BC

UIA
SI/
CE
NT
RA
LU
NIV
E RS
ITY
LIB
RA
RY
| 73967/2/

Y
AR
IBR
IT YL
a RS .. tt

BIBL. CENTR, UNIV,

nt ]

„A. EMINESCU“ IAŞI

IVE

DIA
UN
AL
TR
EN
I/C
AS
UI
BC

_
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
C. RĂDULESCU-CODIN

Y
AR
IBR
N Sa a . A
„DIN TRECUTUL.
YL
IT
————— NOSTRU RS
IVE

LEGENDE, TRADIŢII |
UN

-
AL

AMINTIRI ISTORICE
TR
EN
I/C

ACADEILA
AS
UI

| PRUCUREȘTI
EDITURA „CARTEA ROMÂNEASC“ :
BC

.
TIR PER - ) "2
BC
UI
AS
I/C

I
EN

i
TR

Şi fa)
AL
UN

19
zuza
SRI
IVE

-]

NV 9022. |
RS
IT YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
CRCADEMIA
<h SUILIOTECA NS

IBR
CA,
Lu se ut 0

YL
.

1. La început .

IT
(Ce povesteste poporul) .

I. RS
Când a vrut Bunul Dumnozeu să zidească lumea
şi să prăsească oameni, a făcut pământul și l-a în-
IVE

tărit straşnic, așezându-l pe nouă stâlpi groși şi tari,

să nu poată nimeni să-i hâţiine din loc, orcât s'ar
UN

huţupi, chiar de-ar pune toată suflarea de po pământ,

umărul.,A făcut apoi cerul cu soarele, luna şi sto-
lole ; dar cerul era aproape de pământ, aşa, că, dai cu
AL

mâna de. el. Luna, atunci, lumină mai bine! decât azi.
Pe urmă, Dumnezau a făcut pe Adam şi Eva cu
TR

toato pviețuitoarelo mari și mici.

Dar sta întâmplat că un fecior al iui Adam, anume
Cain a mătrăşit pe Abel, fratele său. a
EN

Atunci Siintuleţul—daciă a văzut că aşa de iute :

Sa răit lumea, foc sta făcut. Drept pedeapsă, a de-
I/C

părtat cerul de pământ şi l-a lăsat cum 6: azi. Pe

Cain l-a blestemat să umble două sute de ani, rătă-
AS

cind şi tremurând prin lume; iar când sa împlinit

vremea asta, l-a suit şi po el zi po fratele său cel
UI

ucis, în lună:
— Sa stai acolo cât lumea, ticălosule! Și, in tot
BC

+
 4

vacul, să te-arăte toţi cu degetul și să știa că din

Y
pricina ta, Caine, nu mai este azi cerul lângă pământ.

AR
Lui Cain insă nu i-a fost destulă numai pedeapsa?
„aceia. Ci, când și când, Moşu Dumnezeu aro grijă de
trimote câinii lui —cărora lumea le zice vârcolaci—

IBR
îi trimete să sperie pe Cain și să mănânce partea din
lună po care stă el.
Sf j

YL
Inainte de a îi oameni pe pământ, luna eră o fe-
cioară tare frumoasă şi străluciă așa de minunat,

IT
incât mândrul soare se "'ndrăgise foc după ea.
— „Doamne“! — graiă el, când şi când, Stântule=
țului— dă-mi voie să mă 'nsor“! RS
— Bine, bine, soare luminate! Dar pe cine să-ţi
IVE
dau? - |
— Doamne, Doamne, stele-s multe și mai mari și
mai mărunte; dar cât sunt de luminoase, nu-s ca
UN

lupa de trumoase. Po ca să mi-o dai, Doamne!

— Mare păcat vrei să faci tu, soare!: Nu to sân=
dești că ţi-o soră?
AL

Și odată şi-a intors Sfântuletul faţa dela el. Și, ca

să-l păzoască de păcat și să-l'pedepseasșă, a apucat
TR

Bunul Dumnezeu Luna, de păr, şi a stârlit-o cu putero

sus po cer, schimbând-o în chip de lună. ”
EN

lar când, din pricina lui Cain, a ridicat cerul mai

sus, s'a gândit și la cei doi indrăostiţi. |
Ca să nu so prăpădească soartlo do dor, ş iti ce
Z
I/C

=.

a Lăcut? :
A oprit luna ?n loc şi a mânjit-o cu băligi, având
AS

erijă ca chiar so mai innegrească po unele locuri

s'o uruscă soareiv,
D'aiu se văd astăzi utitea pete 'n lună.
UI

In lună, so mai vede, şi un cioban, cu gluga do

BC
 5 | a

gât, cam într'o parte, cu bâta "n mână şi cu obiele

Y
multe”la picioarp.

AR
S'o fi uitând și el la noi.

Mai târziu, după co Iuda a vândut pe Domnu” ilristos

IBR
şi, din pricina asta, u suferit răstigniro și moarte, Bu-
nul Dumnezeu a pedepsit pe luda cum o mai rău:
După ce ticălosu-ăla s'a spânzurat, ci-că l-a legat în

YL
lanţuri și l-a dus să-și facă pocania, în întunericul
col mai adânc, la capul'de jos al stâlpilor, cari ţin
pământul. Să stea acolo şi să se sbuciumo cât o fi:

IT
lumoa. _ i
luda însă nu s'a astâmpărat RS
nici acolo. Ştiţi ce a
făcut ?
S'a apucat să rupă strajuic, cu dinţii, din stâlpi
IVE

pământului şi să roază, ca, po deoparte, să răstoarne

lumea, iar po dealta, (să scape el d'acolo. Nu poate
insă ruade decât noaptea. Asa. Și tot rozând, demult
UN

ar îi dat cl gata lumea asta, dacă nu sar fi îndurat

tot, Dumnezeu de noi, că are „milă de cei drepti. Ştiţi
AL

cum ?
A pus acolo, de strajă, pe vidrili lui şi pe Cățălu'
pământului. Aştia ău grijă ca, atunci, când e gata să
TR

se surpe stâlpii de rosătură, să latre la luda şi aşa.

îl opresc din ros. Dar nu întotdeauna ; ci numai în
EN

vremea când, po lumea noastră, fomoile— ducându- șe

„cu doniţelo la apă— le clătese. de trei ori şi le cu-.
răţă, înainte do a lua apă. Atunci şi numai atunci,
I/C

căţelu' pământului latră; Iuda stă din ros și stâlpii

pământului, prin putora lui Dumnezou, că el o mare
AS

şi puternic, se fac la loc cum au fost.

UI

— Cât o să trăiască lumea asta, Doamne 2—a îia-

trobat odată moş Adam pe Bunul Dumnezeu.
BC
 — Apoi —zise Sfântuleţul—o s'o ducă ea bine până

Y
s'o naşte po lume Anticrist.

AR
— Când, Doamne 7.
— Atunci când o fată de Ovreică o naşte intâiu
băiat. Ala e Anticrist,

IBR
După Anticrist, lumea mai trăeşte co mai trăeşte,
ca Vai de ea; apoi vin peste oameni; cutremure, răz-
boaie şi sodoume. Şi atunci, chiar să vrea creştinii,

YL
n'or să mai poată face umbră pământului; ci o să so
repeadă, să supe pămâutul, cu voie fără voie, să-şi facă

IT
morminte și-să strige cât le-o lua mura, plânsând și
văicarându-se:
-- leșiţi voi, morţii, să intrăm
RS noi viii*)!
IVE

LE.

Când sa pornit Dumnezeu să facă pământul po.

UN

caro stăm noi azi, sa apucat să inşiro aracii, ici colea

şi a început să urzeascii po după aruci -— având grijă
pe urmă, să puiv bătaătura. Şi potrivise aşa do
AL

bino urzeala — că eră pornit să iasă pământul, neted,

Da”, vezi dumneata, dedeso ghemul cel. mare de
TR

urzeală — in mâna ariciului, sto poarte aşa cum o vrea

Stinmulețul.
EN

Ariciul însă — care, până atunci, era şi el ca toate

„dobitoacelo — şi-a făcut Slujb: 1 bine, doar numai până
I/C

la ziua jumătate, Atunci, el stie cum a făcut, sa ferit

de un arac, să nu se înțepo şi iu scăput urzeala din
mână ș j
AS

4
/
=
*) Dela Maria N, Gozoneva de 63 ani, din Pribaeri,
UI

Var, în „zende, tradiţii și amintiri istorice, p. =, I0lU (co-

lecţia etneorattra a Academiri român),
BC

,
 -
— Iaiti, Doamne! Ce să mă fac? acă, mi-a soia

Y
ghomul!
— Lasă-l aşa! — a zis atunci Dumnezeu, care nu

AR
mai avea timo să întinză iar urzeala, Și atunci, pă-
catele ariciuilui: din pricina lui, pământul s'a sco-

IBR
vârdat şi, în loc să iasă întins, au, eşit nunţii, dea-
lurilo și văile.
Moşu Dumnezeu s'a făcut foc po ariciu și a inceput

YL
să-l blestomo:
—_De araci te-ai ferit, ariciule ? De ei să ai parte

IT
de-acu inainte şi-să-i porţi în spate; iar în rândul
celor lalte dobitoace să nu mai fii! RS
Şi cum a grăit aşa Col de sus, odată s'a făcut a-
riciul chem şi s'a/pomenit plin de ţepi, de colo până
IVE

colo -— şi aşa e și azi.

lar muntii, dealurile şi văile, vedeţi? Din pricina
ariciului sunt azi pe pământ *).
UN

II.
AL

Moşu Dumnezeu a urzil pământul Marţia și | a is-

.
prăvit Sâmbăta.
TR

Până să-l isprăvească, ci-că sfântuleţul era în mare.

încureătură, că isprăviso urzoala şi-i rămâsese bătă-
EN

tătură multă, multă, ditai mormanul de pământ. Ce

să-i facă ? Sta pe gânduri şi nu so pricepea, cum să
PS

"dea ş'o nemorească. !

I/C

_— Co-o [i o'fi — zise Dumnezeu într'o zi, o să mă

“duc, intr'un noroc, să introb.po ariciu. O fi mai cu
AS

cap şi m'o povăţui ce să fac.

Napucă însă să sfârșească acoște vorbe, că o al-,
UI

) Dela moș Marin Coţandră din Pribocni.

BC
 S

bină il şi auzi şi, cum e ea cotelitoare şi bătătarnică,

Y
dete fuga la ariciu, P

AR
— Măi cumetre ariciu, vrei să-ţi spun acum o. vesth ?
Şi-i spune albina despre gândul Sfântuleţului și, po
urmă, il intreabă: .

IBR
— ŞI tu co i-ai =pune, măi cumetre, dacă “te-o
îutreba ? ”
— Aolică— zise ariciul — şi-a găsit şi Dumnozau

YL
să intrebe po un ghimotoc ca mino!.. Co să facă?
„lacă ce: să facă munţi, dealuri, movile... aşa să tacă,

IT
Atât i-a trebuit albinei, căa și dus ștafeta la Dum=
nezeu. Și se bucură mult sfântuleţul când aude şi
glăsueşte + RS
— Blagosloviţă să fii tu, albină! Ceara ta să so ardă
IVE
in biserică, in sfeşnice şi policandro şi de ea să aibă
parte omu' şi la moarte! Din gură să-ţi curo miere,
tot co e mai dulco-pa pământ; şi do vrăjmaşi să te
UN

aperi cu acul po caro nimeni să nu i-l vadă... lar

ariciul, tindcă mi-a dat sfat bun, „ghimotoc“ să ră-
mâin, aşa cum a zis el și «himutoc să so facă. Și
AL

oridecâtevri o fi la nevoie, el să poată scăpă de pri-

mejdiv. lar ăl care-o indrăsni să-l omoare, să tiv tre=
TR

cut la răboj cu făptuitor al unui păcat de moarte.

ŞI asa, a sfârşit Dumnezeu bătătura, făcând munţii
şi dealurile, după povaţa ariciului..., iar Watunci, ci-că,
EN

a rămas ariciul și albina aşa cum sunt aziși «e maro

păcat să omori un ariciu” *),.
I/C

2. „Decând cu Noie“
AS

l.
Când a văzut Dumnezeu că lumea sa inmulţit si
UI

că, odată cu ea, răutățile nu mai aveau vad, a dat pe

BC

*) Muzit la maici-mea. Stana Radu Uţa din Saripeesti, Muscel,

 9
lumo o secetă grozavă de se frigeau oamenii ca pri-

Y
gorili şi muriau cu zile. De foc mare, pleca lumea şi

AR
fugeă, fugă nebună: ăi dela munte, la baltă, să tră-
iască lângă Dunăre și să, aibă apă din belşug; iar ăi
dela baltă, să caute apă la munte, că secase şi Du-

IBR
nărea. Și so întâlniau po drum de-și spuneau unul
altuia, focul. ”
Pe prundurile tuturor: gârlelor a fost fiind numai

YL
aur şi argint, de uinpleau oamenii 'trăistele. Când se :
întâmplă ca, pe drum, banii să se mai inegrească pu-

IT
țin, îi lăpădau și luau alţii mai frumoşi și iar îi bă-
gau în traistă, că erau tot pământul. RS
Lumea, din pricina asta — că banii rătutesc miutea
omului — tot vu se lăsă do râutăti,
IVE

Atunci, Dumnezeu a hotărât să-i piardă cu potop.

A chemat po Noio și i-a spus să-şi facă corabie și
a

ce să puio în ea. Apoi a dat drumu” ploilor cari au

UN

ținut vlos 40 de zilo şi 40 de nopţi. Şi sa prăpătit

“toată sullarea de pe pământ. ,
Doar Noie umblă eu corabia numai po dasupra a-
AL

_polor. Când se impliniră 40 de zile şi socoti omul că

s'or fi mai tras apele, începu să tot caute loc de o0-
TR

dihnă, incoi şi încolo..Dar negăsind pământ uneva .

ca să tragă, a trimis pe corb sa vază, în partea de
EN

răsărit: e au nu e, vr'un loc uscat?

Corbul s'a dus, dar dus a fost, că a găsit un hoit
de taur și a început să mănânce din hoit. Litase şi
I/C

de Noie şi do corabie şi do tot. D'atunci a rămas

vorba: „Slujiţi ca corbul“!
AS

Iar Noie a aşteptat ce-a așteptat şi, ducă a văzut

că nu mai vine corbul, a dat drumul unei porumbiţe.
UI

Păsărica asta s'a dus, sa dus, tot incotro apucase

corbul, până l-a găsit mâncând din carnea taurului.
BC

Co să facă?
 10

Ca s'o creadă Noie, su dat cu picioarele prin sân-

Y
sete taurului şi s'a întors îndărăt., Și d'atunei a ră-

AR
măs porumbița galbenă-roşie la picioare.
Câud a sosit porumbiţa la Noie, iată şi corbul. Se

IBR
săturase; .
— Aşa mi-ai slujit, corbule?—i-a strigat Xoio cu
glas de toc. „Din alb cum eşti—că eră alb atunci—

YL
să to faci dWaici inainte, nici, mai bine, nici mai rău
decât aşa cum mi-e inima mea, decând te-am mânat

IT
cu! Să te mai faci, măi corbule, negru, negru, ca tă-
ciunelo și numai după hoiturisă umbli Waici inainte.
RS
Şi d'atunci u rămas corbul negru, cum e uzi.
— lar tu, porumbiţo, ca ai fost harnică şi ascul-
IVE
tătoare, să fii d'aici inainte numai pasăre a dragostei,
pusăre de cinste şi de fulă,
Şi aşa e d'atunci porumbiţa. ÎI .
UN

N.

„Acu, pecând se gătiă Noio să plece spre locul de

care-i vorbise porumbiţa, iută —spre mirarea şi groaza
lui— vedo că dă apa năvală în corabie.
AL

Co se întâmplase? ,
Diavolul care se tot invârtise să-i facă vrun rău
TR

lui Noio şi nu izbutise, se tat sfredeli polângă co-

rabie care era făcută din lemn de brad, până văzu,
EN

intr'o scândură, un nod, cuiun do corn, şi asupra ăs=

tuia avea putere, că de Nichiperceu e pus cuiul de
corn în brad. Scoase cuiul de corn și apa incepti
I/C

să doa grămadă în corabie. |

Co să facă Noie? O biase omul pe miinică, că
AS

se duce pe copei ; când, "norocul lui: cum umbla

incoi şi incolo, prin corabie, rătutit, sare o năpârcă
UI

de colo:
— Lasă, stăpâne, că astup eu,
BC
 Li
j . ,
Si şi-a băgat coadu, de a astupat. Apoi, trăgând

Y
puternic în sus, așa: cam săbiat, coada s'a rupt şi î-a

AR
rămas o bună parte din coadă, în gaura acelei scânduri.
A durut-o po ea, nu-i vorbă, da apa n'a mai intrat
în corabie. |

IBR
Atunci Noie, vesel nevoie: mare, a blagoslotit-o:
— Blagoslovită să fii tu, năpârcă. Până nu ţi-o face

YL
rău omul, să nu-l poţi muşcă; da şi acela pe care
lăi muşea, să nu mai scape cu zile, De omorit, sănu
te poată omori nimoni. Să scape numai când o nu-

IT
mără părul dup'o vacă. '
Si datunci e nâpăârcu fără coadă şi cu puterea
RS
ce i-a dat-o Noie, când a blagoslovit-o ”).
Aa
IVE

ă | Il.
v
. ,

Când corabia lui Noic, plutiă pe d'asupra apelor,

UN

Diavolul, tot cu necaz pe neamul' omenesc, cum să

facă el, cum să dreagă, să înnece corabia?
... . . : . + N
lea Saursailă chip de şoarice şi se duce încet, in-
AL

cet, în corabie, pânăla un colţ. Acolo, novăzut de

nimeni, începe să roază la corabie : ronţ, ronţ, ronţ!
TR

Socotii diavolul că doar-doar o găuri-o şi atunci

o să intro apă şi'o să so iînnece şi Noie cuailui,să
EN

nu rămâie po lume picior de pământean.

Da, ce poato face el impotriva voinţei Atotputer- .
I/C

nicului ?
— „âşa ţi-i treaba, Sarsa: lă ? Zise Dumnezeu când
prinse de veste, Stai dar, că-ţi găsesc cu leacul!"
AS

Şi cum zice așa, odată svârlo de sus din cer, o

N
UI

Auzită dela Niţă Vasile, de 72 ani, din căt. Piatra, con, Stoeneşti,
în 1914. A fost cioban dela 12 ani şi a auzit multe.
BC
=
 2 .

mânușă ; o svârlo drept in corabie. Şi mânuşa aceea

Y
cade drept asupra goarecelui, inainte ca Sarsailă să-şi

AR
fi făcut wo;teşugul; face «ură ca orico dobitoc și...
hap! po şoarece de-l mănâncă. '
ȘI iacă, așa a scăpat corabia cu Noie cu tot do

IBR
pieişte ; iar mănușa cu pricinu, s'a “făcut (utunci
pisică și pisică a rămas, să stingă pe şoareci.

YL
lar șoarecele vedeţi ? E din diavolul *).

III

IT
Noio a lucrat lu: corabie trei ani. Când a fost a-
proape so isprăie, i-a siripit-o Diavotul. Sta aşa
RS
năuc bietul Noio şi so tânuuiă când a: văzul muncu=
lița mâinilor lui în bătaia vântului.
IVE

— Ce-ai făcut Noio? L-a intrebat Dumnezeu.

— Nu eu, Doamne; ci nevasta po caro mi-ai dat-o,
că a primit pe-aici po Nichipereau. Invaţă-mă co să
UN

tac, că tare mici greu să iau lucrul dela cap.

— Aşa? Ascultă omule: Cunoşti lemnul po caro
l-ai tăcut intâia oară ? ,
AL

.
— ÎL cunose..
— Șă te duci să toci po el.
TR

— „Bine, Doamne!“ Sa dus da tocat şi aşa s'au

adunat lemnely la loc şi s'a incherbălut corabia.
EN

— Ti, acu, Doamne, când o să vie potopul ? Vreau

să stiu ca să mă uro în corabiv cu co mi-ai poruncit.
— Când? Atunci când ii mâncă po masă de fier.
I/C

ȘI asteptă Noio şi căuta în dreapta şi în stânga;

dar musă “do fier nu mai vedeă.
AS

După cătăva vreme însă, iată că so desfundă iz=

voarele pământului şi găurile cerului și incepe, nene,
UI

să plouii, do nu ştiai po undo mai esti,

BC

*) Dela Marga Fatea Mutusa din Pribueni,

 13
Noio era dus la sapă. Uluit, priviă -şi el la po-

Y
topul co se apropii şi so tot uită să vază masa de

AR
care-i vorbise. Stântuloțul.- 7
Da nu eră nicăiri. |
lată că i-s0 face foame și apa lajunseso la brâu,

IBR
- Scoate merindea și, neav ând po ce mai mâncă, în-
toarce sapa cu leafa în sus și mănâncă pe fierul
sapei. | | i

YL
— lo-te, mă! — îşi ziceel — asta a fost masa de
fier. Mi a |

IT
Și, cât ai clipi, dă fuga acasă, doschidv corabia,
p'ai casei şi urcă și din vicţuitoare câte-i
urcă în ca
poruncise Dumneze
RS
Apoi, so urcă şi Noic, dar femeia-i rămâne jos.
IVE

— Suicte, fu!” -
— Nu! | _ ;
— Sui-te, nevastă, mauzi?
UN

— Nu!
— Suicte,. fă, sui-te-ai cu dracu”! .
Atunci, Ucină-l toaca, caro era p'acolea, hop! şi
AL

so suio şi el. Da so suie şi-nevasta lui Noie. ÎN

Când să- zică şi Noie „Doamne- ajută“ şi să por-
TR

nească corabia, tocmai când apa eră în: toate părțile,

Dracu nare de lucru ? Incepe să-i găurească corabia.
EN

“Co să facă bietul Noie? Ca să nu pătrunză apa,a

tot indopat şi ol cu ce-a găsit, până şi-a pus acolo
coada şi biata năpârcă: i
I/C

— „Să fac şi eu un bine!* zise ea.

Dracu insă, do necaz, dă pe dedesupt cu un cuţit
AS

şi... harşt!... taio coada năpârcoi. Rămâne biata fără

coadă, dar corabia tot indopată, de n'a mai putut
UI

"pătrunde apa. !
D'atunci, a rămas năpirca fără coadă şi tot d'a-
BC
 1-4

tunci s'a iscat și toaca ficută din lemnul pe care a

Y
tocat Noio când ui incherbălat la loc toate, lem-

AR
nele corăbici. Si Dracu, tot d'atunci a rămas priutre
oameni, că, aiminteri, s'ar fi innecat. Tot d'atunci, e
bine să te 'nchini când toacă.

IBR
Noie a stat cu corabia trei luni pe apă. La trei
luni, vrea să ştie dacă au stat apele și a trimes corbu

YL
să ia din muntele Galionului, că era mai sus și să-i
aducă fir de iarbă. Avoa omul degând să trasă co-

IT
rabia într'acolo.
Corbul s'a dus; dar acolo a dat dun hoit şi hoi-
RS
tului îi ziceă atunci cranza. Daia, Noie, supărat,
văzând că nu mai viae corbul, l-a blestemat și l-a
IVE

rânduit d'atunci să crăuie.

A trimisaapoi pe porumbiţă şi ea i-a adus lirul do
iarbă, Noio s'a îndreptat cu corabia spre muntele Ga-
UN

ionului şi acolo a stat multă vreme. Asta din pricină

că numai muntele ăla era mai inalt: da” pământul
acelei țări era mai jos ca alto pământuri și a stat apa
AL

mai mult po el*).

IV
TR

La potop, Dumnezeu a spus lui Noie: -

— Să faci corabie, Noio şi să te sui înca: căam
EN

să inncc pe Jidovi, Prea s'au făcut răi.

Noio a ascultat şi a lucrat la corabie nouă ani.
I/C

După ce a isprăvit, Noio a întrebat:

— Doamne, Doamne! Milostiveşte-te şi spune-mi:
AS

pe ce oiu cunoaşte cu când o să viv' potopul ?

— Po co? Când îi mâneă bucate roşii pe masă do
UI

*) Var. în „Lesvnde, lezend şi amintiri istorice”, p. 3, 31,

Auzită la Niţa Tronvciu din Uluba. comuna Yalea-Pupii,
BC
 15 a

inţelos?
fier, atunci e potopul. Să te sui în corabie. Ai
a

Y
— Inţeles. |
Săpă, de
Şi apoi, Noio s'a apucat iar,do muncă,

AR
din ei.
foc, la porumb. el şi novasta, do da inima
de zile
Și atunci, uito a început să plouă. Patruzeci

IBR
[i venise apa
şi patruzeci do nopţi, numai ploi şi ploi.
până aproape de genuchi ; da el tot nu crodeă că'a
aşa. Nevasta
sosit potopul și lucră inainte, târmocit,

YL
ținea in sân.
luase d'acasă nişte cireşe coapte și le
_— N'ai tu ceva Wald gurii? —o intreabă Noie,po

IT
care-l răzbise foamea.
— Ba am, bărbate! Uite, ciroșilo astea,
RS pă-
Atunci, au înfipt amândoi sapelo cu coadele în.
pe leafa sapei, de s'au a-
mânt şi au pus cireşelo
IVE

pucat amândoi să mănânce. i

Cum mâncau. Noie odată se izbeşto cu palma pesto
| |
frunte:
UN

.
_— Nevastă, nevastă. Să știi că a. sosit potopul.
pe masi de fior“, |
„Iată, mâncăm bucate roşii
AL

Atunci, s'au dus, prin tirmoacă, cum au putut,

e
pânăla corabie. Da corabia nu mai oră. O siripis
TR

diavolul. Noio şi cu toţi ai lui s'au pus pe plâns.

— Ce e, Noie?— l-a intrebat Cel de sus?
— Uite, Doamne! Am dat rde belea. Mi-a siripit
EN

.
corabia, diavolul.
— Nu » nimic. Cunoşti tu blana po care ai lucrat -o
I/C

intâiu ? -
— 0Q cunosc. ;
sfori şi în-
AS

— Du-te de-o îca, spânzur-o în două

cepi de bato n ea cu ciocanul; că s'or strânge toate
plănile coriăbiei şi sto incherbălă, la loc.
UI

Aşa a făcut Noie şi corabia s'a făcut la loc.

BC
 ' 16

D'atunci a rămas toaca, care adunii po credincioşi,

cum s'au adunat lemnele corăbiei.

Y
AR
Apoi, Xoie şi-a strâns copiii şi a incoput să în-
carce în corabie din toate neamurile de lihioni și.

IBR
sămunțării. Și sa suit, în urmă, şi ol cu ai lui.
Da, uitasem să spuiu: Numa” o sămânță n'a pus-o
Noie, atunci, în corabic şi numai o sămânță nu o în

YL
lume. ,
Iar după ce s'a urcat, s'a pornit potopul *).

IT
3. Alixandru Marchidon
/ l.
RS
E ho... moşule! Multe minuni a mai ficut și Ali
IVE

xandru Marchidon!
Odată, a plecat po apa HPraptului și a aisit ung
om numai c'o mână şi-un picior; săriă din munte
UN

"n
munte,
L-a prius, l-a sucit și l-a iuvârtit,
— Cu cine aveţi voi bătaie? Sa
AL

— N'avem cu nimeni; ci suntem doar, jumătiiţi de

oameni.
TR

Dar—cum a zis așa... țăşt 1... pe un munte şi începti

să strige do acolo:
EN

— Măre! Socotiam că Alixandru e un viteaz mare

şi că aro. ințelepciuno multă, da... bag seamă că
nu
I/C

0 aşa.
— Do ce, mă?
— Apoi înîn noi o aur şi argint și pietre scumpe
AS

și, acum, ? Sa lo mai ica dacă poate!

Aa 2 SA strigat Alixandru.
UI

*) Dela Miciţă Paun din Vieroş (com. Colibasiș,

BC
 ÎI

Și odată a încins muntele cu. oaste multă, a prins

Y
po sălbaticii aceia şi i-a spintecat.
— T'oată pasărea, pe limba ci se hrăneşte, pe limba

AR
ei piere! — a strigat Alexandru și le-a luat toate scum-
“peturile. e

IBR
; .
Aşa. Po urmă, a tot mers inainte pe apa Etraptu-
lui. Acolo s'a plecat să se spele şi a sărit un peşte,

YL
cu solzi de aur, să-l îmbuce. ,
Alexandru a fuzit, iar peştele i-a grăit:

IT
— Ve, he... m'am socotit că Alexandru e viteaz
mare ; dar, cum văz, el fuge şi d'un pește.
— Aşa?! — RS
a grăit "Aloxandru, Și a poruncit la
năvodari, cari au prins şi pe peştele ăla şi po alţi
„doi „tovarăși al lui.
IVE

-— Impărate luminate — a zis atunci cel mai mare.

Nu-mi mau strică vitejii, că şi eu sunt tot ca tine,
UN

împărat. - Să :
Şi cum a grăit acostea, s'a dat peștele peste cap
și atunci, a luat înfăţişare omenească — făcându- se.
AL

un împărat mândru și frumos. Da nu numai el; ci și

alţi douăzeci şi patru do pești.
TR

— Nu vă stric; da să mergeţi cu mine la război

- si să ne prindom frăţi de cruce.
Și s'au prins.
EN

Apoi, Alexandru a mors inainte, mereu, mereu, până

I/C

a dat de o cruce. Pe ca, eră scris cu litere de.aur:

— „Cino-o trece d'aici înainte, nu se mai întoarce“!
Gata, gata să so ducă impăratul de unde venise;
AS

dar avei vraci cu ci și ăia au glăsuit:

— Pureezi inainte, Alixandre. |
UI

Şi a mers şi a intrat în pădure, care oră pustnică.

BC

Din frecutul nostru.

C. Ridulescu-Codin— 2
 15

Acolo, a prins un om sălbatic; da, odată au sărit po

Y
ei toţi sălbaticii.

AR
Co să facă Alixandru? A pus oastea dea , făcut un
gard straşnic şi s'au pus drept gard.
Po urmă, sau pitit, s'au invârtit, până au dat roată

IBR
la sălbatici şi a început Alixandru + să-i întrebe:
— Co sunteţi voi, mă?
— Ce ne găseşti,

YL
Atunci, Alixandru i-a supus po tooi şi le-a dat lege.
„Apoi, a tot mers înainte, până a săsit un împărat

IT
lesinit, dar despuiat., :
— Idraschi, brato — adică „bună ziua frate!—
a glăsuit cola golul.
RS
— Cine eşti tu? — deimi zici „bună ziua“ in limba
IVE
mea. « |,
,
— Sunt din naţia a creştină. : |
L-a lăsat şi a mers inainte, la împăratul cel cu
UN

upă vie. L-a dat şi lui „bună ziua“ ca el.

Impăratul acela, care şedea în apă pânăla jumătate,
i-a moțăil din cap şi l-a întrebat:
AL

— Unde te duci, Alixandro?

— La raiu,
TR

—- Nu te duce, impărute,
— Ba mă duo. Unde o impăratu” vostru ?
EN

— ici. Chiar eu sunt, |

— Do co stui în apă?
— Asa stăm noi,
I/C

— Da soțiile voastre unde sunt ?

— Unde să tie? In ectatea do aramă. Numai laun
AS

an odată le dăm drumul ; apoi le inchidem.

Aşa? Atunci să le dau eu drumul, „Şi porunci
UI

la ai lui să lo dea drumul. Și le-a dat; unele au fost

făcut copii, altele grele, altele erau curăfale;
BC
 19

— Fi, Alixandre — zise una — la raiu nu te duci,

Y
că te gonese Serufimii cu foc. |

AR
Intr'acold bufniă. Dacă a văzut așa, s'a dus la iad

La iad, cum a intrat, foo și amar pe doi împărați

IBR
cari sosiseră în întunerec, mai înaintea lui:
„„— Nici aici nu ne laşi, Alixandre ?
Afară lăsase mânjii ca să necheze iepele şi ci să

YL
știe să iasă afară — că acolo eri întunerec *)

IT
JI.
Alixandru Macedon mergea cu vasteaiîmpo-
Odată,
potriva unui craiu dintr” țară depărtată, care nu î-se
RS
supusese, A intrat în cetatea aluia şi craiul nu
IVE

i-s'a impotrivi, Mirat, Alixandru a chemai, pe craiu:

— De co.n'ai ieşit cu oaste, înajatea mea, să mă
opreşti ? |
UN

— Aşa am vrut eu.

— Doco?
— Lite-aşa. Mai bine, să bem şi să mâncăm,
AL

Alixandru socoteă că ăla vrea să-şi facă mână

bună şi a datiporunci să so gătească oastea pentru
TR

masă. |
Dar unde eră pomana aia?
Abia după multă adăstare, se pomenește împăratul
EN

că “oamenii craiului îi aduc înainte o tipsie de aur,

plină tot cu aur. |
I/C

_— Ce vorhă-i asta, craiulo? Do ce nu pui pâine

și bucate ?
AS

— Apoi, pâine și bucate n'aveai. Maăria-'Pa destule,

„acolo, în pământul de unde veniţi ? Ce-ai căutat la noi?
Vedeţi:? Ii dedose o palmă cu asta. .
UI
BC

*) Dela Niţă Troneciu, din Uluba.

/
 20 —
.

Iar Împăratul, păcălit, văzând că n'o scoate altrel

Y
Ja văpsea, a inceput să se roage cu binixorul do

AR
craiul acela şi le-a dat să mănânce. A

IBR
işa. Pe urmă, cum şedeau ei acolea, iată vin doi
oameni să se judece la cruiu: unul vânduse celuilalt
o farină şi cumpărătorul găsiso în pământ o comoară.

YL
— Na-o îndărăt, frate, zise el vânzătorului ; că cu
n'am cumpărat decât farina.
— Ba nu, frate; n'o primesc: eu am vândut țarina

IT
cu totul. - , ,
ŞI tot cioroviindu-se, au venit să-i impace craiul,RS
Acula, cu vorbă bună, zise către cumpărător:
— Al tu un fecior? 4
IVE

— Am. |
— Dar tu o fală?
— Am. Ă
UN

— Atunei, căsătoriţizi po amândoi şi comoara să lo

fie drept zestre.
Și au plecat oamenii mulţumiţi,
AL

lar Ahxandru a rămas poe gânduri, când a văzut

aşa judecată.
TR

— În țara voastră, cum sar îi făcut, împărate ?

— Cum să se facă? Oamenii ar fi fost băgaţi la
EN

Eros, că au ţinut ascunsă o comoară; iur uceasta

ar îi fost luată pu seamu statului,
— Asa?
I/C

— Aşa,
* — Pai atunci, la voi răsare soarele ?
AS

— hăşare,
— Dar ierburi, pomost, .vineturi, porumburi... sunt
UI

p'aceio 2
— Sunt, berechet,
BC
 21

— Maro minune! Da animale aveţi 4oi pe lângă

Y
casă ? | e . |

AR
Avem. a -
— Atunci, să știți că, dacă răsare soarele pesto
ierburi şi dacă plouă, în (ara voastră, numai pentru

IBR
vieţuitoarele celea se indură Stântuleţul. Nu pentru
oameni cari se poartă așa şi dela cari de mult şi-ar
fi intors faţa Cel de sus”).

YL
N
4. Novac

IT
[.
RS
In vremea veche, veche de tot, decând abia se ţine
minte, trăi prin ţara asta, un uriaș al cărui nume
era Novac, -işa de puternic şi de fioros era omul ăsta,
IVE

încât bătea într'una sate întregi, oraşe și “cetăţi de

prin ţările vecine cu a „noastră și “multe oști impă-
UN

răteşti.
“Si treaba asta o făcea singur, tără a aveă împro-
juru-i, măcar un singur ostaș. „ Ra
cum
AL

Harnic luptător, măi nopoate! Dar și mâncău

eră el, nu mai găseşti! !
Mâncă şi bărtăpăniă halcate intregi și nu se să-
TR

tură uriazul” ăsta cu fite-ce: nu-i ajungeau, intr'o

săptămână, două trei cirezi de vaci si de- atunci, ci-că,
EN

a rămas zicătoarea :
— „A mâncat cât Novac!“ pentru unul caro mă-
I/C

nâncă mult. | |
Cu toate astea, maro bine făceâ el neamului nostru ;
cari nu dedeau pace
AS

că se luptă numai cu limbile

Românului.!
ȘI- apoi, nu 'eră nici fudul. So purta așa ca noi.
UI

% Dela preotul Dimitrie loan, Furesti.

BC
 >>

Novac a trăit şi a Dălăduit prin lume mult și bine...

Y
până intr'o vreme, când, știti co su întâmplat?

