Scurta istorie a soimaritului din Tarile romanesti .

Pentru o redare cit mai amanuntita a istoriei soimaritului din fostele tari romanesti , cred ca nici o lucrare nu este mai complecta decit cea scrisa de domnul Alexandru Filipascu in anul 1966 , am sa redau in acest sens extrase din aceasta lucrare , cu titlul Vinatoare cu pasari rapitoare Un interesant capitol din istoria vinatorii in tara noastra . Patria soimaritului a fost Asia de mijloc si de nord , cu stepele-i nesfirsite , caracterizate printr-o deosebita bogatie de vinat . Prin intermediul hunilor , al mongolilor si al arabilor , ca si pe calea cruciadelor , soimaritul a patruns in Europa si a cunoscut o dezvoltare uimitoare . In Principatele Romane , aceasta indeletnicire vinatoreasca a ajuns relativ tirziu si s-a mentinut pina spre mijlocul secolului XIX . Pentru a intelege pe deplin evolutia soimaritului la noi , trebuie sa deosebim net vinatoarea cu pasari de prada ca indeletnicire activa , de prinderea lor , spre a servi ca element al darilor interne si al tributului catre inalta poarta. Am folosit de la inceput termenul de soimarit , acesta fiind indeobste cunoscut . Dar pentru o mai fidela integrare in istorie , prin soimarit ( germ . Falkenjagd , franc . fauconnerie ) intelegem numai vinatoarea cu soimii propriu-zisi ( diferite specii ale genului Falco si Hierofalco ) . Pe parcurs insa , la vinatoare s-au intrebuintat si alte specii de pasari de prada , cum sint ulii porumbari , ulii pasarari s.a., nu numai soimii. Astfel ca , termenul german Beizjagd este mult mai cuprinzator si nu gasim un corespondent in limba romana , denumim aceasta vinatoare vinatoare cu pasari de prada sau , popular pasararit . ( In acelasi fel , la curtile magnatilor ardeleni solymeszat = soimarit , spre sfirsitul sec . XVI va fi inlocuit in limbaj si documente cu termenul madaraszat = pasararit ! ) . Printre alte pasari de prada folosite la vinatoare in tarile romanesti , cel mai frecvent folosite in acest scop au fost : Soimul calator ( Falco peregrinus ) , Soimul dunarean ( Falco cherrug ) , Uliul porumbar ( Accipiter gentilis ) si Uliul pasarar ( Accipiter nisus ) .

Acvila de munte ( Aquila chrysaetos ) Berkut , s-a folosit foarte rar in soimaritul din cele trei tari romanesti .
Vinatoare cu pasari de prada in Transilvania .

Aceasta metoda de vinatoare a fost introdusa in Transilvania de catre unguri , popor aflat in plin avint cuceritor al tinuturilor dintre Carpati ( sec. XI XII ) , mai ales ca Transilvania , cucerita la sfirsitul sec . XIII , urmeaza istoria Ungariei timp de aproape 300 de ani . Dinastia Arpadiana , care a domnit aici pina la 1301 , avea la curtea regala o multime de soimi si soimari , condusi de Marele Soimar , paminturi ale soimariei special destinate vinatorii si sate intregi de tarani soimari si crescatori de soimi. Apogeul soimaritului maghiar a fost atins sub Sigismund de Luxemburg ( 1387 1427 ) , care a ajuns in 1410 , si imparat al Germaniei . In vremea sa nu exista familie aristocrata sa nu-si aiba soimii preferati , soimari vestiti ( in majoritatea cehi si germani ) , padurari crescatori de pui si cunoscatori ai cuiburilor de soim , ca si ingrijitori si dresori de soimi si ciini de vinatoare . Insusi Matei Corvin ( 1458 1490 ) a zidit pentru soimii si soimarii sai cetatea Solymar ( = Soimarul ) , sotia sa Beatrix avind o curte proprie si un anturaj propriu de soimari , care rivalizau cu aceia ai regelui . Dupa dezastrul de la Mohacs ( 1526 ) , o data cu alegerea lui Ioan Zapolia ( 1526 1540 ) cu titlu de rege ca principe suveran , Transilvania devine o tara de sine statatoare , ai carei voivozi , ajunsi principi , sint in legaturi de vasalitate cu turcii , asemenea domnilor din Principate . Sub dominatia otomana , mai ales in sec . XVII , vinatoarea cu pasari de prada cunoaste cea mai mare inflorire in Transilvania , vinind principele si nobilimea , cit si pasalele

