exista
un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani.
Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4132 ha, și un caracter ușor alungit pe
direcția nord-sud. Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât
excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de
dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate
spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca niște platouri și cu
energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.
Orașul Botoșani, acesta este încadrat de două râuri principale: Sitna (principalul afluent
al Jijiei - 65 km) și Dresleuca, un afluent al Sitnei. Din cauza acumulării de la
Cătămărești, râul Sitna are un debit mic în dreptul orașului Botoșani - 0.396 m3/s. În
apropierea orașului mai sunt câteva acumulări mai mari de apă (sub formă de lacuri) și
mai multe acumulări mici (gen iazuri). Printre cele mari, sunt de menționat
următoarele lacuri:

 Lacul Cătămărăști, pe râul Sitna, în suprafață de 164 ha - Irigații, Pescuit;

 Lacul Curtești, pe râul Dresleuca, în suprafață de 39 ha - Irigații, Pescuit;
 Lacul Dracșani, pe râul Sitna, în suprafață de 574 ha - Pescuit;
 Lacul Stăuceni
Floră și faună
Vegetația naturală a zonei de est orașului Botoșani este caracteristică zonei de silvostepă,
fiind formată în special din terenuri agricole și pajiștile seculare ce ocupă locul fostelor
păduri. În nord-vest se întind păduri de gorun, terenuri agricole și pajiști stepizate, iar în
sud-vest făgete de deal și păduri amestecate de fag și gorun. În rest, vegetația naturală
este caracteristică solurilor de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene.
Culturile tradiționale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr,
floarea-soarelui. Livezile ocupă suprafețe relativ mici și predomină prunul și vișinul,
cireșul și părul, gutuiul și nucul.
Fauna este formata din mamifere ca iepurele de camp, caprioara, vulpea, porcul mistret
precum si specii de pasari cum ar fi ratele si gastele salbatice, mierla, sturzul, gaița,
ciocănitoarea, pițigoiul, acvila mica.
Clima
Clima este temperat-continentală, influențată puternic de masele de aer din estul
continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în
restul țării ( 8- 11 oC), cu precipitații variabile, cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au
regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord-vest și sud-vest.
DEMOGRAFIE

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Botoșani se ridică la

106.847 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră 115.070 de locuitori. Din aceștia, 54.978 sunt de sex feminin și 51.869 de
sex masculin.[18] Compoziția etnică a populației este următoarea: 97.589 de români
(91,3%), 14 maghiari, 1.245 de romi, 21 de ucrainieni, 16 de germani, 10 turci, 400
de lipoveni, 12 greci, 11 italieni, 37 de evrei, 21 de armeni, 31 de persoane de altă etnie și
7434 de persoane cu etnie nedeclarată. Din populația totală recenzată și-au declarat ca
limba maternă: limba română 98.338, limba maghiară 14, limba romani 817, limba
ucraineană 12, limba germană 10, Limba turcă 8, limba rusă 156, limba italiană 12, limba
greacă 14, limba armeană 3, idiș 11, 26 de persoane de altă limbă maternă și 7422 de
persoane cu limba maternă nedeclarată
Populația istorică
În anul 1762 abatele Boscowicz menționează pentru orașul Botoșani 400 de case, ceea ce
ar fi însemnat o populație de cel mult 4.000 locuitori (A. Gorovei, op. cit., p. 76). În anul
1768, abătându-se pe la Botoșani, baronul de Tott, agent diplomatic al Franței pe lângă
hanul tătarilor, descrie localitatea ca pe „unul din orașele cele mai însemnate ale
Moldovei”, apreciat pe atunci la 7.000-8.000 de locuitori (Al. Papadopol-Calimach, op.
cit., p. 24) Prima statistică modernă efectuată după unirea principatelor (la 1859 în
Moldova și 1861 în Muntenia), arată că Botoșanii ocupau locul al treilea între orașele
României, depășit fiind doar de București (121.000 locuitori) și Iași (65.745 locuitori),
Botoșanii având atunci 27.147 locuitori. Această situație pare să se fi menținut până la
1870, când orașul Botoșani ajunsese la 39.941 locuitori, fiind întrecut doar de București,
Iași și Galați (V. Tufescu, Tradiții și perspective în dezvoltarea municipiului Botoșani,
Botoșani - istorie și contemporaneitate, p. 12-13). Populația Botoșanilor era în 2005 de
119.132 locuitori.
Botoșani - evoluția demografică