AR
Au eşit pe lume: pușca, pratul de puşcă și eheata.
ȘI, co şi-a zis Novac? Ă
— 0, Doamne! Până-acui mi-a fost vitejia. De azi

IBR
inainte insă, poate orice om şi oricât do nimic ar îi,
să mă curețe de pe pămâat, fără să dau piept cu
el. Şi-apoi, a venit şi snamenia asta-de fudulie pe

YL
pământ, Să mai trăeşzti ? Ştiu dar ce-oiu face. Ca să
nu mă poată râpune orce nătălleațăz
mai bine, mă

IT
omor singur, ' :
Şi cum a grăit așa Novac, şi-a luat plugul cu cei
doi boi uriazi Și a tras o brazdă adâncă, brazda lui
RS
Novac, po “care a dus-o, a dus-o, până. unde nu se
IVE

știe, , | |
La capul brazdei, știți ce a făcut?
S'a insropat Uriașul, cu boii și cu plugul; uite-aza,
UN

ca să nu se mai ştie de 6l. ”)

, II.
AL

In alte părţi ale Muscelului, Novac un om rupt din

jidovi, o cunoscut mai mult sub numole de ANăvae,
TR

or Stur-XNovuc; iar numele do Novac mai 6 cunos=

cut în unelo cântece-legende cari povestesc întâmplări
de mai încuă. În amândouă, Novac o înfățișat tot ca
EN

un om mare şi puternic,
I/C

5. lorgovan
După co sa bătut cu limbile şi a răpus şarpele cel
AS

arozav caro prădă la Marea Neagră, Iorgovan Alu

„fecior do mocan, boier de divan” a auzit ca pe Cerna
UI

în sus e bătălio mare şi că, orcâto oști se duc, toate

Iasi 4
BC

*) Dela lie N, tiuzoneca din Priboi și dela preotul Dumitru

loan din Furești,
 23
pe

sunt răpuse. D'oia a plecat şi ol intracolo. Căluşelu'

Y
lui, puiu leului, șeulita lui, tasta smeului. A luat

AR
soimei, ogărei, vidre. Și-a tot mers.
Procând printr'o vălcea, iată a văzut „o fată, care
parcă eră sălbatică do pădure. A asmuţit câinii spre

IBR
rugat mult şi bine să-şi cheme câinii; .
ea. Fata s'a
-a adus aminte că a-fost miindra lui, l- a speriat cu
ilestomaul.. Geaba. -

YL
Câinii s'au repezit spre fată de-au muşeat-o şi el
a dat cu arcul şi a zdrelit-o puţin cu săgeata.

IT
Din pricina asta, l-a ajuns blostemul fetei: când
a. trecut prin Cerna, sa făcut stană de piatră.
Dar a plecat maică-sa în căutare şi i ăsind pe fata
RS
cea sălbatică, a cercetat de rostu lui lorgor an. Gă-
IVE

sindu-l prefăcut în. stană de piatră, fata s'a rugat lui

Dumnezeu de l-a înviat. -Po urmă, au făcut nuntă
amândoi.
UN

lată cântecul-legendă auzit in Vultureşti :

Suz= pe Cerna în sus, Nici popă tocând,

AL

Câte vşti sau dus, Numa-un cuc cântând :

Toate sau răpus ș — Cuculeţule,
Numai mi-a rămas Porumbucule,
TR

Ivan loriuvan Ginsăşelule,

Călare pe cal. lamă în arigioară,
Sevate-mii la ţară,
EN

Tovarăşii sit:
Şapte-upt soimei, T-oiu fi verişoară,
Sase ocirei Ur vro Surivară.
— Cum vw să te scot,
I/C

Cu Vidra “naitte
Că e mai cuminte. Că cu no să pot? -
El mergând aşa, Eu sunt pasăre cu sburul,
AS

Da printi”o văleea Tu eştipe joz eu piciurul;

Vede-o sălbătăceri : Cândsă te due und! ţi-e dorul ?
Ea că mauzia —Tu să mergi prin fagi cântând
UI

Nici topor tăind, lavă eu, pe jos, plângând

Cici eocuy cântând, Numa drumurli-arătând
BC
 A 24
/ Ț
Ca să mă țiu dupi tine Când Cerna mi-i trecu,

Y
Să mui scof cupu” lu leme.” Piatră să te faci!
sdpoi cucu "mi-o-aseultă : Îestemul de fată,

AR
— ai; sălbăticie "nevă, De fată curati -
lea-te după glasul meu [ ca cel de tată
Să te due la locul tiu Că te-ajunre “ndată,

IBR
«Și la drum da€ e scutei, Blestem” de nuumă,
lati, Ivan o vedea, . Ca rana de ciurnii e
Ogarii că mi-i porniă Tot te=ajunze “n urne

YL
Să se ducă chiar spre ca
Și şoimeii mi-o biiteă, Când Cerna treceă,
Vidruliţa mi-o pişed Piatră se făcea,

IT
Și ea că mi-l cunoştea e „„Mii-sa lui Ian venii
— Iane, Ivane, Și mi-l căuta
Ceartă-ţi pe Vidra,
a
Și ca RS cii “'utâlnia
Nu mă săzetă Pa sălbiătăceă ș
Că eram a tal
IVE
— Fa sălbătăcea,
Când eram la Stefa a Voli, Ce caţi |raivea 2
Amandoi gedeam de vorbii, Ur nu mi-ai văzut
Tu erai slugă din casă, Or uu te-ai beoclit
UN

Eu eram păhiăvniceasă, Ivan a trecut?

Chiar eu îţi puneau a masă 1. Sau vai cunoscut ?
„Dar Ivan dace o vedea, — Ba eu l-am viizut
AL

Tot. de scânduri se lua: Și l-am cunoscut

—hate-l, Donunne, piu dezeari Da a făcut păeat
cine-a făcut drum «dle cară Că ura săzetat,
TR

Wa seus pe puiea la ţară, lu cu blestemat.

S'o mai vază neica iară De l-uo ti ajuns,
Şi tot no ereidleă, CWiar sa şi răpus
EN

Flinta o "nedreptă 3 Că eu-aşa am Zizi:

— „Poate poti așa Când Cerna e trece,
I/C

Puțin o sdrelid Piatră să se facă!

Si ea-l Dlestemiă ssMii=za imi-auzia e
— lraune, vane, — A salbătăceia,
AS

Ivune-loraovane, De ce faci aşa ?

Cum te-ai îndurat be l-oiu găsi mort,
De mui săsetat ? Eu te roz cu foc
UI

Darar Dumnezeu Să=l facem la loc.

Și blestemul sueu Aşa ti roz ţie
BC

p.
 25

Ci ţi-l dau soție, | A sălbiătăcea !

Y
7 Acolv mergea,

AR
Şi-acolo mergea, - ” Si-ani ingeruchiă
Piatră mi-l găsia. Mătănii făcea
Indărit se "ntoreea: Și mi-l însiă, -

IBR
— 0, sălbătăcea, Mi-sa ce-i zicea?
— Văd ca fost păcat: — Cat ii ti cu cap.
Cum l-ai blestemat, . Să, tii desteptat,
— L-ai şi aşezat, Că tu-ai săgetat

YL
Aşa l-am găsit, ” Dă te-a blestemat.
Piatră sa ficut E
După-al tiu cuvânt, Cea Șiilbătăcea :

IT
v, sălbătiăcea, : — De nu mă rugam,
Intuarce-ţi blestemul,. ÎL mai înviăm? |
Ț-oiu fi ție omul. + RS
— Ivane, Ivane,
-
Aşa mă roz ţie Du-te de-ţi 1ă casă
Că ţ-0 i soţie. Că-i destul frumoasă,
IVE

Hai, să-l înviem! ” Asta-i nora nvastră,

Că ţie ţi-l dăm, Acu nu-i păcat
Cii, de nu te-o lua, Ci te-a înviat... %)
UN

O li vina mea
6. Dochia
J.
AL

Dochia asta a fost având o nor” şi-au fost trăind

rău amândouă.. Și Dochia și-a trimes odată nora la
TR

lemne, cu crosnia în pădure, aco!o unde-o i tost..

Cum sa “întâmplat că, norei, i-a scos Dumnezeu,
EN

p'acolo, înainte, trei tragi, coapte, inainte do vreme,

în” Martie,
I/C

— „la-uite, mamă, am găsit fragi !*—ziso ea, când

so duso acasă,
— 1! Doamne! M'a apucat vara cu caprele neduse.
AS

în munte!—a grăit baba şi s'a luat apoi de gânduri

mătuşa:
UI

*) Alte variante în col. mea de legende, vol, Î. pag. 15—19,

BC

s
 20

— Mâini am să plec cu caprele.

Y
Şi-a luat găleata in spinare şi un cojoc.

AR
Da acolo, a plouat mereu, a plouat, în toate zilele.
Do mare foc, baba so imbrăcă cu câte-un cojoc;

IBR
apoi, după ce se udă de tot, il lepăda şi lua altul.
Și-aşa a făcut mereu, până le-a isprăvit pe toate.
In ziua de Măcinier, a înghețat şi ea şi caprele.

YL
Iu am fost aici, câtră Buceui şi acolo so vede o
piatră albă, tocma 'n chipu' mătuşii și cum i-a fost
măsura, Eram acolo cu mai mulţi ciobani:

IT
— Vezi? Aia'e baba Dochia ?).

IL.
RS |
Dochia, ci-că, soctise că a venit vara și daia şi-a
IVE

luat căpriţele şi: ”

— Ta, ta, ţa, ţa! La munte
Să facem brânză multă,
UN

Sa dus, da acolo au dat ploile şi i-au udat touto

cojoacele. Apoi a ineheţat acolo cu cojoc, cu' capre,
AL

cu tot. - | ” . ,
Și acu e, colo, în partea! aia. Se cunosc și caprelo
și eu.
TR

, MI.
Avea baba Dochia o noră în casă, o ciciliă şi o:
EN

bătea într'una, de-i veniă bietei femei să-şi îa lumea

in cap. Şi bărbatu-său o tot mângâia cu vorba că,
I/C

atuaci când o veni primăvaru, o să se ducă bubu cu

oilo la munte şi o sii scape nora de traiu po vătraiu,
Baba, insă, la ivirea "primăverii, a pricoput și, ca
AS

_să amărască și mai rău pe noru-sa, îi zisp :—l-ascultă,

fetică, co mă tot impildueşti tu că o veni primăvara
UI

și că plec cu vilo la munte? Să faci bine și sto ştergi

BC

*) Dela Niţă Vasile din Piatra-Stoeneşti,

 >a
1
din casa mea și, do unde-i şti, să-mi aduci fragi.

Y
Numai atunci te cred că-a venit primăvara.

AR
— Păi, de unde. să iau eu fragi, acum in Făurar?
— De unde-i şti. Alminteri, e vai de piciea ta.
A plecat biata noră, plângând, pe marginea pădurii

IBR
şi căutând tragi. Da... de unde să găstuscă ?
In' drumu-i, insă, norocul ei: se întâlneşte cu Sfântu
|

YL
Petre.:
De ce plâugi, fetică ? .
— Uite, mozule, am o soacră mai rea decât scorpia

IT
şi m'a trimes acum în Făurar, după tragi, Unde s'a
mai pomenit :2 RS
Ba sta pomenit — zise Sfântu căruia i-se făcu
milă de biata noră. Du-te în piscul ce se vede colo,
IVE

că so văd tragi berechet.

Şi-i arată un pise spre soare- -răsare, Apoi St. Petre
so rugă lui: Dumnezeu, care făcu acolo fragi destule
UN

de lo găsi nora şi le duse soacră-soi acasă.

Ilârea le mâncă, dar de acasă tot nu se urni.
— Ca să scapi de mine —iîi mai zise ea Noru-si—
AL

du lâna asta neagră la gârlă şi spală-o până mi-i

face-o albă,
TR

Şi sa dus biata noră do a spălat lâna, două săptă-

mâni la gârlă; dar cum să se albească?
EN

Do canunul. ăsta a scăput-o tot Sfântul Petre care!

a innălbit lâna şi a.blestemat po babă: să se prăpă-
cum nu sa prăpădit mmeni pânăla ea.
I/C

"dească aşa
Când a văzut lâna albă, baba Dochia şi- a luat oiţele
şi a plecat cu ele la munte.
AS

Martie, un llăcău frumos, i-a spus că e proa de

timpuriu; dar. ea l-a luat cam peste picior şi, cum *
UI

oră îmbrăcată cu nouă cojoace, sa suit cu oile în

munte să.le pască. ! |
BC
 25 ă

Acolo, a început să joace şi să-şi bată joc du Martie

Y
că, aşa cum a păcălit pe Făurar, l-a păcălit şi peel.

AR
Când a văzut asta, Martie, parcă i-ar fi dat cu ardei,
pla nas, așa Sa necăjit de rău. Se plâns lui D-zeu
și Sfântulețul i-a dat voa să pedopsoască po babă

IBR
cum o şti mai bine,
Şi s'a imprumutat Martie la Făurăr cu câteva zile.

YL
“Daia are luna asta zile mai puţine decit celelalte
luni de peste an.
Apoi s'a pornit, nene, puun vifor ş'o sloatii de credeai

IT
că s'a destundat cerul.
Baba atunci, începi să lepede cojoacele câte unul
RS
„căci se ingreuiaseră de ploaie: în ziua îutâia, unul,
a doua zi, altul, a treia, altul... până la nouă, că o
IVE

udaso ploaia până la piele.

Pe urmă, ca so podepsească de isnouvă, u dat
Martie un gor straşnie, de u îngheţat acolo, scuţ și!
UN

baba și oile ci. , -

Acu, ci-că, întrun munte o u temeie de piatră. Și
împrejurul ei, alte nouă pietre mai mici. Fomeia do.
AL

piatră e Dochia, iar pietrele de pe lângă ca, ci-că

unii, sunt oiţele ci; alții, că sunt culo nouă cojoace
TR

udate și ingheţate do puterea şi furia lui Mărţişor.

Din stânca ceea ţâșneşte apă),
EN

IN —

Mai înaiate vreme, lemnelo, tirşurile, buturile şi

I/C

buştenii din pădure voniau singure acasă, în curtea

omului. Eră destul să se ducă creştinul să le taio;
AS

c'upoi ele se cărăbăniau sinauro în curte.

Sa întâmplat însă că într'o primăvară s'a dus lu
lemno şi o babă rea și cicălitoare, anume Dochia.
UI

*) Dela maica-nia,
BC
 p o

Baba asta, dupăce s'au pornit pe coastă devale,

Y
lemnele ci, să vie ncasă, n'a avut-de lucru?
Să mă ure şi eu, că n'o [i foc. Abia mai scap

AR
—
ale picioare. |
Lemnele au tăcut, şi şi:uu văzut de drum spre casa

IBR
babei ; dar icniau de mânie. Baba însă, dacă a văzut
bunătatea lemnelor, s'a întins la caşcaval. Ştiţi cum ?
„Aveă o puşliă de căţeluşă, cure se tot ținea după

YL
târâs și schelălăiă:
„Sui-to şi tu ici!“—iîi zise Dochia și o lua de

IT
o sui “alături, pe lemue.
— Nu ţi-o ruşine femeie ? — astrigat atunci unul
din lemne și, împreună cu el și celelalte s'au răvocit
RS
și împrăștiat prin pădure. „Dacă aşa vă e votba, d! aici
IVE

înainte, n'avem să mai venim singure în curte. Până

nu văţi huţupi cu spinarea, or cu târâşul, or cu boii
și căruța, să vă luptaţi vei şi dobitoacele, până-atunci,
UN

p'aveţi să no mai vedeţi în „curte.

— Aşa ? - 4

„— mâşa“, Şi a rămas baba Dochia cu buzele

AL

umflate. . ”
Şi “din pricina Dochici se canuneşte astăzi lumea
TR

aşa cu lemnelo”).
7. Leri-lmpărat **)
EN

Ci-că, în vremea veche, veoho de tot, a trăit, prin

părţile Răsăritului, un impărat vestit, mate şi puternic,
I/C

care so chomă Leri-Impărat. Palatele şi curţile: lui

AS

*) Dela Maria N. Gojoncea ; din Priboeni,

Alte var, în col. mea de legende, vol. I, paz. 1—10
*) Despre Leri-Impârat —Impăratul Galeriu— a se vedea studiile
UI

lui A, T. Dumtirescu tn Revista de istoria, areheloogie și filologie,

an. XIV... şi studiile asupra Colindelor.
BC

Di
 30 i | .

erau ale mai frumoase din lumo și stăpânia cl pesto

Y
multe ţări şi mări, ba chiar şi peste ţara noastră.

AR
Odată insă sa intâmplat că au venit pesto ţara
lui, neamuri cumplite și puternice. Și s'au repezit și
s'au războit vreme lungă, până co au risipit împără=

IBR
ţia lui Leri-impărat; Lar bietul de el a pierit săracul
„ea leurda in ziua de Paşti“? Palatele şi curţile
cele mari i-au rămas până mat incoă.

YL
[Paia, vezi, zic eu în descântece, la unele boale:

Si vă duceţi şi xajunzeţi Că-aculu vaşteapti :

IT
În love depărtat, Cu inese "atinse,
La curţile lui Leri-smpărat, RS Cu
Cu
tăclii
pahare
aprinse,
pline...”)
IVE

8. Cloşca de aur
Il.
UN

Iu vremea veche, drumu-al maro eră pe 'Tiâumpu la

vale. ,
Odată, au fost trecând Puţuenii cu “oile “n Țara,
AL

turcească. La Poenile-cocoasii, co sa vază un ciuban ?

Un soc înllarit cu flori de uur, |
TR

Fără să stie co e alu, iea o floare şi o pune în că-

ciulă. ŞI, cu floarea in căciulă, se ducu păânăla Bu-
cureşti. |
EN

Aco!o, îl văd negustorii,îl văd bovrii. pănă se duce

vestea zi la Vodă,
I/C

— Do unde ai tu floarea asta frumoasa *E

— Noa! Da=s multe aculv, do uudoe am luat-o.
AS

—— sdşa? Ilai do mă du si pe mins!” — a zis

Domnu”.
— lai.
UI
BC

*) bela Mara Diulea Miu uin Pribocuni,

 . 31

cum
Şi au venit aici, ciobanul cu Domnul Ţării—

Y
minun ea: socul eră cu
l-o fi chemat— şi au găsit

AR
florile tot do aur.
măduvă de aur și eră înilorit şi cu
Da eră înfipt în pământ şi prins adânc, adânc.
Co să facă Domnul? A pus oameni să sape mereu

IBR
.
și să tot caro apă, ca să ude locul, că eră tare.
zile și nopţi întreg i, știți
“Aşa, Acu, tot săpând oi,
!
ce-a găsit la rădăcina socului ? Miră-te, neică

YL
Eră acolo cloca de aur, cu cinci pui, tot de aur.
a simtit lumea, a sburat încotr'o a văzul cu
Când

IT
ochii, cu pui cu tot. “
Da'un pui era schiap. Sa căsnit și ol să. se ție
RS
după mă-sa; dar n'a putut şi, după puţină vreme, S a
lăsat în ştolmii, ici, la gura “Măzganii.
IVE

Act, Domou' se luase cu boeri și cu slujitori după

sborul clecii şi, văzând că puiul cel schiop cade aci,
a pus lume după lume, să se sape. locul, socotind că
UN

că au căzut toţi. Da nu i- a găsit.

Atunci, â pus ochiana, după clocă: sa uitat in
su, în jos, la răsărit şi la apus.
AL

Co să vază?
Cloca sa lăsai în Olt. Si "atunci, s'a făcut apa Ol-
TR

tului numai aur. Din vremea aia, a mai rămas aur

în Olt, do prindeau Țiganii până mai incoă.
EN

Da! cloca cu puii a trecut, în vromea aceea și prin.

alto ape. D'aiu, mai târziu, găseau Rudarii aur: pe
Raciu, po Mâzgana, po Pârlita, pe Cărcinov şi po alte
I/C

ape — do strângoau chiar de câte doi galbeni pe zi.

“Era breaslă unume care se ocupă cu lucru-ăsta și a-
AS

veau şi unelte: copaie, sapă şi o blană lungă cres-

tată, să so oprească aurul pân crestături.
UI

IL întingei cu huma şi-l băgă în buzunar,

Şi d'aia, prin unelo locuri, s'a ubătut apa: ca să
BC

spele aurul, că nu puteau fără apă. |

 52
.d

Dela Cuza-Vodă insă, stuu oprit Tiganii să nu mai

Y
culeagă aur.

AR
Unii spun că, din Mâzgana, cloca a sburat la Po-
ienile Cocoanii; iar d'aci, la Fântâna

IBR
A i
do piatră. *)

IL

L
In cătunul Bătieşti, din satul nostru, în partea do
Răsărit, sunt nişte ștolmii—ridicăturido pămâut, unelo

ITY
lângă altele, gropi și maluri: parte, ca zid, parto
piatră măruntă ; iar altă parte, pământ roşu-salben,
RS
— „Mai dă prin ştolmii — se zice câte unui copil,
când pleucă cu cavrele,
„Pe aci — spuneau bătrânii — a fost odată o c/oşeiă
IVE

de uur, caro sburaso dela Rudării — din Gemenea,—

că şi acolo sunt ştolmii la „Poienele frumoase” ș și
aici, cât a stat eloca, i prins lumea un pui dal ci.
UN

Tar eu a zburat departe, departe, tocniui lu Stolnici,

pesto Argeş, .. unde tot aşa se văd săpături şi ştolinii,
— Ac de co sunt stolmiiiv
AL

“3

In vremea veche, după co-u sburat cloca, oamenii

cari n'o văzuseră, au început sto caute, Socoteau că
TR

s'a ascuns în pământ şi au tot săpat şi ridicat pă-

mănt, Asa sau fucut stolmiile crleu,
EN

La

Ali bătrâni apun că pământul prin aceste locuri

avea în el aur şi că oamenii ai nai pricepuţi puneau
I/C

la muncă po cei lesne crezături. Lo spuneau că or să

caute cloşca,
AS

ȘI iată cum:
A văzut po valea Maăzieunii mai ta deal un șanț
UI

cu iuzul 2
BC

*) (Poeta Niţă Trunreiu, din Ulubai,

 33

văzut, .
— Am
_— £! Pe vromea aceea, seabătei pe acel iaz, apa,

Y
deal
tot aducându-se şi ridicându-se până se urcă *n

R
fost robot ă mare de lume. “
la ştolmii și acolo a

RA
După co ridică apa, făcoă eropi și da pămân tul la
ca să poată aleso piatra > cea maro, într'o
grătar,
eă

LIB
arte, iar cea măruntă,într'alta. Pământul co rămân
-
îl băgă în gropi, îl mostecă cu lopata și, din mesto
cătura aia, ci-că, ieşiă d asupra aurul,
Se repeziau atunci oamenii cu linguri mari de lemn,

ITY
a |
il adunau şi-l făceau bulgări. *) i
.
RS
9. Domnul de rouă
'Prăiă odată prin tara noastră, un domu vestit şi
E

cu multo moşii şi bogății. Da, socotiți că aveă bu-.,

NIV

curio şi el ca alţi muritori, de bogăţiile şi de slava/

lui? Do unde, maică! „(6lo,
Că atât timp cât îi ziulica do mare, în toate'zip mi-
LU

sta bietul Domn numai ascuns în cămări lo cel; Doar

nunate alo caselor lui din creerii munţilor. Siilo și
noaptea şi numai noaptea putea să-și vază mf
RA

să so bucure și el de bunătăţile acestei lumii bloste=

Ci-că, nu ştiu ce păcat maro făcuse, aşa “zăroască
NT

maso poel Dumnezeu ! Dacă so "'ntâmplă să-l: tâmplă?

numai, covă, cova, lumina soarelui, ştiţi co se "n! tot își
Domnul ăsta so bolnăviă și greu, greu do i
CE

mai vonea în fire. „ar fi

__ Dar dacă ar fi stat şi el ziua la soare, cel,
SI/

fost, babo? Aa o
— Ce să fie? Erâ vlestomat ca, atunci când EI.
UIA

vedea soarele, să piară și Domnul și avorea și slava lui. )

' ”

*) Dela Neeulao Diaconescu, din Vultureşti.

BC

—
C. Răduleseu-Codin.Din trecutul nostru. - 3
 9-4
POdă NI .

Aşa, Şi a trăit el cu viaţn rânduită de Stântuleţul,

mult și bine. Până s'a "ntâniplat să-l arză
şi po el su”

Y
călcâe de focul unei imândre, Și ca
îşi trăiă viața

AR
îintr'un palat mândru și frumos de lângă
Dunăre, că
şi acolo aveă Domnul moşii.
So ducea

IBR
nouptea do petrecea şi, po urmă, ca nă-
luca, până incă nu so crăpă do ziua, eră
Domnul venit
îndărăt în palatul cel ascuns din crevr
ii munţilor.
Odată

L
însă, păcatele
lui şi păcatele mândrei,.
— De ce, babo?

ITY
Apoi, l-a pus Naiba do s'a întins la
petrecere și la
chet şi, do mult foc ce-avea, au ador
mit şi el şi
mândra, imbrăţigaţi, , RS
Sau trozit abia când se luminase de
ziuă, Și şti-
irdu-se blestemat să nu poată trii ziuu
decât în pa-
IVE

latul cel din munţi, a luat-o Domnul li

PICiOr şi.
“fugi, fugi... Să sosească cât mai repede in munţi,
până n'o răsări soarele.
UN

Nenorocul lui însă; că, pe când treceă

upa Arue-
şului, odată a răsărit soarele, Și a
pierit orlata :cu
roua cupă Tăzoure, a pierit şi sa
risipit şi chipul
AL

sfiosului Domn. S'au risipit şi palatele lui delu câmp

și dolu munte ŞI-I-S'a prăpădit și
mândra.
TR

Domaţului aceluia i-a zis „Domnul

de rouă“, că,
intocmai cu ruvua, n'a putut să rabdo
razele mândre
ulo soarelui,
EN

E ,
Ci-c:ă, atunci când petrecea cu, mândra,
âr [i cântat
Domn ul, chiar aşu ca noi:
I/C

— Porilor de dimineaţă Și=s cu murzu” de furat,

Nu pripiţi cu răvăvsat Cu şaua de căpătat,
AS

“SĂ mapucă ziua "n sat Cu mândra necununat

Și-oiu celei să zac la pati ”)
UI

*) Dela Marga Hadra Mătuşa, din Priboeni,

BC
 35
rr
u-
Despre Craiul de rouă şi despre Urieşi sunt

Y
România
nole legende şi în Romanați (A Viahuţă::

R
pitorească, p. 19): a
le-a
„Aici lu Coleiu se văd urmele podului pe care

RA
Dunăre, pentru a
durat Constantin cel mare peste
pune în legătură Dacia cu Moesia. De-aici, din va-

LIB
larg do
lea Malvei, purcede „drumul Malvei“, drum
in munți.
piatră, caro trece prin România şi se înfundă
Po calea asta veche, povestesc ţăranii din Celeiu,

ITY
se purtă Cruiul do rouă, noaptea po lună, între Du-
năro și munte; şodată, po când soi'ntorceă dovale,
apucâudu-l ziua pela locul. pe undo-i acum satul Po- RS
topino, ci-c'a 'ntins soarele, caro de mult îl căută,
numai o rază asupra lui, şi l-a băut dintr'o sorbitură.
Satunci „Urieşii“, cari hălăduiau în Malva, au
E

pornit, ca stolurile do cocori, și sau duspo alte tă-:

NIV

râmutri, şi ?n urma lor, s'au năruit dela sine, zidurile

mai
oetăţii şi toate au irosit, ca şi când n'ar fi
a
LU

fost...
$
„Cine ştie, dacă în această închipuire a poporului,
nu e răsunetul depărtat al pustiitoarelor invazii, în
RA

fata cărora, impăratul Aurelian, gingaşul „Craiu do

rouă“ a găsit că-i mai înţelept să-și retragă leziunile
din Dacia !* E
NT

10. Cătcăunii
CE

| I.
/ . Î. muze .
Căteăunii au fost din partea Țării Ungureşti. Au
|
SI/

fost mâncând copii şi chiar oameni.

Când şi când, au fost răsuflând p'aici, ca ursarii
şi zavregiii şi au fost mâncând tot co au fost găsind.
UIA

Apoi, ce nu puteău hărtăpăni : oameni, vite şi alto

lucruri, lo luau şi le duceau în robie.
BC

7
 55

Acolo, puneau pe oameni la îngrăşat, dându-le pâine

Y
cu nuci și apoi, îi scoteau pe rând și-i mâncau. *)

AR
IL.
Sau dus odată doi Români d'ai noștri să cosească,

IBR
intr'alto ţări departe, departe... pânăcând, pacatele lor; *
au nemerit în Țara Căpcăunilor. Da Căpcăunii, cum
i-au văzut, bucuria lor: ii trimeteau şila coasă da

L
lo dau şi. demâncare, bună do tot, sii so ingraşe. Ştiţi
ce? Pâino şi cu nuci.

ITY
Și au trăit ci aşa în slujba Ciipeăunilor,-vreme în=
dolungată,... până... co să vezi “dumneata ?
RS
Intr'o zi, cel mui slab dintro Români, vede că nici
pânila prânz,. tovarășul nu-i mai soseşte la coasă,
— Măi, ce să fie 2? — so întrebă el mirat. Apoi, mai
IVE

aștoaptă ce mai aşteaptă, o zi, doui, nouă, până își

iea omul nădejdea: ”
— E, măre! Eu l-aştept şi el, cine ştio decând o fi
UN

scăpat d'aici și s'o îi dus îndărăt în ţara noastră!

Și so punv po gânduri. Da Căpeăunii îl hruncau
sdravăn. Intr'o zi, când văzură că s'a iînurăşat şi Ro-
AL

mânu-ăsta, hai să-l mănânce și po cl; că îluilalt îi

făcuseră de petrecaniv.
TR

Il imbată și-l due intr'o odaie intunecoasu, N'aveă

nici ferestre, nici nimic. ”
EN

Bietul Romin nici nu ştia co e cu cl, nici pu ce

lumo e. A avut noroc insă că luase la el iasca, amnarul
ŞI cremenca şi scăp: ără odată. Atunci, co să-i vază ochii,
I/C

mamă ? In cuie, prin colţuri şi po jos, numai capete

de oameni, or oameni întregi spânzurați, or carne do
AS

sumâni tăiată şi pusă în cârliue,

UI

*) Dela Niţă Vasil» din Piatra, cot. Stoeneşti,

Variant» în colecţia mea da legende, vol. | paz 92.
BC
 . - , 4
| „7
a | |

Y
Co să facă bietul Român? Vede o ghioagă cu câr-
iar la un colţ, un moşo-

R
lieo
2 ] pusă după uşă,po în cuiu, ? . %

roiu da aur.

RA
— Hi! Pâna acu mi-a fost!'Se gândi bietul Român.
și încopu să plâugă cu foc. Apoi, mai veninda-i 1-

LIB
“nimă, luă ghioaga do-fier şi so: dete 'duă uşă; iar
când intră Citcăunul înăuntru să-l omoare, îl lovi
puternice cu ghioaga în cap şi-l deto Jos.

ITY
Pe urmă, cum văz po Cătcăuno lungit şi fără viaţă,
îşi umplu sânul de aur, cât putu şi plecă.
Merse şi merse, tot numă 'ntr'o
RS fugă, încotr'o văzu
cu ochii până sosi, știți dumnoavoastră undo ? In țara
piticilor.
Aia, cum îl văzură, bucuria lor.: — IIai, mă, să-l
E

oprim la noi. de sămânță, să avem şi noi oameni mari,

NIV

daici inainte. €
Şi cu voie, fiiră voie, îl opresc și îl însoară cu 0
fomeio viduvă d'ale lor.
LU

Aşa. Acolo, el so ducea prin pădure şi aducea iier-

buri, nevestei, do mâncă şi tot așa mâncă și el că,
cu d'asta so hrăniau oamenii p'acolo.
RA

După un an, au născut n copil. Iar dnpă un alt

„an, când copilul eră ciit un pitic d'ăi mari, co să
NT

vezi dumneata ? I-s'a făcut un urât aşa de grozav,

şi-un dor dWacasă,, că nu mai putei răbdă acolo.
CE

Da, pe undo' să treacă în Para noastră ? Că în mar-

ginea ţării piticilor, cra o apă mare, mare, po care
n'o putei nimeni $ o treacă. Doar avei nişte pâăpuriş
SI/

po d'usupra.
Românul nostru, tot dându- -şi cu gândul fel şi chip,
UIA

ştiţi ce faco? Când se mai duc în pădure după ră-

dăcini, faco un snop de papură şi încalecă po el şi
aşa, într'o zi, încearcă să vadă dacă o putei trece
BC
 5S

când o fugi, Atunci, spre bucuria lui, vede că snopul

Y
pu-l duce la tund. Şi aşa, intro noapte, se găteşte

AR
da plecare, işi leagă banii Dine la brâu, că-i avea tot
la el, încalecă po snop şi o porneşte pe d'asupra a-
pei. Du-te şi du-te.

IBR
Da simte Pitouiea aceia care-i eră nevastă! Dă do
veste la pitici şi pleacă după bărbatii-său, Inaintea
lor, mergea o ciițăluză cure tot: chifnia moreu, decâ-

L
teari îi mirosiă urma, Femeia, după ci, cu copilu

ITY
brate.
Aşa. Și a mers cățăluşa chifuind pânăla marginea
apei celei mari și acolo a stat, Mirosia doar spro apă
RS
și nu indrăzaiă să iutre.
— Săracul homân! Sa inecat de focul nostru.
IVE

Da când şi-aruncă ochii pe celalt. mal, unde abia

se zăria, Văd pe homân care fugea de-i sfărâiau pi-
cioarele,
UN

Munci, femeia, amărătă foc, îşi ia copilul de pi-

cioaro şi-l spintecă în două, fără pie de milă. Apoi,
aruncă o parte, în mare după Român, iar o partie o
AL

opreşte cu:
— Na, că o purto ou mea şi una, a ta.
TR

lar Românul a ţinut tot o fură pânăla (ara lui șia

la casa lui, unde a găzit novasta făcând nuntă cu alt
voinic. Atunci s'a stricat tot cheful petrecerii şi omul
EN

le-a povestit tut co a văzut în Tara Câtciiunilor. *)

I/C

11. Uriaşii
Uriaşii aia erau nişte oumeni înalţi, de douăspre=
AS

zece palme, Mâncau oameni și erau aşa «de puternici,

. . po . . .
“că-i luau în poală po aştia ai noştri,
UI

*) Dela Ghită Maria Țufi, din Pribo»ni,

BC
 39 a

Y
Spuneau ăi bătrâni că, de mult, pe fata Pietrei,
aici la noi, au fost niște Uriași grozav de mari. *)

R
RA
s

- | 12. Lacul lezerul

- — Cât e de adânc, moşule, lacul ăsta *— am îu-

LIB
trobat intr'o zi, pe.un cioban. Era bătrân, bătrân și
sprijinit într'o cârjă. Oare, cât ai stat dumneata pe
aici, n'ai cercat să-i afli adâncimea ?

ITY
— Apoi, ziso moşul, n'am mai încercat, măi taică ;
că mi-ar îi fost truda geaba, Ce nu ştii tirişenia?
— Nu, moşule. Spune-o,s'o ştim şi noi.
RS
— Apoi, mi-a spus și mie moşu-mou că „pe vromea
„când eră el băeţandru—e mult d'atunci, s* a cercat un
E

"ciobun -alban să afle adâncimea lozorului. b a, socotiti .__

NIV

că a fiicut vr'o ispravă, Domnule ?

A pus el pe ciobani de au tuns toate oile, toate
- miorile, toți mioii, toate sterpele şi toate: mânzările.
LU

Şi din fiecare lână au facut câte-o funie şi le-au dus

pe toate la stână.
A legat pe urmă toate funiile una de alta şi, din
RA

ole, a făcut o funie lungă, lungă, cât toate zilele Și,

de unul din capetele funiei, ciobanul alban a legat un
NT

burduf cu bolovani şi i-a dat drumul în lac.

Da! s'a dus bolovanul spre fund, s'a dus, sa dus
până sa desfăşurat toată funia; dar de fund tot nu
CE

i-a mai dat.

Când a văzut aşa, foc s'a făcut ciobanul. Şi tot
SI/

amărât a stat până a închis ochii, că na putut să

afle ol cât o de adânc Iezerul, E
UIA

*) Povestita de Niţă Vasile, din Piatra.

Variante în colecţia: mea de legende, tradiţii: și amintiri istorice,
vol, Î, pag. 25—u !
BC
 -L0

Și când a trecut la cele vecinice, a dat fiilor săi,

Y
ca moştenire, funia şi a lăsat cu limbă de inoarte, cu

AR
poruncă strajnică, blestem şi legătură ca, în primă-
vară, feciorii să îndoiască funia, cu :âna din vara

IBR
viitoare şi cu eu, așa inădită şi lungită, iarăş să caute
fundul lacului, |
Da feciorii nu i-au ascultat dorinţa. Iu loc să în=

L
doiască funia, au pus-o po trei măgari —că aşa ora
de maro și de grea— şi au dus-o de au vândut-o

ITY
la Piteşti,
“Si aşa nu Sa putut alla adâncimea lacului; că'o
rămas aşa de pe vremea «Jidovilor. RS
Da pe feciori i-a ajuns cu toc blestemul ciobanului.
Feciorul cel mare s'a indrăgit. do o fată; dar ca s'a
IVE

maritat fără să-l mai aştepte şi atunai Măcăul — do

mult amar— s'a aruncat in lac şi s'a innecat, .
Po feciorul cel mic l-a ajuns un too şi mai „Sro-
UN

zav : un vârtej i-a luat mioarelo şi i lo-a aruncat în

Iezer; iar feciorul, de mult foc, şi-a luat lumea în
cad și... nu i s'a mai ştiut do urmă.
AL

„De-atunci, vezi? —-ziso moşul— nimeni nu mai

cearcă să afle fundul lacului, că o foc și blestem
TR

13. Jidovii și Cetăţuia

EN

Piscurile *) acestei sunt făcuto dv trei fete do Ji-

I/C

dovi. Cum ?
Au adus câto-o poală de nisip dela mare. Aşa erau
do huidoşo şi voinice şi uriaşe cii fiocare, cu câte-o
AS

poală de nisip, au durat tâte-o ridicătură do acelea *).