turcesti . Nu era castel sau conac unde sa nu se tina soimi , nobilul mindrindu-se nu numai cu paminturile si iobagii sai , ci si cu numarul ingrijitorilor soimilor si ai ciinilor de vinatoare. Pina si doamnele din nobilime , la serbarile soimaresti , foloseau pentru soimul preferat o manusa brodata si curea cu nestemate , adecvate luxului inconjurator si rangului ce purtau. Sub Ioan Sigismund Zapolia ( 1540 1571 ) , vinatoare cu pasari de prada era deja in floare . Astfel , vistiernicului regal Brasovul i-a daruit soimi in tot timpul anului 1545 , iar in 1550 i-a organizat o vinatoare cu soimi in imprejurimile orasului , servitorii sai si invitatii fiind gazduiti timp de 9 zile pe spezele orasului , care platea pina si carnea data celor 26 de soimi ai sai . Sigismund Bathori (1581 1599 ) soimarea cu placere , tinea o intreaga armata de pasarari si isi trimitea pasarile de prada in Ungaria pentru dresaj . Gavril Bathori , in 1612 , inobileaza pe vasalul sau Sziget Poncz Istvan pentru meritele-i de soimar , iar Gheorghe I. Rakoczi ( 1630 1648 ) dadea si el privilegii soimarilor si daruia soimi in relatiile cu principii vecini . Pe linga pasarile de prada dresate sau intretinute pentru principe si demnitari , orasenii se slujeau si ei de soimi si ulii , pentru a vina . Asa in 1538 , castelanul Branului si , in 1546 , judele Brasovului si-au procurat soimi pentru vinatoare , in vreme ce brasoveanul Bartus Fux oferea spre vinzare soimi , la un pret variind intre 1 si 2 florini bucata . In celalalt capat al Transilvaniei , la Bistrita , notabilii orasului erau deseori solicitati de catre moldoveni sa le trimita soimi dresati , dovada ca erau dresori si vinatori cu soimii. Foarte probabil ca si la Cluj , Sibiu , Alba Iulia si in alte orase , burghezii instariti au soimarit in aceste tinuturi. Stapinind Banatul si Crisana ; Transilvania fiindu-le vasala , in apogeul puterii feudale , turcii cunosc si ei clipele cele mai infloritoare ale soimaritului . Pentru a cistiga bunavointa Inaltei Porti principii transilvani trimiteau adesea soimi , in dar , sultanilor si pasalelor . Cu timpul , aceste plocoane devin atit de obijnuite incit solii trimisi la Constantinopol erau cunoscuti sub numele de pasarari ardeleni si l-i se ingaduia sa aduca cu ei , in tara , robi rascumparati . Soimarii turci au vizitat nu o data Brasovul pentru a cumpara soimi , manusi speciale pentru protectia pumnului sting si scufii imblanite pentru capul soimilor . Pe la sfirsitulsec. XVI , obiceiul principilor transilvaneni devine obligatie tributara regulata 24 soimi pe an si retele pentru prins vinat numita in documente falcomagium . De aceea creste si numarul soimarilor si al dresorilor de soimi , solicitati in procurarea pasarilor de prada cerute de Poarta . Impreuna cu tributul curgeau si plocoanele . Asa , in 1637 , Stefan Szalanczy stringe din Brasov si Alba Iulia 42 de soimi pentru sultan , impartind insa 28 dintre ei , ca dar , pasalelor , fapt pentru care a fost caftanit , distinctie rezervata numai domnilor vasali si marilor dregatori turci. Inca din sec. XVI , printre produsele pe care satele erau datoare se le prezinte la curtea nobilului , sub forma de plocoane sau dari , figureaza si diferite pasari de prada , alaturi si de alt vinat cautat in acele vremuri ( iepuri , caprioare , ierunci , jderi , vulpi etc. ) . Taranii trebuiau sa dea de fiecare turma de oi cite un cobat ( = denumirea transilvana a uliului pasarar ) sau un uliu porumbar .

Aceasta este expresia noua a strungii , venit incasat de nobili sau cetati de la taranii sa cnejii de pe paminturile lor , dupa numarul de oi pe care il aveau , in special cnejilor l-i se cereau ulii pasarari ( cobati ). La inceputul sec. XVII , cind vinatoarea cu pasari de prada pierde din importanta , se ajunge la darea rascumpararea uliului ( karoly penz sau karvaly fejeben ) , adica se primea in loc de cobat o anumita suma de bani . Asa , cnejii de pe mosia Chioarului dadeau drept strunga , in 1566 , fie un uliu , fie 25 dinari ; in 1603 plateau deja 60 dinari drept rascumpararea uliului . Pe valea Somesului ( comitatul Solnoc Dobica ) se platea aceeasi suma . Pentru oi , ca si pentru vite mari , in Transilvania sec. XVII se platea inca o dare specifica asezarilor romanesti tretina , in care voivozii marunti dadeau principelui si un cobat , rascumparabil cu 35 dinari . Tot in sec. XVII , de la satele romanesti era incasat un alt venit feudal , censul , fie in bani , fie in produse : lemne , pui , vinat , soimi etc . Pe linga padurarii si soimarii nobililor erau si o multime de prinzatori de soimi si alte pasari de prada , numarul lor crescind mai ales in timpul tributului in pasari de prada dat Portii Otomane . In regiunile bogate in cuiburi de pasari de prada , sate intregi erau impuse cu o dare anuala care consta din soimi , ulii porumbari , ulii pasarari etc. Prinzatorii de pasari de prada erau scutiti de alte dari , ca si de prestarea serviciului militar, de unde denumirea de scutelnici , pomeniti deja din sec. XVII . Multi dintre soimarii recrutati din paturile de jos ale populatiei erau romani , dovada ca in satele romanesti pasarile de prada erau folosite si pentru nevoile localnicilor . In 1592 , unul dintre pasararii de frunte ai principelui Sigismund Bahori era un oarecare Toader , iar in 1647 se aminteste de un Radu Soimarul ( ung. Raros = soimar ) . Pentru meritele cistigate ca soimari desavirsiti , asemenea lui Petre Madarasz ( inobilat la 1610 de Gavril Bathori ) , a fost inobilata familia Boer de Copacel , din tara Fagarasului , pe blazonul careia ( datind din 1602 ) este infatisat un soimar , pe pumn cu pasarea favorita . In fine , in comuna Somesul Cald de linga Gilau se mai pastreaza amintirea unuia Lucaciu Soimarul, care a trait aici la inceputul sec. XVIII . Pina la jumatatea sec. XVIII putem spune ca pe linga nobilime si burghezie , au practicat pe scara larga vinatoarea cu pasari de prada si paturile de jos ale populatiei , romani si secui , incepind prin a prinde pasari pentru haraciul Portii , pentru darile interne , apoi devenind puternici si sfirsind , unii , prin a fi innobilati pentru priceperea lor si maiestria de soimari . In 1699 , dupa pacea de la Karlowiz , Transilvania ajunge sub stapinire habsburgica . Turcii inlaturati , o serie de dari interne ca si tributul se sterg sau isi schimba semnificatia , fiind inlocuite cu bani sau cu produse mai rentabile . Cu un secol inainte au aparut vinatorile cu goana , care iau acum o amploare deosebita , apoi , odata cu armele de foc , se extinde vinatoarea cu ogari si copoi , ca si cea de vinat mare . Numarul cuiburilor de soimi scade vertiginos si , in aceste imprejurari , vinatoarea cu pasari de prada s-a mentinut dupa 1750 numai izolat , ca sa se stinga apoi cu totul . Singurele marturii le mai gasim presarate prin documente , in toponimie si folclor.