Comunități etnice
Împreună cu românii, aici au trăit și trăiesc și alte naționalități, cum ar fi rușii-
lipoveni, evreii, armenii, grecii și țiganii. Marea majoritate a populației este de religie
ortodoxă.
Primii locuitorii de alta etnie care au venit și s-au stabilit la Botoșani au fost armenii, încă
din secolele XIV - XV. Așezați în apropierea centrului vechi ei își vor construi aici, ca
semn al deplinei stabilități, două frumoase biserici și își vor ridica numeroase case si
prăvălii. În anul 1809 colonia armeană avea 1640 membri, cuprinși într-un număr de 328
familii.
O comunitate evreiască a existat în Botoșani din secolul al XIV-lea. În primele decenii
ale secolului al XVIII-lea vin la Botoșani primii evrei din Polonia. Numărul lor a crescut
după 1775 când Bucovina este anexată de Imperiul habsburgic, astfel încât, la 1781
comunitatea evreilor din oraș avea și un staroste. În secolul al XIX-lea prin sporul natural
dar și în urma unor infiltrări de peste graniță, numărul evreilor cunoaște o puternică
evoluție, astfel încât în anul 1899 aceștia reprezentau 51% din populația orașului. Înaintea
primului război mondial evreii reprezentau totuși sub jumătate din populația orașului.
Un al treilea grup etnic stabilit la Botoșani este cel al lipovenilor. Originari din stepele
Volgăi și Donului, aceștia au venit în Moldova la începutul secolului al XVIII-lea, în
urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia
lipoveană din Botoșani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua Târgul Nou, unde
aveau și o capelă. În anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid.
Un grup etnic de o factură aparte așezat la Botoșani îl reprezintă țiganii. Originari din
India, țiganii au ajuns în Moldova la începutul evului mediu. În Botoșani prima mențiune
referitoare la o zona locuită de țigani apare în anul 1815. Ea se referea la "Țiganiile" din
apropierea halelor de astăzi.

ECONOMIE

Primele informații documentare privind comerțul botoșănean cu târgurile din țările vecine
datează din timpul domniei lui Petru Rareș. În 1889 la Expoziția Universală de la
Paris „Prima societate a morilor cu aburi din Botoșani” a obținut „Marea Medalie de
Aur”, iar la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele
Premiu”. În 1832 existau la Botoșani 63 de bresle. Datele referitoare la anul 1845 indică
un procent de 30% din numărul familiilor botoșănene ca aparținând meșteșugarilor și
peste 34% comercianților. În 1890 a luat ființă o sucursală a B. N. R., în anul 1892 a fost
înființată Societatea de economie Botoșani și în 1894 o sucursală a Băncii agricole, în
forma unei societăți pe acțiuni. Industria ușoară era reprezentată în Botoșani prin fabrica
„Floridas”, înființată în 1907, în care lucrau 120 de muncitoare și care confecționa
cămăși, și „Prima fabrică de ciorapi și ghetre”, înființată în 1904 la Botoșani, în care
lucrau 50 de muncitori. În 1890 ia ființă „Prima fabrică română de reparat mașini agricole
și de fontă”, proprietar L. Halmoc, având 21 de muncitori. În 1893 ia ființă atelierul
mecanic F. Blaha, în care lucrau 18 muncitori. După Primul Război Mondial se mai
înființează la Botoșani fabrica „Hercules”, având ca obiect de activitate producția de
lenjerie, fabrica „Aurora” (1923), care producea panglice de mătase și bumbac, fabrica de
jucării „Teddy”. La 1 octombrie 1948 se înființează la Botoșani Întreprinderea mecanică
pentru agricultură și industrie alimentară (actuala FORMA SA), în 1949 ia ființă
Întreprinderea textilă „Moldova”, iar în același an ia ființă Întreprinderea de confecții
Botoșani. În 1965 intră în funcțiune fabrica de pâine aparținând Întreprinderii de morărit
și panificație; în 1972 intră în funcțiune Întreprinderea de utilaje și piese de schimb
pentru industria ușoară (I.U.P.S.); în 1976 Întreprinderea de șuruburi; în 1975
Întreprinderea „Electrocontact”; în 1977 Fabrica de izolatori electrici din sticlă, fiind
prima unitate de acest gen din țară; tot în 1977 Întreprinderea de prelucrare a lemnului
Botoșani; în 1980 Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc și Filatura de fire din
melană din Botoșani.
Municipiul Botoșani realizează în momentul de față 70% din PIB-ul județului, deși
populația acestuia reprezintă doar 25% din populația județului. În Botoșani își desfășoară
activitatea peste 7000 de societăți.
Mall-uri și centre comerciale

 Family Center Botoșani (2010 - prezent)

 Botoșani Shopping Center (2011 - prezent)
 Uvertura Mall (2013 - prezent)
Hypermarket-uri

 Carrefour
 Kaufland
Supermarket-uri

 Penny Market
 Lidl
 Profi
 Carrefour Express
Info Medical

 "Inter Medical Services" - Tratament La Domiciliu

BIOBLIOGRAFIE

Monografia orașului Botoșani, Ștefan Ciubotaru, Editura Axa, 199

Monografia orașului Botosani, Arthur Gorovei, 1926

Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic, Silvia Lazarovici, Botoșani,

Editura Agata, 2013

Dicționarul botoșănenilor, Ionel Bejenaru, Editura Moldova, 1994

https://ro.wikipedia.org/wiki/Botosani