UI

”) Din dreptul gării Schitu-Goleşti,

” Vorestită de factorul poştal din Schitu-Golesti.
BC
 „|

14. Jidovii şi potopul

R Y
Când a dat Dumnezeu potopul cel mare, a înnccat
po toți jidovii. Dar tartorul lor, voind să fio mai tare

RA
decât Atot puternicul, s'a. apucat sdravăn cu mâinile
de torţile cerului — cu gândul că o“să stei acolo

LIB
“atârnat până s'or potoli Ploile. |
Dar nu i-a ajutat Sfântuleţul. Că, să vedeţi co*s'a
întâmplat :

ITY
Când sau împlinit patruzeci do zile, Noie.a trimis
po corb să vază: s'a luat apa de TA pământ Corbul
până atunci eri alb colilie. RS
„Dar dacă s'a dus corbul, dus a fost; că s'a apucat
de hoituri şi îndărăt n'a mai venit.
Atunci, Dumnezeu a trimes pe porumbiţă. Ba s'a
E

dus. şi a găsit, po un munte înalt, apa trasă devale,

NIV

si po corb mâncând la hoituri. A venit și a spuslui

Noioe: *
— „Cât o do alb, atât să fio de ncaru“ —l-a bles-
LU

tomat Noie po corb şi aşa a rămas. „Da oameni ai

văzut tu pe muntele-ăla ?
RA

*— Nu, Doamne! — răspunse porumbifa.. „Nam vă-

zut decât un singur Jidov, tartorul. Era cu un picior
în munte și cu altul, în celalt; iar cu mâinile, se
NT

ţinea zdravăn do Lorţilo corului, |

— Aşa? —a zis Noie și s'a rugat lui Dumnezeu,
CE

caro a trimes un roi do: muşte pela ochii jidovului. -

— „Oleu-leu“ a răcnit tartorul și când a dat să so.
apere, i-au scăpat mâinile „do po toartelo cerului și a
SI/

căzut în apă do s'a innecat şi afiicut talazuri do s'au

cutremurat temeliile lumii. ”
UIA

Do atunci, s'au slins Jidovii ”).

Var. în col, de legende. vol. |, p. 3l. i

BC
 A Sa -
15. Jidovii şi oamenii-ăi noui

Y
AR
Jidovii ăia erau grozav do mari şi 2şa do năpraz-
„nici, că, atunci când au ieşit oamenii ăștia nouii, ai
noştri so ingroziau și fugeau do rupeau pământul, la

IBR
vederea Jidovilor. N
Da, s'a iotâmplat odată că un Jidov rămăsese orb
i sta la marginea drumului. Văzându-l în starea asta

L
nişte oameni diăștia prinseră curaj și trecură pe

ITY
lână el, |
Jidovu atunci îi simţi și începi să arăiască citre
unul din oamenii noştri: RS
” N
— Mă nepoate, ce eşti tu?
— Ce să fiu? Om dăştia nouii.
IVE

— Asa? Ta dă-te mai încoă: să văz şi cu cum

sunt oumenii.
„* Atunci, omul, co să facă? Chemă pe ui lui şi ăia
UN

so sfătuese co so sfătuesc, apoi, văd acoleă în apro=

piere, un drug:de fier, tare ros. L-a dat da dura,
l-au ridicat, huţupuindu-se cu. un mansenlie și l-au
AL

dat cu un cap în mâna Jidovului.

— Iată-ma, Jidovute!-Sunt cu —a strigat omul
TR

de lângă dru,
Jidovul pune atunci :nânu pe drușe, crezând că pune
EN

pe-om. Il ridică în sus, numai cuo mână,il dă da'a

susulica, îl prinde iar în mână —sişa cum cră el do
orb — apoi îl face fărâme şi arâiezte:
I/C

— Mă, mă, mă! Da slabi sunteţi voi, oamenii ăştia

nouii !...
AS

Vezi nepoata ? Asa de năpraznici şi do tari crau

Jidovii *), '
UI

Anzită dela Miciţă Păun din Vierus,

BC
 45
,
16. Jidovii şi ploile

R Y
Jidovii erau grozav de mari. N'ai văzut dumneata
măselele siisite pe Sparta, în Crivina şi po Ciilianu?

RA
Da mâinile, or -/luorile dela picioare? Te iea groaza
când lo vezi!

LIB
Jidovii ăia, când se intâmplă de nu da Sfântuleţul
ploaie, pentru păcatele oamenilor, știți ce făceau?
S'apucau de strângeau pământul, cu lopetile, în şo-

ITY
mâldogie inari şi, po locul rămas după ce sv strân-
seau brazdele strânse în șomâldoaie, îl arau şi-l să-
mănau, că eră mai moale. Or fărâmau movilele strânse
RS
-și apoi intindeau pământul cel mărunţit şi-l sămănau, “
Iar când nu puteau izbuti aşa, luau tinichea, tablă
E
și făceau din ca nişte ciuro grozav de mari; ciirau
cu cazanele apa mărilor. şi-a izvoarelor și, când nu
NIV

plouă, ştiţi co făceau? -

Ca să-i arate Atotputernicului că ei sunt.mai tari,
stiau apa în zăzduf, aproape do bolta cerului, o pu-
LU

neau în ciure și începeau să coarnă do ploua pe pă-

mânt, întocmai cașicând ar fi plouat Dumnezeu din cer.
RA

Văzând Atotputornicul unelo ca astea, s'a cercat

fel și chip să-i prăpădească şi n'a putut. Atunci, a
zis: „Co-o fi o fi!“ și a dat potop să prăpădească
NT

Wtoată lumea, că aşă maveau cumsă mai seapo Jidovii.

Da ei, socotiți că s'au lăsat? S'au apucat sdravăn
CE

cv mâinilo do toartele cerului, stând cu picioarele po

munţii cei mai inalti. '
fost. Că Dumnezeu, când -
SI/

„Da, pânii atunci le-a

văzut cum 50 impotrivese ci puterii lui. şi că or să
- scape neinocaţi, odată a trimes un stol de lăcuste şi.
UIA

muşte și băzăuni pela ochii Jidovilor și i-au ciugulit

şi de mâni. Atunci, ci nu sau mai putut ţine și au
căzut cu toţii: băltac! în ăpă.
BC
 Li
!

- Aşa s'au înnccat jidovii și d'atunzi li-su stins să-

Y
mânţu de pe faţa pământului; iar Dumnezeu pedep-

AR
seşto totdeauna, pe cei păcătoşi, cu secetă, în tot
vacul și nimeni nu-l mai împiedică).

IBR
17. Jidovii și culele de bani 7
Inainte de a li-so stinge sămânța, Jidovii au făcut

L
siipături adânci și au lăsat cule do bani, în pământul
nostru, Şi unii trăesc şi astăzi, ascunzi nevuzuţi do

ITY
nimeni lingă grămejuiu de bani amonisită de vreun
biet creştin; iar' când dă cinova să puie mâna po
mişună, «idovii sperie pe RS orcine, de nu so poato
apropiă :
— Fugi, mă! so audo un glas, că bani astia nu
IVE

sunt ai tăi. -
— Dar ai cui? |
— Ai lui lon Badea Radu, |
UN

Aşă a pătit şi fociorul unui bogătas de pela noi.

Pouătaşul, in viaţă, fusese cupit nevoio. maro — de
und să taio fierul cu fierăstrăul. Și po liu-său îl
AL

crescuse numai în crailicuri, că avea do toate, iar

la moarte-i, uncheaşul lăsase nouă magie de aur:
TR

— Uite, fiule! Nu-ţi dau altă grijă, decât să mai

agoniseşti o mâglă, ca să faci zece, ,
EN

Aşă a zis și a inchis ochii: iar feciorul s'a pus po

choturi, cu nădejde că ore bani, la mișurzii..
Da =e duce intro zi, să-l ica: ”
I/C

— Fugi, mă, Vaci! — se audo un glas — cu banii

ăștia sunt ai lui Ion.
AS

— Caro lon, mă?

— Ion Badea Radu.
UI

*) Dela Ghiţă Marin Țulă din P'ribeeui.

BC
 d
,

Atuaci, fociorul, insloc să-şi ea inima în dinţiși

Y
să puio mâna po bănet, or să cheme po popa să facă

R
vr'o slujbă, ştiţi co faco? Cheamă vecinii şi, tromu-

RA
rând vargă, ica banii do-i vâră în niște Jobe pe cari .
le scobise prinăuntru ; apoi, lo dă: drumul pe-o apă

LIB
“mare, după ce lo astupă la locul scobit.
Aşa. Şi lobele so duc, ştiţi pâuă unde? Până în
dreptul unui sat unde eră un om bogătaş pe care-l
chomă chiar Lon Badea Radu. Ala opreşto 'lobele, lo.

ITY
duce în curto şi lo pune să se usuce. Apoi, punosă
lo spargă şi... să-i ia ochii aurul, când îl vede.
RS
li îngroupă și cl lângă gărliciu; da ia din bani
atâta câ! puli să facă un han mare să ospăteze pe
toată sărăcimea, fără plată. Si-i mergea bine hanului
E

şi toată lumea zicea: „bodaposte!“*

NIV

Da, când vru să so mai ducă omul la bani, s0c00-

tiți că putu ? Că, apucă să pună mâna pe ei şi-i
ieşi înainte o ârătare, o namilă înaltă do vr'o > doispro-
LU

zece stânjeni. . Sa ,
— Nu pune mă, mâna. )
— Do co? — zise Ion Badea Radu! — Nu sunt
RA

banii mei? Ă
— Nu. Suntoai lui Ion.
NT

— Păi,nu sunt ou Ion?

-- Nu ești tu, ;
Și atunci, Ion Badea Radua fugit şi nu s'a ales
CE

decât ou hanul cela pentru sărăcime, din banii gă-

siți in lobe.
SI/

lar la han, a sosit să ceară de pomană și feciorul

bogătaşului caro făcuse odată nouă mâgle de aur; că, |
UIA

așa e lumea: cât ai, toţi abia to văd şi mândrilo

to-ar băgă în sân; iar când nu ai nimic, nimeni nu so
mai uită la tine, vorba cântecului:
BC
 ji
6 ,
Cât fnse ocaua plină, „Dar când tu la jumiitate,

Y
Mă ţinu mândra pe mână; Mă dete mândra la spate...

AR
Pee
aere ee ea o Ne

Și lon Badea Radu, cel cu hunul, l-a primit şi pe

IBR
acest fecior. | ! ,
„La banii piziţi do Jidovi şi incuiaţi, ci-că tot poţi
pătrunde uneori;da cu iarba fiarelor, nu cu altceva

L
Şi ştii cum o găseşti? Cauţi brazda do fân în caro
fără să aibă ştoilleci, or buturi, or moşoreaie, su

ITY
rupe coasa când tragi la poloage. Apoi iei finul acela!
şi-l dai p'o apă: o parto o să apuce la vale, iar alta
RS
indărât. Cea caro apucă îndărăt esto iarbu fiarelor:
„0 iei și o bagi în palmă, după ce te-ui crestat cu o
ciochie, apoi laşi sii se vindece acolo şi să crvască
IVE

carno pesto va.

Și cu iarbu fiarelor în mână, sparzi și lacăte —— ur
cât do straşaico ar îi —,și poti sa iei și din banii
UN

păziţi do-jidov, că utunci nu mai ești slab de cos

ticuțo.*).
AL

18. Legenda apei Strigoiului

TR

Apoi, trăia odată, demult, demult, de când cu Lii-

tarii, trăiă, suz= po muntele Doldu, ua ciobun cu to-
EN

varăşii lui, Și, cât îi ziulica de mare, doiuiă măudru

din flucrul lui fermecat, doiniă, mire, că si apele,
parcă ascultau la cântecul lui. ar ciobanii ceilalți și
I/C

oițele sedeau neclintite, la auzul viersului caro alu-

necă așa.cum alunecă undele din izvor cristulin.
AS

*) Auzit tu Saripeeşti, com, Beleţi, dela moș Gherghe Hadra—

po când eram mai mic,
UI

Varianti tn „en Crranză”, au, VIL No. Gr. (idvii si culte

deo bani). !
BC
 AT

Y
« Da, în vreme.ce cântă ciobanul, gândul îi sbură
departe, în vale, lao căsuţă albă cu prispa pome-

R
stită frumos, acolo unde trăiă Ancuta, viaţa:şi inima

RA
lui, adevărata Ilcana Cosinzeana munţilor.
Pentru ea trăiă Neagu, că așa-l chemă pe ciobă-

LIB
naşul nostru. Măre, ce-ar fi fost viata lui, rămas do
mic fără părinți și fără rude, dacă n'ar îi fost An-
cuţa şi oitele lui dragi ? ia
Şi trăia Neagu cu nădejdea că, odată şi odată, o

ITY
s'o tacă fericită.
Da, u putut sărmanul ? Că a păţit ca omul ce cântă
RS
şi azi, amărât de câte necazuri îndură pe lume:
„Cine are noroc, are „Dar eu samăn busuioc
,
E
„Pune piatră
A şi răsare; „Și nu răsare deloc ie

Soarta nemiloasă nu l-a lăsat pe Noagu; că, îl

NIV

iubia fata, îl iubia cu foc... dăr părinții ei p'au vrut.

să auză. Ei, vezi, erau bogaţi și, nici în ruptul ca-
pului, nu şi-ar fi dat fata după un cioban fădi pă-
LU

rinti şi sărac, fără altă avere decât fuorul dela brâu

şi oiţele, Ia | .
RA

"Cât nu s'a rugat fata să lo înmoaie inima?, că ca

Diata, nici zestro nu cercă: dela părinţi, numai s'o lase
să ia po cinosi-cră drag: a
NT

— De cât cu galbeni la gat Mai bine cu gâtul gol

Și cu bărbatul urât Şi cu bărbatul 7narerhiol,
CE

Cât nu s'a rugat şi Neagu, cât nu sau rugat ve-

cinii! Dar goaba a fost toată ruga și toată truda lui,
SI/

Părinţii fără sufleteau logodit pe Ancuţa cu un om

bogat dar văduv din satul vecin.
UIA

Şi ciobanul, săracul, nu ştiă nimic şi-şi cântă îna-

inte suterinţa și durorea pe vârful muntelui; tot cu
nădejdea că, poate, poate, bunul Dumnezeu o în-
BC

duplecă po părinții fără sullot şi i-or da po Ancuţa.

 48

Da, iatr'o zi, iată că ciobanul Florea care nu şti

Y
co so petrece în suiletul'lui Neagu, se duce dovalo

AR
în sat, să ia sare pentru oi; allă de cele întâmpluto
și vine fuga în munto: , ,

IBR
— Noagule frate! Noi stăm aici și, în sat, e nuntă
mândră.
— Păi, cino se mărită?

L
,
— Ancuţa!”
Ii! Par'că ceva s'a rupt din inima lui Neagu, A

ITY
ţipat odată puternic şi a luat-o nebun po coasta cea
repede a muntelui. Și doar un glas, parcă so auzia:
RS
— Sărac copil ul muntelui! De-acum, nai &ă mai
'auzi tălăngile oițelor tale atât do dragi; pai să mai
priveşti zarea unde soarelo îşi trimeto razele aurii,
IVE

- „Flucrul şi buciumul: tău nu sor mai auzi prelungîn

liniştea sării. Și numai amărâciuni şi dureri ai să
"uşii, do acum înainte, că tu mai cunoscut lumea
UN

așa cum e, Visurile ţi-s'au spulberat, iar vieața ta o

fi moarioa do acum“,
“7
AL

Au trecut, deatunci, trei săptămâni și de Neagu

nu so mui auziă nimic. Doar când şi când, sara târziu,
TR

se auziă, po munte, câto-un țipăt ascuţit de Pasăre co-

bitoara care, par'eă vorbiă de soarta tristă a lui Neareu,
EN

Da, iatr'o zi, se auzi că ela murit, după ce. mai

întâiu, înncbunize de durere si, ata nebun, rizbătuze,
căutând pe Ancuţa, munţii, dealurile si văile.
I/C

Trupul lui fu inmormântat în biserica din sat și

nimeni nu l-a plâns, vorba ecca:
AS

- „Ca mare tată, nici mumă,

„Par ar fi născut «lin spini i
UI

„Nare fraţi, are surori

' „Parca e născut din tori ș *
BC

Și nici alto zudo n'aveă, sarac copil al muntelui!

 19

Y
Dur duhul lui Neagu venii, în toate. nopţile cu lună

R
şi nu lăsă în pace po “părinţii fetei, ca să-i -facă să
priceapă nelegiuirea. Pe lângă căsuţa albă, cu prispa

RA
pomostită frumos do mâna Ancuţei, venii Neagu și
plângei cu hohote, plângei viaţa şi visurile lui pier-

LIB
dute, că nici în mormânt nu-l lăsau sii doarmă.
Iar după câtăva vreme, tot satul ştiă că la casa
albă din gura văii, vino Strigoiul şi se plimbă şi of-

ITY
toază ; ba unii din sat, fălindu- -se chiar, spuneau că.
l-au şi văzut,
Și bine nu s'a» ales de părinţi fetei, cii multă vremo
RS
s'a. furişat strigoiul po acolo.

A trecut mult atunci, că s'a uitat aproape şi po-

E

vestea pe caro abia o mai ţin minte câţiva bătrâni.

NIV

Și pe locul cu căsuţa cea albă a Ancuţei, acum

creşte iurbă și numai greerii no spun, prin ţârâitul
lor, povestea strigoiului. Iar pe lângă casă, se scurge
LU

deatunci râulețul Strigoiul care, văzut do pe culmea

dealului co stăpâneşte valea, ocolind şi șerpuind,
par'că no spuno suferințele prin care a trecut ca să-și
RA

croiască un drum priatre dealurile cari-și dau în-

tâlniro aci. |
NT

Și staroa lui singuratecă și locul pe unde-şi poartă

undele spun tuturor povestea tristă a Strigoiului.
CE

19. Românii
SI/

Apoi, măi nepoate, noi Româtit no tragem dintr'o

noleapcă şi iată cum:
Intr'o ţară depărtată, incolo spro. Apus, o fată a
UIA

născut doi copii. Ca să nu i so aflo fapta, i-a vârât

într'o scorbură do pe pământ. Și so ducea, când şi
când; pela ci şi so uita în scorbură. Copilașii erau
tare frumoși şi avoau ochii negri şi ziceă neloapca,
BC

plângând şi cântând cu foc de dorul lor:

„C Răduteseu-Codiu.—
Din trecutul nostru. | . 4
 50.
_ —: Ochi nezri «din buturiciis!

Y
Să vă due acas mi-e Iricii,
Să Vă omor, HU mă "titres

AR
Apoi, fiindu-i teamă că o vedo cineva, i-a lăsat
acolu, singuri, singurei și aşa i-a găsit în scorbură o

IBR
lepoaică.
Fiarâi i sa făcut milă: i-a hrănit cu lapte din ţâto
şi i-a înarijit până când cei doi copii s'au făcut mari.

L
Atunci ci,tot luânil seama lupoaicii, au încoput să
se dumăie, acă când pusese tacru” pe strachină:

ITY
— Bine, mă! Co mama ne o ăsta? Nu vezi ci nu
seamănă cu noi? ]lai mai bine să-i facem de pere ecunie, .
Şi au omorât-o. , RS
„Act, po unul din ci, il chemă Rom. Sau învăţat,
amândoi să facă la sanţuri. Da, pe când Ineră lorm,
IVE

la un şanţ frumos, frate-său, n'a avut do lucru? A

"necput să sară peste cl, să răză şi să i-l strice.
Atunci Rom s'a făcut foc: a inceput să so mince
UN

'n cuinie cu frate-său și, delao vreme, a luat o piatră

si i-a spart capul.
Aşa să piară toți cari-ar mai sări peste şanțu-
AL

rile mele! — a stricat el.

Și din Bom, băiatul nelenpeei ăleia, sa întins, cu
TR

vremea împărăție mare, de a stăpânit şi paici. Ba au

venit si oameni din (ara aia, din neamul neleapeci,
EN

de stau aşezat pela noi. |

Şt, tot d'acolo ne traem şi noi homânii, aia sunt
unii homâni rui ca lupii, iar alţii nu cunosc și nu
I/C

răsplătose “cu bine, binele ce li-se fure. Şi tot daia,

mit rabdă Românii, în ruptul capului, să li-so calco
AS

hotarele, or să le cotropească cineva piimântul co li-so

cuvine“). ! ”
UI

*) Dela Preotul Dimitrie loan din Fureşti,

BC

Nota. O ascmmiinare, mici, cui lezenda Introiierii Numeri” intro

dusă, pare-se, în popor pe cale literara.
 Y
50. De când'e Mânăstirea Nămăești

R
RA
„E, ho... Do mult, te mult, de când încă nu veni-
seră 'Tiătarii prin locuiil6 astea, trăiă un cioban, care
"și păştea turma de oi, sus po piatră, și- şi ducea viaţa

LIB
liniștită și cânta din caval ziua şi noaptea, aşa de
mândru, că te socă la ficaţi: iar oile, săracele, as-:
cultau de ciobanul nostru cu la ocenie: nu se depăr-

ITY
tau prin păduri să le mănânce ale jigănii, ci, cumii
auzoau cavalui, se strângeau ciopor pe acolea şi păş=:
teau, că oră iarbă destulă dela Sfântulețul. Şi ora
RS
mulţumit ciobanul, că nu trăia cu grijilo do azi când
so cântă, uncori, cu foc;
E
NIV

De-aș trăi ca brazii *n munte, Dar trăese ca plopi n vale,

Naș aveti supărări multe ș Supirarea men e mare.

D'a, într'o noapte, po când dormiă po piatră, “iar

LU

turma i-se odihnii, păzită do dulăi, iată i-sc arată în

vis o fecioară şi-i zice; | |
— Scoală, ciobane! Scoală; nu mai dormi. Scoală
RA

şi sapă în piatră, că sub tino vei găsi o bisericuţă;

iar în bisericuţă, o icoană mândră, mândră și făcă- :
NT

toare de minuni. Și, cum vei gisi-o, să.toapuci cio-

.
bano, să faci, aci,-o biserică în lege, biserică a Fo-
cioarci Maria. Şi Diserica aceia vu [i isvor do „viaţă -
CE

şi de tămăduire. a
a

— Da cine oști dumneata ? — o întreabă ciobanul

SI/

caro, aşa în vis, tot so speriase. do aşa arătaro și de

colo co-i spunea. .
UIA

— AMlă, omule, că sunt Maica Domnului şi că pen-

tru binele tău şi al neamului românesc am venit. Ca
să fio bine de voi, ascultă-mi, ciobane, sfatul și sapă
unde ţi-am zis şi clădeşte biserica, .
BC

4
 2

Aşa a mii grăit fecioara și apoi a pierit, ridicân-

Y
du-se la cer, intr'o lumină orbitoare. ”

AR
lar ciobanul, cum so desșumeni, ţin minte visul
cel minunat și, crezând cu adevărat că o la mijloc
puterea dumnezeiască, chemă pe 'bitrânii din sat, la

IBR
sfat şi le povesti visul.
„ȘI oamenii toţi, atunci, bătrâni şi tineri, fâcură ru-
ăciuni către Atotputernicul şi se apucară de lucru.

L
va a

Sapă -şi sapă, în piatră, Şi. minune, Domnule. Au

ITY
găsit aci o mică peşterii și, in peşteră, o icoană,
Şi dacă văzură aşa, săpară inainte și durară frumos
biserica, aşa cum a fost înainte do răsboiul cu.Nemții.
RS
Și o zugrăviră mândru şi puseră icoanu la locul do
cinste. . .
IVE

Şi multe minuni a tăcut icoana aceasta şi po mulţi

a tămăduit ea și izv orul do aci.
lar atunci când, din pricina tunurilor vrăjmaze, bi-
UN

serica a fost diirămată şi odată cu ea şi chiliile din

prejur şi totul ars, do nu se mai cunoştea, po unelo
părţi, nici locul undo au fost elădirilo făcute dv oa-
AL

meni cu frica lai Dumnezeu, numai icoana Maicii

Domnului, icoana pe caro a srăsit-o ciobanul în piatră,
TR

atunci inainte do venirea 'Tâtarilor, u scăpat neutinsă,

Vezi dumneata: Nu sa putut atinee tocul spurea=
EN

tilor de icoana Născătoarei do Dumnezeu.

Si acum, uite, dacă ne-a ajutat Sfântuleţul să vedem
facută la loc mânăstirea, au pus iarăş icoana Ia locul
I/C

de cinsto *),
pa
AS

*) Povestită do un sătean, cu prilejul tărnasirei mânastirei Nă-

miești în D018, Biserica, “darămată ude rizboiu si prapidita cu toata
odoarele ci, a fost reziditi prin osteneala Maicii Domnica [atni=
UI

trecu,
Asemenea sau reeludit şi ghiliile, — Nu se cunnaste anul zidirei
bisericii, Desprn schit ss vorbeşte In acte din re. XV-lea,
BC
 53

21. Tătarii

Y
„.. Ile, ho..: 'Tătarii, nopoate, erau grozav «lo fioroşi”.

R
și do cumpliţi. Când vedoau că ni au alt chip

RA
să răpuio po Români și-să le stăpânească ţara, știți
co ficeau ?

LIB
— Ce făceau, unchiule?
— lată, Scoteau din sân căto-un ristob şi-l: dedoau
homânilor să-l citoascu. Oamenii so strângeau ciopor

ITY
şi so uitau po ristob. Acolo, ce socotiți că eră scris?,
Eră pus negru pe alb, aşa:
— "Țara în caro s'o găsi-copacul alb şii piatra băl- RS
țati, esto a 'Lătarilor. 4
— Asa 2
E
— Aşa, | !
— Apoi — ziceau Românii — Duceţi-vă la ţara aia.
NIV

Co căutaţi aici?
— Ba noi am venit aici. -
— De co? !
LU

— Păi, ia urcați colo po coastă.

— Şi urcau. ' j
— Vedeţi copacii ăia albii? E
RA

Şi le arătau mestecenii.
— Ii vedem. IN | -
NT

Po urmă, lo ziceau:
— a mergeţi acolo, spre răsărit, în apa “Prahovoi,
Mergeau.
CE

Se plecau Titani, luau pietre vărgate in mână Şși

lo arătau ]a ai noștri. .
SI/

„— Cum sunt pietrele astea, măi ? Nu sunt bălţato ?

— Ba sunt. .
UIA

„— Apoi, vodeţi ? Asta oste ţara noastră,

ȘI,n cu mare >greu, » îi urniau
4 uniiĂ Români, , po 'Tătari 3
din pământul ăsta. | '
BC
 .

Când veniau şi se așezau aici în fară, lo plăcea să

Y
trăiască mai mult pe dealuri. Apoi, pe acolo, fiind

AR
pământul prea lutos şi humos, îl arau cu plugurilo
—punând, de multeori, şi oameni dai noștri să tragă
la plug —- şi gliile lo strângeau do lo fiiceau movile

IBR
mari, în ohip de cuptoare şi le dau foc. Le ardeau
şi po urmă, le risipeau — imprăştiiadu-lo deopotrivă

L
“pesto tot locul'arat. Aşa» pământul so făcea bun do
hrană şi ei îl sămăuau cu mciu. | -

ITY
Do multeori însă, au rămas multo movile nefără-
mat cum so văd “şi azi, la coada Purcăreţii și în
— e
alte părţi. RS şomâăldouiele si bolu-
Dela 'Tătari au rămas deci,
vanii uriași.
IVE

1Jneori, pela movile dastea, joacă comori ; dar când

caută oamenii, găsesc cărbuni de lemn.
Aşa au fost jucând în dealul mare din Vultureşti,
UN

la liroapa lupului. Dar acolo, zadarnice au săpat ou-

menii că au făcut scochini mari, — dar nuu găsit
decât cărbuni.
AL

"Pot din vremea Tatarilor, sunt rămase până azi u-

nelo gropi cari au fost largi în fund și strâămpte la
TR

guri, In elo cărau Românii nostri tot co aveau — i

tunci când sălbaticii ăștia îi fuciau să iea ochi do
EN

fiară. *) o s

! HI.
I/C

Miigurile-alea, făcute din multe slii, de pe deal,

sunt făcute do 'Tătari, ca să se pună drept ele, să
AS

nu-i poată bate nimeni. |

Lângă movile, făcuseră şi sropi în dos, că nu știau
UI

din cotro vine primejdia. -

BC

preutul Dum, Lean din Fureşti, --(euur. Ibbresti) Muscel,

*) Dela
 DD, „7
J ,
Tătarii mâncau mult meiu. Ca să-l cultive bine,

Y
arau dealurile, strângeau gliilo movilo şi pe urmă le

R
ardeau, că, înainte de arătură, era pământul clisos.

RA
După ce-l ardoau, îl imprăştiau peste locul ce tre=.
buiă sămănat şi apoi îl.arau. | !

LIB
Aşa sunt brazde dastea prin multe părţi. Sunt ŞI.
la noi, po dealu' Mârtieştilor, pâvăla coada văii Bra-
dului.
După ce au plecat Tătarii, au crescut

ITY
mesloceni.
inaiate cra pământul slobod. VI -

po
RS
|
După co au fost izgoniți din partile astea; 'Tătarii
s'au dus spro Răsărit,în pustiuri, unde le-o fi fost
E

culcușul şi au Stat acolo o bucată bună de vreme.

NIV

Apni, după mult sfat, s'a strâns iar postomol și au

venit indărău, in mare număr, şi cu haraiman, în că- -
utarea [ui Negru-Vodă, pe caro orau hotărâți să-l :
LU

răpuie, ” NR
Nu lo-u ajutat însă Dumnezeu. Că, dacă au. venit
şi au tăbărât “cu toţii pe locul unde, de- atunci, so
RA

cheamă Tătărani, au fost simţiţi de Negru-Vodă, care

a opiil Dâmboviţa cu zid puternic, punând şi stăvi-
NT

"lar; iar într'o noapte, pecând, după un chef, dormiau

duşi, Românii au ridicat 'stavilarul şi au dat drumul
CE

apoi care i-a cotrapit. l-a inecât pe toţi şi... ca pra-

ful nu sia ales! do, ei!
SI/

22. Lupta între Români și Tătari

Odată, crau faţă ?n faţă, oştilo Românilor şi alo-Tă-
UIA

tarilor, gata de luptă. Românii erau tăbărâţi la Colţu'-

Măgurii, “în capul Mateiaşului; iar 'Fătarii erau la
BC

*) Dela Niţă Troneciu, din Iluluba;

IP 7 . Ă i
 Îi .Db.

Crucea Ghinii, colo unde e Malul lui Bragă, în mar-

Y
ginea Argeşelului.

AR
Şi a început lupta; dar luptă straşnică, iutâiu cu

.
săgeți şi cu puști. Dedoau 'Tătariia moarte: dar şi

IBR
Românii loviau de stingeău, după co mui intâiu se
ascundeau după muchi. -—.
Şi a vrut Bunul Dumnezeu că, după o săptămiină,

L
luptându-se şi corp, au răzbit po 'Tătari şi i-au cără-
bănit de po-aici. *)

ITY
N

23. Tătarii pe Valea Stocleșitor

In locul ce se cheamiă Siliște din satul nostru, este
RS
o cruce,tare veche. Aci a fost şi obisericuţii și sunt
şi oseminte, .monedo vechi şi vase do aramă.
IVE

— Acă, de co nu mai o biserică şi do co su pus

crucea ?
UN

— Uito de ce. Odată, năvălind 'Tătarii, în Sâmbăta

Paştelui, oamenii, cari nu știau nimic, so arăbiau să
sfârşaseii celo de trebuinţă pentru Sfânta nviere, A-
AL

tunci, oslhtă se pomenesc cu.0 cioară care se suise

po acoper rişul bisericii şi striuă cu glas do foc:
|
TR

— 'Făcăctari, 'Pă-ă-tari, Tătarie..

Când aus auzit aşa oamenii, nu le-a mai ars do
muncă și de coteula casei. Şi-au luat tot co aveau:
EN

și copii şi cătel și pureel şi au fugit do pe Stoc=

“noasea tocmai po Argişel; iar mai târziu, când năvă-
I/C

lirilo 'Tătarilor s'au potolit — oamenii au venit indiărăt

in sat.
Când au năvălit Tatarii aci, au ars biserica sa-
AS

tului, chiar atunci, în noaptea do Paşti — nu i-ar îi

"mai răbdat Sfântuleţul!
UI

«) Dela Niţu Vasile din Piatra.

BC

.
 ŢI p

t
* 24. Muntele Sintilia

R Y
Pe când năvăleau 'Tătarii în țară, a fost — pe mun-

RA
tele. căruia iii zice azi Sintilia, — târg mare, în toţi
anii, cu sbor do vite, de Sfântu-llie, Venei la sbor
lume multă și acolo eră ferită de prădăciunile Tăta-

LIB
rilor. Dar a,vrut. Dumnezeu că a venit. Negru-Vodă
do a gonit pe 'Tătari și, de atunci, s'a mutat
lumea
la Târg —cu bâlciu'cu tot, Su

ITY
,
Acolo, pe apă Târgului, oră Și mai în lume;
că, po
deal, prea so pierdeau vitele in pădure. Si
Acolo a rămas acum o poiană mare și frumo
RS asă ;
iaz muntelui îi zico Sintilia, decând a fost
po el sbor
"de Stântu-llie. ”) | (
E
NIV

25. Domnul 'Cârjă

Apoi, ci-că în vremea do demuit, stăpânia, în "Țara
LU

românească, un Domn tare vestit caro so chemă Dom-

nul Cărjă. Și avea, aici la noi, case mândr
e, : vito și
pomosturi,. !
RA

Odată, pe când eră dulas. luptă cu dușmanii,

Doumua Cârjoaia venia și potrocea aci.
S'a intâmplat
însă că, într'o vară, Doamna—
NT

mai de grija Domnu-

lui că s'o fi răpus în luptă, mai de alto
necazuri şi
greutăţi, s'a bolnăvit greu și, după câtov
a zilo, a şi
CE

închis ochis ochii pentru totdeauna.

Când a murit, a lăsat Doamna — cu limbă de moarte,
ca toată avoroa ei—moșia Domeşti—să fie a mânăs
SI/

tirei |
caro 0 ingropă-o cu cinste şi sto iogriji şi
de sutlo- -
tul oi.
UIA

a
ȘI cum s'a lăţit vestea morţii— că o plângea tot
*) Dela Constantin Geantă din Stoeneşti
BC

!
 poporul — au aflat călugării. dela Câmpulung de a-.

Y
diată şi s'au repezit cu toţii aici la noi, do au luat

AR
trupul Doamnei şi, cu maro alaiu, l-au pornit spre
Câmpulung.

IBR
Dar au fost lăsaţi în paco ? Că sa dus vestea la
Argeş şi s'au pornit şi călugării do acolo, cu maro
zor, aici, spro satul nostru, ”

L
Când li-s “a spus incă că Doamna a fost pornită spre
Câmpulung, catran s'au făcut călugări dela Aries,

ITY
Şi au pornit:în graba share d6 au prins pe cei dela
Câmpulung, cu trupul Doamnei, în dealul Slănicului ;
RS
iat acolo,s'a încins o bătaie straşnică intro colo două
ceto dv călusări,. Dăci şi dă-i. |
Şi, po urmă, călugării dela Argeş, find mai mulţi
IVE

şi mai voinici, au bătut po cei dela Câmpulung: lv-au

luut trupul Doamnei Cârjoaia şi l-au dus do l-au în-
sropat cu ciusto la Curtea de Argeş.
UN

-Do Domnul Cârjă insă nu'sa mai auzit, nici doel,

nici de numele lui. Po semne, l-au mătrăşit și po
AL

el dușmanii.
Şi d'atunci, moşia aceasta esto a mănăstirii Arue-
şului : iar sutul se cheamă Domneşti, că a fost stă-
TR

pâuit do Domnul Cărjă şi do Doamna lui,

EN

1. VARIANTĂ '
tare ves-
I/C

Eră odată, prin părțile noastre, o Doamnă

tită, şi Doamna accasta, inainte do a muri, a lăsat cu
limbă de moarte, ca moşia ei să rămâie or mâtăsti-
AS

rei din Câmpulung, or celei din Curtea de Ares:

după cum or aveă grijă do trupul si do sufletul ci.
UI

Şi iată, au utlat mai înainte călugarii dela Câmpu-

lung de moartea Doamnei: i-au luat trupul și, cu
BC
 59
| : |

Y
cântări.şi cu cinste mare, l-au pornit spre Câmpulung.

R
Ba au luat-și hârtiile moșiei,
N
Da, puţia mai pe urmă, au aflat și călugării

RA
dela
Argeş şi, îngrabă,. s'au repezit după după
cei cari
duceau trupul Doamnei, Pa a

LIB
— După ei, fraţilor, să nu ne scape din mână!
Și i-au prins la un deal înalt intre Bratia și Bughea.
Și acolo s'a incins între cele: două cete
o păruială. şi

ITY
o bătaie de nu avcă pereche. Dedeau Şi.
dintro parte
şi dintr'alta, ca la fasole şi S'au luptat,
nene, sau
luptat RS
Zi do vară
Până în seară,
, Fiiră pie de năduşălă,.
E

Așa erau de umarnici. ,

NIV

Dar colea pe murg, coi dola Argeș, au

biruit pe
„cei dela: Câmpulung. Și le-au luat și trupul
Doamnei
și hârtiile. Au mers cu tot alaiul indărăt
LU

spre Argeş
“și au ingropat acolo trupul răposatei.
FE
Deatunei, moşia! Domnești a rămas a
mânăstirei
Argeş și eo. a stăpânit-o până mai în zilele
RA

noastro
când a fost vândută la oamâni ;- iar “dealului unde
s'au bătut călusării i-s0 zico deatunci dealul Dătaia.
NT

| 26. Negru-Vodă ,
CE

| I. |
Ie... he... multă vreme s'au bătut Negru-Vodă cu:
SI/

Tătarii, cu gândul câ doar-doar i-o 'sevate din pă-

mântu-ăsta al-nostru. Da, goaba so trudit; că
'Lătarii,
UIA

E 3
NOTĂ.—A se vedea legendele din colecţiile mele:
„Legende. tra--
diții și amintiri istorice, ed, Academici române
și „Muscelului.
BC

nostru“,
:
 00
n m d
“+

grau ca frunza şi ca iarba şi l-au spăriut sălbaticii

RY
ăștia po Negru-Vodă. |
Atunci știți co-a făcut el? e .