Putem afirma cu certitudine ca vinatoarea cu pasari de prada a fost practicata si in principatele Romane , cunoscind si aici o epoca de inflorire , mult mai tirzie decit in Transilvania si de o amploare mai scazuta. Influenta turcilor si a polonilor in aceasta privinta a fost tirzie , dupa secole de lupte pentru libertate , iar ecourile Apusului se strecurau cu greu peste Carpati . Deoarece , in Principate , folosirea pasarilor de prada s-a introdus sub semnul haraciului , multi cercetatori au considerat ca totul s-a limitat la aceasta contributie impusa . este insa adevarat ca domnii si boierii mostenisera obiceiul batrinesc al vinatorilor cu goana si cu ciinii ( exercitii foarte bune si in pregatirea razboinica ) , obicei atit de inradacinat incit , cu multa greutate si niciodata pe deplin a facut loc vinatorii cu pasari de prada . S-au gasit insa si aici pasionati , fie boieri , fie printre ostasi si tarani liberi , multi poate numai dornici sa copieze vecinii sau sa se acomodeze modei timpului .
Tara Romaneasca .

Domnii Tarii Romanesti au cunoscut aceasta metoda de vinatoare de la turci , aceasta tarisoara megiesa Dunarii fiind nevoita sa incheie un tratat de vasalitate cu Poarta , dupa incercarile lui Mircea cel Batrin de a stavili expansiunea otomana ( sec . XIV ) . In conseciinta a fost fixat acel tribut anual , numit haraci . Nu se stie cu exactitate anul din care au fost inclusi si soimi in haraci , insa la 1461 , Hamza Beg , ofiterul de ieniceri care a sfirsit la marginile Giurgiului in

tepusele lui Vlad III Voevod zis Tepes , era insotit si de Saingi basa , adica capetenia soimilor . Acesta venise desigur pentru a rezolva problema soimilor in haraciul fixat de Inalta Poarta . Nicolae Iorga , bazat pe o chitanta turceasca din 1564 si pe Cronica Nemteasca a veacului XV , noteaza ca in sec . XV veneau din Tara Romaneasca , odata cu tributul , 1 soim si 8 cai , dupa un obicei vechi . Insa adevaratele marturii documentare in legatura cu soimii trimisi la Constantinopol detinem numai din sec. XVIII . In condica lui Nicolae Mavrocordat ( domnia II a , 1719 1730 ) se gaseste un ordin domnesc dat in 3 / 14 mai 1729 vatafilor de plai si plaiesilor ot sud pentru rindul soimilor imparatesti mari , frumosi , ca sa poata trece la imparatie . Tot in acest sens , dar mai amanuntit, este repartizarea pe regiuni administrative a darii soimilor facuta de Mihai Sutzu ( domnia a II a , 1791 1793 ) la 7/18 mai 1792 , care prin carti legate pentru soimi , adresate acelorasi vatafi , la atrage atentia sa ii stringa la vreme , sa fie frumosi si mari nu niscaiva ciurele !! ) , deoarece voda nu vrea sa-i cumpere si sa aduca din alta tara fiindca se afla aici ; soimi ce urmeaza a fi gata de trimis , la Bucuresti , pina la zece zile ale lunii iunie . Ca urmare ordinului dat , Sutzu alcatuieste insemnarea de citi soimi cu plaiurile unde s-au scrisa cartile si observam ca din 10 plaiuri subcarpatice , numarul soimilor strinsi era de 17 , impreuna cu 2 balabani ( = soimi dunareni , Falco cherrug ) si 1 corui ( = uliu pasarar , sinonim cobatului din Transilvania ) . Soimii , ca si celelalte pasari de prada amintite , care incep sa fie cautate se luau de tineri din cuiburi , primavara . In acest scop , o serie de sate erau insarcinate cu procurarea lor , fiind scutite de dari sau alte obligatiuni , dar avind uneori si datoria de a-i invata la vinatoare. Pentru a invata soimii cu ascultarea trebuia ca si mosnenii aceia sa fi fost soimari priceputi . Avem deci un prim jalon ca in Tara Romaneasca s-a si vinat cu pasari de prada . Insa , mai precis , urmele acestei indeletniciri trebuie sa le cautam numai din sec. XVI , o data cu domnia lui Mircea Ciobanul , in timpul caruia boierii luasera foarte multe obiceiuri turcesti , pe la jumatatea secolului influenta otomana fiind mai puternica decit in vremea lui Brincoveanu . Boierii si Domnul isi procurau pasarile necesare la inceput din Transilvania , de unde aduceau si o parte din soimii pentru haraci . Un prim document in acest sens gasim in socotelile orasului Brasov , in care se arata ca la 14 august 1546 , orasul i-a trimis in dar spatarului Draghici un uliu pasarar ( nisum , vulgo sperweder ). Tot acolo aflam ca , la 7.X.1548 , trimisii orasului , Mihail Roth si Johan Tartler , ii duc lui Mircea II Ciobanul printre alte daruri , si soimi ( falconnes ) . Deci in sec. XVI se vina deja la curte cu soimii si vecinii cunosteau aceasta patima a domnului si a boierilor sai . Intelegem de ce , la 9 martie 1600 , Huraia Aga , pasa de Timisoara , ii aduce in dar lui Mihai Viteazul aflat la Ghimbav mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase spre a face fulii , sapte cai de pret si un foarte bun soim , ca dar din partea sultanului Mohamed III , cum ne relateaza Nicolae Balcescu in istoria sa . In sec. XVIII , vinatoarea cu pasari de prada ia cea mai mare dezvoltare , caci domnii fanarioti o deprind inca de la Constantinopol . In porunca lui Nicolae Mavrocordat ( despre care am amintit ) era vorba si despre un vataf de soimari care , asemenea vatafului de vinatori , nu putea fi altceva decit capetenia soimarilor domnului . Iar Mihail Sutzu da porunci deosebite pentru soimii necesari curtii sale si putem afirma cu certitudine ca acest domn soimarea cu pasiune : Carti la 5

