AN M AG NIFICU L

SOLIM
 Statul otoman s-a format în Evul Mediu în Asia Mică. După
cucerirea Constantinopolului în 1453, acesta devine capitala
Imperiului.
În anul 1520, după moartea tatălui său Selim I, Soliman este
numit sultan. Avându-l ca model pe Alexandru Cel Mare, Soliman a
dorit să realizeze un imperiu, întins de la est până la vest.
 El a coordonat atât politica cât și economia Imperiului, dar a fost și conducătorul armatei.
Politică externă
De-a lungul timpului, otomanii au asediat de mai multe ori Begradul, acesta reprezentând
un obstacol în calea expansiunii otomane în Europa Centrală.
În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani.
Următorul pas l-a reprezentat cucerirea insulei Rodos, stăpânită de cavalerii ioaniți ce
desfășurau activități de pirați în apropierea Asiei Mici și Levant (1522).
În vara anului 1522, profitând de flota marină pe care a moștenit-o de la tatăl său,
Soliman a trimis o armată de aproximativ 400 de vase în timp ce conducea personal o
armată de 100.000 de soldați spre Asia Mică, până la un punct opus al insulei
După un asediu de cinci luni, Rodosul a capitulat și Soliman a permis Cavalerilor Ioaniți din
Rodos să părăsească insula. Ei s-au stabilit în insula Malta.
După anul 1530 au devenit cunoscuți ca Ordinul Cavalerilor de Malta.
 Relațiile dintre Ungaria și Imperiul Otoman s-au
deteriorat, Soliman a reluat campania în Europa de Est și
la 29 august 1526 l-a învins pe Ludovic al II-lea al
Ungariei și Boemiei (1506-1526) în Bătălia de la Mohács
(1526), unde regele a căzut în luptă.
După lupta de la Mohács, otomanii au transformat în
pașalâc o parte din teritoriul Ungariei, iar restul Ungariei
a fost condus de voievodul Transilvaniei Ioan Zápolya,
care a fost încoronat ca rege al Ungariei.
• Între 1529-1532 au avut loc asedii nereușite ale Vienei. În ambele cazuri, armata
otomană a fost afectată de condiții meteo nefavorabile (ninsoare) și nu a fost
aprovizionată la timp.
• În 1541 Habsburgii au intrat din nou în conflict cu otomanii deoarece au încercat
să asedieze Buda. Eforturile lor au fost respinse și ca urmare, Ferdinand și
fratele său, Carol al V-lea, au fost forțați să încheie un tratat umilitor de cinci
ani, cu Soliman. Ferdinand a renunțat la conducerea Regatului Ungariei și a fost
forțat să plătească o sumă fixă anuală (tribut) către sultan pentru ținuturile
maghiare aflate sub controlul lui.
• În august 1541, Soliman transformă o mare parte a Ungariei, cea sudică și estică,
în pașalâc.
• După ce Soliman și-a stabilizat frontierele în Europa, el și-a îndreptat atenția către Persia.
• În 1533, Soliman a ordonat marelui vizir o campanie ce s-a terminat în 1534 cu o victorie., iar
Soliman a făcut o mișcare spre Persia, doar pentru a intra pe teritoriul șahului, care nu a
riscat o confruntare decisivă și a recurs la hărțuirea armatei otomane. Toată Mesopotamia,
inclusiv Bagdadul, a fost subordonată direct Imperiului Otoman. În urma acestor victorii, la
titulatura sa de „stăpân pe două continente și două mări”, Soliman și-a adăugat și pe cea de
stăpân al Adrianopolului, al Brusei, al orașelor Cairo, Damasc, Alep, Bgadad și, bineînțeles, pe
cea de protector al celor două orașe sfinte, Mecca și Medina.

• Între anii 1548 – 1549 a organizat o nouă campanie împotriva conducătorului Persiei. Din cauza
vremii, Soliman a abandonat campania cu câștiguri minore. În 1553 a început a treia și ultima
campanie a sultanului împotriva șahului Tahmasp. Sultanul a recucerit anumite părți din Persia
și a stabilizat dominația otomană acolo. Armata șahului a continuat strategia de a evita
confruntările decisive

• În 1554 a fost semnat un pact, încheindu-se astfel campaniile asiatice ale lui Soliman.
•Campanii în Oceanul Indian și India

În Oceanul Indian, Soliman a condus mai multe campanii

navale împotriva portughezilor, în încercarea de a îi elimina și
a restabili căile comerciale cu India. Aden, în Yemen, a fost
capturat de otomani în 1538, cu scopul de a oferi o bază
otomană pentru raiduri și pentru a ataca posesiunile
portugheze de pe coasta de vest a Pakistanului și Indiei de azi.
Mediterana și Africa de Nord
• În 29 septembrie 1538 flota spaniolă a fost învinsă de Barbarossa în bătălia de la Preveza în
nord-estul Greciei), asigurând supremația turcilor în partea estică a Mediteranei timp de 33 de
ani, până la înfrângerea din bătălia de la Lepanto în 1571.
• La Est de Maroc, teritorii uriașe în Africa Nordică au fost anexate. Statele din Tripolitania,
Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale Imperiului.
• Politica internă
A emis un singur cod de legi.
De asemene, Soliman a adoptat o nouă legislație penală, prescrierea unui set de amenzi
pentru infracțiuni specifice, precum și reducerea cazurilor care impun pedeapsa la
moarte sau mutilare. În domeniul impozitării, au fost percepute taxe pe bunuri și
diverse taxe pe producție, inclusiv animale, minele, profiturile comerciale, și taxe de
import-export.
Învățământul a fost un alt domeniu important pentru sultan. Școlile atașate la moschei
și finanțate de fundații religioase au oferit o educație în mare parte gratuită pentru
tinerii musulmani. În capitala statului otoman, Soliman a crescut numărul de mektebs
(școli primare). La paisprezece ani, copiii învățau să citească și să scrie, precum și
principiile islamului. Cei care doreau continuarea educației puteau urma cursurile la unul
dintre cele opt medrese (seminarii otomane), ale căror studii au inclus gramatica,
metafizica, filosofia, astronomia și astrologia.
• Cel mai appropiat colaborator în plan cultural a fost arhitectul-șef
al sultanului, Mimar Sinan. Acesta a realizat peste trei sute de
monumente în tot imperiul, inclusive, Suleymaniye.
• Din ordinul sultanului au fost restaurate, de asemenea, Cupola
Stâncii din Ierusalim și zidurile Ierusalimului, a renovat Kaaba din
Mecca.