RA
S'a dus, de mare foc, şi
“
sa băgat he rehelegiu la
caii craiului de pesto munti.

LIB
— Ei, Radulo! Ce simbrio îmi ceri ?—i-a zis Craiul,
când l-a văzut. .
— Urma alege, Măria-Ta. Acu, mă bag aşa.

ITY
“Aşa. Si Radu Negru a muncit în credinţă la craiul
acela. Când s'a implinit luna, l-a întrebat Craniul:
— Mai stai? RS
— Mai stau, .
— I4i place la mino* -
IVE

— Imi place.
— Acu, în herghelie, Negru-Vodă, aveă în pază şi
multe icpo şi lo păziă şi po ele. da și po mânjii lor,
UN

Aşa. A. trecut toată toamna, iarna și a sosit șI pri-

măvara. Nogru-Vodă, tot hergholegiu; da, cu gândul,
săracu', tot la fraţii lui din ţara noastră.
AL

Intr'o noapte însă, co 'so întâmplă ? Toato iepelo au

"făcut mânji şi... maro bucurie erâ po herghelegiul
TR

craiului.
Da a dat o ploaio şi mânjii, fiind pe câmp, au răcit.
EN

Pe unde să: scoată atunci cămaşa heruhelesgiul ?

S'a sculat şi a încurat mânjii pe câmp, ca să 50
Un mânz
I/C

ipfierbânte. Acolo, insă, minune, ncictiţule!

eră /lotocos, tlotocos și ulb cu oaia.
A început să so mire, să se crucească și să-l iea
AS

la minujeulă, ca să vază:-co chip do cul este ăla?

l-a tot luat seama şi, tot stână el si mirăndu-se, a
UI

văzut că au inceput mânjii să se joace; iar mânzul

cul ca oaia, știți ce-a făcut ?
BC

N
 *

Do O
GL
, .
Odată a scos hăripilo din păr și a început să sboaro'

RY
pe sus. Minune, nu alia! 7 i .
Bucuria lui Negru-Vodă: |

RA
— Doamne, Doamne! —a Strigat el —'ăsta e no-
rocul meu! ,
Și l-a minajat aşa pânăla trei ani, |

LIB
Atunci l-a incercat să vază, Wa minune: cu el
sboară ?.
Aşa. Şi l-a 'dus departe, departe, pe câmp. Acslo,

ITY
cum a înacălicat, odată, neicuţule, a început calul ssă
tăltie din aripi şi a sburat cu Negru-Vodă până în,
Slava cerului, RS
— 'Ține-te bine, stăpâne, ::ă nu to prăpădese! — a
» Strigat calul, uitându-i-se ţiută ?n ochi.
IVE

Apoi, după go-a făcut: câteva rotocoule prin înaltul

corului, calul a început să se lase, încet, încet, pe
pimânt și să- Şi strângă aripile. |
UN

„L-a adus în herghelie; apoi sa infăţişat înaintea

craiului de pesto munţi..
!
AL

— Acu te las, Mărite craiu. Mă duc în țara mea.

— Bine, Radule, du-te. Da, co simbrio imi ceri?
.
TR

— la! Să-mi dai, Măria ta, un cal din herghelie,

po care l-oiu alego cu. La
EN

— Numai atât?
— Ba să-mi mai dai și haiducii po cari îi ai închişi
:
in temnitelo Măriei tale, , i -
I/C

„Imi trebue și mie oamoni cu vitenţă.

AS

Craiul unguresc i-a dat lui Nogru-Vodă calul

cel
sburător, fără să-l șlio” că e năzdrăvan ; şi
i-a mai
dat şi oamenii cei cu vitonţă, po caro-i cvruse.
UI

Ba, la
toţi haiducii lo-a dat cai și Negru-Vodă i-u potcovit
BC

pa
, .
 | 7
cu potcoavele d'andăratele — potcoavele având colții

RY
innainte. i
Apoi, Negru-Vodi a parnit călare, po armăsurul
cela năzdrăvan ; iar „ceilalți haiduci pe caii lor şi au

RA
tot venit în ţară aici, fugărind pe Lătari și ciopir-
țindu-i: pe unde-i nimereau. Po urmă, s'au mai dih-

LIB
nit și oi oleucă, de atâta muncă și alerzătură — cole
deparie undo so seociourii Dâmboviţa diati'un munte,
Dur când stau strâns iarăş Tătarii, sumedenie, de

ITY
nu-i mai răbdă- pământul, l-au atat pe Nesru-Vodă
unde e şi l-au tot fusărit. Odată chiar orau mata pata
sa-l răpuie, mai cu seamă cil brodise la Tâmpa,
RS
colo, ştii, la Săritoarea lui Nogru- Vodă.
Atunci, minunea lui Dumnezeu, moșule! A avut no-
roc cu o' coadă do vălcea. Oiată a sărit-o Vodă cu
IVE

ai lui. l-a mai ajutat apoi şi un codru de padure şi

potcoavele intoarse alo cailor şi aşa... Fătarii iar lo-au
UN

pierdut urma,

Po urmă, 'Fatarii l-au tot căutat: în sus, în jos

la Răsărit și la Apus. mult și binv: până sau des-
AL

chehăluit ci că Sunt potcoavele cailor întoarse, Au

spus atunci, mai marelui lor, tirișenia.
TR

_ uitAcu, fiindei aţi atat cum stau Iuerurile,

prindeţi-i !* A poruncit căpetenia.
EN

— Nu putem, stăpâne, oreât ne-am trudi noi. Că

Domnw'-ăsta sboară şi po sus.
I/C

„— Nu cred, !
_— Doe nu crezi, iu uită-to în partea ata, spre apus,
Capetenia Tatarilor şi-aruncă ochii și ce să vază ?
AS

'Poemai atunci Neuru-Vodi se innălța în slava ce=

rului cu culul cel năzdruvan şi privezhia de deasupra
UI

toate mişcările liftelor străine: apoi se intoarzo la ai

sui şi arăi cu las puternic:
BC
 63 ma

— Pe ei, băieţi? ' !

RY
Și i-a bătut strajnie pe toţi Tatarii „pe toţi, p& rudă
pe sămânță.
Și 'Tătarii, “ca să scâpe.. de furia lui, s'au

RA
dus
de s'au amestecat prin Turci, aşa cum sunt și
astăzi
— ca 'Țiganii prin Români.

LIB
lar Vodă, rămânând stăpân” po țară cu Românii
lui,
Cum să-i prăsească şi cum să-și mărească
moşia 2-

ITY
A făcut un târg do scule femeeşti, dincouce
:
de
brazda Moldovet, ca să vio femei din Moldo
va, să
cumpero scule — aşa zicei el, dar cu gândul
ca să
RS
aibă voinicii lui de undo să-și ia femei.
Și aşa. Când eră târgu” in toiul lui, s'au ropozitai
IVE

lui Negru-Vodă şi și-au luat neveste :-fiecare

câte-o
fată sau fâmce, co le-a, plE cut. Și au dat fuga
cu ele
în țară, aici. | |
UN

Au venit. şi s'au aşezat, făcându- Şi oamenii case

şi Sate ca lumea. Și au stat așa ce-or fi stat,
i
Posto câtă-va vremo insă, au venit Joldovenii
cu
AL

războiu.
Da, când orau oştilo faţă *na fată, gata să înceapă
TR

lupta aprigă, odată au sărit cu gura și s'au aşezat

între ci muerilo, -celo cu pricina:
EN

— Aici ne-am măritat? Aici rămânem de-acu.

Când lo-au auzit, așa,. părinții și fraţii și soţii din-
tâin au pus armele joș și au plocat do undo au venit,
I/C

cu buzele umflute.
Așa, ar d'atunci a rămas vorba ca daia unii Ro-
AS

mâni sunt cu vitențiă : că-s din neamul haiducilor

celor scoși din temnite”)
UI

*) Dela Niţă Troneeiu, din Uluba.

BC
 0-l

| pe II. !

RY
Negru-Vodă a avut aci la Cetăţuia un palat mândru
şi frumos. Palatul eră clădit în spatele șanțului ăluia
şi avea multe încăperi — chiar: în pământ — incăpori

RA
ale căror urmo so văd și astăzi,
Mai în falo de el, se vede baia lui Neuru-Vodă,

LIB
buie în cara aduceau apă.cu burduful şi cu scripo-
tele ; iar mai în spate, divanul: so vede şi azi piatra
pe caro ar fi stat sfânta cruce şi so cunoaşte şi locul

ITY
pe caro șede Vodă şi acela po cure şedeau divaniştii
Masa pe caro mânca Negru-Voda o în faţă: un
țurțudun do stâncă, având în cap, o piatră lata”).
RS
” „IUL,
IVE

Când a venit în ţară aici, pentru întâia oară, Negru

Vodă a descălicat la Dragoslavele şi a făcut biserica
d'acolo ”
UN

Şi-a ales apoi loc la Cetute şi de-aci, so duceă,

când și când, prin alte părţi, cum a fost şi la Corbi,
unde u zidit o bisericuţă. -
AL

IV,
TR

Nearu-Vodă a stat aici şapte ani.

Când :A venit de dincolo, a ales optzeci de voinici
EN

dela temnițe și a mai strâns şi alţii do pe nici şi lo-a

dat piimânt cu gheotera.
și Stoc-
I/C

Po vremea aceia și mai încoă, Coteneştii

neştii erau ai Cetăţii.
Pe 'Tătari îi băgzaso în vidănii. Ei au fost având
AS

ăi (de aur) la Tătărani; că ucolo lo eră Domnia şi

UI

*) Spus da d, învăţător Cenatantin Geantă, din Stornrşti, D-sa a

auzit-o dela bătrâni,
BC
 (5
/

au stat în Tătărani până i-a gonit Negru-Vodă, când

i-o spăriat cu bătaia, de au fugit și au trecut Dunărea,

RY
Da, când şi când, 'Tătarii mai veniau îndărăt şi se
loviau, in căâto un loc, la chept. Şi i-o spăriat mai

RA
mult cu foc. |
Aşa, ȘI, do unse i-a fost spăriind, a fost venind -
la Cetate; stu mai fost odihnind și apoi iar sa mai

LIB
fost repezind şi a fost dând câte-o raită prin 'Tătari,
I-a fost buşind, când incoă, când incolo, nu numai
intro parte, până i-o spăriat iar.”

ITY
Da când-il spăriau ci şi navei ce le mai face,
opriă upa cu zid, de-i făceâ oprălişte şi apoi, din
când în când, îi da drumu do- i» inuecă, RS
Când stu'n cetate, işi scoteă, apa cu seripetole din
valea lui Coman până'n vârf,
IVE

Aveă Negru-Vodă oasto multă, multă, Se cunosc

şi acum locurile undo au fost cuptoare do pâino şi
se şiăsesc şi oalelo cu caro au fiert bucate.
UN

Ce 'moam do cărămidă o fi fost, nu pot pricope, că

a fost sunând ca acioaia *).
AL

V.

Mânăstirea Pierăş o făcută tot de Negru- Vodă,

TR

că p'aia erau puşi Domnii în vremea veche. Făgă-

duiau să facă mânăstiri şi atunci erau puși domni.
EN

Și Negru-Vodă s'a apucat so facă, intâiu, în Valoa-

mare, colo în Cremenea, la Enculeşti. „Acolo a lucrat
vrâmo multă, făsând ziduri straşnic de mari, mai
I/C

cât omul. Ă
Da, după câtă-va vreme, nu i-s'a părut pământul
AS

bun și a mutat-o aici. Ştiţi cum?" A pus un şir de

UI

*) Dela Niţă Antone, de G3 ani, din Cotiţeni. '

BC

ca

C. Rădulescu-Codin— Din trecutul nostru.

--._
=
 66
,
oameni, de-acolo din Cremenea, peste deal până la
Vicrăş şi a mutat cărămida din mânăn mână până

RY
in valea asta, apoi a clădit mânăstirea *).

RA
VI,
Odată, Negru-Vodă eră gonit de Tătari, cari doriuu

LIB
cu orice chip, să-i răpuie capul. Lao cotitură — colo
la Dealu' Căpriorului, intre Greci şi Ciprivru — ata
gata să-l priuză duşmanii. Ce să facă atunci Voda?

ITY
heopede, repede, a schimbat potcoavele dela cai și
a scăpat de 'Tătari, cari s'au mii și rătutit— urmă=
rindu-l după potcoavele intoarse. ”
RS
[ar coada de vâlcea pe unde a sărit Vodă se cheama
de atunci: Săritourea lui Negru- Vodă *).
VE

271. Cum a adus Negru-Vodă porumbul

din Țara ungurească
I
UN

„L
Pâna la Negru-Vodă, na fost porumb în Țara ro-
AL

mânească, Cu si-l uducă aici, — ca lumea trăiă riu

până atunci — ştiţi ce-a făcut Domnul ista?
TR

Ştia. cii în “Țara uniurească eră porumb mult; dar

că nu avei nimeni voie sii treacă în altă țară nici un
bob. Ce să faci? ”
EN

S'a dus odată acolo cu vr'o câtova care şi a cum=

părat pentru noi. ăi daci o sută do curcani. Da, ina-
I/C

"*) Dela Miciţă Păun, de SO ani, dia Vieraş,

Mânăstirea Vierus, aceea carena piistreaza acuta, e ctitoria
AS

Gu-
Instilor, zidită în [572—T74, În ea păstrânuu-s» mormântul In
Albu
Cluceru toluzcu, mort tn Iupta dela Jilista,
**) Dela Niţă TTronreiu din Uluba,
UI

Mţii fi zie „Sritoarea fai Mihaiu Vutrazul”.

BC
 ” / 67 !

inte de a-i porni incoă, le-a dat de mâncare porumb

RY
mult, mult, boabe: cât au vrut şi câ? nau vrut, să
mânănce până i-a săturat bine. Apoi i-a încărcat pe

RA
curcani în căruțe și a trecut munţii cu ei, dincoace..
Sosind în ţară, Negru-Vodă a tăiat curcanii, le-a

LIB
scos guşili-și a luat din ele boabele de porumb de
lo-a sămănat, -
Şi aşa a prăsit porumbul în “Țara Românească, tot
Negru-Vodă *). !

ITY
IL.
Până la Negru-Vodă, Românii se hărăniau cu pe-
cioici şi cu meiu. Oamenii n'aveau porumb, RS nici do
sămânță, nici de mâncare. - Ă
Cu ce meșteșug să-l apuce dela Neamţ: ?
VE

A strâns stoluri de curcani, i-a dus in Țara Neam-

țului şi a cumpărat porumb, de a dat acolo la cur-
NI

cuni să mănânce,
Po urmă, i-a adus aici în “tară, le-a luat gușile,
LU

le-a - desfăcut şi a scos porumbul pe caro l-a semănat.

D'atunci avem în România porumb și tot dWatunci,
s'a prăsit ţară lungă **),
A
TR

28. Negru-Vodă și Tătarii din Jidova

Lo
EN

Cei mui multi Tătari au fost, la început, în cetatea

Jidova ***) şi numai Negru-Vodă i-a curăţit și d? acolo.
I/C

Iată cum:
AS

*) Dela Niculae Diaconescu, din Vultureşti,

*") Dela Niţă Troneciu, din. Uluba. ”
***) A se vedea oarecaro asomănarv cu legendele publicata în „Dic-
ţionarul weogratic al României“.
UI

De asemenea, în Prictenul nostru“ an. Î, No. 21—24. art. D-lui

J. Nicolaescu Bugheana :
BC

„A fost odatii demult, demult, acum poate vreo două mii de vea-
curi : pe când bunul Dumnezeu mici nu so gândiă să însufleţească
v
 G3 |

A vonit cu oaste multă până'n apropierea cetăţii ;

RY
jar acolo, a făcut sfat cu mai murii lui sia ăsit că
ni poate să-i mătrăşească mai bine decât lovindu- -i

RA
noaptea po neaștefitate.
Asa, Dar, pentru ca Românii să nu se omoare în-
ire ei, din pricina intunerecului, ştiţi co au hotărât?

LIB
In timpul luptei şi măcelului, homânii, înainte do
a lovi pe omul co-ar simţi primejdia, să zică: „Mirişto
de meiu*. Dacă ăl dinaintea lor o fi Român, să răs=

ITY
pundă: „Reteveiu do teiu*. Dacă no răspunde nimie
cel dinainte, să lovească fără milă,
“Și axa au făcut, Au dat iureş în cetate, intro
RS
noaple, pe când eră întunerecul să-l tuf cu cuțitul
şi sa început măcelul,
VE

— „Mirişto de meiu?* — intrebau Românii, ettnd

simţiau inainte-le făpturi omenească,
I

— „Rateveiu de teiut” i-se răspundea, unveri, şi

UN

atunci lusau sabia, or securea jos, |

Dacă insă, inaintea lor, eră vrun Vutar, ăla nu stia
ce raspuns să dea și atunei Nomânii i-amestecau cu
AL

pământul, ori îl făceau ciopuţi, ctopăţi.

Asa au fost tăiaţi Tătarii din Jidova şi Necru=
TR

Vodi a pus stăpâniro pe etate,

Tătarii cari au mai seapat nemăcelariți, au fost fu
EN

carii pănin depărtare),

II,
I/C

Inainte do Nezru- Vodă, sleau, pe-aici, Paătarii ao

inestecați cu Românii. Ai mai multi erau intro cetate
colo la Grădiste, delavale do Câmpuluure,
AS

lumea spre a creta po otita Era je Vremea căt traian der di lovii
uriazi, cari au pus pintra peste piatra de aci cladit cetatea uriasa
UI

dela ditiva: cazi an pia mite peste tite Spre a se urea la ep

Ca sa da îs pe slavitel Ditec d pe tatal ataca”
BC

*) Dila Niţa Tom etn, din Via. Dope Cart resan Ala
Moase vedea Maer nestru” si studiile rep. tar, Tezile sue
 69
.. u ao. . , . . .
Cu Tătarii însă Românii trăiau tare greu şi d'aia...

RY
Românii d'aici din țară au trimes peste munţi la
Negru-Vodă, hârtie să-i scape do Tătari.
Aşa. Da când a primit hârtia celor de-aici, Negru-

RA
Vodă le-a răspuns așa:
— Când oiu veni cu oastea'n sat şi-oiu intră pân

LIB
toate casele, să caut po Tătari — că intru” şi prin
casele do 'Tătari şi prin cele de Români — ostașii
mei, ca să nu taio po Români, au să zică: „Cărbune

ITY
de teiu!“ Românii când or fi în casele lor, ca să
scape netăiaţi, să răspundă; „bob de meiul!“ Cui n'o
răspunde „bob de mciu“, să i-se taie capu că ăla
o Tătar.
RS
Şi asa au făcut Românii, învățând şi po copiii cei
VE
mici să răspuuză cum i-a învățat Negru-Vodă; iar
când au sosit lomânii de pesto munţi, lesne le-a fost
ăstora sii mătrășască și să ciopățească pe păgâni.
NI

Asa a curăţit Țara şi a pus aici la noi stăpânire

LU

românească. 'Tătarii cei: mai mulţi erau la Grădişte”).

29. Negru-Vodă și Mircea ciobănașul

A

I.
TR

La obârşia Argeşelului, la Găinatu, a fost târg, vrome

multă, acolo undo chiar a judecatăiNegnu-Vndă po
EN

Mirecu ciobănașul.
Şi uito cum s'a întâmplat astu:
Gâna so strânsese odată cu boierii la târg, hop că
I/C

vinosînainiea lui Negru-Vodă, un cioban. și incopo să

i-sc jeluio: | /
AS

— Doamne Măzia-Ta! Cum judeci în lumo toate,

si-mi faci şi mie dreptate.
UI

— Spune, că te-ascult.
BC

*) Dela Niţii Vasile din Piatra (Stoeneşti)

 TU
N .
— Si vozi. Decând eram militel, am rămas sărac,

RY
şi do taica şi de maică şi do fraţi şi de surori. Co
să fac? Mam băgat slugă la oi.

RA
Când mă făcui mai mare, coleă dănue, stăpânii
mau trimes cu oile la Baltă. Acolo, um dus-o cum
am dus-o; da când a venit iarna, chiu şi vai! A dat

LIB
pesto mine o zăpadă şi o viforniță cari, amar de
mine, mi-au nămeţit oile şi m'au lăsat doar cu
căteva, .

ITY
Și să vezi, Măria Ta! Stăpânii, pesemne, dorixeră
r

Să scape de miuo; Maia mă trimeseseră cu oile'n

Baltă, că d'atunci nici pela elo nau mai venit. Da
RS
ou nu mă Jăsai şa do novoie şi mă trudii cum pu-
tui de-mi făcui oile la loc; ba,cu ajutorul lui Dume
VE

nezeu, le'nzecii şi insutii,

dcu, că le-am înmulțit, spune Măria Ta: câte oi
I

să lo dau stăpânilor?
UN

Negru-Vodă, care-l ascultaso cu băzraro „do, samă,

şopăcăt ce şopăcii cu boerii lui, apoi grăi: ”
— Dică ușa stă pricina, ascultă, tlăcănle! Drepta-
AL

tea mea o asta: Să faci toate oilo trei piirii şi din

ele, una so opreşti pentru tino; iar două sii le dai
TR

Stăpânilor tăi.
— Aşa?
EN

— Aşa.
— Pâi, să trăeşti, Maria Ta. Aşa oiu face.
A plecat la Baltă, şi-a strâns oile şi a venit la
I/C

munte, în preajma Câmpuluneului. Aci şi-a chemat

stăpânii și le-a dat oile hotărâte de Vodă.
AS

[i insă nu se învoiră; ci-l luară la bătaio: dă-i

zi dăci,
UI

Atunci Mireva ciobânaşul se face foc, scoate pa-

lozul şisle tai capetele,
BC
 îl
1

Lo pune într'o jacă şi vine cu ele la Vodă căruia,

RY
"cu lacrămi de foc, ii spune ce su intâmplat Şi-i a-
„rată tigv ole. | N
Vodă insă, când vede, se incruntă, se face foc și

RA
poruncoşto:
— Auzi, auzi, îndrăzneală! Luaţi-l de-l Spâuzuraţi!

LIB
Și pun slujbaşii mâna pe el. Dar Mirega Ciobăna-
şul, odată se uită urât la ci şi începe a vorbi câtre
Negru-Vodă:

ITY
— Ia mai stai, Măria Ta! Nu pripicu spânzuratul;
ci mai ascultă încoă.
„Măria 'Ta, tocmai acum te lapezi de frăţie?
— Ce spui tu, mă? Ce vorhiă-i asta?
RS
— Apoi, să văzi. Noi amândoi suntem frati: dintr'o
VE
mumă, dintr'un tată, născuţi din două păcate.
Şi-i arată, po.șart, de unde până unde... !
— Mare minune! — grăeşto Vodă şi pune să-l des-
NI

Draco — ca să vadă dacă are semnele damnioi pe el.

LU

Când il desbracă îia şi-i ioau seama, rămân miraţi:

aveă soarele ?n piept, doi lucoferi în umeri și luna
în spate. Ă
A

Dacă a văzut așa, Negru-Vodă a încoput să plângă,

TR

a . . y „N
a aruncat cât colo ştreangul şi a poruncit să puie:
masă întinsă la care să şadă cu Mircea Ciobănaşul.
Aşa, Apoi, po când beau şi chiuiau, ce zico Vodă ?
EN

— Măi frăţioare! M'asculţi tu pe mine? Ilai să-ţi

dau ţie domnia şi să-mi dai mie ciobănia ta.
I/C

— Ba nu— zico Mircea |

„Fii tu cu domnia ta, „Decât în târg cu papuci
AS

„Eu cu ciobănia mea! ' „Mai bine în crâng cu opinci!?)

*) Dela moş Marin Coţandră din Priboeni.

UI

Cunoscutii în Gemenea (Dâmboviţa) în formă de poezie: „Mici

Ciobiinaşul, fratele Ii Negru-Vodă“.
BC
 Il. 7

RY
In vremea de demult, ci-ci a pemerit aşa, din lume,
prin parţilo noastre, un copil al cărui nume ere Mir-

RA
coa şi s'a prijinit în Suseni, Acolo, tot stând el când
po ușile unora, când p'alo altora, iata că, dela o vreme,

LIB
s'a băszat slugăla o mătuşă tare bogata, Avea femeea
aceia pomost mult şi cirezi“do vite cu nemiluita ş
jur la fiecare neam do vite, câto un păzitor.

ITY
Aşa, Și po Mircea l-a pus să-i păzească o turmă
de capre. Da, socotiți că le-a păzit? As! Tout umblând
el incoa, incolo, întă că ziiri în piscul cela un' co-
RS
paciu falnic, mare şi frumos. Şi pu piscul acela din
faţa Sămâilei — caro po atunci zog chemă Sămăila
tirbure— si-a dus el cuprele... iur Mirceu sa suitin
VE

copaciu şi şi-a făcut pat intro ramurile şi frunzele

lui. Şi acolo se urcă el, oridecăteori eră trimes cu
I
UN

caprele şi sta, ca Voda li divan. Apoi, sa pus do şi-a

ales ţipii din capre, po curo le-a impiarţit în căprării ;
jar pesto lecaro căprărio a pus câto-un țap mai huidoş.
AL

— Să stii mă ţapule, că tu ai să răspunzi cu cupul

tău de caprele ce-ţi dau în scamă,
Și (apul — la vorba lui Mircea— da din cap, ca
TR

sema că a înţeles şi aşa pazeau fanii po capre, ca po

ochii din cap; da le 'nvârteuu numai imprejurul co-
EN

paciului şi numar pe-ucolea le dau câte-un terpel,

Mircea doar sosiă la tutun pela răsăritul soarelui,
I/C

se urcă sus şi porunceă lu ţapi să-i întoarcă caprele.

mereu, mereu, impreajua tufunului.
„Da, azi aşa, mâine așa, caprele, săracele, ujunseri
AS

să lo zboare vâăutu” de slabe, '

— De co uu slabit caprele, măi 2 i a intrebat intro
UI

zi Năneaseu — că aşa se chemă mătuza — pe ceilulii

ciobani.
BC
 .

— Apoi, stăpână, Mircea al. nostu lo învârtește nu-

RY
mai po lângă un tutan. _
— Cum so poato una ca asta? Voi, so vede, aveţi

RA
necaz po el: l'aia îl pârâii. Ştiu bine că pământ am
şi prea am, slavă Domnului — și apoi nici pela altul
nimeni nu-l opreşte,

LIB
Și aveă. Că po vremea aceea nu cră ca să-şi ţie
omul vitişoara de, curmiel pe palma lui do pământ.
Pe-atunei, dai drumul Ja vite gi nu lo întorceai decât

ITY
sara, când lo luau copiii acasă, Po unde vrea, p'acolo
umblă și nu întrebă nimeni de ce trece po moşia lui.
Numai Mireca le ţinea pe lângă tufan, po care ca-
RS
pzele, de foame, îl mizdriseră. * Tufanu, din piscu ăla
a fost până acum de curând; s'a prăbușit de bătrâneţe.
VE

y Aşa. Acu, Nănoasca, văzând că-i tot slăbose ca-

prelo, co-și zise într'o zi? — la să mă duc acolo pe
NI

deal, să văz cu ochii mei: Co 0?

LU

Şi s'a dus si a stat pitită. Atunci, odată a zărit pe

Mircea în tutan, tufanul mizdrit, iar caprele, depăr-
tato numai oleacă do tufan, Era gata să-i zică ceva,
A

când iacă, mai auzi pe Mircea sunând din corn adu-

TR

narea ca să ştie țapii să-i aducă capre:o! Și, co să

vezi dumneata ? Aia, po fuga s'au repozit la capre,
EN

au început să le impungi și le-au adus lâugă tufan.

Năneasea atunci n'a mai putut răbda și a început
să-l ocărasei do sufletu mă-sii:
I/C

— „Ahreioo, Alircioo! Așa vezi tu do capro“ ?

D'atunci Mireca n'a mai avut zi bună cu mătușa.
AS

De câteori plocă cu caprele: — „Vezi, acu să te 'nvete

Naiba să te duci tot la tufan. = ,
UI

Și flăcăul, dela o vreme,n'a mai putut suferi. Toate .

ca toate; da ce-avei ca cu sullotui mă-sii?
BC
 7-l

Și "ntr'o zi so duse băiatul la sfat:

RY
— Ce vrei, hăieto?
— lacă, Domnilor, nu mai pociu trăi cu mătuşa Nă=

RA
neasca! Mă ocărăşte mereu. Şi apoi, mio nu mi-e
ciuca de cioban!
— Dar de co ţi-e! ,

LIB
— Ile, hel... Eu, măre, sunt om insemnat.
Când zico aşa, îl desbracă ăia și Ştiţi ce gasesc pe
ol? În faţă-i, po piept, soarele; iar în spate, luna.

ITY
Străluceau de-ţi luau ochii şi to sluviau.
-— Mare ţi-o minunea. ta, Doamne! — au zis atunci
oamenii sfatului şi au început să so miro si să se
RS
inchine. Apoi,-au făcut hirtie la Câmpulune unde
şedea A'egru- Vodă. |
VE

— „Băiatul âsta e de viţa împărătească“ a zis Voda

când l-a văzut; l-a sărutat pe amândouă teţele și apoi,
I

l-a trimes la şcoli inalte, în țări depărtate, si învețe

UN

carte măltiă. Și a învăţat Mircea — atâta că nimeni

nus ştia cu col,
lur după moartea lui Nesru-Vodă, a ajuns Domn
AL

in tară, Mireca— de a domnit mult şi bine.

TR

Aşa. act să vedeţi co sa întâmplat pe timpul lui

Mireca-Vodă.
Mama Năâneasea — cum a plecat băiatul dela capre —
EN

a intrat în judecată cu nişte rude alo ci. Și sa ju

decat eu, fară folos, în multe parți, pentru pamânt,
I/C

ŞI fiind femeie văduvă, a pierdut pe d'arândul,

Atunci, niste oameni:
— Do co nu faci, maică Nineasen, şi o hârtie la
AS

domnul din Câmpuluner,

— Câ bino zici! la să fac şi acolo,la noroc.
UI

ȘI a făcut. Da ea nu stia că Mircea a ajuns Domn

şi nici nu știa de mai trăeşte sau nu,
BC
 = 4
-- (:)

Acu, la ziua sorocită, au venit toţi pricinaşii îna-

RY
intea lui Vodă. Şi cum aduseră ei lucrurile, divanul
pornise să dea dreptate tot rudelor femeei, căreia

RA
nu-i rămăsese: docât să-și ia lumea ?n cap.
Da, atunci, ce să vezi dumneuta? Mircea care o
„cunoscuse şi până atunci işi ţinuse lacrimile, odată

LIB
numai poate răbda, văzând jalea şi obida ei:
— Iti mai aduci aminte, mamă Nănească, de vre-

ITY
moa când imi ziceai: „Mireeo, Mireoo, e..u-ţi sufletw
“n ă-tii“ 2 - |
Ii! Când aude aşa bătrâna, odată cade în ghenuchi
RS
înaintea Domnului, începe să plângă şi să se roage.
— artă-mă, Măria Ta! N'am știut cu cine grăese.
VE
- Da Yodă, suflet bun, i-a spus să se ridice şi să
stea aculea lângă el. Se miră şi ca și so mirau şi
hoerii. |
NI

— Mai ai capre, mamă?

LU

— Mai am, Măria-Ta, .

— Aşa ? Apoi, dacă ai pierdut moşia, ce-ai zice?
dacă ţi-aş da eu şi mai multă?
A

Năncusca a început iar să plângă. Iar Vodă a dat

TR

porunci de u venit un om dele Domnie cu ea. Şi a

mai zis Mircea: |
EN

— Cât îi umblă cu caprele într'o zi, maică, p'acolv

pe unde ui trăit Dumneata, atât să fio al dumitale.
Și omul dela Domnio a venit cu Năneasca și a mo-
I/C

vilit tot po undea umblat îatr'o zi cu caprele == ne-

întoarse. | |
AS

Şi pământul ala a fost al ci şi al alor ei. Moşto-

nitorii au mai vândut din ol, dar tot sătui de pământ
UI

au rămas, cât or trăi ci şi copii do copii.

lar Piscului de colo po caro a păzit Mircea ca-
BC

x
 7b
—————

prele când edea in tufan, i-s'a zis dWatunci Piscu”

RY
S,
e
lui Mircea EN» i aşa î-s0 zice şi azi, *)
UT

RA
Piscul de acolo, ii zico Piseu' lui Mircea. pentru

LIB
că po acolo a păzit caprele un băiat cu numele de
Mircea. Venise din lume și — răticit în Suseni —
fuseso luat de sutlet de o mâtuză,
Ci-că l-a fost rugând mătuza să se aie. Băiatul

ITY
insă nu vrea, în ruptul capului sa se desbrace.
Se lăiă doar vo cap. hi
Azi aşa, mâine ușa, mă-sa: — Co ai tu, maică, de RS
nu le lui 2 "
— Nam nimic, dar cu sunt curat,
VE

Da mătuşa nu sa lăsat, până nu l-a făcut intro zi

să so desbrace, Atunci co să vaza mătuşa 7
I

Mircea aveă po piept soarele, în spate, luna şi în

UN

umori, 2 luceferi.
Mătuza sa spăimântat şi a inceput să spuie lu toata
AL

lumea ș iar oamenii at venit să vaza co nu sa poo

menit. Pe urmă, sa dat stoaru pin (ară si răvaşe prin
oraşe, până au auzit boerii dela Domnie şi l-au chu=
TR

mat 'să vază şi ei minunea,

ȘI sa dus Mircea. Boierii, după co l-au despuiat și
EN

sau mirat ce suu mirat, au cerul:

— Asta să nu tie Domn.
I/C

Zi sa făcut Domn sub numela de Mircea Vodă,

Dar după plecarea lui, pe mătuză nau mai lăsat-o
AS

sa umble cu caprele pe undo mergea Mircea. Sa

plâns la Domnie, fară să ştio că e fusu,
— Ce, bătrânice, nu to mai lasă cu caprele ?
UI
BC

*) Dula Stan Lucur din Pribecui

 — Nu „Xăria Pa! Nu mă mai lasă decând mi-a fu-

RY
git băiatul, ,
Atunci Mireca şi-a şters lacrimile şi a arăit
—Maică, mă mai cunoşti dumneata pe mino?

RA
Mituşa s'a uitat bine, apoi a inceput să plângă şi
a căzut în 'ghenuchi |

LIB
— 'Te cunosc, Măriu Ta. A vrut Dumnezeu cu mine.
Mircea o scoală în sus și-i zice: — Du-te, maică,
do umblă: cu caprele într'o zi şi cât îi ocoli, al tău

ITY
să fie. -
Şi asa, i-a dat Domueasca. Chiar e ascuţită moşia
„asta, în unelo locuri— așa cum cun mers cuprele.—
Lite la Naio al Udrii so ascute.
RS
lar piseului şi azi i-s0 zice de atunci Piscu” lui
VE
Mircea, *)

30. Zidul dela Cetate

NI

Apoi, zidul uszesta a fost zidul Cetăţii lui Negru-

LU

Vodă. So întindea mult — preluogindu-se chiar pesto

cursul upei, dincolo în celalt mal şi avea pentru -in-
trare şi ieşire, pe-aici, nişte porti straşnic do . mari:
A

Şi Domnul făcuso și nişte stăvilaro cu care opria

TR

cursul apri; iar când so apropiau dușmanii, voe-

vodul porusciă do se ridică stavilarul și apa innecă
EN

pe toţi dugmanii.
Şi aşa scăpă Nogru-Vodă şi urmaşii săi, ţara, do
dușmanii cari veniau să ne cotropiască.
I/C

91. Muntele Doamnele-

AS

Muntele acesta se choamă Doamnele, fiindcă aici a

trăit Doamna lui Negru-Vodă. De-aci, prin ajutorul
UI

> Dela Ghiţă M. Țufi, din Priboeni. ,

BC
 75.

"buciumului, vorbia doumna Ana cu voe mvolul care eră

RY
în cotate.
Iar din drumul co so vede, se deschideau alte două,
po culmea munţilor: unul mergeă drept în albia „Dâm-

RA
boviţei; iar altul, în muntele Sfântu-llin. Se spune
că aceste drumuri erau pietruite,

LIB
“In munțele acesta, se văd lespezi de piatră, în chip
de baie care servia drept scâldiătoaro lui Negru-Vodă
şi soției sula; iar cova mai jos, se văd două urme

ITY
de picior, săpate în piatră — urmele picioarelor iu=
călțate ale voovodului.

32. Negru-Vodă, în luptă

RS cu Tătarii
Il.
VE

Odată a auzit Negru-Vodă că vin iîncoă Tatarii, să

treacă pesto el şi să facă în țară, foc și pară. Cum
I
UN

s'o invârtească Măria-Sa și cum să scape do ei?

Sa apucat; cu multă lume, de a făcut un zid pu-
ternic în curmuzişul Di imboviţei, să oprească apa si
AL

a lucrat la zid patru ani încheiaţi.