plaiuri pentru soimi , balabani , curoi , neobicinuiti sluga domniei meale , vatafe de plaiu ot sud ti poruncimu ca preste orinduiala soimilor cea obicinuita a agonisi inca alesi , buni , mai mari acestia este celu deosebitu pentru trebuinta curtii Domniei mele ( 1792 , mai 7 ) . Un document mai recent ( decembrie 1824 ) prin care vistiernicul domnesc raporteaza lui Grigore Dimitrie Ghica cheltuirea a 617 taleri pentru plata unor soimi adusi din Plaiul Arefului aduce marturia existentei si a soimarilor localnici tarani . Astfel vistiernicul subliniaza ca din vechime obicei este a sa trimite pe tot anu du prin plaiurile tarii acestiia o suma de soimi la Tarigrad , a caror cheltuiala se face de cind ii gasesti aici prin cuiburi si pina ii aduc si ii fac teslim aici in Bucuresti , sa cisluiesti pe toate satele plaiului ca o datoria a lor ce este , precum si ca toate cheltuielile pe care le-a facut vataful Plaiului Aref , au fost adeverite atit de soimari , cit si de citiva din locuitorii satelor numitului plai . Ca au vinat cu pasari de prada si mosnenii , mai ales aceia scutelnici tocmai pentru ca procurau soimii curtii domnesti si aceia de haraci , o arata si G. Ionescu-Gion in Istoria Bucurestilor ( 1899 ) , localizind taranii soimari care cresteau si invatau soimii la Bobesti , de linga Leordeni , in jurul Bucurestilor . Pe linga acestia si pe linga corpul de vinatori condusi de un vataf , ajunsi apoi in formatiune militara , existau la curtea domneasca si robi tigani specializati in prinderea , cresterea si dresajul curuilor , numiti tigani curuieri . Acestia sint mentionati in numar de 20 , intr-un document din 1765 si apoi din nou in 1795 , cind sint trimisi cu curuii la Berceni ( Ilfov ) , unde era un cimp de vinatoare potrivit , sub conducerea lui Acgibasa , adica mai marele peste vinatorii domnesti . Incercarile lui Matei Basarab de a opri prin lege preotimea de la vinatoare si prinderea pasarilor ( Pravila de la Govora glava 53 si Pravila din 1652 , glava 56 ) nu sint numai un ecou al luptei care se ducea in Apus pentru a impiedeca patura clericala sa soimareasca , ci si reflectarea unei stari de fapt interne ,probabil ingrijoratoare in acest sens. In concluzie , putem considera ca in Tara Romaneasca s-a vinat cu soimul si cu alte pasari de prada incepind din sec. XVI si pina la inceputul sec. XIX cu o perioada de maxima inflorire a soimarituluieacul al XVIII lea .
Moldova .

Cunoscutul act de vasalitate incheiat de Bogdan III cel orb , fiul lui Stefan cel Mare , cu Selim Sultanul Ferocele , in 1511 , prevedea ca obligatie din partea Moldovei un haraci anual compus din 4000 galbeni , 40 cai si 24 soimi. Numarul soimilor este variabil , o insemnare polona notind 15 , Fourquevaux calator prin Moldova in sec . XVI vorbeste de 50 de soimi , iar in condica sa , Constantin Mavrocordat da ordin ispravnicului de Roman sa procure 31 de pasari de prada pentru haraciul 1741 . Interesant este ca , in insemnarile sale , Voda nu are decit 10 soimi , restul fiind corui 14 si ulii porumbari 7 ; ceea ce denota ca , in secolul XVIII , la Constantinopol nu se cautau numai soimii propriu zisi . De asemenea , Voda cere pentru sine doi corui si un uliu. Din Moldova se pastreaza documente si in legatura cu practicarea vinatorii cu pasari de prada , atit sub influenta turcilor , cit mai ales sub aceea polona si transilvana. Soimaritul a putut fi deprins mai intii chiar de la ardeleni , spre sfirsitul sec. XV , deoarece Stefan III cel Mare ( 1457 1504 ) primise in dar cetatile transilvanene Ciceiul , Ungurasul si Cetatea de Balta ; Ciceiul si o parte din tinuturile rodnene si bistritene le-a stapinit si Petru Rares ( 1546 1561 ) . ca indiciu exista un document din februarie 1445 , care aminteste de un anume Iuga Paturnicheru , in care putem vedea deja un soimar ; mai precis , este dovedit documentar un

oarecare Stanila Soimarul , care primeste de la Voda Petru V Schiopul una siliste la 13 iunie 1589 . sec. XVIII , inviorata de multiplele legaturi cu Polonia si Ucraina cazaceasca , unde Vinatoarea cu pasari de prada a cunoscut in Moldova cea mai mare dezvoltare in soimaritul atinge tocmai in aceasta perioada apogeul . Boierii moldoveni aveau multe proprietati in Polonia , Movilestii aveau legaturi de rudenie cu sleahticii poloni , iar Vasile Lupu ( 1634 1653 ) si-a casatorit fetele una cu Palatinul Lituaniei si cealalta cu Timus , fiul atamanului cazac , Bogdan Hmielniski . Zugravind evenimentele singeroase din Polonia anilor 1647 1648 , in romanul sau Prin foc si sabie , scriitorul H. Senkiewicz , ni-l descrie pe Rovan Ursu , trimisul valah al lui Vasile Lupu , la o vinatoare de cocori cu soimii proprii !! Tot in vremea lui Vasile Lupu , Solomon , vornicul de Cimpulung , scrie , in 1640 , lui Simon Biraul Bistritii , cerindu-i in mare graba sa i trimita soimi pe care este gata sa ii plateasca ; in 1645 , acelasi Solomon solicita din nou 2 soimi pe care ii va plati cu bani sau marha si insusi Vasile Lupu , la 11.VII.1641 , scrie din Suceava , bistritenilor , cerind intre altele si soimi , care se intrebuinteaza foarte mult in partile noastre de astazi . Iata deci ca , in arhivele Bistritei , date la iveala de N . Iorga , se pastreaza dovezile ca boierii si domnii vinau intens cu soimii , pe care ii aduceau dresati din Transilvania , pasarile autohtone fiind , probabil , destinate mai mult haraciului. Mai mult decit atit , la curtea domneasca s-a infiintat o dregatorie noua , Soimarul cel Mare , adica vataful soimarilor domnesti . In anul 1669 , sub Gheorghe Duca , acesta functiune o indeplinea boierul Savin Navrapascul . In sec. XVIII si XIX soimaritul pierde din atractie , dar alaturi de soimi , apar la vinatoare si ulii si coruii . In memoriile sale, Nicolae Sutu , fiu de domn fanariot , noteaza ca pe la 1830 , in Moldova se vina inca cu soimul , dar putin si la cimp. Pentru prima jumatate a sec. XIX , o informatie interesanta si pretioasa gasim in nota poetului Vasile Alecsandri , la Poeziile populare ale Romanilor : in timpurile de demult stramosii nostri aveau obiceiul de-a imblinzi soimii si a-i deprinde la vinat , precum se face si astazi cu coruii. Cu alte cuvinte , in Moldova , soimaritul si mai apoi vinatoarea cu ulii si ulii pasarari s-a mentinut si in sec . XVIII prima jumatate a sec. XIX , deci mai mult decit in celelalte provincii locuite de romani. Patrunzind mai puternic in masa populatiei , aceasta indeletnicire a dainuit mai mult si , o data cu imputinarea soimilor autohtoni , a fost compensata cu folosirea tot mai puternica si exclusiva a uliului pasarar , care se preta foarte bine la vinarea pasarilor si a altui vinat marunt . In concluzie , putem afirma ca vinatoarea cu pasari de prada a fost practicata in Moldova din sec. XV XVI si pina in prima jumatate a sec. XIX , cu o marcanta perioada de inflorire in sec. XVII .

Andrei Keszeg . ____________________________________________________________________

Vinatoarea si heraldica

Pe la 1616 , Gavril Bathori inobileaza pe Petre Pasararul care se afla pe domeniul voivodal de la Gurghiu , numai pentru meritele de soimar iscusit de care a dat dovada , dindu-i un blazon care infatisa pe Petre Pasararul exercitindu-si meseria . Tot pentru merite deosebite de soimari vestiti a fost inobilata si familia Boer de Copacel din Tara Fagarasului , al carui blazon se infatisa astfel : pe un scut rosu, un soimar in manta albastra azurie , cu noua nasturi albi , avind pe cap o palarie neagra cu pene albe ; in mina stinga tine o sabie dreapta cu doua taisuri , iar pe pumnul drept inmanusat in piele cenusie sta un soim colorat natural ; din mina ii atirna sfoara verde cu ciucuri , de la care este legat soimul . Extras din : Istoria vinatorii in Romania / de Ion Nania . ____________________________________________________________________

1794 / Muntii Bucegi / Valea Cerbului

In cei dintii ani ai sederii mele in Valea Cerbului vatasii plaiului Prahova nu avura cunostinta de fiinta mea . Dar si daca de la un timp nu putui sa ma mai strecor neluat in seama , vatasii nu ma suparara nici intr-un chip ; mai intii ca n-ar fi indraznit sa necajeasca un sudit francez si apoi eram un om de pret fata de ei, caci luasem o insarcinare foarte insemnata . Face sa o povestesc aici : In fiecare an , Sublima Poarta primea de la cele doua tari romane , afara de haraciul cu ale lui dichisuri , si un numar de soimi , de care marele cap al vinatorilor Padisahului avea trebuinta . La fiecare sosire a verii , vatasii plaiurilor faceau venin de moarte , pentru ca erau indatorati de Voda sa predea citeva din pasarile acestea de prada , sub amenintarea ca li se trimite mumbasir cu greu treapad , de nu sint urmatori poruncii . Plaiul Prahovei trebuia sa dea doi soimi. Ce-mi veni intr-un rind ? Prinsesem de vii doua soimoaice frumoase ; le dusei la Cimpina vatafului plaiului nostru . sa-i fi dus comorile lui Iov nu ma primea mai bine ; nenorocitul de slujbas tocmai se batea cu capul de pereti , caci potecasii pe care ii insarcinase cu prinderea soimilor se intorsesera cu miinile goale . Din ziua acea , am fost soimarul curtii otomane in plaiul Prahova . In chipul acesta eu mi-am platit birurile . Nu e vorba , mi-ar fi dat de furca negustoria asta daca , in copilaria mea , n-as fi cunoscut , in Vosgi , un fauconnier de mina intiia , care ma invata mestesugul lui . Prindeam soimuletii in cuib , dupa ce cercetasem , din iarna , locurile unde soimoaicele cloceau , totdeauna pitulate in scorburi de pereti prapastiosi ; sa ma fi vazut cum ma cataram pina la ei , cu indeminare si fara ameteala Mestesugul acesta periculos imi era placut , ca nu degeaba aveam o fire zvinturateca . Extras din : VRAJA BUCEGILOR de Nestor Urechia . ______________________________________________________________________

Ginduri despre soimarit ,

De-a lungul timpului, soimaritul a fost vazut ca o activitate relationata cu regii, liderii si persoanele de inalt rang. Este activitatea cea mai inalta intre tipurile de vinatoare, pentru ca este cea mai dificila si are deci un reto mai mare.