Apoi a stat la Cetate unda a făcut și biserică, în
TR

anii ăia şi case alături cu biserica. Se cunosc și azi

zidurile, ca po icea, "
Doamnei i-a făcut case întrun mal — colo la Ce-
EN

tățeni — şi lui şi-a facut intralt mal, spre hăzarit,

Acolo, unde și-a făcut Doamna case, e Malul Doum-
I/C

nei — azaci zice.

Acu, pentru ca să treaca dela biserici la Doamna
AS

și îndărât, a facut Negru- Voda un pod de pici do bi-

vol — pod care ine mai sus cum e zidul, Da lu
făcut peste lac, atât cât eră de mare când a oprit
UI

Dâmboviţa, ca să nu atinuă apa. .

BC
 7Y9

“Apoi, când a int vorba la isprăit şi-a vint oşlirea

RY
de 'Tătari, pusdorio, de a umplut valea dela Voineşti
până la „Cetate“, s'a oprit de zid; că Dâmboviţa eră

RA
vad, apă fiind oprită, iar zidul fiind prea înalt.

Tătarii, mulţi câtă frunză şi iarbă, dacă au văzut

LIB
“zidul, au pus tabăra pe toată Dâmboviţa devale.
— „Stai, măi! Că vă plătese eu!“ a zis. Negru-
Vodă în wându-i. Şi. într'o noapte, a ridicat stăile și

ITY
a dat drumul apei de i-a înnecat, Talazul i-a cuprins
do colo-colo și i-a isprâit po toţi din tabără.
Şi acum se cunoaşte cum
RS
sau umplut toate gău-
rile cu api, N
IL.
VE

» Câcd au simţit Negru-Vodă că vin Tătarii pe Dâm-

boviţă în sus, a făcut, Va curmezişul apei, un zid
NI

straşnie, din piei de bivol), de au oprit toată apa

LU

Dâmboviţei. : |
Asa. 'Tătarii, fără să ştie do cele ce-a lucrat Dom-
nul, au venit postomol-la deal, până s'au impiedicat
A

de zidul acela 5).

TR

3) A se vedea: C, Peădulescu-Cuddin, Legende, p. 48.

2) Cu privire la podul de piei de bivol şi la chipul cum e aşe-
EN

zati Cetăţuia, d, Pişenlescu (G. Galacţion), scrie şi povestește, după

Vitrâni, următoarele, în „Flaciira“ An. III, 1914, No. 44—45:
Suntem în valea legendelor şi a unor falnice amintiri din trecu-
I/C

tul voivozilor români. , .

Suntem într'o strâmptoare de un mare preţ strategie, Mii do ca-
AS

pote duşmane au plătit, tn zilele întiripărji noastre politice, proțul

acestei strâmptori dintre Coteneşti și.Cetăţeni,
Stânci bizare scot capul pretutindeni din pădurild de fag, crescute
UI

pe coaşte foarte repezi. Blocuri uriaşe stau plecate peste apă, încu-
nunate sus cu copăcei și cu îlori pe cari nu poate săi le ajungă ni-
BC

meni și scildate jos de volbura neodihnită a undelor...

 .

SO

RY
Atunci, crezând că e yP o cetaie, au inceput ssălba-
ticii să taio cu săbii. şi cu topoare: dă-i şi dă-i...
lor însă! Că tot tăind, au, spart zidul cel

RA
Păcatele
de piei do bivol şi% au dat drumul „apei care făcuse
atunci baltă mare îu dăgul zidului, până la Slobozie:

LIB
Apa apoi i-a înnecat pe toţi şi i-a dus la vale,
mereu, mereu, gemând, până !a satul ce so cheamă
azi Gemenea, dela acea întâmplare. Acolo s'a oprit

ITY
apa şi a aruncat la răgălii ori po” maluri stârvurilo
-

păgânilor *).
RS
*

„„So spune din bitrâni cum că, în zilele Cetăţuei, un pod de piei
de bicol trcecă prin răzduh, dela celiățuie pând la stâncile de din-
VE
colo de Dâmboriţi. Podul se întindeă și se străngră după plac.
Se mai spune cd nn toerod cu nume legendar prinzând de veste
că: Ungurii an intrat în țară și au apucat pe râu decale, a ri-
I

dicat grabnic un zid înalt aci în strâmptoare şi Dâmboriţa, stă-

UN

riliti a crescut năprasnică și a înecat pe UŞII.

Cetăţuia nu mai esto astăzi decât o rujni foarte vază, niște te-
melii risipite şi năpidite de burueni. Dar ceva mai jos e o stâncă,
AL

în sânul căreia striimoșii noştri au scobit şi au ficut un loc de în-

ehinăciuue —— o bisericuţii şi astiizi Tn fiinţă, zugrăvită cu culori
dar, din păcate, cu totul părăsiiă...
TR

„Drept vorbind, ceea ce este de viizul, pe aceste /stânei ascuţite

şi anevoie de urcat este fostul locaş de Imehiniiciune, Din toate ce-
Jelalie amintiri do vitejie şi strategie, n'au mai rămas decât niște
EN

gropnițe zidite. Dar şi: biseriea aceasta te doare. când o vezi. N o

mai apără nimeni şi nimic, *n'are nici miicar o uși de nuele, atât
cât aro un adăpost de vite. Şi zugrăveala ci, vie și naivă, e sgă-
I/C

riată și ocăriti do toţi cei ce urcă până aici, plini de ambiția ne-
muririi' epigrafice și goi de evlavia datorită operelor strămoșești...
AS

No împresoară trecutul, ne împresoarii umbrele celor ce Ingenu-

chiau din cetățuie şi tiiau calea și vicaţa inamicului intrat în va-
lea aceasta. Ne împresoară, gândurile, nesiguranțele și temerile cea-
UI

salui do faţă...
.
-*) Dela Const. Geanti, învățător. Schitul dela Cetăţuia a fost
BC

refăcut prin stăruința Preotului Gh, Moisescu din Câmpulung.

 SI

III.

RY
„După-co a bătut pe 'Tătarii din Câmpulane și 'de
prin imprejurimi, Negru-Vodă a luat din voinicii. lui

RA
pe coi mai haidoşi şi i-a pus paznici. pe văile de
prin prejur — po ficcaro câte un paznic -— cu legă

LIB
mânt să-i dea de vesto când er sosi 'Tătarii cari tot
“mai cutreorau prin. ţară. Iar drept plaiă pentru osto-
neala lor, le-a dat pământul dimprejur să-l stăpă-

ITY
noască și să So prăsoaseii po el.
Aga s'a, întâmplat şi cu ua om al său numit Bera,
po caro l-a asezat de pază și stăpân al satului caro
azi so chiamă Derov cești "), RS
33. Doamna lui Negru- Vodă
VE

Negru-Vodă îşi făcuse la Cetato o biserică cu-o

singură intraro și două dospărțituri: spro Răsărit, a
NI

lui Radu Negru, iar spre Apus, a Doamnei. E și o

LU

baio acolo, în stânca do piatră, pusă întrun zid pu-

tornic făcut cu var!
Apoi si-u ales Doamna loc de ședere, dincoaci do
A

Dâmboviţa, pe malul dropt.

TR

Do acolo, se plimbă, când şi când, pe podul cel

de pici do bivol 'şi so ducea de-și vedei biserica și
se închină.
EN

*) Dela d. 1. Mihalcea, învițiitor în Berevoești.

I/C

NOTĂ : Cel mai vechiu act despre Pnrevoeşti poartă data 1531,
dat do Ion adu Voovod, flul prea bunului şi marelui Radu Voevod
caro dă „lui Jupan Nan Pitarul și fiilor Ii câţi Dumnezeu Ti va
AS

dărui, ca si-i fie lui în Derevoeşti, a treia parte peste tot hotarul
şi din toată siliştea și din Râuri și din munţi care este muntele
co se chiami Barevoeseu a treia parte şi din Drigăneşti dela Slă-
UI

nic a treia parte, .vericât a ținut răposatul Iarvat Logofătul...“

O legendii spune că la „Malul viei“ în Berevoeşti, unde se vid
BC

ruine, ficuseră odată Tiitarii o cetate tare strașnică,

C. Ridulescu-Codin.—
Din trecutul nostru, G
 S2

84. Negrii-Vodă şi măgura din Schitu-Goleşti

RY
la dreptul gării din Schitu-Goleşti, în partea do

RA
Răsărit, o o măgură do pământ, făcută din trei pis-
cudi, unul mai mare decât altul. |
Accă ridicătură se cheamă Cetăţuia. A fost făcută

LIB
de Xegru- veti pe vremea când. a gonit po 'Tătarii
"din „Jicuva
35. Colt ul Doa.nnei

ITY
[, . rr

In timpul unei straşnice lupte cu 'Tătarii, Doamna

RS
lui Negru-Vodă şedea sus pe stânca co so vede colo,
"în. chip de colţ, legat,:po vremea aceia, cu Cetăţuia,
VE
priatr'un pod do; piei de bivoi. |
Deatunci, i-s'a zis colțului co so vedo colo, Colţul
* Doamnei *),
NI

IL. , .
LU

Când u văzut Doamna lui Negru-Vodă că Tătaru

au cuprins şi biserica, și-u pierdut orco nădejde și
şi-a dat drumul acolo, do unde eră.
A

Păcatele ei, siiraca! Dâmboviţa, atunci, era oprită

TR

ca să înneco po Tătari și fiind apa mure, Doamna:

Sa înnecat şi e iînnecată și azi **).
EN

Coltul după care sa aruncat Doamva în Dâmbo-

viţă, se cheamă deatunci Colţul Doamnei.
I/C

"36. Colţul Soimului

Lângă Colţul Doamnei, e Colţul Șoimului. So chiamă
AS

așa, din pricină că acolo făceau pui șoimii şi homâ-

nii îi prindeau, în chipul următor:
UI

*) Dela Const. IGeantii, invățător în Stoeneşti,

+0). 0 variantă spune “că Doamna, când și-a dat drumul în pră-
BC

" pastie a strigat: „Dec at pastramă la Tătari,

"Mai bine carne la croncani!*
 S3

Ca să nu-i bată şoimii, so sloboziau în cuibul lor,

RY
cu baniţa în cap; luau puii și-i duceau la Domnie.
Do aci, puii de şoim erau trimeşi în "Ţara turcească

RA
și acolo ii învățau să plece cu scrisori.

„87. Valea Sasului

LIB
Văii aceleia îi zice Valea Sasului, din pricină că;
în vremea do demult, au locuit-d nişte Saşi cari au
făcut bordeie acolo şi au siat multă vromo — chiar

ITY
legând prietenie cu unii Români de-ai noştri”).

38. De unde își trag numele satele Slobozia,

RS
Stoeneşti și Coteneșşti?
VE
Când s'a făcut zidul de pici de bivol, apa su ri-
N dicat la deal, îndărăt, până la localitatea co se chiamă
“azi Slobozia. -
NI

Când Tătari au spart zidul de piei de bivol, apu:

Dâmboviţei a plocat iar devalo, s'a slobozit și daia
LU

i-S'a zis, atunci locului aceluia: Slobozia.

Mai dovale, apaa mai stat din talaz; iar localităţii
A

unde a stat i-s'a zis datunci: Stoeneşti.

TR

Când s'a pornit iar cu _zorul de vale, a ajuns până

la un loc, unde s'a cotit, d'aia i-s'a zis acelei loca-
lităţi : Coteneşti **).
EN

39. Cula lui Negru-Vodă

I/C

Negru-Vodă a uvut bănet mult, mult, să nu-l poată

duco douăzeci de care. |
AS

Ca să nu-i-l afle nimeni,

! a pus =Măria-Sa magteri

*) Valea Sasului este tot în localitatea numiti „Cetate“ spre Apus

UI

do Dâmboviţa şi spre Miazi noaptea de Colţul Doamnei.

*%) Dela a, C. Goantă.
BC
 S-1

' iscusiţi de i-au săpat în peretele stâncei, mai jos de

RY
palat, o clădire ascunsă cure se cheamă culă.
In culă și'n zid, a pus oale cu bani și peste elea

RA
” toncuit, ca să nu se cunoască”).

40. Schitul lui Negru-Vodă

LIB
[i ziceă mai dinainte, Sehitu din Cetate, îliindcă
cetatea, cu zidul dărămat azi, eră pe dolături.
Schitul aveă altar cu două ieşituri şi tâmplă. Un

ITY
zid despărțiă oamenii de femei.
Alături de schit, erau chiliile călugărilor.
La schitul” ăsta veniau RS
oamenii de se închinau,
chiar cei din satele mai depărtate,
So vede şi! azi locul unde a. fost clopotniţa, dede-
VE

suptul- căreia, spun bătrânii, au fost comori. Clopot-

niţa a fost podită.
NI

41. Peștera dela cetatea lui Megru-Vodă

LU

Acum un an, mam coborât in peşterii, prin ajuto-

rul unor frânghii și al mai multor oameni. Acolo, ce
A

să văz ou? Am dat.de urmele unei încăperi locuită.

TR

Cărimizi multe, multe, de mărimea acelora dinu caro

eră făcută Cetatea, ustupă golurilo și scobiturilo
din stâncă,
EN

In peştera asta -— spun. bătrânii — sunt ascunse

„comorile lui Negru-Vodă; şi daia îi zice: „cula lui
I/C

Negru-Vodă.
În ea are ascunse felurite odoare, pietre scumpe,
AS

mai multe care cu bani —aur— şi tot co poate fipo

lume de preţ și mai minunat,
Locul însă unde o vistieria culci, nimoni nu-l poate ști.
UI
BC

*) Tot dela d. Geantii,

 | PI S5a
— „So cauti orcât, nepoate, n'o s'o găseş tit“ —zic -

RY
bătrânii. „Chiar d'o găseşti, banii sunt băgaţi într'o
odaio zidită, în totul şi în totul numai din piatră.

RA
„Apoi, odaia aceia aro o uşă tot de piatră şi în-
cuiată cu un zăvor gros, de fior!“
— Ala caro.o gișt comoara, se face putred do

LIB
bogat şi... neam do neamul lui pare co le face la
bani—așa sunt de mulţi.
„S'a intâmplat că, în lupta cu Tătarii, Negru-Vodă

ITY
„ma avut timp să bage în culă câteva care cu bani
şi n'a putut nici să 19 treacă în Braşov— că tot po-

in zid, lângă o stâncă. |

RS
aici oră şi drumul către Braşov. “Deacecu, le-a ascuns

So vede şi azi chipul unui om care arată cu mâna

VE

locul unde sunt banii ingropaţi.

Ci-cii; o parto din ci,ifi-argăsit un Drugoslov ean. |
NI

Cum vedeţi, nu poate or cine să pătrundă Ia bani.

Dar cine va wăsi iarba fiarelor şi o va pune lângă
LU

ușă va izbuti s'o deschidă, Numai aşa poate; că, ui-

ininteri, dacă îndrâsneşto să spargă lăcatu — îl mă-
nâncii balaurul de aur caro păzeşte comoara.
A

Acu, pentru ca să săsească “iarba fiarelor, omul

TR

trebue să lucreze asttel: !

Să prinză puiul ariciului și să-l incuie undeva.
EN

„Ariciul căutându-şi puiul și atlând locul undo o

închis, so due do caută şi aduce iarba fiarelor — că
I/C

ol o știe undo o — să descue incuetoarea să dea:

drumul fiu-săn și-l scapă. |
„Iar omul care e pus batăl pe lucru-ăsta, să, ioa
AS

sama bine când vino ariciul cu iarba fiarelor și s'o

îa din gura ariciului: iarba asta e un fir de iarbă
UI

roşcată.
„Dacă o ai, o bună şi d'altcevu:
BC
 „Câud pui mâna po ca, crăpi pielea mâinii, o bagi

RY
în piele şi o păstrezi de so vindecă acolo. ”
„Aşa. ' Apoi, când îi atinge cu mâna aceia orice în-
cuetoare, se descuie. Deci e bună și la călcări.

RA
|
„Dacă vrei să amorţeşti p'ăi din casă, dai ocol
casei c'o mână de om mori“ ).

LIB
42, Muntele Bătaia /
De partea Ialomitei, e un munte înalt. Spun biitră-

ITY
nii că, po muntele acela, a fost, intr'o vreme, o straş=
nică luptă între Români şi Unguri. Din această pri-
RS
cină, i-a rămas acelui munte, de atunci şi până azi,
numele de J/untele Bătaia **).
VE

| 43. Piatra Doamnei

Eră odată, prin părțile Argeşului, o Doamnă tare
NI

vestită, care so chemă Doamna Cârjoaia. Se. plimba

LU

şi ca, când și când, prin părțile noastre, până spre

Câmpulnng, într'un car tras de bivoli. Dar “spre ve-
ncrocul ci, s'a întâmplat că, odată, po când mergei
A

dela Câmpuluug la Argeș, au simţit-o 'Tătarii cari

TR

veniseră în țară și au sosit- -o tocmai atunci când po-

posiso să mânânce pe piatra asta.
Atunci, în grabă a înjugat bivolii, s'a suit în car
EN

şi a voit să treacă dincolo, râul.

N'a avut noroc însă că plouase mult și veniseră
I/C

mari (alazurile. Bivolii s'au lăsat în apă, cu car cu

tot și n'au mai ieșit la mal nici în ziua de azi; iar
AS

Doumna Cârjoaia s'a înnecat acolo, în râu şi nu i-s'a

mai știut do şiire.
UI

”) Dela d. C. Geaută, Invăţitor.

*) Dela Niţii Yasile, din Piatra,
BC
 ” S7 |

Deatunci. pietrei pe care s'a odihnit Doamna, i-s'a-

RY
zis Piatra Doumnei; iar râului, râul Doamnei*).
44. Poiana războiului.

RA
“In dealul cela dinspro Apus, a fost po vremea lui

LIB
„Negru-V odă, luptă crâncenă intro Români şi Unguri.
Și s'au bătut amarnic, cu izbândă când într'o parte
când in cealaltă — până ce a vrut milostival Dum-
nozeu do au biruit Românii pe” Unguri.

ITY
lată de cd, din vremea aceea până azi, poienii din
podul dealului unde au măcelărit homânii pe Un-
uri, i-so'zico şi azi Poiana Păzboiului. RS
45. Schitul Ciocan 4
VE

A fost odată, demult, deniult, in Câmpulung, un

boier vostit care se chemă Nicolao Ispravnicu. Și a
NI

“trăit omul ca în raiul lui Dumnezeu, până la o vreme.

Atunci, s'a întâmplat că an năvălit Tătarii, în oraș,
LU

şi au vrut să piardă:şi po Doerul nostru.

Co să faci bietul? A luat ochi de flară şi Sa dus:
A

s'a dus, spre apus, până pe:dealurile cele înalte alo

Ciocanului, pe unde, în vremurile acelea, se aflau pă-
TR

duri grozav de mari.

Și-a stat boerul ascuns, acolo, în păduri, pe piscul
EN

cel mai inalt, in toată vremea cât a ţinul răsmiriţa.

lar când u allut că și oraşul şi neamurile co mai
I/C

aveă s'au coiorosit do 'Pături, ştiţi ce-a făcut?

N'a mai venit în Câmpulung, la casa lui; ci a zidit
aci, în coasta piscului, o bisericuţă do lemn şi vreo
AS

câtova chilii. Şi aci s'au adunat călugării dela alto

schituri și s'a călugărit şi Nicolae Ispravnicu. I-s'a
UI

zis Nifon.
BC

„*) Dela siitenii din Corbi (Muscel).

 /

s8
Iar când a încetat din viaţă, a fost îngropat:în

RY
tinda bisericii, după dorinţa sa. -,
Mai târziu, în schitul cu. chiliile sale,: impresurate

RA
de copaci, au venit să se adăpostească, multi creş-
tini ca să scape de jafurile funcţionarilor sreci şi

LIB
arnăuti,..

46. Legenda satului Cândești

E, Domnule! Po locul ce so cheamă astăzi Siliştea,

ITY
"în partea do miază-zi o satului nostru, se alla acum
cinci sute do ani un sat care so chomă tot Cândești.z
RS
Da, ivindu- -se o boală de ciumă, maro parte din să-
teni s'au stins de boală; iar ccilaiţi s'au tras mai
spre miază-noapte. i
VE

Și tot poatunci trăia în munţi un cioban care so

chemă Cândea. E
NI

Odată, coborând el cu oile din munţi, între Bratia

şi Brătioara, a rămas fermecat. de frumuseţea locu-..
LU

rilor” noastre şi și-a pus în gând să nu mai plece

dela noi. - |
Și-a ales' locul în aşa fel, ca să fio mai aproapo.
A

de pădure şi nai în partea do miază-noapto a satului.

TR

Şi şi-a făcut omul casă şi masă, pomost și tot rostul,

Apoi au venit aci și ceilalți oameni cari rămăseseră
EN

din Cândeștii cei vechi și alţii din Bughea, diu Malu .

și din Lerești. lar ca să se mărească satul, au furat
I/C

câte-o fată din satele vecine, s'au căsătorit cu clo şi

s'a prăsit lumea. Şi așa își petreceau cu toţii vremea,
ocupându-se. cu păstoritul şi cu plugăria.
AS

D'atunci s'a făcut satul” Cândezti.

Când 'Tureii jefuiau țările noastre, ori când so iviă
UI

vreo boală molipsitoare, ei se trăgeau mai. spre mia-

zănoapte lângă munte şi trăiau acolo în bordeie — de
BC
 N
Ș%)
* 3 *

unde nu ieşiau decât odată cu cei din Albeşti și din

RY
Câmpulung, doar pentru nețoilo prea mari ale lor, ori,
.
când se potoliă: răsmiriţa. /
,

RA
a. Valea Vladului

LIB
In locul acela e unul din munţii oraștilui, munte
de unde izvorăşte Dâmboviţa. Localităţii aceleia i-se
zico Valea Vladului
— din pricină că pe cel dintâiu

ITY
stăpân al muntelui l-a chemat Vlad. *)

48. Stefan-Vodă și tăbăcarul

RS
Odată, Stofan Vodă, cum" mergeii prin ţară cu bo-
orii lui cei mari, ajungo la un vad do gârlă și acolo,
VE

găseşte pe un om bătrân care spălă nişte piei, Du-

minica,.
NI

Pesemne, eră tăbăcuar.

Vodă, când vede aşa, so face foc:
LU

— Bine, mă creştine! Nu-ţi ajung șaso ? Act, lucrozi

și în a du şaptea?
A

i— Nu, Măria-Ta, Nici în a d'a opta.

— Do co?
TR

— Ile! Uito de co: că mi-a ars casa de două ori

și are să-mi mai arză do nouă ori.
EN

— Aşa 2 — zise Vodă, intțolegând ce vrea să spuie

unchiasul. ”
I/C

— Aşa. |
— Iei, atunci, să ştii: pe unde-a ieşit graiul, iese
AS

şi sufletul. Ai: înţeles ?

— Inţelos.
Şi pe urmă, Vodă cu ai lui, şi-au văzut de calo..
UI

*) Dela d. Const. Geanti din Stoeneşti.

BC

4
 4

90

Aşa. Po drum, Ştefan Vodă s'a luat la ciocmănclă

RY
„cu boerii: | o
— Ce vorbă fu asta, Măria-Ta?
— Păi nu ştiţi? N'auzirăţi ?

RA
— Auzirăm, dar au n6 pricepem.
— Așa? Păi dar, cu ce judecați voi Ţara? Aşa

LIB
sfetnici am ou ? zise Măria-Sa răstindu-se şi uitân-
du-se urât la boieri. Pe urmă, mai aduogă:
— Cu mine, boecri, nu e nici de glumă, nici de pus

ITY
în coporâie. Vreau să ştiu și să mă lămuriţi voi:
ce-a vrut să zică tăbăcarul când a spus că i-a ars
casa de trei ori şi are să-i mai arză de nouă ori.
Aţi inţoles? RS | a
— laţeles—
zic ei tremurând.
VE
— „Şi
— mai grăi Ştefan-Vodă
— dacă în trei zile,
dW'acum înainte, n'ăţi şti să-mi daţi răspunsul co vă
cer. e vai și amar de voi: Puiu genlapii să vă taio
NI

capetele. | / ”
LU

„Sosiră acasă. Vodă, supărat foc, îl lasă şi so duse

- în treaba lui; iar boierii, cât grau do boieri, o mil-
A

ciseră, Știau bine că nu o pot scoate or cum, la ca-

TR

păt, cu Domnul Ştefun-Vodă.

Daia Cum pleacă acesta, încopură să se tainoască:
i— Măi, Măi. Da co-o fi vrut să zică hotu-ăla de
EN

tăbăcar 2 /
So întrebară, se 'mvârtiră, se suciră, cercotară şi...
I/C

nimic nu afară... O luară apoi prin înțolopţi, prin

babe, prin unchiași și prin tot felul do tălmaci... So-
cotiţi că a aflat cova? Aş. Unde era pomana aia?
AS

Nă-i tăiă capul, nu-i tăiă. Şi... paco!

Aşa. Veni însă ziua sorocită şi atunci so întâlniră
UI

boerii, toţi trei — că trei erau — la un loc şi iar so

luară la doandă :
BC
 9

— Ei, ai aflut ceva?

RY
— Nimic. Dar tu?
— Tot așa.

RA
— Dar tu?
— Ca și voi. - -
— Atunci, grăi cel dintâiu, co e de făcut 2 Că de-

LIB
sară na taie capetele.
— lată co — zico unul din ceilalţi. Eu am trei sute
do galboni,

ITY
— Am și eu,
a: A
—"Și cu. ?

— Mei... Dacă aveţi, nu o mai bino să-i dăm noi, RS

toţi banii ăștia tăbicarului, ca să no tălmăcească ol,
decât să intrăm singuri în boloată ? :
VE

— „Ilai“! Și so duce acolo să cumpere vorbele.

Incep să so milcoşească și să-l tot roage, ca să-le
NI

spuio. Dar tăbăcarul tot da câte una d'alea îndesate,

ca să Tăză do bi și apoi mai zicea:
LU

— Păi, bine, boiorilor! Naţi auzit vorba Măriei-

Salo, că, po unde iese graiul, iese şi suilotul ? Cum
Să spun ?
A

— Am auzit, Da, co? Osăte deveghem noi? Ilai,

TR

nenc! Spune-ne, că doar n'o fi foc.

— Nu tac cu una ca asta...
EN

— Ba spune-ne, Lite: pontru binele. ăsta, îţi dăm

o sută de sulboni,
o. Nu, | :
I/C

Puseră două suta do galbeni:

— Au,
AS

Puseră trei :
— Nu, ”
Până puseră toţi banii pe carei aveau la oi.
UI

— lei, dacii-i așa, v'oiu spune, Da vă logaţi că nu

| RI
iese graiu ?
BC

,
 | îi
92 |
i
— Ne logăm. Nu ţi-am făgăduit dela început ?

RY
Aşa. A luat banii şi a început să lo tâlcuie vorbele.
— Ce-ai vrut să zici, nene, când ai spus că ţi-a

RA
ars. casa do două ori şi are să-ţi mai arzădo nouă ori?
— Ce-am vrut să zic? Iată, boierilor: Am "avut
_.

unsprezece foto şi am măritat până acum, două din

LIB
ele. Da, foc şi amar! Că fata, când o măriţi, îţi ica
și scaunul de su'tine și to lasă jos. E ca şi când îţi
ardo casa. Şi, cum vedeţi, așa mi-a ars casa do două

ITY
ori şi... aro să-mi mai arză- de nouă ori. că mai am
nouă pietre 'n casă.
„E! Acu ati priceput“ ? RS
— Priceput, că doar nu-i maro lucru.
Şi boerii erau gata să deă fuga la Vodă, când co
VE
să vadă ?:lată că intră şi Măria-Sa în casa tăbăca-
rului, Până aci fuseso lă uşă şi ascultaso tot. So uită
NI

urât po ei şi începe:
— Frumos, frumos vă şadu vouă, boiori co vă a-
LU

flaţi, să vă doa învăţătură un tăbăcar?

„Cum văz eu, umblaţi cu mino numa n gheobrcuri?
Da! o să vă arăt eu. Cum „om ajunse ucasă, puiu
A

wealapii să-şi facă meșteșugul“ !

TR

Co să facă bieţii boeri. Incop să tremure și apoi

““căzură în genuclhi.
— Tartă-ne, Măria-Ta, iartă-no! Nu l-am fi întrebat
EN

pe tăbăcar, dacă nu ne eră do capetelo noastre, de

jupânese şi de copii. |
I/C

Când auzi așa, Vodă, suflet bun, se mai potoli. li

mustră ce-i mustră cu fel de fel de cuvinte grele,
AS

apoi, îi iertă.
Așa. lar tăbăcarul a rămas cu galbenii și cu multă
UI

cinsto dela Vodă. *) ,

BC

*) Dela Niţă Troneciu, din Uluba, A se vedea colecţia „Legende“:

Stefan- Vodă și moşucaaul. ”
 99.

49. Turcii

RY
LI,

RA
Turcii se trag din Agara, care eră roaba lui Avram
și a Sarei. lată cum: -
Ci-că înnainte de a dobândi pe Isac, Avram'so de-

LIB
dese în dragoste cu roaba lui și aşă, s'a născut Ismail.
Şi copilul cela din dragoste fără lege, a tot crescut
în casa: lui Avram, câţiva ani, până când-a dat Du-

ITY
nnezou şi a născut şi Sara: un biiat tare frumos și
mândru, caro so chemă Isac.
D'atunci, Avram a început: să-i găsească Agarei
RS
pricină de ceartă, din orce. Și intra zi, și-a pus în
sâud s'o isgonească d'ucolo.
VE

Aşa, i-a încărcat un cal, cu «d'ale mâncării și i-a

dat drumul, - |
NI

Apoi, Agar” a mers cu Ismail, a mers, a mers, până

la un loc, Acolo, muriă copilul do sete. L-a pus jos
LU

la o umbră, a inceput să se rouge lui Dumnezeu și

odată i-s'a arătat un înger, |
— Agoro, ia uilă-to colo la stânca aia: vezi cum
A

țășneşto.apă ? Adapă-ţi copilul şi adapă-te şi tu, Co-

TR

pilul tiu n'aro să moară, cii o sânso do om al lui

Durinezeu în el; iar din el so va prăsi neamul 'Fur-
EN

cilor. Pe mulţi o supune neamul ăsta de oameni și

n'aro să so prăpădeuscă— că se trage din Avram,
Și așă su întâmplat.
I/C

II.
AS

După co sa intins şi s'a făcut vestil neamul Tur-

cilor, mai marii lor au început să so apuce de fapte
UI

rele, do nedreptăţi și do fără de leui.

Atunci, un împărat, dorind să mai îndrepte unelo
BC
 91/

lucrari, a ales pe 20 din tinerii cei mui deştopti şi

RY
i-a trimes prin ţări străine, la învățătură. Iar când
S'au inapoiat ăia, i-a pus în felurite slujbe.

RA
"N'a trecut. însă multă vreme și vizirul i-a schimbat
din slujbe, punând în locu-le tot pe slujbașii do mai
înainte. Și treburilo mergeau tot rău.

LIB
„Împăratul, mirat.că lucrurile nu se mai îndreaptă,
cheamă la el po tinorii. cari învăţaseră îu țări străine,
— De ce merg, domnilor, lucrurile tot rău? .

ITY
ăia tac, că lo eră frică Jo vizir, Da, unu din oi îşi
jea inima în dinţi şi spune cum stă pricina.
RS
— Ie... ho! Măria-Ta: De mult ne-a dat afară din
slujbă. Co suntem dar noi vinovaţi ?
Impăratul, mirat, se întoarce spre vizir:
VE

— Tu ai făcut, vizire?
— Eu,
NI

— De ce?
— 'Ţi-oiu spune, Măria-Ta, când''om fi singuri.
LU

Şi, când îl cheamă deoparte, cl adaugă:

=

— Dacă-i ţineam p'ăştia în slujbele lor, ţara ar fi

mers bine şi noi, eu şi Măria-Ta, n'am fi mai avut
A

nici-un rost aici. Mai bine, lasă-i tot p'ăi vechi. Ă

TR

— Că bine zici, vizire. Lasă-i dar.

Şi i-a lăsat. Şi, ci-că, daia merg acum, în Purcia,
EN

toate, d'a'ndoasele *). . L

50. De când sunt Bogăteștii de azi?

I/C

E... măret Cică demult, demult, pe aici pe unde

AS

o satul nostru, erau numai păduri şi nu câlcaso pi-

cior de om pământean. Satul Bogăteşti nu eră aici,
în tot lungul ci şi
UI

ci, uito, colo, po Valea-Bisericii,

BC

_*) Dela Constantin Runcescu, din Stoeneşti.

 95

la întâlnirea văii cu Argoge ul, Satul eră mult mai

RY
maro și locuitorii lui, tare bogaţi. D'aia li-se ziceă
Bogăteşti. Şi trăiau. oamenii ca în raiul lui Dum-
nezeu.

RA
Da intr'o noapte do Paşti, când toată lumea eră lu
biserică, au năvălit pe-aici Tătarii şi au intrat chiar

LIB
în casa Domnului. Iar în biserică, au irecut prin sa-
bie pe toţi creştinii, fără milă.
Ce chiz a fost atunci, Doamnv! Și... cât s'au cer-

ITY
cat oamenii să scape cu:viuţă, unii cercând chiar să
scapp po ferestre, alţii alergând spre ușă, Dara fost
chip ? Că Tătarii i-au tăiat pe toţi, po toţi, pe rudă,
pe sămânță, RS |
Apoi, au prădat și “biserica și casele şi curțile oa-
moenilor și... incărcaţi de prăzi, au plocat spre răsărit
VE

încotro le-o fi fost culcuşul. Iar satul a rămas pustiu

si de bătrâni și d6 tineri și do femei, ba pustiu și
NI

de voinici iși chiar şi do copii mici. i

LU

-Da, a vrut bunul Dumnezeu că, în goana 'Tătarilor,

tot au scăpat do furia lor doi copiiaşi: un, băiat şi
.0 Îată și, sărăcuţii do ei, ca să nu fio tăiaţi, s'au as-
A

cuus în iazul morii şi au stat acolo câteva zile. |

TR

lar după plecarea 'Tătarilor, copili s'au tras în pi-

durile din dealul Bogăteştilor şi acolo şi-uu făcut un
bordoiaș unde au crescut la un loc. În urmă, mărin-
EN

du-se, s'au căsătorit"și şi-au făcut casă şi masi. Ba

le-a dăruit Dumnezeu şi copii, de au trăit tihniţi și
I/C

fericiţi până la adânci bătrânețe.

Urmașii lor nu s'au mai îndurat să plece din pă-.:
AS

dure ci, de frica Tătarilor, şi-au făcut casele tot aci

și s'au prăsit, an cu an.
Şi aşu. Cu vremea, apoi, pădurea s'a tăiat şi a
UI

Tămas dealul orlişte cum e azi; iar din perechea care

BC
 96.
a scăpât înîiaz de sabia Tătarilor, so tras Bogă-

RY
teşștii de azi. '
Urmele: satului vechiu, po valea Bisericii, se văd şi
azi. Şi'se văd urme de case şi do biserică, cum şi

RA
oase de oameni şi locul cimitirului,

51. Copil Drăgan şi Domnul Țării |

LIB
Stăpâniă odată în ţara noastră, un Domn,” tare
meşter în războaie ; so bătuse el cu multe din lim-

ITY
bile vecine şi po toate le răpusese,.. apoi se apucase
să facă rânduială bună în tot norodul, ca să fio mul-
ţumiţi toţi supușii lui.
Acu, îu'vremea RS
aceia, trăia în țară, mai către munte
o femeio văduvă şi ea avea un singur copil caro se
'numiă Copil-Drăgan. .
VE

Iatr”o; dimineaţă, copilul, cum . se trezi din somn,

grăi cătro maică-sa :
NI

— Dragă mamă! Ast'noapte am visat un vis taro

LU

minunat.
— Co vis? Spune-mi-l şi mic..
_— Ba mai punecţi pofta'n cuiu: visul meu nu 0
A

de nasu tău. |
Spune-l, mă, n'auzi? Că n'o îi toc.
TR

—
— Niciodată.
Atunei, mă-sa se mâniă și-l duse la primar, căruia
EN

i-se jelui de Copil-Drăgan, cu nădejile că, lui, doar-

doar i-o spune visul. |
I/C

— Visu” meu nu e do nasu” tău — îi răspunse şi

primarului, copil Drăgan.
Primaru nu so lăsă aşa; 'ci-l duse la zapciu că,
AS

zicea, lui doar i-o spune. Geaba însă,

Ăsta îl duso la ispramnic; dar toi fără ispravă.
UI

De-acolo, copil Drăgan fu înfățișat chiar Domnului

"
BC

cel meşter în războaie.

 97

Ispramnicu-i spuse tirișenia din fir până'n aţă; apoi

rugă pe Domn să-l intrebe pe copil Drăgan: ce vis

RY
a visat? .
Domnul il întrebă...

RA
—- Visu meu nu e do nasu Măriei-Talo !
— Aşa? Ă
— Aşa,

LIB
"Atunci, Vodă so făcu foc și, după ce, făcu sfat cu
boerii, trimeso să-i bage la gros, șase luni, nebăut
și remâncat.

ITY
Aşa-i tăcură. Da acolo, socotiți că muri Copil-
Drăgan? Do unde? Că Domnul Țării — uitasem să
spun — aveă o fată tare frumoasă, po care o chomăRS
uxanda. Şi, cum se făcu, ea văzu pe Copil-Drăgan
că şi el eră frumos şi cu lipiciu; prinse. milă şi
VE

drag de el şi incepu să-i ducă, acolo în inchisoare,

demânoare, în fiecare zi. ,
NI

Și n'a pierit voinicul.

LU

Treco aşa vreme multă; Act, peste ţări şi mări, erâ

o impăriiţie mare şi, împăratului d'acolo îi venise o
poftă să cuprinză și ţara naastră. -
A

Cum să găsească, insă, nod în papură ?

TR

Cheumă pe unul din vracii lui cei mai iscusiţi şi-i

poruncește să iscodească — aşa din senin — o nă-
EN

paste asupra Domnului "Ţării noastre,

Şi ăla, caută co caută, apoi, cu puterea vrăjilor,
găseşto ce piatră grea de nouă mii de ocă şi o tri-
I/C

mite — isbind-o cu putere — drept în poarta Dom=-

nului țării noastre. Pe o parte a pietrei aceleia erau
AS

scrise chiar numele şi ţara împăratului vrăjmaş, de

pesto mări şi ţări; iar po alta, ştiţi co erâ?
UI

— Co?
BC

C. Riduleseu-Codin
— Din trecutul nostru.
.?
 — Erau scrise şi săpate in piatră, vorbele astoa:.
Se poruncește Domnului Țării Româneşti să trimeată

RY
această piatră, tot cu aceeaşi putere, îndărăt, ta îm-
păratu de unde a fost trimeasă. De nu poate, Ţara

RA
îi e robilă.
Aşa.

LIB
Acu, ce să acă Domnul 'Țării noastre? Strânse
toată ţara: pe toţi ostașii, po toti voinicii si pe toţi
înţelepții. Ii întrebă, îi cercetă și-i ispiti, fel și chip.

ITY
De geaba. Li puse upoi să ridicv piatra.
Nu puteau nici s*o mişie, măcar.
Dacă văzu așa Domnul ţării, se puse săracul pu
RS
foc şi inimă rea că i-s'0 lua Domnia şi că o cădea
și el și neamul nostru în robia împăratului străin. Sta
VE
amărât şi dus pe gânduri; doar, când şi când, se
"mai plimbă: do colo-colo, prin fata palatului dom-
NI

nesc, amărât săracul, că, de-acu, lumea nu mai eră

a lui — vorba cântecului : j
LU

Tuturor lumea li-i Jumc, Tuturor lumea li-i draga,

“Mie mi-i negru cărbune: Mie mi-i cerneală neagră !...

Intro sară, îl vede Ruxanda şi-l întreabă:

A

-— Co ai, tăicutule ?
TR

— Uite şi uite.. Și-i povestește toată întâmplarea,

“mai adăugând: — „Și aşa, tată, peste atâtea zile,
EN

uom fi cu toții robii acelui împărat!“

Când aude aşa, începe şi lhuxanda să plângă... la-
I/C

crămi și lacrămi... apoi, colea târziu, so şterge la ochi,

îea mâncare po furiş şi dă fuga la Copil-Drăgan.
— Ce ai, Ruxandră? 2 .
AS

— Ce să am? Ne-u ciileut tocul, Drăgano leică.

Şi-i spune tot, de-a-lir-a păr. Apei, iar se pune
UI

pe plăus.
BC
 %9
„— Nu mai plânge, tetică hăi, — o mângâie Dră

RY
pan -— că mai sunt și cu p'aci.
„Diu ridică piatra și oiu trimite-o eu păcătosului

RA
,
de impărat“. 4
— Poţi tu asta, voinice'?
— Păi co? Numai atâtica ?:

LIB
— Atunci, trebue să te scap d'aici. Cum o să fac
eu, Doumne'?
— Apoi, doar grija asta o s'o ai. Ascultă-mi însă

ITY
șI povata mea:
— Curo 0?
— Cum to-i culcă desară, să te faci că adormi şi
RS
si începi a hărăpr, ca în somu. .
„Atunci o să te doştepte taică-tău, Domnul, şi o
VE
să te intrebe: Co-ui visat? Tu să-i spui atunci că
ai văzut po Copil-Drăgan, ridicând piatra cea grea
NI

și asvârlind-o înupoi, împăratului păgân.

—. Aşa ? ,
LU

— Aşa. ,
— Să ştii dar, Drăgane, că tata o să to cheme și
o su te puio la treabă. Da şi tu, săai grijă mai în-
A

ainte, să to tocmeşti: pentru isprava ce-i face, să-ți

TR

deu casa cu bani a din. dreapia, or inclu din deştu-ăl

drept. Ai înțeles?
EN

— Iaţteles.
Apoi a plecat fata acasă; s'a culcat și a început
a hărăpi în somn: . ;
I/C

— Co visaşi, tată ? — întreabă Domnul. |

— Am visat că eră un voinic pe care-l choma Dră-
AS

pan şi că ălu aruncă piatra indărăt, la împăratul păgân.

— Mare minune! — Zise Vodă. Şi incepu să caute
UI

prin teată lumea co eră acolo; da nu găsi nici-un

om po caro să-l chomo Drăgan.
BC
 100 7
/
Cum stă Domnul pe gânduri, si-aduse aminte că

RY
are închis in cutare loc pe un voinic anume Copil-
Drăgan. Se duse acolo: A

RA
— Ce: mai faci tu, Drăgane?
— la! Trăiesc şi eu ca vai de mine, nobăut şi ne-
mâncat.

LIB
— Rău, băiete! Ia vino încoa, la palat, să-ţi dau
de mâncare. a
— Jai, dec!

ITY
Pleacă şi trece pe lângă piatră. Cum o.vede, Copil-
- Drăgan, puse deştul-ăl mic sub ea şi o șiridică ârept
în sus: RS
— Mă! Da puternic mai e ghibăârdeciu-ăst! — Ziso
Vodă. Ştiu: bio că numai el o să facă ispravă,
IVE

— O trimeţi tu?
"— O trimet, Măria-Ta! Da să ne Lobmim întâiu,
— Cum?
UN

— Uite: dacă-oi isprăvi, să-mi dai, Măria-La, casa

de bani, a din dreapta. To 'nvoeşti?
Ce să nu se 'nvoiască Vodă? I-a făcăduil tot ce-a
L

cerut. | :
RA

-- Acu — zise voinicul, taie-mi un vitel, care o fi

mai gras, ca să-l mănânc și un cuptor de pâine. |
NT

— „Bine“. Şi i-au făcut tot co a cerut și a înce-

put Drăgan să mânce. Dar știți ce? Dela pâine, numai
caoja; iar dela fiertură, numai zama.
CE

Pe urmă, so duse lângă piatră și, când o izbi

odată cu putere, piatra sări în sus şi-şi luă drumul
SI/

de unde venise, aşa că, într'o clipă, se izbi în poarta

împăratului cel păgân. Ba incă, sosi “indărăt voslo că
UIA

“piatra sa mai dus înainte, încă zece mile do loc.

Bucuria Domnului! Aimbrăţişat pe Drăgan-și i-a
dat casa cea din dreapta cu bani, baia de aur pe
BC

caro o ceruse.
 su 101
Așa Trocură de-atunci câţiva ani. Copil-Drăgan

Y
şedea la curtea Domnului ţării, când, iată, sosi altă

AR
poruncă dela împăratul cel păgân:
— Am un câmp plin de buţi cu spirt. Dacă
găsești şi-mi trimeţi un'om care să le bea într'un

IB R
„conac, bine; de nu, li-se duce şi viaţa şi împărăţia.
Vodă iar o sfecli. Cercetă prin ţară şi nu află ni-

YL
mica; până ce, alergă tot la Drăgan:
— Ce zici, Drăgane :? O să poţi tu să mă scapi şi
acum cu faţu curată?

IT
„— Să mă incoro, Măria-Ta. Dar să am răstimp să
sosesc acolo unde sunt buţile. Şi, ştii una?
RS
— Știu, Drăgane, dacă mi-i spune. |
— Să-mi dai, drept plată, casa din stânga, baia de
IVE

argint, or inelul din dest; că ce zici, faci.

— Mă "'nvoiesc. /
Şi pleacă Drăgan spre câmpul cu spirtul. In dru-
UN

mu-i, printr'o pustie, dete peste un om care bea apa

dela nouă scoburi de moară şi totuş striga câtii lua
sura că moare de sete. I-se păreă nimic-un băltău
L

cu apă care cră inainte-i

RA

— Bună ziua, .
— Mulţumim. Da incotro ?
NT

Copil-Drăgan îi spune şi, atunci, c2 zice îu-

sotoşatul? |
— Merg şi eu cu tine, Drăgane ; că fără mino nu
CE

faci nimic unde te duci.

— Jai, că doar n'o să to duc în cârcă. |
SI/

Şi au plecat. După două zile do drum, întâlnește

pe un om aşa do iînchisnovat că — nu vă miraţi 2—
UIA

ochia: cu puşcă aşa do bino, do loviă ţântarul în slava

cerului chiar.
— Lauaţi-mă şi:pe mine.
BC
 102

— ai.

RY
Mai merseră ce mai merseră şi întâlniră po unul şi
mai, închisnovat : fugiă cu o piatră de moară do pi-

RA
cioare și plesnei iopurile ?n spinare și tot striga că
- nu se satură de tugă.
— Luaţi-mă şi pe mine, că voiu fi do folos. -

LIB
Il luară și merseră înainte, la împăratul cel păgân.
Alălo deto buţilo-să le bei şi atunci cel care crăpă
“de sete le sorbi într'o clipă. Ba încă începu să a-

ITY
runce cu doago în împărat:
— Da, bine, Măria-Ta! Numai atâta mi-ai dat?
Doar că m'ai întărâtat! RS
Apoi, Copil-Drăgan abia-l potoleşto şi pleacă în-.
dărăt cu tovarășii de unde veniseră.
IVE

Iar ajuns la curtea Domnului Țării, cine poate spune

bucuria lui Vodă? |
L-a dat şi casa "do bani — cea “din stânga — baia
UN

de argint şi au inceput iar să-şi ducă viaţa ca mai

inainte.
L

Dar au oamenii timp de odihnă? Că, peste o lună

RA

de zile, iată altă poruncă:

— Poruncesc acum Domnului din "Țara românească,
NT

să facă şi-o altă ispravă: “

„lată: am o babă do nouă suto de ani. Dacă-mi
găsoșto un viteaz care să ţio cu oala fugă o binode
CE

el. De nu, ii răpesc ţara.

Ce să facă Domnul ? Povosti lui Drăgan chiro-
SI/

pastea şi-i cert să-l scupe şi do rândul ăsta; dar

voinicul o cam băgă po mânecă, Da, atunci, odată sări
UIA

cu gura omul cel cure fugeă cu piatra de picior şi |

plesneă iepurele 'm spinare şi strigă în gura maro că
nu se satură do fugă:
BC
 105

— Las", Drăgane, uu purtă ni; că mai sunt și

eu p'aici.

Y
Şi um zice, o și ia la picior.

AR
Acolo, la impăratul vecin, se iea la întrecere cu
baba cea iutacă, ŞI... țin'te la fugă. Ca se ducei baba
cen îndrăcită, ca vântul, nu alta, Da şi iutacul nu

IB R
so lăsa mai po jos. lar dela o vreme, pela jumătatea
drumului, baba nu putu să mai ţină cu ăla şi incepu
sa se roaget +

YL
— ai să ne mai odinim nitel, mamă; că eu sunt
o mătușă bitrăcă şi tu eşti un viteaz tânăr. Cum pot

IT
ca să te întrece po tine?
Omul ccl iutac o ascultă, cum o auzi şi șezură,
RS
Dar baba eră o vrăjitoare şi începu să facă la 2n0ş-
mounie și să mondrogăne la capul omului cu o că-
IVE

pățână de cal... până-l adormi cu fermece și, po urmii....

pleci lu drum. să-l întreacă,
Navu însă, baba, parte de moşmoande ; că, de unde
UN

eră, Copilul-Drăgan, băgă do scamă că i-a adormit

tovarăzul şi... odată luă pugea şi ochi căpălâna de
cal po caro i-o pusese baba sub cup, ăluia iutacul.
L

Când pocni, făcti căpăţâna mii fărâme şi omul sări

RA

do șase stânjeni în sus: .

-— ll i nuibil cotoroauță“, Şi so lua după babă.
Fugi și fugi,
NT

Atunci, Drăgan îi strigă: ,

— Măi, lasă piatra de picior, ca să poţi fugi mai
CE

iute,
— „Nu!“ Şi fugi tot mereu până prinse pă babă:
SI/

o lovi c'o piatru do-o făci fărâme și treci inainte,

Şi aşa, baba rămânând pe urmă, Copil-Drăgan luă
dela Vodă cuza cea diu mijloc, cu bani — baia de a-
UIA

aramă, lar împăratul cel păgân rămase mufluz,

BC
 104
_— Acu, să mai vie pela noi, dacă-i Gă mâna!
- 'Pe urmă, Copil-Drăgan se îmbogăţise nevoie mare;

RY
iar Vodă rămase doar cu inelul tel făcător de "mi-
uni. | |

RA
Intr'o zi, ce-i vine Domnului ?
— Măi Drăgabo! Hai să te fac ginere; să-ţi dau
“pe Ruxandra mea. Vrei, or nu?

LIB
— Vreau; dar să-mi dai şi impărâţia toată.
— „Bine“. Şi i-a dat-o; că, ce eră să mai aștepto?
Și fâcură o nuntă mândră, mândră, aici în țara

ITY
noastră. |
Iar când duseră mireasa, in casa ginerelui şi-i turnară
să so spele, Drăgan odată se scoală de colo 'şi în-
RS
cepe să grăcască: iii
— Li, ciustiţi mesoni, vroţi să vă spuiu și eu, act,
IVE

visul pe care l-am visat şi nu vi-l-am spus până?n

ziua de azi?
— „Spune-l, spune-l!“ strigară nuntaşii.
UN

— Uite — ziso el — am visat că eram tot ca acum:

mă spălam şi, știți co mai.erâ?
„Soarelo-mi turnă şi luna mă ştergeă. Chiar aș, |
L

— Bine ai zis, Drăgane. Și iată că visul ţi-s'a iz-

RA

bândit: că tu dintr'ua om de nimic, ajunseşi ăl mai

voinic şi incă impărat peste noi. lar noi, : să-ţi slujim ţio!
NT

— Aşa, aşă o! Măria-Ta! — strigară toţi. |

Şi sa întins chetul; și a mers nunta şi mai inainte
şi mai mândră do sa dus vesteu.
CE

Iar Copil-Drăgan a domnit peste ţara asta mult

şi bine. *)
SI/
UIA

5) Delă Marga Badea Miătuşa, din Priboeni.

BC

i
 103

Y
— 59. Mircea-Vodă Ciobanul

AR
In vremea “echo, a trăit po locurile astea dintru
Pribocui și Bogaţi un cioban cu numele

IB R
Mircea. :Po
Glâmboc, pe Boaba, pe dealurile şi po văile noastre
işi plimbă Mircea caprele și într'una tot cântă din
caval că se minună lumea caro-l auzea.

YL
Locul insă pe caro hălăduiă Mircea mai des și
unde-și aveă culcușul ştiţi undo eră? „A

IT
Chiar în satul nostru, colo în piscu-ăla caro se
cheamă Piscul lu: Mircea. ”) RS
-i- Cu mila lui Dumnezeu, Jo Alexandru voevod și
Domn a toată țara Unaro- Vlahiei, fociorul 1narelui şi
IVE

prea bunului Mircea V oevod, fiul lui Mihnea Vowvod,

dat-am Domnia-mea această poruncă a Domniei- mele
lui Stan și feciorilor lui câţi Dumnezeu îi va dă-
UN

rui; iată i-am dat moșio în Priboiani, din partea

lui
Dragotă a patra parte, partea Stoicăi toată, ori câtă
se va alege, din câmp şi din apă şi pădure, şi
L

de
presto tot, pentrucă u cumpărat- o Stan dela Stoica,
RA

feciorul "lui Dragotă, drept 1070 de aspri. Și iar

a
cumpirat Stan partea fratelui adului toată do preste
NT

tot drept 730 aspri. Şi iar a cumpărat Stano liv adă,

ce so numeşto la puț, do la Dan feciorul lui Stoicuş,
drept 130 de aspri. Şi iar a cumpărat Stan trei lo-
CE

curi din câmpul de jos dela Dan, feciorul lui Stoicuş,

drept 250 de aspri. Și iar a cumpărat Stan o lature
SI/

dela Dan, feciorul lui Voicu, drept S0 de aspri. Și

UIA

*) Într'un hrisov din veacul al XVI, dăruit în 1912 Academie

i
române, se pomeneste de Piscul lui Mircea. Dau hrisovul
în între-
gime, fiind interesant şi pentru localităţi și ca fond. După
cum se vedo
aci şi după cum arată legendatdela pag. 10, numele de Piscul lui Mir.
BC

cea, e mult mai vechiu decât vremea domniei lui „Vireea ciobanul:
 106

RY
iar a cumpărat Stan o lature dela Sava, feciorul lui
Dragomir; drept 62 de aspri. Şi iar a cumpărat Stan

RA
o lature dela Şerbu, feciorul lui Dragobrat, drept 50
"de aspri, însă aşa numită Obârşia-Neuniului. Și iara:

LIB
cumpărat Stan o lature dela Stoica Gaţea drept 58
do aspri. Și iar a cumpărat Stan o lature delă Voico,
feciorul Vladului, însă în gura lui Siimăilă, dropt 33

ITY
de. aspri. Şi iar a cumpăra Stân o pivă dela feciorul
larului,. anume Oprea, drept 50 de aspri. Și iar a cum-
părat o lature dela Stan şi dela Turul și dela feciorii
RS
lui Cârsţian, drept 62 do aspri. Și iar a cumpărat
Stau o livadă, partea Iarului şi partoa-lui Stoicuș,
drept 10 de aspri. Şi iar a cumpărat Ștaa un loc aşa
IVE

uumit Coasta Ogrăzii, dela Stan Grămadă, drept 92

aspri. Și iar a cumpărat Stan un loc dela Stan Gră-
UN

madă, din ura lui Sămăilă, drept 52 do aspri, ȘI iar

a cumpărat Stan un loc, matca lui Mănăilă, până'n
_piscul lui Jirceu, dela Stan Vătcă, drept 27. Şi iar
L

a cumpărat un loc Stan, silişte de casă, dela Dră-

RA

shiciu şi dela fraţii săi, partea lor toată, drept 300

de aspri. Şi iar a cumpărat Stan dela Dan a patra
parte de silişte drept 50 aspri. Şi iar a cumpărat Şerbu,
NT

feciorul lui Stan, iar partea Vladului Călin intreagă,

drept 300 de aspri. Și iara cumpărat Șerbu dela
CE

Voica și dela Stana, fetele Butei, o lature drept L10

de aspri. Şi iar a cumpărat Şerbu o livadă numită
Zatra la drumul cu livezi, dela Oprea, partea larului,
SI/

„drept 33 de aspri. lar u cumpărat Stan un loc do.

casă în satul lui Rădoco dolu Rădoce, iar Rădoce a
UIA

dat lui Stan o luture din Valea Neaniului jumătate.

Şi iar a schimbat şi a dat lui Stan Cârstian o vio și
50 de aspri pentru o laturo.din Valea Neaniului. Şi
BC

jar a cumpărat Stan o livadă din „poiana Moşului,

 107
s
N

dela Cârstian, drept -10 de aspri. Și iar a cuumpărat

Y
Stan o vie în piscul Popii drept un cal, dela, Stan-

AR
ciul, feciorul lui Bote. Şi iar a cu:npărat Stan o si-
lişte de casă, drept 200 de aspri, dola feciorii lui

IB R
Stan, anume Neagaşi Dragobrat. Și iar a cumpărat
Stan o lature, drept 70 de aspri,dela Popa Ion, aar..
Popa lon o cumpărase această laturo dela: Zaharia

YL
drept o sirăcustă. Și iar a cumpărat Stan o lature
dela Stoica Gatea drept 45 do aspri. Şi iar a cum-
părat Stan o lature dela Cârstea, în gura lui Sămăilă,

IT
drept 33 do aspri. ȘI iar a cumpărat Stan o livadă,
la plopi, drept 25 dela Oprea Iaruiui.,
RS ,
Şi au vândut aceşti mai sus ziși oameni de a lor
bună voie, cu ştirea tuturor mogiaşilor do sus și de
IVE

"jos și înaintea Do'mniei-mele. Deaceia amudat şi Dom-

nia mea lui Stan şi ȘŞerbului, ca să ţie moşie şi în
veci, ei și feciorii lor şi nepoţiişi strinepoţii lor şi:
UN

și neclintiti şi nesupăraţi, porunceşto Domnia-mea.

Deaceia şi mărturie am pus domnia mea pre Jupan
Tvaşeo mare Dvornie și Jupan Miroslav, mare logo-
L

făt şi Stan Spătar şi Mitrea Vistier şi Bratul Comnis

RA

şi Iarvat Stolnie şi Gonţea Piharnic şi Jupuu Stoica

maro Postelnic şi Ispravnio Ivaşeo mare Dvorme. Am
NT

scris eu Stun Lomotătul în oraşul Buoureşti, luna A-

“prilie [5 zile şi curgerea anilor în anul 7055 (1577),
CE

ete
„4 lo Alexandru Voevod cu dot, iscă mila lui Dumnezeu Domn.
SI/

căzută
UIA
BC
 j 108

53. Mihaiu-Viteazul

RY
1 -

RA
Când sa bătut Mihaiu-Viteazu cu 'Purcii, a venit
aici cu oaste cu tot şi au tăbărât pe va:6 în satul
nostru, ca să aştepte aici pe ceilalţi Români — de

LIB
peste munţi şi din Moldova.
Ca să-și poată pune în rânduială oştilo pentru bă-
taie și să poată pândi venirea 'Turcilor cari-i urmă-

ITY
reau și veniseră pe valea Dâmboviţei, Mihaiu-Viteazu
s'a suit în Colţu-Albinei, colo unde so vede stânca
"aia de piatră ȘI a pus streajă. Acolo, şedeau uneori
RS
ostaşi d'ai lui; ; iar alteori, Mlhaiu singur, capu” lui.
Aici au făcut iatelegere intre ei Domnii lomâniler :
IVE

cum să scape mai lesne de păgâni.

So cunosc și azi troptele techi pe cari se urcau
„sus oamenii do pază.
UN

Aici în Stoeneşti au fost zi lupte. Po Stoieneasca

“undu înainte a fost biserică, s'au găsit oase grozav
de mari și multe. | o
L

Unii din bătrânii noştri povesteau că Mihaiu Vi-

RA

teazu ar îi avut la Rucăr, în dealu Sasului, un palat

alo cărui urme se văd şi azi”).
NT

a La /
,
Pe acostu loGuri, a venit, demult, demult și Mihai
CE

Viteazu care-a spăriat multe limbi.A venit, dela deal

şi dela vale şi a poposit aici numai oaste de Români
dWai noştri de s'au bătut cu Turcii..
SI/

Şi mulţi din viteji au murit în vremea accea.

Mormintele lor sunt împrejurul crucii de po valea
UIA

Cheii — acolo undo so vede, untori, jucând şi co-

=) Dela Î. Riuţoiu, din Stoeneşti.

BC

x
 109

moară. Ci-că, pe vrâmea aceea, a fost acolo cetate

Y
do lemn. i

AR
Cu să pândească venirea Turcilor și să se păzească
ca ei să nu înainteze pe Dâmboviţa lu deal, Mihaiu
Viteazu pusese streajă în Colţu-Albinei.

IB R
NI.
In satul Coteneşti, este o cruce ridicată lângă va-

YL
lea Cheii. Imprejurul ei.joacă, când şi când, comori,
alo căror flacări, iau formă de şanţuri lungi. .
Aci ar fi fost mormântul Românilor cări s'au lup-

IT
taticu Turcii po vremea lui Mihai Viteazul RS
=_A tost tot aci și cetate de lemn, -
- IV, '
IVE

Venise odată Mihui-Viteazul cu oastea lui până'n

părţile noastre şi se inzirase oastea po coastă. Iar
Mihai întinsese o masă mândră cu mai marii oștirii
UN

şi acolo, grăiau căpitanii lui, tot „ridicând şi ciocnind

paharele :
— Să twăeşti Măria Ta şi să stăpânosti, Jeasi, țara
L

numa'n. vace şi noroc! Că iată, po Turci i-ain bătut

RA

şi pe 'Liitari p'așişderea ; iar aici, la munte, chiar duş-

manii să vie, iute-iute le luăm pinişul.
NT

Mihai le mulţumi, îi lăudă peutru isprăvile lor și

10 spuse să aibă totdeauna nădejdea Dumnezeu, că
el o mare şi puternice, Apoi, ii rugă frumos să puie
CE

oastea'n rânduială, de pază, că sl vrea să aro-

meuscă puţin.
SI/

Zis și făcut,
Napucă insă si adoarmă Domnul, ca decând m'a-
UIA

pucaiu să vă _spuiu şi iată: din vale, veniă, în goana

mare, o oaste de Tături. Erau mulţi ca frunza și ve-
neau în grabă, chiar spre muntele Pleașă.
BC

7
Li
 ' 110

Apoi, cum zăriră oastea lui Mihaiu, 'Tătarii slobo=

RY
ziră un tun. Căpetenia Tătarilor însă, cu mai marele
lor, se află mult mai dovale, în Priboiu, și, d'aia,
Mihaiu, când pricepu ce şi cum și văzu atâta Jiotă

RA
de lifte păgâne, ce se gândi?
— Mare eşti, Doamne. Da cu, numai cu mâna asta

LIB
de oameni ai mei n'o să-i pot răzbi ropode, Să văz:
oare n'oiu găsi vr'un mijloc?
Şi tot socotindu-se Mihaiu, odată cheama pe un

ITY
ostaș d'ab lui și-i porunceşte: -
— Du-te repede, colo devale, în lagărul tătărese-—
la Priboiu. Acolo, să dai hârtia asta, în mâna căpe-
RS
tenici 'Lătarilor. Ai înţeles? _ .
— Inţeles, Măria 'Ta — zico-ostaşul şi se duce ca
IVE

vântul ;iar Vodă so întoarce către boieri și le spune:

— Ştiţi ce-am scris în hârtie ?
— Ce?
UN

— Le-am scris: să nu vio la luptă acum, ci mâine,

să no încercăm puterile.
— Păi, o să fie aşa do proști?
L

— Să-i vedeţi,
RA

Aşa. Ostaşul s'a dus in tabără tătărască și a dat

hârtia cu pricina, |
lar Tătarii, când au văzut, nu-și săsiau locul de
NT

bucurie.
— O să ne mai odinim o noapte și o sii aibă vremo
CE

și ajutoarele să vie!
SI/

In vremea asta, Mihaiu puncă de închidea muntele

şi opriă Dâmboviţa, punând și stăvilar. Aşa, apa ve=
UIA

niă în susul Dâmboviţei, dincolo de stăvilar, mare,

mara să poată umblă o: mio do mori.
Când văzu asta, Mihaiu caro eră cu toţi ai lui pe
BC

munte, so odini în pace și dormi fără grijă.

 1
, .

Y
Aşa. Cum se ivi ziua următoare, Tătarii cari se în-

AR
multiseră şi erau ca frunza şi cu iarba, plecară pa
Dâmboviţa în sus, să se Daiă cu oastea lui Mihaiu
cum le fusese vorba, - i

IB R
Dar au cercetat ci, incoa, incolo, în sus şi'n Jos,
fără să-i dea do urmă; că oastea românească eri sus,
po munto și nimeni nu lo puteă arătă cărarea pe

YL
unde să urce păgânii acolo.
Și au tot cereetat, Acu, aproape de Cetăţenii din

IT
vale, oră un cârciumar, caro se chema Baciu. Au în-
ceput iăturii să-l] strângă” n chingi şi să-l cerceteze.
RS
„1.— Unde este, măi, Mihaiu? Că hârtia i-am. pri-
„Init-0, «ur oastea nu i-am văzut-o,
IVE

— Este—ziso Baciu gând văză că nu mai scapă-—

esto sus pe Piatră cu toată oastea, strânsă buluc, ca
o cuată. Dacă vă luaţi acumla luptă, măi Tătarilor,
UN

nuţi câştigă nimie. Dar aseultaţi-mă pe mine.

Cum ?
„I Opriţi oștigea, la noapte; că lo câștigați pe toate.
L

Tâtarii,şi acu' proşti de dau în &ropi, ascultară de

RA

povaţu lui Baciu şi so opriră în Cetăţenii din valo—

fară să-şi dea cu sucotoala de planu' lui Baciu.
Le spusese aşa, cu să lie timp şi mai indelungat,
NT

să se strângă şi mai multa apă, în susul stăvilarului.

Aşa, lar Baciu se urcă sus po Pleaşă, la Mihaiu
CE

care işi tăcuse divan, chiar pe valea lui Coman.

— Doamne, Măria-Ta! Fii pe pace do-ucu: pe Tă-
SI/

tari i-am mai oprit o toană. '

Șe atunci, când Mihai socotea că Tătarii-s toţi tă-
bărâi, odată a ridicat stăvilarul şi a dat drumul
UIA

apelor, '
Pe urmă ?
BC

Ca pe muste mici duceă la vale, Dâmboviţa, po

 e

RY
toţi 'Tătarii. [i luase tocmai pecând ei dormeau fără
grijă. Pânăla ziuă, nu. s'a mti aflat nici-un picior de
Tătar prin împrejurimi. Ba să 'nu mint: ieșia câte

RA
unu, la ma:, umflat și bumben, pentru totâcauna.

LIB
Și aci... aşa sa cotorosit Mihai Viteazu şi de
Tătari $). 7 | Y.

ITY
De unde-și trag numele satele Bălileşti și Româneşti 2
Odată, Mihaiu Viteazul a avut luptă straşnică cu
Ungurii. Și, după multă osteneală, a vrut bunul Dum-
RS
nozeu de a învins Mihaiu, bătând strașnie pe Unguri
şi le-a cuprins aro.
IVE

Intre vitejii cari s'au războit mai cu foc, au fost

și doi flăcăi voinici, anumo Roman şi Bălilă. De a-
ceea, pentru vitejia lor, Mihaiu i-a pus în mare cinste
UN

"i-a lăudat la mai marii oştirilor şi le-a dat ucestor

"viteji, pământuri po Bratia: să le. stipânească câtor
fi şi-or trăi, ei cu tot neamul lor.
L

“ŞI de-atunci, locul pe care sa aşezat Bălilă, sa

RA

chemat Bălilești; iar acela pe care s'a așezat Roman

Sa numit Românești **).
NT

54. Depe vremea Banului Mareş

CE

In jurul bisericii din satul Băjeşti, sunt ziduri straş-

nice şi groase de cărămidă, cu turnuri la colturi și
cu ferestruico cari serviau ca guri de foc. Acolo u
SI/

fost — se vede — o cetate,în care trăia de mult un

UIA

*) Dela Neculae G. Zavragiu, |

Aceasta nu v — după cât se pare — decat legenda prin care
s0 spune ci Negru-YVodi a scăpat ţara de Titari, Innecându-i cu
BC

apa Dâmboviţei. Ă
*) După acte, Bălileşti și Româneşti sunt cu mult mai vechi.
 113 o |

Y
Ban vestit care se chema Banul Maroş. Acesta a fă-

AR
cut, acu două suto do ani şi mai bine, întăriturilo a-
colea, de frica 'Turcilor.
Când veniau dușmanii “să ataco cetatea, oamonii

IB R
do pâză o apărau cu tunuri şi cu armelo.co erau pe
" vremea aceca, . -_

YL
Oamenii din sat, pe atunci, erau fugiţi po Valea
Băjii, colo spre upus și nriazănoapte. So trăseseră a-
colo tot do frica 'Turcilor, iar cotatoa eră așezată în

IT
Gura Băjii, pe un mal, de unde se vedo toată valea;
așa că, atunci când sosiau duşmanii, erau văzuţi din
RS
cetate, cât de departe ar [Îi fost ei,
Zidul acela cum şi biserica au fost clădite .din că-
IVE

rămidă ce-a fost făcută colo, la hotarul Bălileștilor,

Do acolo, ştiţi cum-au adus cărămida ? N'au pus că-
ruţe; ci Banul Mareş a adunat „po oamenii din mai
UN

multe sato și i-a pus în şir, dela locul cârămizii până

la locul coiiţii. Şi oamenii dedeau cărămida din mână
in mână, până la zid, S
L

biserica din Băjeşti”e zidită, după cum spuseiu,

RA

tot de Banul Mareş. In afară do turnuri,ea o clădită

tot în felul celei dela Curtea de Argeș,
NT

In Băjeşti, apoi, o un lac jos, în întindere ca do

opt pogoane; şi în locul acela, eră po vremea Banu-
lui Mareş, un eleştou maro şi mândru. Iar dela! ce-
CE

ate până la eleşteu, clădise Banul un pod do aramă

care trecea pesto 'valea lui Bă).
SI/

Pv pod se plimbau boerii şi domnul țării câteodată,

că-i duceă Banul Mareş şi cu cocoana Vișica să.iea
UIA

peşte din cleșieu,-ur să petreacă.

* Stiţi unde?
Chiar pe o insulă dia mijlocul leului, că po ca
BC

cru verdeață minunată și un chioşe frumos. Petre

C. hădulescu-Codin—
Din Precutul nostru. 8
 114

RY
coau acolo boierii cu Vodă: acolo mâncau, acolo
cântau or puneau lăutarii să le cânte și tot acolo

RA
puneau la cale treburile țării.
Astăzi, dela acel pod se mai văd doar două pi-
cioare, licute din zid.

LIB
Po Valea lui Băj, dela Cetate pe valon sus, se
atlă vistieria de unde, po atunci, so aducea la castel,

ITY
pe sub pământ, apă bună de băut.
Urmele vistieriei se văd și azi. A “fost zidită cu
pietro din caro au rămas şi in vremea noastră.
RS
Banul Mareş şi cu jupâncasa Vişica se adă zugră-
viţi, cu copiii lor cu tot, înăuntrul bisericii și sunt
IVE

pomeniţi ca titori *). a

55. Cunra trecut moșia Banului Mareş

UN

în mâna boierului Belu ?.

Cotatea Banului Mareş cu toată moşia din apro-
piere, a trecut, cu Vremea, în mâna Juptinesei Dă-
L

janeu caro a rămas stăpână a moşiei până "n “remu-

RA

rilo mai dincoa. -

Odată insă a venit, prin părţile astea, boierul din
NT

București Belu en tot neamul lui.

_Şi sta întâmplat că, nu se știe cum, un copil dai
CE

lui s'a rătăcit prin imprejurimile castelului şi, plân-

sând, a adus cocoanei — de unde? să nu mă intre-
baţi — o felie de dovleac copt. , |
SI/

Cocoana aceea tare s'a bucurat și sa minunat.

— De undo ui, maică, mâncărică aşa de bună ?
UIA

—10O găsii şi eu colea.

— Așa? Mare minune!
BC

*) Pela d. înv. Const, Focineseu, din băjesti,

 A început să sărute po copil, să-l mângâie şi să-i

Y
grăiască :

AR
— Fiindcă mi-ai făcut tu binele ăsta — că bună
6, maică! — iată: iți dau, drept facere de bine, toată

IB R
moşia mea, moşiu Băjasca. :
Jar copilul a aflat mai apoi pe taică-său şi... Wa-
tunci, Belu a stăpânit moșia Băjasca, luută pe o felie

YL
do dovleac copt, Pezemne, cocoana aceea nu mai vă-
zuse până atunci aşa lueru. |
Din timpul lui Barbu Belu sau făcut lu biserică

IT
trei clopote. Din ele, unu a căzut, iar două 'so mai
păstrează. RS
Oamenii spun că atunci când se trag clopotele, ele -
pomenesc, în sunetul lor, numele celor cari le-au făcut.
IVE

Unul sură: „Bar-bu Be-lu, Bar-bu Be-lu“...

Altul: „Doam-na-l-linea, Doam-na-l-linca“... numele
Jupânesoi lui Barbu Belu.
UN

Al treilea, ar fi pomenit numele unui copil... *).

56. Dealul Portarului

L
RA

In dealul ăla îşi aveă casele — palate, nu alta—

în vremea do demult, un boier:taro bogat care eri
portar la Ștefan-Vodă în Târgovişte. Şi-a stăpânit el
NT

p'aci cât o (i stiipânit, până într'o vremo, când deov-

dată s'a auzit un vuet grozav şi a început să urle
CE

pământul aşa de puternic, că s'a speriat lumea. lar

după trei zile do urlet, s'au scufundat cuselo cu pă-
mânt cu tot, de nu s'a mai găsit, în urmă, nimic.
SI/

De-atuaci, i-a rămâs dealului aceluia, numele do.

Dealul Portarului.
UIA

Acum în urmă, siipiând oamenii, ca să măscască co-

*) Dela Preotul Samoileseu, din Băjeşti.

BC
 116 | 4

mori, ce socotiți că au găsit? Doar căldări: de aramă,

RY
uşi mari de fier și un mare “numar de tipsit, toate
nestricato *).