Soimaritul te invata ce este umilinta, iti calmeaza spiritul si proportioneaza soimarului sentimentul de unificare cu natura. Soimul este un animal solitar, nu este sociabil. Nu are instinctul de a se supune unui sef , de a urmari normele unei societati. Nu poate fi pedepsit, la fel cum nu i se poate da comanda sa se supuna; dar i se poate Cere si poate fi Recompensat.Regii si persoanele de inalt rang, trateaza celelalte persoane in egala masura, si chiar in aceste conditii se pun in genunchi in fata unui soim. Pentru o persoana obisnuita ca toti ceilalti sa i se supuna, este o lectie de umilinta. Oameni sai, caii sai, servitorii sai o sa se supuna comenzilor lui, dar pentru un soim, acel rege nu este mai mult decit un simplu coleg de vinatoare. Dar ce se intampla cu soimarul? Cu o vedere mai proasta, lent si incapabil sa zboare pentru soim, este mai mult un obstacol decit un ajutor in vinatoare. Trebuie sa foloseasca masina si sistemele de radiolocalizare pentru a fi capabil sa tina pasul si sa gaseasca uneori soimul. Nervii de la baza penelor, permit soimului sa simta aerul cu sensibilitatea degetelor unui pianist. Lumea lui este formata din vint, gravitatie si. viteza. Uitandu-se in jos, vede soimarul pe sol, lent si legat de lumea lui sociala un simplu fir de incredere insa tine soimul pentru a nu scapa pe vinturi, in cautarea prazii lui. singur.

Deci, fiind un incapacitat vinator in comparatie cu soimul, acel soimar trebuie sa invete sa fie puternic. Cand se trezeste dimineata, trebuie sa se gindeasca in primul rind la soim, si apoi la alte lucruri. In vinatoare, trebuie sa fie pregatit sa suporte dure probe fizice, atit pentru a gasi prada pentru soimul sau, urmarindu-i puternicul zbor, cat si ajutandu-l cand lucrurile merg prost si cautandu-l atunci cand se pierde. De multe ori corpul o sa il doara din cauza oboselii dar spiritul lui o sa fie undeva sus intre nori, planand cu soimul dus de vint, dorind ca acesta sa aiba succes in vinatoare. Intr-un moment poate aparea la orizont o acvila, si emotiile soimarului se transforma in nebunie si disperare. Uitand de oboseala, o sa dea totul de la el ca sa salveze soimul. Daca totul merge bine, o sa termine ziua fericit, cu soimul inapoi in casa pe suport langa el, si cu gusa plina. Dar daca insa ramane acolo afara pierdut in intuneric, singur, nu se poate gindi la alt lucru. Nu isi da seama de ce nu mananca nu poate dormi Inima lui va ramane acolo afara cu soimul. Unde este? Este in siguranta? Ce poate sa faca sa il gaseasca? Aceasta este diferenta intre un soimar si un om cu pusca. La sfirsitul zilei, pusca se curata si se pune deoparte, este doar o unelta. Soimarul insa niciodata nu va pune deoparte soimul lui-mereu o sa il aiba in minte. Cum a spus nu de mult, seicul Mohamed Bin Zayed Al Nayhan: Valoram soimii nostrii sacrii, la fel cum ne valoram proprii nostrii copii .

Cand soimarul isi zboara soimul, o parte din inima lui o sa zboare cu el. Cand o face bine, inima aproape ii explodeaza de bucurie. Cand o face rau, este retras si trist. Dar trebuie sa invete sa nu o arate, sa isi suporte tristetea fara a o imparti cu altii. Chiar daca soimul o sa se joace cu emotiile lui, chiar daca corpul lui ajunge la limita, invata sa accepte totul cu recunostinta. Daca nu este pregatit pentru a o face, daca nu este pregatit pentru bine si rau, nu ar trebui niciodata sa incerce acel soim. Ar fi trebuit sa stea in casa. Cand isi scoate soimul si il elibereaza, nu stie ce destin il asteapta. Dar o sa fie pregatit! S-a pregatit inainte, cat de bine a putut, si e gata sa infrunte destinul. E pregatit pentru a infrunta viata! Un soimar intelept, poate sa simta spiritul soimului ca pe o aura. Spiritul unui caine sau a unui cal, este diferit- sunt animale sociabile si le place compania. Spiritul unui soim este independent, sigur pe sine si mai puternic decat al omului. Un contact zilnic cu un astfel de spirit, ne inspira, ne face mai puternici, urmandu-i exemplul. Si pentru ce admiram atit de mult soimul? Poate sa se sperie de tine, poate sa se supere , poate sa se bucure cand te vede. Nu o sa te minta, chiar daca niciodata nu il intelegi. Nu isi plange de mila, si inclusiv cand este pe moarte din cauza unei boli sau accident, spiritul lui ramane intact. Este un privilegiu sa traiesti in prezenta unui astfel de spirit, invatind ce este puterea , invatind de la el. Un om intelept, invata sa asculte cand nu sunt cuvinte. Cum o face? Invata de la soimul lui, care comunica cu semne usoare si discrete, si nu cu vorbe. Semnele sunt adevarul. Soimarul invata sa judece. De multe ori, in vinatoare, soimarul gaseste un loc care pare sa fie perfect. Un teren foarte deschis, prada in locul cel mai perfect, buna directie a vintului Totul perfect, cu exceptia unui tufis in mijlocul campului. Acest simplu tufis, este suficient pentru a schimba complet cursul zborului. In loc ca prada sa incerce sa castige soimul intr-o lupta aeriana, o sa faca un efort extraordinar pentru a ajunge la acel tufis. Misiunea soimarului este de a cunoaste terenul. Trebuie sa stie ca acolo este un tufis, si trebuie sa fie pregatit pentru aceasta situatie. Ar putea poate sa dirijeze prada in alta directie, departe de acel tufis, si asa sa primeasca zborul care il astepta