RA
57. Valea Popii

LIB
Act 9 sută cincizeci, de ani, valea asta a noastră
nu eră locuită, Da, p'atunci, a venit din Ardeal, un
om bun la Dumnezeu, anume Iosit bătrânul și a adus
cu cl şi alţi lomâni cari şi-au pus caselo pe valea

ITY
cea pustie. Din pricină că, odată cu vi, venise şi un
popă — popa Lazăr — şi so aşezase aici, daia, văii
acesteia i-s'a zis: Valea- Popii.
RS
In Jocul: unde astăzi este biserica, a fostîn vechime
altă biserică, făcută tot de Iosif bătrânul; iar clopo-
IVE

tul ce se vede azi la biserica noastră este clopotul

dela cea veche, pus acolo do.un alt Român credin-
UN

cios numit Șerban şi venit şi el tot din Ardeal, în

urma răsmiriţii ce s'a făcut cu scularea lui Iloria şi
Cloşca impotriva Ungurilor,
Clopotul poartă leatul 1796”). ,
L
RA

„58. (Mezer-Cratu
NT

Î. , €

Eră odată, în fara noastră, un craiu vestit şi pu-

ternic, Ii ziceă Mezer-Cruiu şi-a fost având măiestrii ,
CE

de ştia să se schimbe fel şi chip. ,

* Odată, po când sta lu sfat cu boierii, ce să vadă
SI/

*) Auzit dela Ghiţă M. Țufi din Puiboeni,

UIA

Variantă în Colecţia de Legende, pag. 30. . _ *

Dealul Portarului e în Priboeni, în partea de Răsărit a satului,
în dreptul Pitoilor,
*) Dela d. Ion Niţescu, Inviăţiitor,
BC
 17
Mezor-Craiu ? Pică, nene, hârtie dela Țarigrad cu po-

Y
runcă straşnică; zicea, adică, aşa: toţi boierii să-și

AR
dea fecior din trup ca să slujască impărăţiei.
„Şi, de voie, de nevoie, a dat ilecaro; dar Mezer-

IB R
Croiu,do uude să dea? Că wavea craiul de cât trei
fete și nici-un fecior. Şi tare ar fi dorit.să nu rămâe
mai pe jos. Co să facă și... cum s'o nemerească ?

YL
A venit, biet, acasă și a început să umble trist:şi
amărât, încoi și incolo, de nu-și alla locul, vorba ăluia
„Intru casă, ies afară,

IT
„Tot cu inima amară!
RS
Atunci, l-au văzut fetele şi au început să-l mân-
gâio; ba să-l și ispitească, fel și chip.
Și el le-a spus focul ce-l ardea pe suflet: uite
IVE

și uite şi uite. ȘI, ce 'să vezi dumneata? Cum

a auzit
așa, fata cea mare de colo:
— 'Taică, nu mai suspină,
UN

că fac eu miliția.
— Așa?
— Aşa, -
A tuns-o şi-a imbrăcat-o ca. po soldaţi; i-a dat cal
L

de călărie și puloş în mână şi a pornit-o la Țarigrad:

RA

du-te și du-te şi duste... mult şi bine,

Da, când a ajuns Ja un pod, după un deal şi-o
NT

vale; co să vază fata? O namilă de urs, cât toate zi-

lele : dă năvală spre ea s'o mânânce și pe cal să-l
omoare.
CE

Atunci, fata, cu inima cât un purice, nici n'a mai

ştiut pe ce lume 6: su intors indărăt și, ca vântul,
SI/

sa dus la taică-său. Na vrut să mai știo de soldăţie

biata de ea și trei săptămâni incheiate a zăcut de
UIA

frisuri. - . |
— Sărăcut do maica mea, că mi-am opăcit fata—
zise Mezor-Craia când o văzi în starea asta şi în-
BC

copi săracu să plângă cu hohot.

 "118

Da, fata cea mijloacă sări şi oa do colo:

RY
-— Lasă, tată, că mă duc eu la soldăţie şi nu te-oi
da de ruşine.

RA
— Bine.
S'a îmbrăcat şi aia şi-a luat harmura şi a plecât
la drum: dar tot aşa a păţit.

LIB
Plânge iar' bietul Mozer-Craiu şi-şi smulge părul...
dar cu cine să so puio?
Atunci, a plecat şi cea mică, după co a încălicat

ITY
pe calul lui taică-său, ăl din tinereţe. Şi s'a tot dus
la drum.
La pod insă, ţâşt!... din apă, un urs şi-un lup,
RS
grozav do fioroşi... So roped să mănânce po fotişcână
Da, fata, în loc si so teşească, odată incinge pa-
IVE

loşul şi se repedo la fiare, să. lo rătezo capetele,

nu alta.
Atunci, ce să vază ca? Fiarolo odată se upropie și
UN

cât ai clipi din ochi, ioau chip omenesc și, în faţa

Stăncuţei, că aşa o chamă, se înfăţişează chiar Mezer-
Craiu, în carne şi oaso: i
L

— Stai, tată, nu da; “cii eu sunt. Credeam ctii îi

RA

şi tu fricoasă cu celelalie.
Apoi, a sărutat-o, a binecuvântat-o. şi s'au despărțit.
NT

s a.
.
lar Stăncuţa a tot mers spre "Țarigrad și, ajunsă
CE

acolo, in haine şi înfăţişare de voinic, a făcut miliția

7 ani incheiaţi. Și orco porunciă ca, ca ca ieșiă,
Dela o vreme insă când miliţia-i erâ aproape pe
SI/

sfârşite, împăratul d'acolo, un voinic tânăr, cinstit,

mândru şi viteaz, nevoie mare, a început să-i cam
UIA

iea sama
— Mă! Da co naiba să aibă soldatu ăsta? “Toţi
câţi au vobit cu cel, ba şi cei mai din urmă, au ma-
BC

torit, do n'a rămas unul, -

 119

Y
C'au venit copii d'aeasă

AR
Şi-acu sunt cu barba deasă...

Da cl tot fără mustață sti și tot fără barbă... Doar

IB R
uite colo: trup inalt şi deșirat, brâu” po șolduri lăsat:
la inimă ma secat!
„Şi a început împăratul să poruncească la gradaţi:

YL
— Ia duceţi-vă voi în satul cutare. Acolo, faceţi
un târg de tuse şi unul do baltago. De-o fi fomee,
pune mâna po fuso; de-o fi voinic, cumpără baltag.

IT
Zis si ficut, Apoi, soldaţii au inceput să se plimbe
“prin târg. Co să vază insă? Stăncuta, soldatul cel RS
trumos, nici nu s'a uilat la tus, A pus mâna pe bal-
tag şi dată l-u svârlit cu putero în înaltul cerului,
IVE

"Apoi, l-a prins în mână,

— Mare minune! — a grăit împăratul, când i-s'a
povestit isprava asta, lu mai faceţi una llăcăi.
UN

» — Facem, Măriu-Ta. Numai să ne spui.”

— lacuite, Să mergeţi să vă scăldaţi cu toţii şi cu...
să mă uscund pe-acolea, că, doar-doar, aşa oiu cu-
L

noaştăd adevărul,
RA

— Bine.
Acu, unde si so scalde? Avea impăratul cel din
NT

'Tarigrad, colo la Dunăre, nişte case, clădite char în

mijlocul apei. Au mers cu toţii acolo și imnăratul
s'a suit la casele colea pe-o punte. Soldaţii erau toţi
CE

dincelo do Dunăre, în ţara turcească ; iar peste Du-

năre, eră întins un por do vase, legat cu sfori. de
SI/

malul celalt.
Aşa. Da, când s'au dus la scăldat, co să vezi du-
UIA

maeata ? Stăncuţa, odată a sărit în apă, a tiiiat sfoara

şi a trus spre ca. Apoi, desbrăcată, a sărit dincoaci
de mal și le-a arătat sânurile:
BC

— Sic, sic, sie! Vedeti, măi, cu cine aţi soldă-

Ut voi ? ”
 120

RY
Atunci, ce să mai vezi? |
„Soldaţii ceilalţi, 'cu gradaţi cu tot, de ciudă, de

RA
foc şi de necaz, s'au aruncat în apă, de s "au înnecat
și... înecaţi sunt şi in ziua de uzi. |
Jar împăratul, săracul, care priveghiă de pe -fe-

LIB
reastră,-cum a văzut păcălealu ce i-a tras fata cra-
iului nostru, a ieșit în foişor, s'a înjunghiat și s'a
aruncat în Dunăre.

ITY
Aşa, Pe urmă, Stăncuţa a pornit la drum, spre ca-
RS
sole taicii-său: erau pe-aici, prin părţile noastre. Şi-a
tot: mers ca, zi de vară până'n sară, hai, hai... mereu:
da tot imbrăcată soldăţeşte. E
IVE

Intr'o zi, după prânz, a sosit acasă şi, tot cerce-

tând în dreapta și in stânga, a găsit pe laică-său,
la vie.
UN

=
Bietul Mezer-Craiu, de unde s'o cunoască ?
— Ce ești dumesata? Aa
— Un soldat. Iacă, am ferman dela impărăție să
L

caut pe Alezer-Craiu. Nu şti: uade e?

RA

— Nu ştiu—zico şi tat-său — căruia îi intră, pare-

„mMi-s36, 0 rață în traistă,
NT

Apoi. mai de frică, mai de jucărie,-mai de știu cu

ce, — el ştiă miestrii: s'a făcut o muscă,
CE

Stăacuţa atunci s'a dus acasă şi a început să bată

din picior milităreşte şi să strigo:
— Ile, n'auziţi ? Daţi-mi po Mezer-Craiu, ,
SI/

Au început toţi ui casei să tremure şi su so uo0-

leascii, că, do! Nu ştiau co e cu' tatăl lor „şi atunci,
UIA

Stăncuta n'a mai putut răbdă : -

S'a desbrăcat de hainele „soldăţeşti, s'a imbrăcat în +
femeieşte şi s'a repezit de a sărutat mâna lui Mezer
BC

Craiu, caro se făcuse iarăș om lu loc și tocmai atunci

intrase și ol po uşă:
/
7
 4 191

— Taică, taică! Nu mă mai cunoşti ? Uite, ou sunt.

Am făcut miliția şi am ieșit cu cinste dela împărăție.

Y
Apoi, a povestit sa lui Mezer-Craiu tot co a păţit

AR
și co-a făcut în atâta amar de timp.
Iar taică-său, sărmanul; care albise de griji şi de

IB R
dorul ei, a început să plângă de bucurie.
Apoi, au petrecut o lună încheiată *).
II.

YL
N
In o altă variaută, sa spune, între altele, că împă-
ratul nu s'a aruncat în Duniro ; ci, dimpotrivă, mirat

IT
de isteţimea, voinicia şi curăţia fetei craiului nostru,
a venit şi a cercetat prin toată ţara noastră şi nu
RS
s'a lăsat până ce n'a luat-o' de soţie.
IVE

59. De pe vremea Turcilor

. p .

|.
UN

Eră odată un Doma în ţară şi se speriaso şi el do

jeom: inenile pe curi lo tot făceau 'Purcii pe-aici. Dar
n'aveă gură să zică nimic, că-l legau și pe ol fede-
L

leş și-l duceau la "Țarigrad.

RA

Da, pe vremea aia, erau în ţară și haiduci cari dau

câte-odată iama pin 'Purei și-i învățau minte: îi pră-
+ . .

dau, îi luau Tobi; ba-i şi omorau.

NT

Unu din ăştia, a fost, măre, un haiduc vestit care

so chemă căpitan Radu din Groşi. Stia omul ăsta că
CE

și Sârbii pătese d'al d'astea depela 'Turei și, dacă

treceă din când în când în Sirbia, so întovărășia cu
Sârbii și o luă pria “Turci, de-i prădă or îi făcoâ
SI/

harcea-parcea.
Aşa, odată, s'a dus la o' Sârboaică și i-a luat fe-
UIA

*) Auzit în 1907 dela moș-Marin Coţandră din Priboeni.

BC
 192
_.

ciorii ca tăvarăşi. Da... frică, frică-i-eră, nene, că-l

îuipuşeă. Turcii. ,

RY
* Atunci, Sârboaica:
— Lasă, Raduie, nu vă fio frică! O să vă dreg ou.

RA
Şi, ea ştie ce-a făcut: cu moşmoande, cu una, cu
alta, i-a dres, să poată şedea și în foc.

LIB
El însă nu credea.
Atunci, Sârboaica ucoia, maro vriăjitoate, mai drese.
tot: aşa încă două lighioni: un câine şi un cocoș —
și zise: | |

ITY
— Daţi cu puşea în câine.
Avea pușca cu şaizeci de gloante şi deteră în câine
RS
dar... culeseri gloantele de jos. Cainele oră tot teafăr.
— Daţi şi în cocoș.
— Bine.
IVE

Şi-au dat; dar tot de pe jos au luat gloautele...şi

nimic nu i-a fost cocoșului.
— Bi! Vedeţi, băcţi? Ducoţi-vă în Turci şi să
UN

maveţi grijă, că nimic nu vi-so întâmplă. Să păziti

numai mirul; că do mir nu se poate atinse dresul...
şi, de l-o atinge glonţul pe om la mir, il poale omori.
L

Radu dea tot haiducit in Țara tur-

RA

Aşa, Şi sa dus
cească,: prădând şi dând la chelfăneală 'Lurcilor,
până, hei... târziu. Apoi, sătul de bani şi do luptă a
NT

venit la Bucureşti, să so predea la spătărie.

Acolo, eră şi Domnul — cum l-o i chemat. Vesel
CE

novoic mare, că-și mai sărase Radu inima cu "L urcii,

zise”:
— Nu te mai predă, omule; că nu to'nchiz. Dar
SI/

fă-m un bino.
— Co bine 2?
UIA

— Să-mi prinzi un hot. - |

— Co:hoţ? îi
BC
 123

Pe Căpilan Fedeleș.

Y
„Unde fade el?

AR
In pădurle negre.
De mult hoţeşte ?

IB R
De 18 ani. |
Dacă-i aşa, cum să-l prindem? — zice Căpi-
tan Radu. | ,

YL
"Cum ii şti, |
Dă-mi dar răspas dă trei zile, să vorbesc cu ai
mei, să văz: ce e de făcut?

IT
/
l-a dat.
Aşa. Act, sa dus Radu
RS
la casa lui şi, în noaptea
a . a N 4

aceea, nici ni dormit. Sa tot cândit, lar dimineata

3
l
s'a dus îndărăt la Vodă:
IVE

Să-mi dai, Măria-Ta, 12 cai și haine negusto-

reşti ; că, uite, vin Măcinicii cu târgul şi să-mi dai
o caloaşeă cu - cai cu vizitiul lor şi 12 gente cu
UN

galbeni. Şi să-ini mai dai o pereche de dăsagi cu!

galbeni, in culeaşea aceea; că, uite, cu nuniai aşa o
să mit duc în pădurii nogro,
L

Vodă i-u dat tot co a cerut; apoi, Radu și-a luat

RA

po toţi haiducii lui, că avea 12 şi i-a imbrăcat în

haine negustoreşti. Au iucălicat po cai și s'au tot
NT

dus tăinind, câte doi, câte doi, până aproape de pă-

durli negre, la cârciumma care eră gazda lui Fodeloş
.
CE

„Bună ziua, Jupâne.

Mulţumim, oameni buni.
Ai fân? 4
SI/

Am, | |
Pâine, rachiu, mâncare, alte băuturi, ai?
UIA

berechet.
Aşa? Apoi, avem cu ce trăi,
Păi, cât o să staţi aici?
BC
 124
4

— Cinci săptămăni, jupâne. Aşteptăm aici să ne

RY
mai vie din urmă niște care cu bani, că n'avem
d'ajuns.

RA
— Bine, măi creştino'! —. zise cârciumarul — Dar
n'o să puteţi sta mai mult aici.
— De ce?

LIB
— Apoi, e un hoţ care se spală pe mâini cu dum-
neavoastră. , .
Acu, ştiţi cine eră Fedeleș?

ITY
Eră o dihanie.de om gros, gros; dar scurt, scurt
numai de şase palme. Ii trecea barba de brâu devale
şi mustăţile le-a fost innodând pesto fes şi chica o
RS
împletiă ca cocoanele: pletar, în ceafă.
— De—zise Radu,—la noroc! Aşteptăm şi noi aici
IVE

“calfele, să cumpărăm cirezi din târg dela Râuroni.

Aşa a zis. Iaiducii au rămus la cârciumă; iar că-
pitaun Radu s'a îmbrăcat verde, s'a înnarmat şi a în-
UN

trat în codru, în pădurli negre. Acolo, a început să

tot şuere, mergând aşa prin pădure,
Şi iacă, l-a simţit Fedeleş şi s'a luut după ol de
L

l-a tot urmărit trei zile şi trei nopţi.

RA

„La trei zile, căpitan Radu a pus muşamaua în cap.

s'a băgat sub un arbore și s'a culcat. Fedeleş s'a
NT

dus de s'a uitat lu el; iar dimineața, a stat după

un arbore,-în caleu lui Capitan Radu. Po când ăsta
pornise prin piiduro şi era ajuns în dreptul tufanului,
CE

Podeleş odală a răpit lu el:

— Co eşti tu?
SI/

— Haiduc.
— Ce-ai căutat aici?
UIA

.— Am nişte tovarăşi şi iacă, am venit la spătărie

și no-am predat. Po ci i-am trimes p'acasă, să-și mai
iea d'ale gurii şi haine şi-i aştept ca să no intâinim
BC

aici, să trocem iar in Turcia. e:

 125

— Cum te cheamă, omule?.

Y
— Căpitan Radu. Dar pe tine?

AR
— Căpitan Fedelez. .. | : |
Acu, în dimineata aceea, eră ceaţă mare și ei nu ?

IB R
so vedeau. Erau, ăla d'ăla, ca d'o bătaie de pușcă.
— Cum să dăm „bună dimineaţă“ >
— Bine. Pune-ti armele telo jos unde te găseşti şi

YL
eu, unde mă găsesc — cu jurământ pe cruce: să nu
vonim cu vr'o vitenţă unu asupra altuia.
Au jurat şi s'au apropiat. Şi, din vorbă în vorbă,

IT
Fodeleş i-a zis lui Căpitan Radu:
— Lasă tu RS
lioțili; nu-i mai aștepta și haidem
amândoi. -
— lat,
IVE

— “Tu ai fost slugă :?

—'Am fos — a zis Radu.
— Da stăpân?
UN

— Am fost: stăpân pe mine. Dar tu, ai fost?

— Am fost,
— Păi, cismele cin” să lo tragă ? <
L

— Noi: unul altuia. Imi dai voie, căpitane Fodelez

RA

să lac co-oiu vrea eu?!

— Ii dau,
NT

ŞI, din duandă, în doandă, ajung mal po sară, la

o vâlcea. Acolo, Căpitan Radu zico:
CE

— Căpitane Fedeleş, am isprăvit merundoa.

— Nu face nimic. Mai stai până desară, că mai
am o jumătate de oca de ceară.
SI/

Uitasem sii spuo — Fedules cu ceară trăiă. Daăcă

mânca 50 de dramuri de ceară, ţinea la drum o zi
UIA

şi-o noapte. l-a dat şi lui Radu.

Aşa. Acu uu tot mers ei amândoi și sara au tras
la gazda cu pricina. Acolo în cârciumă, erau haiducii
BC

lui Căpitan Radu, îmbrăcaţi toţi negustoreşte.

 126

Pedeleş vede în curte mulţi vizitii, apoi asculti la

RY
fereastră: Unii mâncau, alţii beau, alţii cântau cu
fuerul şi alţii jucau.

RA
— Ce să fiv aici ? — zice Fedeleş.
— Aici—zico Radu care ţinea. său prinzi—e de
folos. Nişte negustori, an bune parale.

LIB
Atunci, Fedeleş, bucurie lui:
— Ce vrei, Căpitano Radule, să fii aici? Stăpân
or slugă ? — adică: caro să intro intăiu ?

ITY
— Ce-i zice tu — a zis Căpitan Radu.
— Bine. Lasă-mi-i dar mio; să-mi arăt vitenţa, Ia
uită-te: vozi cine sunt cu? RS
Şi Fedeleş, după ce şi-a desnodat mustaţilo, a bă-
gat capul pe uşă și odată şi-l-a scuturat do i-au
IVE

căzut pletele.
Atunci, co să vezi dumneata ? Negustorii — hai-
ducii lui Radu — cari nu ştiau tirișenia, au rămas
UN

înmărmuriţi.
— Unde mergeţi voi, mă? —a strigat Bodoloş « do
S'a cutremurat casa.
L

— La târg la Râureni.
RA

—, Aşa—?Si şi-a aşternut ipângeaua in mijlucul

hanului.
NT

— Punetţi ici—tună ol—să văz: cu ce- aţi plecat ?

și tot. Nici nu bănuiau măcar, de
ăia puseră toţi
CE

Căpitan Radu că-i afară.

—- Numai atât? —.so mai răsti el — mai puneţi.
Nu umblaţi cu nimic. .
SI/

Atunci un Oltoan — din ei — răsullă :

— Poato să mai puiu sufletul — că nu-s la casa
UIA

mea. Sunt şi eu călător pe drum, -

Da atunci, co să vezi?
Odată se repode Căpitan Radu d afară: să lo dea
BC
 127

curaj, vitonţă și să-i facă,să înteleagă că el l-a adus

pe Fedeleş. Ca să nu se priceapă însă, Căpitan Radu

Y
i-a dat două palme Olteanului.

AR
— Aşa răspunzi tu, mă? |
Pe urmă, Radu iar iese. afară. Pune însă mâna pe

IB R
paloșul şi baltacul lui Căpitan Fodeleş și şopteşte
către haiduci:
—. Vedeţi de el. |

YL
—- Bu —a fost spunând unul din bătrâni cari au
fost printre haiduci — aveam baltacul meu: o shiu-
lea do tuciu, cât uu măr domnese, pusă într'un băț

IT
de corn. Şi stam adiba.
— Asa! ȘI pusoră negustorii şi dăsagii cu galbeni.
RS
— Acu e aci —a zis Fedeleş. A incălicat apoi pe.
bani să-i împartă în două. Da când să-i împarţă, bi-
IVE

trânul cu baltacul : odată-i trântește ghiuleaua'n ceafă

și-l dă cu uusu do Dani.
Atunci, grămadă toţi, po el, odată. Da Fedeles, ce
UN

" credeţi ? lopede so scoală în sus Și... 50 Scutură ca

de nişte mitărei, d'ai nostri.
Co să facă ei? Că de... Căpitan Radu nu s'ames-
L

tecă,. eră jurat. Da haiducii, iar pe Fedeleş: își pun

RA

„toată puterea de-l tăvălese jos: butăcii, gata do pi-

civare şi cătuşilo de mâini.
NT

Dar Fedelez, cu capu culcă câte 2-—3 odată.

Haiducii îşi văd de treabă: îl leagă fodeleş; da el
tot mai da cu capu. Co să mai facă haiducii? Ii
CE

leagă o mustață d'un cap de ciomag şi altă mustață

d'alt cap. !
SI/

— “Io, cofaşilor — că m'aţi mâncat fript.

L-au pus upoi în căruţă şi l-au dus la Spătărie. Iar
UIA

Căpitan Radu a mers înainte la Bucureşti,

— Co-ai făcut, Radulo? — l-a întrebat Voaă —
că iată, au treout cinci săptămâni,
BC
 12$

— Ce să fac? Am venit cu ferman dela Fodeleş.

— Unde e?

RY
— Iacă: baltacu. şi paloşu.. |
So uită Vodă şi cât le mai ica sama, iată, sosesc

RA
și ăia cu Căpitan Fedeoleş: cu şase sălbi de galbeni
pe fes.
— Jlei,—zice Vodă—Ciipitane Fodeloşt Aşa te g

LIB
seşti ? Unde ţi-e vitenta ta?
— La cofaşii tăi. l-at trimis după mine, să mă
prindă.

ITY
— Păi, unde ţi-o munca de 18 ani?
— În pădurii negre.
— Cu ce mergem acolo? RS
— lea și tu—zice el lui Vodă-—iea o traistă. .
— Păi, de ce vorboşti așa. +
IVE

— Aşa-mi dă mâna azi. Să mergi cu ăştia.

Po urmă, mai zice:
— Du-te, Măria-Ta, în Târgu-d'afară și găseşte şase
UN

care chioveneşti: să caro ce-am strâns eu, ÎS ani.

Aşa, Si a mers Domnu do a luat carele şi Fedeleş
S'a dus cu ei în pădurii negre. i
L

Si acolo, întrun mal spart,a găsit: bani, scule şi...

RA

câte de toate!
A încărcat un car de bani şi s'a rupt un car.
NT

— Je, ho! — zice Fedeleş — mai ţapone oasele

mele decât carul vostru.
CE

Incarcă ei tot şi vin îndărăt. Atunci Domnul strigă

lui hadu:
— Căpitone Radule, fugi daci; prindo-ţi capu. Eu
SI/

îl bag la „gros. Dacă însă înviază și face altă piolo

a dracului po 6], se spulă pe mâini cu noi.
UIA

Dacă a auzit aşa, Radu cu ai lui au plecat iar în

Sârbia; iar pe Fedoleş l-au inchis,
BC
 129

In Sârbia, Dadu a inceput iar să prado Şi să mai. -

curete la Turci. Stiau pe un pașă care aveă o odaie

Y
plină cu mamudele. Cum să facă?

AR
Au stat de sau gătit înir'un zăvoiu, vreme de cinci
săptămâni ; iar băioţii Sărboaicei s'au dus, inainte do

IB R
au gătit treburile.
Au mers apoi la Pașa. Ăla eră la conae, sara, cu
cadâna lui şi avea un copil de cinci ani.

YL
Capitan Radu băgă cupu îniiuntru şi vede pe Paşă.
— Co faci, bre?
— Mănâne.

IT
Da, odută-l răpede Căpitanul și-l lungeşte.
RS
— Unde-s banii luaţi: dela Rumâni, hoţule ?
Atunci, îzcopo să țăriie cadâna; ba ţipă şi ţincul.
Când vede aşa, unu din haiduci — un gătiță —
IVE

scoate sabia şi sboarii capul copilului și-l aruncă su”

pat. 'Laio apoi și țâța cadânei și-o aruncă încolo.
— Lăsaţi-ne — ţipă 7 Turcul — că vă dau tat ce
UN

am luat,
Şi-i aduce 17 perechi de dosagi cu mahmudele.
Afară însă cra lume, turcime strânsă, câtă frunză
L

şi iarbă: să dai paraua pe cap de om. |

RA

Căpitan hadu insă nu se teşoşte,

— Nu mai umblaţi cu puştile! — răcneşte el că
NT

nu faceţi nimic, |
ȘI s'a inceput lupla! Au stat haiducii do sară până,
CE

dimineaţa, în foc, fără să.se atingă covă de ei: “Erau

toţi dreşi, |
Așa. Da, la ziuă, când să iasă haiducii, Sau strâns
SI/

Turcii, au inchis porţile şi s'au făcut cioporla poariă.

Atunci Radu, co să facă ? A dai cu puşea — coa
UIA

cu 60 do gloanțe — şi a tăcut prin ci drum de că-

ruţă. Şi porniră și haiducii, dând mereu, de foc.
BC

C. Riduleseu-Codin—
Din trecutul nostru. 9
 130: RE
Văzură Turcii că pier, i 4

RY
Atunei so duce căpitanul, la Paşa, îndărăt şi-i zice: "
— Spune lumii, să se dea îndărăt: că-i, curăţ
pe toţi.

RA
Le-a, zis Paşa | și San tras. Apoi, haiducii au trecut
pesto Turci, ca pesto nişte oi moarte, cu. caii de

LIB
dălos, cu iatagancle'n dinţi și cu puştilo po mână.
Au mers la șlep, la Dunăre. i
Da, când mai oră o bătaie do puşcă, ială un ba-

ITY
iarac de 'Turci, după ci. Co să facă ?
Naiducii lui Radu s'au pus în șlop; iar feciorii
Sârboaicii s'au dus po Dunăre RS dovale. +
Turcii dau cu gloanţe do săriau ţăndări din caie
şi-i alergau cu zorul dar nu i-au putut prindo ; jar
IVE

gloanţelelo nu se atingeau do haiduci. S

„Aşa. Au trecut ei Dunărea şi Căpitan Radu a ve-

UN

nit la Domn: |
— Ce-ai făcut, căpitano? Credeam — do-atâta amar
de vrema
— că v'a copiorit Feodeleş.
L

— Păi, or i-ai dat drumu ?

RA

— I-am dat. |
— [... mărite Doamne! Și cu doar tot pentru binelo
NT

"ării am fost pin Turcia. Am tot curăţit la păgâni,

Acu, co mă fac do Fedeleş? ,
CE

— Co-i ști, Radule, că n'am ultă putere.

— Aşa? Atunci, Măria-Ta, ascultă-mni măcar ru-
giimintea asta: 'Ține galbonii ce-ţi dau și fă-mă mort
SI/

pe mino: Să dai doar sfoară pin ţară și răvașe pin

orașe, că m'au omorât poterile
UIA

— Bine.
Şi a plecat Radu dola Domnie, do şi-a pierdut urma.
BC
 12

Iar mai. târziu, a venit'cu ui lui, în pădure la Ur-

Y
soaia: şi a trăit aici până la moarte.

AR
Şi iacă! Aşa mai dedeau, când şi când, Românașii
noştri, iama pin Turci *). .

IB R
II. | -
In vremea veche, când țara noastră eră supusă im-
părăţiei turceşti, ajunseseră domni, în ţară aici, nişto

YL
Greci lacomi şi răi — că bicţii Români nu ştiau în-
cotro să mai apuce.

IT
Ca să scape 'do foc şi să învețe minteipo venetici,
voinicii noştri, plecauîn codru, se ficeau haiduci şi.
RS
dWacolo se ropeziau de loviau amarnic în carne de
duşman,
Câud și când, aşa, de mare eră Mocul Românilor pe
IVE

Greci, cereau să meargă îîn codri și mândrole ::

— Daolică, neicii-al imcu,
UN

Un” te duci? Săi merg şi eu.

Jar voinicii răspundeau :

— N'ai, neicuţii, ce căta,
L

Că nu ştii cu puşe” a da
RA

Nici cu sabia-a tăi!

N'ai, neicuţă, un” te duce
Că ţi-e calea pusi” n Cruce Î...
NT

„Din codri, so ropeziau și mândrele și so luptau și

ele straşnic, cu poterilo turcoşti, cum se spune în-
CE

irun cântec despre vestita Vochita:

— Oi, siiracă Dâmboviţă! Acu senvaţi la furcă,
SI/

Mi-o prădă Stanciu şi Niţă Dă cu flinta de usucă !

Și cu soru-sa Yochiţa!,. Păsăriea -sburiitoare |
Şi mai are Stanciu, are Dă cu flinta, mi-o doboară
UIA

Și mai are do sor mică: Ca so aibă dle sustare

”) Auziti dela Niţă Troneviu, din Uluba,

BC

Până-o veni prânzu-ăl mare.
Saruncă, pe cal călare
Presurată de pistoale.
Dale sfinte iataane
Strilucind ca sfântul soare!
Și-o foiţa bradului
La ceardacu' Stanciului,
Beau feciorii bratului
Cu Niţă-al Selarului
Cu Dobre-al Ploscarului!
Bea, nene, şi-mi chinii,
Văile că-mi răsună,
De poteri nici gânuiă.
Dar Vochiţa sta afară
Răzemată'n flintișoară ș
Puțin somn o apucă
Și-un vis frumos că visă
In urmă se deştepti
Și Stanciului îi zicea:
— Dualei, nene Stanciule,
Tu bei şi te veseleşti,
De poteriă nici gândeşti
Cii-i acas! pe bătătură:
Umbli cu maieu de mână,
L
Prinde la pui de găină...
RA
Walei Stanciu ce ziceii Z
— Lasă, fa, Yochiţo, fa,
Las să vie potera:
NT
Ci du fi de Bucureşti,
Tu mi-o baţi de ini-o topezti;
D'o îi poteră de laşi,
CE
Mi-o trimeţi în Făzăvaşi :
Io ti poteră de Dii
Mi-o trimeţi toeman Sibii;
SI/
V'o îi poteră de altă,
Frică mi-e co să mă bată
UIA
Că-i cu Turci amestecată...
Nici cuvântul isprăvii
Cine, mire, cit-mi soziă ?
BC
IE 192
Ciipitan Balaura
RY
Cu potera-alăturea.., .
Dar Stanciu cum mi-l vedea,
Prosticel că se făcea,
RA
Un surcel în mâni_lua
- In cenuşă sedrmouia !
Şi Vochiţa tot aşa;
LIB
Mâna'n șolduri că punea.
Căpitan că mai zicea:
— Dăc-te, Stanciule, leat
Să nu te dăm spânzurat,
ITY
Dar Vochiţa ce zicei ?
—Bato ceru mâni=ta!
De ce să
RS se dea legat
Ca un mare vinovat?
Masnaua ni ţi-a furat,
Bănişori nu ţi-a mâncat,
IVE
Nici caii că nu ţi-a luat,
Nimica nu ţi-a stricate.
„Mâna pe durdă puneă,
UN
Pe poteră mi-o bătea.
ȘI, de vadea şi verea,
Mâna.pe sabie puneă.
Şi mi-i tâia secereşte.
ȘI mi-i așeza snupeşte..,
Dacă vedea şi vedea,
Căpitan ce mai ficea ?
La Stanciu că se duecă
Cu cuvânt blând îl rugă:
— Walei nene Stanciule,
„Stanciule viteazule,
„Mai ceartă-ţi pe YVochiţa,
„Mi-a prăpădit potera!
„Stanciu că mi-l axeulti,
La Vochiţu se ducea,
Și din şură cuvântat
— Valei sor' mea YVochiţa,
Mai lasăi-ţi vitejia
Că iia ţi-ai prăpădit,
 132

Opineile ţi-ai tocit Si-mi lie ciocan în cap.

Y
Si haideţi cu minen: sat Mai binem codru cu drag:

AR
Să te dau după bărbat, Să beau vin din burdujel
— Nu vreau să merg cu în sat Să minâne carne de miel!
Să mă dai după barbat,

IB R
HI.
Po vremea când “Turcii erau mari și tari în ţară,
so făceă gardă turcească în satul nostru şi multe ju-

YL
furi făceau 'Turcii. Intre ei, erau și mulţi Arapi.
Arapii, uneori, so întovărăşiau cu ai noştri la joc
și, po când săriau ei în-horă, ceilalți Români ai noştri

IT
.ședeau pe do lături şi cântau:
—- Mult e negru
RS
şi urât;
la-l, Doamne, le pe pământ!
IVE

De cele mai multo ori insă băgau groaza în bicţii

locuitori cari, la ivirea păgânilor, lăsau totul și se as-
cundeau în pădure, prin frunze. So văd şi azi urmele
UN

sulițelor turceşti pe poarta unui om din satul nostru

(Borovoeşti — N. L. Mun)”). -
IV.
L

Inti'o vale din Dobrogea, aproape de satul Aran-

RA

chioi, intro 3—:t stejari mari, (oi-că) e un loc din care

numai în ziua de Sfântu Ilie, iese apă galbenă; iar
NT

izvorul acesta aro clădită în juru-i casă de piatră.

Din apa acea galbenă, ieau oamenii — bărbaţi și fe-
CE

mei — bolnavi şi se ung, Care-o fi de lecuit, se le-

cuio repede atunci, cât ar fi do bolnavi; caro nu, cum
so ungo, moare. | e
SI/

Isvoru-ista, ci-că, l-a făcut Sfântu-llie și iată cum:

Când l-au gonit Turcii(?!) ca să-l omoare, el a tugit
UIA

cu singurul copilaş co-l aveă şi călaro po măgar.

*) Dela d. IL. Mihalcea, învăţător.

BC

,
 Trăise aici mai multă vreme sfântul și d'aia, ca să

RY
se ţie minte, când a fugit, a lăsat aici minunea
de izvor.

RA
Urmele bastonului în care so ţinea Sfântul, so văd
și azi, că au intrat în piatră.
Nişto case, cari sunt în apropierea izvoruiui, sunt

LIB
făcute tot de Sf. Ilie, din stejar — numai dintr'un.
lemn și... ce putere! Numai într'o singură noapte!
Acu, nu so știe dacă — cum spun unii — l-au o0-

ITY
morit 'Turoii, în noaptea ucega când a tăcut izvorul
sfânt. Se știo doar atâta că — atunci când a fost să -
moară — s'a intors tot la izvor: aci şi-a dat sufletul
RS
și aci l-ar fi îngropat,
Oricare din oameni o fi bolnav şi o crede cu tot
IVE

dinadinsul in cele ce se spun despre Sfântu Ilie şi

despre cele suferite de el dela Turci, bagă mâna în=-
tr'o gaură ce o acolo la casele izvorului — gaură caro,
UN

urlă multă vreme — şi poate să rabde mâna acolo

vreme d'un ceas, Caro nu crede, nu poate (ino mâna
acola,
L

Tot acolo aproape e şi biserică şi două pietre cari

RA

iuainte, se băteau singure, una 'ntralta 9).

V.
NT

Po vremea când erau Turcii p'aci, mari şi tari,

Domnii pe cari-i puneâu ci să strângă birurile, de-
CE

deau porunci să se ridico ludea din sat. Și plecau

cioclaşii din casi'n casi do strângeau Judele. P'ăl
SI/

care nu puteă plăti, il puneau pe părânehii și-l bă-

teau strașnie,
UIA

”) Auzită In Teelirghiol, în 1905, dela un cioban cara veniza să-și

caute săuătatea în nomolul lacului, Nam putut să mă duc cu el
si văd localitatea aceea,
BC
 135

Şi dacă tot n'aveau co scoate dela ăla, luau, cu

Y
voice, fără voie, dela ceilalţi din sat și partea celui
caro n'uvei. |

AR
Apoi, cioclaşii s'adunau la cislăşi petreceau cu
banii creştinilor. D'aia, mulţi oameni d'ai noştri luau

IB R
ochi do fiară şi so duceau încotro vedeau cu ochii.
P'atunci, dacă aveam zece oi, dam la Turci, una;
iar de rămânocam datori, ne luau robi.