Sau poate sa aleaga un alt soim, capabil sa prinda prada in interiorul acelui tufis Trebuie sa judece bine si sa tina cont de riscuri. Este un judecator. O strategie poate sa para perfecta, dar un bun strateg o sa vada acel mic tufis si o sa evalueze riscurile, exact cum o face de cite ori iese cu soimul. La fel un soim ne invata despre importanta timpului si a orarului. Cand antrenam un soim, facem planurile pentru iesirea pe un cimp departat, cateva saptamani inainte, asigurand cu mare grija ca in momentul in care vine acea zi, totul sa fie perfect pregatit. Soimul trebuie sa fie puternic si sanatos. Nu sunt masini de ucis; daca ceva nu merge bine, nu poti chema mecanicul sa repare. Si iesind la vinatoare reala, o sa treci prin situatii in care doar 2 secunde fac diferenta intre succes si ratare Doar cateva secunde in care nu scoti scufia la timp, o sa ii dea prazii un mare avantaj, indepartindu-se. Asa invata soimarul sa manuiasca timpul ca si cum ar fi o entitate fizica. Poate sa-l vada ca distanta poate sa il atinga ca pe mancare Dar in schimb, este un factor important si de control. Un soim care acuma zboara lent si stingaci, poate sa zboare ca o sageata doua ore mai tirziu In politica si in viata de zi cu zi, timpul si orarele sunt vitale. Un bun soimar, nu se masoara dupa soimii lui buni, ci dupa soimii lui rai. Nu este atit de dificil sa ai una sau doua pasari de prima clasa, dar nu este deloc usor sa ai o echipa completa de soimi buni. Daca ai insa unul sau doi buni, se zboara primii, se fac din ce in ce mai buni, si poate pentru ca lucrezi mult cu ei pot sa se intample accidente si dezastre. Daca li se intampla ceva, soimarul ramane cu o echipa foarte stingace si incapabila. Dar daca insa antreneaza si zboara bine si ceilalti soimi, poate sa lucreze sigur pe sine, si daca din oarecari cauze nu poate sa zboare unul dintre ei, o sa stea linistit pentru ca acolo sunt restul.

Exact aceeasi chestie apare si in viata de zi cu zi. In cea mai buna echipa, toti membrii sunt eficienti si de incredere, si nu doar 1 sau 2 persoane care duc in spate toata echipa. Toti cauta distractia. Dar trebuie sa se echilibreze cu necesitatile fiecarei persoane. Cand suntem tineri, ne jucam gitul. Cand imbatranim si corpul incepe sa ne lase, pretuim mai mult propria noastra sanatate si conditie fizica, motiv pentru care ne dedicam mai mult la riscurile si jocurile mentale. Un om de afaceri, se distreaza luand decizii asupra marilor afaceri- Soimaritul, este un amestec de duritate fizica si risc. Este o rezerva spirituala atit de profunda, ca niciodata nu ajunge la final. Persoanele care vad soimaritul din afara, cred ca este vorba doar de a ucide ceva, folosind un animal contra altui animal. Dar nu este asa. Prazile pe care soimarul le vineaza, sunt o placere, ba mai mult, un privilegiu. Si asta, dupa cum toti stiu, o ofera mereu prada cea mai dificila si inteligenta. Placerea nu se poate cumpara, nici impacheta, si nici nu se poate pastra. De multe ori, nici nu iti dai seama bine ca este acolo, ca ea a si disparut. Vine in toate formele si marimile; o usurinta mare, o vedere rapida, o agitare. Soimarul isi da seama si stie ca trebuie sa aiba toate aceste ingrediente pentru a functiona. Pentru asta, soimarii sunt primii care lupta pentru conservarea populatiei de rapitoare salbatice, a prazilor si a terenurilor de vinatoare. Altfel ce folos are cel mai pretios si puternic soim, daca nu ai teren si prada pentru a-si masura puterile cu aceasta???

Da, soimarul vrea sa vineze prazi, pentru ca soimaritul este un sport de vinatoare, relationat cu viata si moartea. Dar vrea sa o faca, urmarind sa foloseasca toate ingredientele naturale. Prada nu are o scapare naturala in fata unui glont. Gloantele au o viteza mult prea mare pentru ca prada sa poata reactiona. Asa ca zboara catre inalt, primesc o lovitura si cad in iarba. Cu un soim este diferit. Milioane de ani de evolutie si o viata intreaga de experienta, au invatat prada cum sa se fereasca de pradatorii naturali. Unele prazi zboara foarte inalt, altele in rasul solului. Unele se tirasc pe sol si se ascund. Altele dispar intr-o vizuina. Unele ataca propriul soim altele pur si simplu sunt mult prea rapide pentru un soim Cel puternic, are mai multe posibilitati de a supravietuii, decit cel slab. Nici una nu o sa scape ranita, pentru a muri mai tirziu in acest tip de vinatoare. Soimarul astfel, vede modul natural. Stie cum fiecare specie are diferite tactici de a scapa. Isi creaza propria strategie, tinand cont de acest lucru. Si isi respecta prazile in mod deosebit, fara sa le vada ca o tinta pentru pusca lui, ci vazandu-le ca un rival puternic pentru soimul lui. O persoana care nu are contact cu animalele, este la fel ca o persoana care a trait toata viata in acelasi sat, tratand cu indiferenta lumea exterioara. Omul care intra doar in contact cu animalele

prin intermediul televizorului si a gradinii zoologice, este ca un turist intr-o tara straina, care niciodata nu vorbeste cu nativii . Cand lumea spune animalele trebuie lasate in natura vor sa spuna in realitate ca sunt separate de noi, pentru ca noi suntem o lume diferita . Soimaritul este o confruntare intre om si natura, o oportunitate de a te contopi cu natura si a fi mai mult decit un simplu observator. Nu te limitezi doar a privi pe geam: esti chiar acolo afara in mijlocul petrecerii. Cand intelegi acest lucru, fie ca iti place fie ca nu iti place, ca suntem toti impreuna in aceasta chestie: oameni, animale si plante, lasati pe planeta, toti depindem unu de altul, o sa te faci mai putin arogant si mai putin increzator in abilitatea omului de a controla tot ce are in jur. Inca nu am inceput sa intelegem cum trebuie, complicatele sisteme naturale. Nici macar nu putem sa prezicem timpul sau cutremurele. Utilizam resurse limitate. Toate aceste lucruri, le cunoastem sub numele de PROGRES . dar in realitate fugim prin intuneric si din ce in ce mai rapid. Poate ca acceleram pe marginea unei prapastii pe cand am putea sa simtim linistiti cum pasim lent si cu grija. Soimaritul este un mod prin care ajungem sa simtim propriul nostru drum, si sa intelegem complicatele sisteme a vietii de care depindem si din care facem parte, si pentru a ne pregati si antrena pentru viata. Autor necunoscut . ______________________________________________________________________
Ginduri despre etica soimaritului ,

in exercitarea Soimaritului , soimarii trebuie sa respecte aceleasi legi vinatoresti ca si vinatorii cu arma , in afara acestor legi , soimaritul cunoaste si legi proprii , fundamentale de etica soimareasca , rezultate in urma interactiunii dintre om si pasarea de prada . In toate actiunile soimaresti , bunastarea pasarii de prada trebuie sa stea intotdeauna in centrul atentiei soimarului ! acest fapt trebuie avut in vedere in toate actiunile soimaresti in derulare ! Interesul prioritar al soimarului este ca pasarea lui de prada sa fie perfect sanatoasa si intr-o conditie fizica optima ! Toate actiunile soimaresti care nu satisfac aceasta conditie fundamentala ca de exemplu : infometarea , suprasolicitarea la vinatoare sau un mamagement neadecvat al pasariii de prada in cauza nu sint compatibile cu etica soimaritului ! Respect fata de creatura este una din cele mai inalte maxime a soimaritului ; respect in fata pasarii de prada dresate precum si in fata vinatului care urmeaza sa fie vinat etc . Soimaritul nu este un sport , nu este un concurs , la care sa simtim placere . Soimarul simte insa satisfactie in exercitarea acestei pasiuni , care este dusa la indeplinire in liniste in mijlocul naturii . Soimaritul are mult de a face cu cautarea armoniei si a perfectiunii interioare , chiar daca nu are nimic de ascuns , soimaritul nu cauta sa se afiseze in public . Telul soimaritului este o interactiune armonica intre soimar , pasare de prada si ciine de vinatoare . In exercitarea soimaritului , soimarul incearca sa fie parte din comportamentul natural de vinatoare a pasarii de prada . Aici deranjeaza strigate puternice , nervii precum si strigatele de multumire . Natura nu cunoaste bucurie la vinatoare , in schimb cunoaste satisfactia , natura nu cunoaste crizele de nervi dar in schimb cunoaste dezamagirea si smerenia . Daca soimarul vrea sa fie parte a naturii trebuie sa tina neaparat seama de aceste principii de baza . Fiecare soimar , la fiecare aparitie in revier sau in public are o raspundere in fata soimaritului in sine . Propriul interes si egoismul ocupind un rol secundar in fata binelui comunitatii , acest lucru fiind valabil atit in timpul vinatorii , cit si la respetarea perioadelor de protectie a vinatului etc . Numai printr-o vointa ancestrala de a nu aduce prejudicii naturii poate supravietui soimaritul in conditiile unei lumi care se distanteaza tot mai mult de aceasta . A nu aduce prejudicii naturii acest aspect este parte din managementul pasarii de prada. Soimaritul modern nu mai are nimic comun cu infometarea , sau ruperea vointei unei pasari de prada ! La fel nu este scuzabila suprasolicitarea unei pasari de prada la vinatoare . In soimaritul German numarul de prazi / zi / pasare de prada , se limiteaza inca de la inceputurile soimaritului modern , din anul 1920 , la patru prazi . Nu exista nici un motiv pentru ca acest numar de prazi / zi / pasare de prada sa fie depasit , acest fapt denotind deja lacomia . Fiecare piesa de vinat in plus peste aceasta cota zilnica denotind in acelasi timp lipsa de respect in fata creaturii , a maximelor soimaritului . O vinatoare reusita nu este oglindita prin numarul de piese vinate , ci din contra : un soimar bun se controleaza , stie sa-si controleze simturile ancestrale , si incearca ca la urmatoarea iesire la vinatoare sa-si imbunatateasca si sa-si perfectioneze stilul vinatorii ! Precum bine a spus si imparatul Friedrich II : soimarul sa nu-si caute implinirea in numarul prazilor , ci in dresajul pasarii , care sa prinda prada cu stil ! Aceasta Dogma este valabila si in ziua de astazi pentru toti soimarii sau viitorii soimari !

Altfel decit vinatorul cu arma , un soimar vineaza de obicei in mai multe reviere de vinatoare , este deci parte din etica soimaritului sa nu se vineze in reviere de vinatoare in care vineaza dj un alt soimar spiritul de camaradenie trebuie sa fie mai important decit propriul interes ! Conditia pentru existenta soimaritului este tinerea de pasari de prada . Totusi nu toate pasarile de prada ajunse in mina omului sint folosite in soimarit . Ideal insa ar fi ca fiecare din aceste pasari sa fie folosite numai pentru practicarea soimaritului sau pentru cresterea si inmultirea acestora in stare de captivitate . Soimarii tin de regula si din proprie convingere doar doua pasari de prada , acest lucru ar trebui sa fie valabil indiferent daca aceste pasari sint specii indigene sau straine . Nu exista nici un motiv plauzibil in urma caruia un soimar sa tina doi Soimi calatori dar in schimb zece Soimi dunareni sau nordici ! ( extras / traducere din : Gedanken zur Ethik der Falknerei ) Andrei Keszeg . ______________________________________________________________________ 2010 Asociatia Peregrinus. Toate drepturile reze