YL
Turcii, când voniau p'aici, se logau, tot ca Muscalii,
do novesteleo oamenilor. D'aia s'au aşezat casele po

IT
văi ascunse, ca să fio mai aproape de pădure.
RS
Când întrebau oamenii, po bătrânii noştri — adică
pe losif bitrânul, Aldea Moicoanu, Radu Bogdan și
Pucur Moiceanu, cari au pus tomeiu în Xalea-Popii—
IVE

îi întrobau:
— De co vaţi pus la coastă aşa?
— Ca să nu no ica Turcii; că, d'aici, unde suntem
UN

putem, oricând, să fugim.

Cum simţiau po 'Purci, oamenii îşi duceau în pă-

L

dura avutul si mai ales femeile,

RA

Şi când veniau Turcii:

— Bre gheaur, nndo e caztica la line?
— Nu am, jupâno! A murit de mult.
NT

VI. 7
CE

Câud veneau Turcii în ţară, jefuiau po unde nime-

riau şi râdeau de toată lumea; dar mai ales do popi
şi do femei. Și do frica lor, oamenii luau ochi “de
SI/

fiară de so ducoau încotro vedeau, lăsând de multe

ori și copii cei mici, singuri.
UIA

Când dodeau Turcii de câte- un copil lăsat aşa in-

cepeau po limba lor:
BC
 136

— Gheaur, bre, hoţ; hoţ, gheaur!

RY
— De-o fi hoţ — zicoă altul — avem să vedem
acum ; că uom puno într'e tavă aur, şi într'alta, jar.
Şi-de-o lua aur, îi tăiem capul.

RA
„Şi-i puneau dinainte aurul și jurul: iar copilul, de
multe ori, da fuga la jar:

LIB
— Hea, hea, hea, bro gheaur; nu hoţ! Şi copilul
scăpă cu vieaţă; dar de multo' ori, tot oră luat
în robie. |

ITY
Lumea, când fugiă, de frica 'Turcilor, punăă în
gropi, meiu şi porumb și so ascundeă până se poto-
lia răsmiriţa *). RS
VII,
In satul nosiru, aici în ]lârteşti, spun bătrânii, că
IVE

a fost, înnainte, mult mai multă lume; dar a fost se-

cerută intr'o vară, de ciumă. După ce s'a mai prăsit
iar, p'a avut noroc să lrăiuscă vreme îndelungată, în
UN

pace aici; că, într'o zi do Paşti, când eră lumea

adunată în biserică, la sfânta slujbă, au năvălit Tă-
tarii și Turcii, au intrat în biserică și au trecut pe
L

_sub sabie tut ce eră înăuntru, Apoi, au băgat caii în

RA

biserică și sfau urcat în pod, de au luat clopotele cele

vestite alo bisericii şi le-au aruncat în cleztoul de
NT

alături — eleşteu ale cărui urme sc văd şi azi şi, do

s'ar face săpături, s'ar găsi clopotele.
Boierii insă, aceia cari se trăgeau din ăl care a
CE

făcut biserica, au scăpat ca prin minune, în casele

cele vestite alo lor, de lângă biserică. So văd şi uzi
SI/

urmele caselor. Și ca să fio feriţi şi do atunci

înainte do liftele păgâne, ştiţi co a făcut atunci bo-
UIA

ierul cel mare?

*) Dela Ghiţă M. Țufă din Priboeni. , ,

BC
 137

A făcut, din malul bisericii—dealu! poştei vechi—

Y
poste ape, pe sus, un pod straşnic, de piei de Li-

AR
vol: moerwea până la Bijeşti, că boierul d'acolo aveă
” case şi biserică lu fel. Pe podul acola se plimbau

IB R
boierii de colo, colo, că erau rudă și tot pe podul
“acela îşi dau de veste, din vreme, când năvăliau Turcii
şi Tătarii în țară. Și strângeuu popor de se impotri-

YL
vinu, or își cătau loc de scăpare când 'socotiau că
„nu o rost "de impolrivire ”).

IT
60. Românca robită de Turci
RS
| Sii ştiţi că, inainte vreme, uite colo, po Mâzgana
noastră, a foct-sat. Dar au aflat Turcii cari veniseră
IVE

în "Țară să prado și să omoare po toţi, po rudă, pe

sămânță. Și atunci, au năvălit într'o zi, în nămiază
mare şi — fâ-ţi cruce, tată! — au ales po cei bă-
UN

trâni de i-au tăiat, făcând deoparte un moşoroiu do

capete, iar de altă parte, un moşoroiu de trupuri.
P'ăi tineri însă — bărbaţi, femei și copii — i-au
L

luat robi, cu vite cu tot. lar po unul Vintilă l-u luat

RA

=) Dela preotul Nicolae B. Ionescu din Livezeni.

Riserica din Itârtoşti (com. Tiţegti, "Jud. Muscel), e zidită în 1552,
NT

„Cu bunăevrerea Tatiilui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sf:

“Dul, s'a făcut acest cinstit hram al sfântului arhiereu al lui Hris-
CE

1os, Nicolae, în zilele binecredinciosului Domn lo Vlad Voevod, şi

sa ostenit la aceasta dnmnelui jupân Lăudat și soția lui, Voica, şi
fratele lui, jupâu Badea, fiii dumnealui Badea Coteseul și mama lor
SI/

monahia Salomia, în anul 11010 a. 19%, Comunicarea D- lui Prof. $ap-

calin. V. și „Inseripţii de po bisericile României“ de N. Iorga,
O legendă asemănătoare în Boteni: La m. n. a satului, pe margi-
UIA

nea Argazelului e localitatea Si/iș/ea, undo a fost un sat mare, Intr'o

zi, când eră lumea la horă, au năvălit Tătarii şi au prădat pe va:
meni. Pe unii i-au omoritși po alţii i-au luat robi; iar satula ră-
BC

mas pustiu, deatunci, ” .

 „138

RY
în podvoadă și lau ținut un an: când la Dii, când
la Marea-Neagriă. ! ăi
"Acolo, el se tot rugă de Turci, să-i dea drumul ;

RA
dar, nici pomeneală,
— Intr'o-zi—a fost spunând Vintilă când a sosit :

LIB
acasă—viue o Turcoaică bătrână, cu nişte viței să-i
pască. Da, dela o vreme, Purcoaica nu-și mai lua
ochii dola mine. 'Trocea ea, nu-i vorbă, când în sus,

ITY
când în jos; dar tot la mine so uită.
/ Apoi, o văd că, odată so opreşte în loc și incepe,
pe limba mea: RS
— Bună ziua, măi creştine.
— Mulţumim dumitale şi mulțumesc lui Dumnezeu
IVE

că mai auzii și eu graiu din legea mea si'n limba mea,

— De unde eşti, omule?
„— Din 'Țara- -românească, din Muscel,
UN

— După care valo ? IN

— De pe Argeşel.
— Din co sat?
L

— Din Bârdigani. Ştii ?

RA

. ai.
— Știu. Da IMârtieștii-i
.. . e. pt? e
ştii? — Şi începu . n
'Tur-
coaica să plângă cu'lacrămi de foc.
NT

— Știu, f
-— Din Ciorovică mai e cineva?
— Mai o! — Ii știă po toţi.
CE

— Da pe Măzgana ştii tu?

— Ştiu.
SI/

— Stii la Poiana Bisericii ?

— Stiu. Am băgat noi caii po-acolo do i-am piiscut,
UIA

— Așa? Află dar, omule, că cu sunt Româncă, ro-

bită de Turci. Sunt fata popii care-a slujit în biso-
rica do po Mâzgana. Acolo, au venit act cincizeci
BC

de ani, 'Purcii: au tăiat po tata și pe toţi cei bătrâni

j
 15
N
și ax dat toc caselor, ba au ars şi biserica; iar po

Y
noi, cei mai tineri, ne-a luat în robie.

AR
„Ce era să facem ?
„Acu, înainto de a so năpusti Turcii po noi, ştiam
la gura odăii lui'Cotoc, un ştubeu. A dus tata, ca-

IB R
zanu' cu banii — că un cazan făcuse — şi i-a băgat
în ștubeu, cu cazan cu tot. D'asupra, a pus o piatră

YL
de râsriţă, iar d'asupra, fieru” după car; pentru ca,
„atunci când or veni Turcii, să iea fiieru' după car.
Aşa ?

IT
— Aşă? la-mă tu pă mine de mă du acolo să te
fac om, RS
— Bu te ieau, numai să pot,
— Nă pui în car, .
IVE

— Bine, bine, dar scapă-mă d'aici; că aici pu-

trozesc. -
Și, sa repezit 'Turcoaica — adică Dhomânca a ro-.
UN

bită — în sfatul Tureilor, că le ştii vorba şi sfatul,

a dat în genuchi să vorbească și l-a fost arătând
neam al ti.
L

ȘI a spus cb-o fi spus, ci... 'Purcilor li-sa făcut

RA

- milii. Si atunci, sta ropozit unul din 'Turci,a luat că-

ciula lui Vintilă, i-a umplut-o de parale mărunte, i-a
NT

seris o hârtie şi i-a dat drumu” numai lui Vintilă.

Româncei însă nu i-a dat drumu”,
Vintilă a plecat d'acolo și a tot venit până a sosit
CE

aici. La odaia Popii, a dăhămat caii și-a pus de mă-

măligă. Apoi şi-a pus un fes po cap.
SI/

Troceau ltoinânii pe dram şi cunoşteau clopotele

cailor: N
UIA

— „Ala e clopotul lui Vintilă. Da ăla cu dibla "n

spate și cu fes roşu cine-o [i 2%
Și, zicând aşa în gânduzi, Românu” se apropii până
BC

lângă căruţă,
 1-40

— Be anasini sictim, gheaur! — zicea Vintilă.

RY
Şi, când auzia omu-aşa, fugiă p'aci incolo, de-i sfâ-
râiau picioarele, cuprins do groază.

RA
Pă urmă, a stat ce-a stat, a înhămat iar caii şi
a plecat. ”
S'a dus acasă.

LIB
Acolo, cânii — să-l rupă, |
Iese biata mătuşă — nevastă-sa. EI, do colo:
— Be, anasini sictim, gheaur!

ITY
— Săraca de mine! Ce-oiu mai face? M'a prădat
odată ; po Vintilă mi-l-a luat... Acu, iar? |
RS
Şi dă fuga'm casă. lar el tot bolborosiă mereu.
Pe urmă, dă drumul: cailor:
— Șuţă, Şuţă! Mă mai cunoşti tu po mine? Scoa-
IVE

te-mi premenelili, c'au făcut lighioanili casăn pie-

“lea mea.
„Nevasta, săraca, când pricepe ce şi cum, începe
UN

să plângă, îi vino inima lu loe și-i saro, do gât, ca

"îu tinereţe: i
— Aoleu, Vintilă, Vintilă! 'Toate sorgucilo ți-le-am
L

făcut; chiar şi p'alo de an.

RA

Şi-au făcut apoi oamenii iar rostul lor.

Şi iacă... aşa păţiau bieţii oameni, dela “Turci. Iar
NT

Româncei din fara turcească, acolo i-au putrezit

oasele !
CE

61. Muscalii
Po când eram cu mic, eruu mulţi dai noştri cări
SI/

nu vedeau Dino pe Muscali şi so rugau Sfântulețului

să-i scape nai curând do oi. Pricinâ? Erau lacomi,
UIA

jefuitori, necinsteau fete şi femei şi-apoi erau și să-

raci: Dacă-ţi puncai minta cu vr'unw' şi-l trimeteai
pe lumea ailantă, apoi nu .găsiaila el pară chioară.
BC

D'atunci, a rămas cântecul:

 Cât fuse Oltu” tuvcese, Azi, Oltu” mi-e muscilese:

Y
“Mai puteam să mai triese: Nici nu pot să mai trăese
Că, de tâimn căte-un Ture, Şi viaţa să mi-o "nuriizese:

AR
Nu puteam banii să=i duc: Că de taiu ccite-un Muscal
lar de tăiam câte «lui, . Si-l caut în buzunar:
şi anna !

IB R
Duceam banii lu zivotu - Numai iuscă
Cu cavu' cu patru boi...

Făceau mustră în satele noastre şi apni,în casa

YL
Pomânului, făceau pat, asupra patului omului. Acolo
își punea muniţia și acolo so cuibăreă şi Muscalul.,)

IT
62. Pământul din dosul. Ulubii
In vremea mai veche, Tiganii au fost robi at. mâ-
RS
năstirii Valea. Sia întâmplat odată că un lomân d'ai
noștri, unul din Comăneşti (aici din Bârdigani) a
IVE

întâlnit po un ţigan din aceia robii ȘI. „el ştie din

co— l-a bătut, până co nu i-a mai trebuit nici popă.
Atunci, l-au găsit ai mânăstirii, mort și... foc, ne-
UN

„Yoie pe satul nostru! Ai mânăstirii au pus pe unul

din Țigani șă ia în cârcă pe cel mort şi. i-au” po-
calo și vreme o
L

runcit: să-l ducă în spinare, câtă

umblă el, atât pământ dat Bâr-
RA

puteă. Şi cât o puteă

diwanilor să robească mânăstirea.
Şi a plecat 'Țiganul, cu mortul în spinure şsi aşa l-a
NT

dus: pânăla deal şi pânăla mucho și pânăla drumul

carului
CE

— Până-aici pot să-l duc! De-acu. numai pot — a

„a zis atunci 'Țiganul, trântind jos po cel mort.
Și d'atunci, pământu-ăla din dosu' Ulubii, e și azi
SI/

robit. Ci-că o şi act scris.)

UIA

Legenda aceasta e și în Sgripceşti (com, peleţi) cu

*) Dela: Preotul Dimitrie Ioan de 87 ani.

BC

**) Dela Niţă Troneciu din Uluba.

 042
pc N
cu privire lă pământul din valea Râncăciovului, doia

RY
hotarul cu Mânăstirea (pădurea mânăstirii). De ase-.
menea și în Godeni,

RA
Moșia aceea a fost cu mult mai mare în trecut.
S'a întâmplat însă. odată, că, nu se ştie cine, a o0=
morât pe pământul Godenilor, un 'Țigan mânăstiresc.

LIB
Când s'a pus sataraua pe sat să-l plătească, n'au
avut oamenii cu ce şi, din pricina asta, au hotărât
mai marii mânăstirii din Câmpulung să rupă din pă-

ITY
mântul Godenilor un trup, drept plată a Țiganului mort.
— Cât?
—. Atâta pământ cât o putei ocoli alt 'Ţigan mâ-
RS
năstiresc, cu 'Ţiganul mort, în spate.
Şi s'a pornit 'Țiganul cu mortul să meargă în fugă,
IVE

ocolind mare parte din” moşia oamenilor.

Aia se uitau uluiți şi miraţi. Apoi, trăgând o înju-
rătură sdravănă, unul din ci:
UN

— Mă, da 'Ţiganul nu mai pune jos şi nu mai osle-

neșto. Ăsta până diseară, ne iea tot pământul, cidro-
pina naibii, .
L

Ce'si facă? Atunci unul din oamenii Godenilor se

RA

dă pelângă 'Țianul cu mortul: ”

— Mă, îţi dăm atâţeu bani. Fă-to c'ai ostenit.
NT

ȘI aşa s'a întâmplat. A mai mers 'Piganul, cu mortul,

ca o bătaie do puşcă și odată l-a aruncat jos:
CE

— Până-aici! De-ucu, nu mai pot.

și do atunci a rămas pământul Godenilor numai
atâta cât o azi; iar mânăstirea, stăpână po atât cât
SI/

a putut ocoli 'iganul.

UIA

O tradiţie la fel e şi în Berovooşti: La Răsărit do

satul nostru este moția Câmpulungeanca, impărţită,
prin dealuri! in ma: multe hobăi. S'a intâmplat odată
BC
 145

ci un om din Berevoeşti a omorit pe un ţigan care.

Y
icgrijeă po egumenul mânăstirii Radu-Vodă. Pentru

AR
acest fapt, omoritorul a fost pus să ia po Tigan în *
spate şi cât o putei ocoli, atât să fie al mânăstarii.

IB R
Şi aşa a rămas d'atunci. *)

63. Brâncoveanu

YL
)

Po Valea Dâmbovitei, nu aşa departe de Schitul lui

Neyru-Vodă o şi pădurea DBrincovencusu, lui Cos-
landin Brâncoveanu. Aci — spuneau bătrânii — veniă

IT
uneori Brâncoveanu de so odinia şi... nu numai ol
RS
hălăduiă p'aici ; ci și bocri din neamul lui, până mai
înc”), |
IVE

„G4. Vârfui Ciocoaicii

In Liiicăi, la conacul moşiei, esto un (urțudan de

UN

pământ care so leagă, printr'o colină, cu un deal. In

partea despre Miază-zi şi Păsărit este cam repede.
Vârful e foarte înalt.
L

Acu, la Cârciuma de piatră, au fost case d'ale bo-

RA

iorilor din neamul lui Brâncoveanu şi au tost stând

acolo, mulţi robi.
a-
O cocoună din. neamul lui Brâncoveanu, a fost
NT

vând bărbat po unul co so chomă Vulpe. Voniă, din

când in când, la conac: să-și vază clăcaşiişi robii.
CE

se
Tar în zilelo frumoase, Vulpe, dar mai ales soția sa,
suiă pe ţurţudanul cela şi privia ?n valo.
i:
Din pricina aceasta, țurțudanului i-s'a zis d'atunc
SI/

Vârtul Ciocoaicii.
UIA

învăţător în Eerevoeşti. La fel, e o legendă

*) Dela 1. Mihalcea,
în Dragoslavele,
-*) Auzită la d. invăţător” C, Geantă din Cetăţani.
BC

-
 14

65. Romănaş

RY
Po vremea când se băteau Nemţii cu Turcii şi cu
Tă-
tarii, iar Românii ajutau pe Nomţi, straşnie

RA
s'a mai
„luptat și Românaş cu 'Turcii şi cu Tătarii!
— Daţi-vă la o parte, fraţilor 4-a strigat
ol, celor

LIB
2 fraţi ai săi:
|
Că de-or fi Tătari o mie,
„Abia mi-o ajunse mie:

ITY
„lar Wor fi-mai inulţi, tăiaţi şi voi marginile“,
Și s'a luptat Romănaş, sta lăptat: singur cu
RS urdia
„"ntreagă de a răpus și po srozavul feciorul
lui Ciupă-.
Sei, cu o mână de oţel şi cu un picior
de lemn.
Da, fraţii lui socotiți că au cunoscut ?
IVE

De unde? Dimpotrivă, au prins ciudă pe Nomănaş

și,
când le-a venit bine, l-au tăiat, făcându-l ciopăți-cio-
păţi ; tot lo eră teamă că o mai îuviă.
UN

Pe urmă, Sau dus să potreacă tot la moviliţa

aceca
unde mei petrecuseră inainte cu cele trei
fete due
împărat, aduse de lomănaş, din “Țarigrad,
L

+
— Neică Dino și neică Constantine— au întrob
RA

at
cleo — unde este Romănaş?
— Unde? — ie ci. „Trebuie să (io şi 'el la luptă
NT

cranceuă; că şi noi ne-am luptat do a dat inima

dia
noi — da de surda.
CE

— Aşa?
— Așa.
Pe fete insă le-a ars în inimă că fraţii i-or fi făcut,
SI/

lui Romiinaş, de petrocaniv și au şters-o câto

trele
spre locul cu lupta cea crâncenă.
UIA

Acolo, insă, co să vază ?

Nu eră porumb, nici arău, Și nici porumb, nici, secară,
Numai sânge până “n brân Numai
BC

oaze de catanii
 145 |
.

Y
lar mai-la o parte, aproape de izvor, zăcea fără
suflare Romănaș, tăiat și ciopăţit. Doar fata i-so mai

AR
cunoștea. | ”
Când l-au văzut aşa, fetele au început să-l jelească

IB R
şi să-l sărute cu foc; iar po urmă, cea mai mică și
“mai mândră a dat fuga-fuga la râul lui Iordan do a
luat d'acolo: apă moartă și apă vie.

YL
Sosind la cel mort, au strâns ciolanelela loc și au
turnat poste ele apă moartă; apoi au turnat apă vie
și atunci, odată Romănaş s'a infiripat iar în carne şi

IT
oase, a început să misce şi să so şteargă la ochi:
RS
— Mă! Da greu somn mai dormii!
— Ai fi dormit tu, mult și Dine, dacă nu mai eram
noi p'aici — zic fetele și-l ieau cu ele la Țarigrad *)..
IVE

Coiţu' Băjoniei *:)

N

66.
UN

La fundătura do colo, îi zice Băjenie şi iată

de ce:
Satul nostru Stoeneşti avea, la inceput, putine case.
Când năvălieau niscai neamuri străine, eră pădure
L

deasă, colo, şi oamenii dedeau fuga în pădure.

RA

Odată, tot aşa au năvălit și lumea toută a dat fuga

de s'a ascuns în fundătura aia. „Mama mea, spuneă
NT

tata bătrân — a fost pusă într'un leagăn şi legată do

un copac. i
Așa. Apoi, când s'au apropiat Turcii, flăcăii au în-
CE

coput să deă clio:

— Păziţi, fraţilor şi fugiţi că, uite vin “păgânii pe
SI/

plaiu.
„Da mama plângea tare:
UIA

”) (A se vedea var, „Copil-Român“ în col, mea de legende, Vol, ID),

”) Dăjenar se chemă cel tvimes în alt sat, să facă porunca is-
BC

pravnicului şi si nu plătească nimie,

C. hiduleseu-Codin—
Din fecutul nostru, 10
 _145

RY
— „Paci — îi zicecă mă-sa — că vin Turcii“.
Daia îi zico acolo „Colţu' Băjoniei*; Şi daia, chiar
în vremea do mai incoa, tot spunea lumea:

RA
— Vai să fugim la Băjonie. ”)

LIB
87. Arvaţii
Ţae

ITY
Măre... multe, multo au mai fost limbile cari au că-
șunat, în vremea veche, pe capul biaților Români şi
multe prădăciuni au mai tăcut! Dar neam cumplit
RS
cum au fost Arvaţii, puţino au tos!
Sălbuticii ăştia veniau în cete, cete, călări” pe cai
IVE

şi, când nemeriau, în goana mare, piin curţile şi ca-

sole oamenilor, ţipă puiu 'n maică! Jefuiau tot co
bruma găsiau, tăiau, ciopățeau, omorau, spânzurau,
UN

necinsteau fetcle și femeile, luau robi şi... câto bleste-

măţii!
— Aşa, Sau abătut odată Arvaţii şi în Dătieşti la
L

noi, unde, pe atunci, cruu casele rari. Au jeluit co-au

RA

jefuit, apoi au luat-o spro coastă.

Acolo, mai întrun cap do pisc, eră casa unui homân
NT

ae 50 chemă Istritotu,: deasupra pârâului Măsaana,

la botul Piscului. Vrăia acolo Istrătoiu, cu mătuşa lui,
vieaţă inai tihnită şi aveau, după sufletul lor, un ar-
CE

măsar voinic şi frumos, la care ţineau ca la lumina

ochilor.
SI/

Când au văzut oamenii pe Arvaţi că urcă la deal

dinspre Mâsgana, au şi fugit în pădure.
UIA

lar păgânii, au venit in curte, au jefuit, au scofelit

prin casă şi prin toate colțurile; apoi, nesăsind alt-
BC

=) Dela d. învățător C. Gantţi, din Stooacști,

 147

cova do pradă, au luat armăsarul Dbieţilor oameni şi,

Y
p'aci le-a fost drumul! |

AR
Așa. Apoi, când a sosit Istrătoiu din pădure şi n'a
mai găsit calul... mamă, mamă! Cât foc nu avea el

IB R
po suilet! Mătuşa-lui, incnilea, plângea de săriă că-
mașa de pe ea, so smulueă de pir, se bătea cu capul
de pereţi şi, în jalet, îşi tot strigă odorul:

YL
— „Puiul meu, puiu“!
"Au dus-o oi aşa o săptămână încheiată. Săracii!
Cât o nopticica do mare nu dau ochii ?n gene și

IT
numai oftau și suspinau și se jeleau.
RS
Dar, după o săptămână, co să vozi dumneata ? Aud
armăsarul nechezând în curte. Bucuria uncheşilor!
Când ies afană, mai mai să nu crează ochilor! Ar-
IVE

măsarul, bun zdravăn şi aveă po el o pereche de

" dăsagi de piele, plini.cu buni și cu arme.
Vozi ? Li-so înfundase 'acum şi Arvaţilor. Posemne,.
UN

atunci când au jefuit pe vro-un alt creștin, lăsaseră

calu” însămărat alară şi vita, săraca, atât așteptase:
o sbughiase acusă,
L

Istrătoiu și cu baba, ce să mai zică?

RA

— „Mulţumescu-ţi, Doamne, că no-ai adus zi de

bucurie după atâtu cunar“! Făcură oamenii mătănii,
NT

scăldâud cu lacrimi icoana Mântuitorului şi, po urmă,

so puseră po lucru: opririi Danii po cari-i ascunseră
CE

bino şi luară urmele do lo îngropară înir'o fântână.

Apoi duseră pe armăsar tocmai în creerii pădurii, îl
logară acolo şi-l făcură nevăzut, până s'or mai de-
SI/

părtă Arvaţii de prm imprejurimi. So duceau doar,

din când în când,în zăstimpuri,. de-i duceau apă
UIA

și d'ale mâncării.

Mei... Trec aşa câteva săptămâni și atunci, iată

BC
 1-3

că sosesc din nou Arvaţii prin Bătiegti, Mătuşa, cum

RY
i-a zărit, a şi ars-o prin inimă că trebuie să fie cei
cu calul şi a inceput să şe jelească!

RA
— Aoleu, aoleu! Căluţul meu și murguloțul mou!
s'o creadă Arvaţii că nici picior do cal nu mai s0-
sit p'acolo. | |

LIB
Do surda însă; că păgânii tot au intrat în casă și
au cășunat şi pe mătuşă și pe unchiaş să scoată
calul, din pământ, din iabă verde. Moşul iusă a făcut

ITY
ce-a făcut și a fugit; iar mătuşa a tost tare do tot
şi. nu s'a dat netezului să spuie de rostul murgului,
oricât au chinuit-o și i-au dat ăia bătaie soră cu
RS
moartea. 'Pinea doar într'una tot:
— Aolecu, căluţul meu!
IVE

Atunci Arvaţii au lăsat-o din bătaie şi, după ce s'au

mai incotoşmut hine cu ce-au giisit, sau dus paici
incolo, undo-a dus mutu” iapa, de nu li-s'a mat auzit
UN

de nume... -
lar Îstrătoiu a xenit- iar la colțul piseului în casa
lui şi şi-a îngrijit de mătuşică, până a lecuit-o do
L

colo suterite. Po urmă, dacă a mai trecut din vreme

RA

și sa potolit răsmiriţa, si-a luat omul, armiisaru, din

pădure şi l-a adus acasă. A scos'armelo do unde erau”
NT

„şi a-scos şi banii” po care a inocput să-i uegusto=

Tească, „.
CE

De-atunci, a rămas cu stare neamu lui Istrătoiu,

iar po fecioru-său l-au făcut mazii, slujbă și cinste
care se da pe viaţă și numai la oamenii cu stare,
SI/

Ii. /
UIA

Odată, veniud Arvaţii pria părţile astea, au luat

mulți creştin în robie. Intre ci eră şi ue Român din
satul nostru.
BC
 149 E
L-au dus sălbaticii, l-au dus, tot bătându-l cu bi-

Y
ciul și înjurându-l cu blozodoreli,:in limba lor, până

AR
să-l treacă Dunărea. Când insă erau gata să-l puie:
în ghimie, legat, farocat, el ştie: cum a făcut, cum a

IB R
dres, a scăpat omul de sub ochii lor şi ropodo a.
luat-o la picior, spre casă,
— Bodaptoste, Doamne, că o să mai auz și ou cu-

YL
cul, în țara moa! |
_. De frică insă că iar sor luă Arvaţii după el, şi
l-or prinde, voniă po drum numai ciuciulit și numai

IT
noaptea, săracul. . |
RS
S'a întâmplat însă că odată, l-a apucat ziua afară
din pădure, lângă un sat pe care nu-l cunoștea şi la
marginea unui lac. Și, tot atunci, i-s'a năzărit că
IVE

vede gloată "Dra de păgâni venind la deal:

— Ce să mă fac eu, Domnicule?
Tremurând de spaimă, îşi taie, din cucută, o ţavă
UN

lunsză şi odată intră în lac. Acolo, se prinde sdravăn

cu mâinile do nişte răgălii din fundul lacului, iar în
gură ţine țava aceea care aveă un cap atară din lac
L

şi aşa, răsuilă prin ea,

RA

Asa a trăit, biotul, ozi întreagă; iar sara, iuvoptat,

a ieşit de-acolo şi a tot venit până. acasă. Aci a
NT

spus la ai lui tot co i-a păţit sutletul dela Arvaţii cei

cumpliţi.
IUL,
CE

Maică-moa bătrâna eră din neamul Bujanilor. Iar

Pujanii ăştia, toate rudele, şedeau, în vremea do do-
SI/

mult — tot do frica Arvaţilor — pe valea hugii, intre

Mârtiozti şi Vultureşti. Acolo, nu-i găsiau lesne Ar-
UIA

vaţii, că valea cră largă la fund și îngustă la gură.

Când eră etică de 5—6 ani, a auzit odată po ma-
mă-sa strigăud:
BC
 150 '

.— Gheorghe,
vin Arvaţii.

RY
— Vaide noi! —a strigat ars unchiaşul și, în pripă,
și-a luat mătușa, și-a luat tol pentru invelit şi a fu-

RA
git în pădure cu copila 'n braţe. Fetiţa a început să
ţipe, dar mă-sa: |
— 'Taci, mamă, taci; că vin Arvaţii și ne omoară,

LIB
Atunci a inceput copila să tremure şi a tăcul.
Când a sosit în pădure, și-au mai aruncat ochii
devale, să vază: ce fac sălbaticii ?

ITY
Și au văzut că Arvaţii au intrat în casă unde au
scofelit tot. Apoi, printrun coşar, unde aveau-in bu-
„toiu cu ţuică. Au stat acolo Arvaţii
RS mult, au băut
până s'au chefuit și... şi-au văzut apoi do cule.
Unchiaşul, când-a văzut aşa, bucuria luil A dat
IVE

fuga să vază butoiul cu ţuică şi... care nu i-a fost.

mirarea şi supărarea când a văzut cepul aruncat, iar
țuica multă cursă po jos. Răţărie se fuicuse.
UN

Şi au stat ei, ăi din neamul Rujanilor acolo, pe

acea vale, mult şi binc... până s'a îndurat Dumnezeu
do au venit Domni în (ară şi au dat porunci dea
L

ieşit lumea d6 prin pădure, la sate.

RA

Au ieşit şi cei de pe Valeu hugii. Unii s'au așezat

în Haârtieşti, iar alţii în Vultureşti. E
NT

Și deatunci se tra Rujanii din celo două sate.

i Iv.
CE

Pecând tot umblau Arvaţii.în țară, eră prin piirţilo

astea un om negustoros, mic de stat, dar iute do pi-
SI/

cior, nevoie mare. Din pricină că purtă nişte cisme

mari, mari, cari-i ajungeau până Ja șolduri şi că pe
vremea! aceia numai el purtă cisme, lumea il şi po-
UIA

recliso „Cismă mare“. Iși aveă otacul chiar colo la

Preajmă, la învărtituri, la coadelo Ursoaii, d'asupra
BC

Văcarii,
 , 151

Y
Acu, tot negustorind încoă și încolo, făcu omul bani,

AR
bani mulţi, să nu-i poată duco. Și-și strânse toată,
agonisita intrun bordeiu, din care a rămas și act
urm de-i zice limea: li bordeiul lui Cismă mare.

IB R
„A dus-o aşa mult şi bine, Odată însă, nenorocul
lui! Aude, prin imprejurimi, vesta năpraznică:
— Vin Arvatţii!

YL
Atunci şi-a luat băvotul cât avea, a luat ochi do
fiară si a fugit, fugă nobuuă, încotro o vedei "cu o0-

IT
chii. Desurda însă. Do sălbaticii ăia nu puteai scăpă
nici în guură de șarpe. RS
Abiă a putut bietul de el să ascunză banii, iin Scor-
bura unui copac, uito colo eră. Pe urmă? L-au prins
IVE

Arvaţii si... ce-a pălit, cu nimeni n'a împărţit. Au

năpădit cu cutitelu Je l-au ciopăţit și... aici in pă-
dure l-au cântat corbii !...
UN

Iar banii ascunși au stat in copacul acela vreme

multă fără. să stio cinova de oi; că Cismă maro n'a-
veă nici nevastă, nici copii şi nici vro rubednie,
L

Me... târziu, acum în urmă, un sărac a cumpărat

RA

nişte lemne moario din apropierea bordoiului cu pri-

cina, Când a inceput să taie la un copac mui mare,
NT

cum a dat cu securea, odată a auzit sunănd: 'zing!

zing 1... Vezi dumneata, nemerise tocmai copaciul cu
bănetul omului răpus de Arvaţi. <
CE

— Mai, mă vere, să tiiem in altă parte! — a zis

cl atunci. Şi oamenii, nobăânuind ce o pricina, l-au
SI/

ascultat şi s'au dus la alţi copaci. .

lar omul sărac a venit altădată singur, a tăiat co-
UIA

paciul şi... miră-te, neică! A găsit o comoară întreagă.

A încăreat-o în saci, pe cari i-a pus într'o ciirulă
și a vonit acasă la el, Şi-a făcut case mari, s'a pus
BC

po chefuri și petreceri. ”
 152

RY
„Mă-sa insă, vorba iluia: „Dă-mi, Doamne, ce n'am
- văzut, să mă mir: co m'a găsit!“— do mare bucurie,
la vederea banilor, &-'nebunit și a luat câmpii, tot

RA
umblând încoă şi încolo ca o zainoăgă.
Așa zălmătăceşte avorea pe om!'). .

LIB
Erau odată, in satele de pe Baltă, mai mulţi lo- 7
mâni d'ai noşti, cu mere şi cu pero— că aşa ne-am

ITY
trăit vieaţa. Şi s'au pomenit oamenii, cu ârvaţii, ve-
nind în fuga mare şi călări, posto oi.
RS
Ce să facă bieţii homâni?—că erau puţini; iar Ar-
vaţii, câtă frunză și iarbă. Au fugit încotro au viizut
zu ochii şi au lăsat careleîn știrea lui Dumnezeu.
IVE

"Unul din homâni însă, anume adu Pribeagu, eră

culcat su' căruţă şi, când a dat să iasă d'acolo, l-au
prins: Arvaţii și i-au tăiat capu”.
UN

Aşa. Da a mers trupul fără cap, aşa în picioare,

multă vreme ; chiar dacă pică jos, tot da, când şi
când, să se stoale în picioare, aşa fără cap.
L
RA

VL,
Decând cu zavera şi Arvaţii, ştiu doar atâta, că:
so înfundau şi Arvaţii şi ciocoii p'aici pin Dragosla-
NT

velo şi .pela Rucăr'și tot p'aici mai erau unii Români

bătrâni d'ai noştri, cari intrebau po fugari:
CE

— „Do co fugiţi, coniţi?* Or „domnilor?*

— De 'Tudorin ăla că ne-o spăriat*”).
SI/

Și iată... D'atunci s'au umplut munţii de ciocoi.

Unii s'au tras şi pește munţi; ba s'au dus şi la
Moldova ***). -
UIA

*) Dela N. Diaconescu, din Vultureşti,

%**) Unii săteni spun: „Dela Zudorel, care s'a bătut cu Jpsilaute,
BC

sau mai îndreptat lucrurile“.

*+*) Dela Niţi Vasile din Piatra, Com. Stoeneşti, E
 153

VII | .

Y
Cole mai multe comori sunt tot de pe vremea Ar-

AR
vâţilor.
So intâmplă ca, atunci când jefuiau satele, îi apuca

IB R
vr'o altă răsmiriţă şi atunci, uitau tot. Ingropau ba-
nii pe' unde nemeriau şi ei o rupeau la sănătoasa.
Apoi, uncori, după ce se potoliau lucrurile se în-

S
YL
torcoau de luau banii de unde-i ascunseseră; alteori
nu mai veniau, or se prăpădiau și banii rămâneau în
pământul nostru.

IT
VIII,
RS
In partea despre Răsărit și miazăzi a satului nos-
tru se află pădurea și locul numit Bătaia. Acolo s'a
IVE

dat luptă straşnicii între Arvaţi și Turci. So văd

chiar — uite pe colo — şanţuri și locuri ridicate
“pentru întărituri.
UN

Bătaia — într'un timp de secetă— a fost vândută

pe o baniţă de poame”).
L

IN.
RA

Pe când țara noastră plătiă Dir Turcilor, Voovodul

adună banii pentru Turci, intr'o butie. Și i-a strâns
NT

așa multă vreme. | |

Da s'a întâmplat odată, când cu Arvaţii, că ăștia
au furat tot bănetul din butie şi au fugit cu ol. a-
CE

pucând pe râul Doamnei în sus, cu gând să treacă

in "Țara ungurească — până nu i-or alla Turcii,
SI/

Sătenii de pe râul Doumnei, cum i-au văzut fugind,

fără să bănuiassă tirișenia, i-au povătuit să so ducă
UIA

spre muntele Boldu și Arvaţii au trecut muntele

7 _*) Dela 1. Mihalcea învăţător in lorevoeşti, !

BC
 . | 194 ! *

Măcelaru şi s'au oprit po Jocul ce se choamă Podul

RY
lui Cremeno.
Iar când au ajuns în dreptul satului nostru, orau
pocâlţiţi de foame şi s'au coborit in sat, să ceară

RA
d'ale gurii. Şi cum aveau desagii cu alboni po cai,
au legat caii de fagi și i-au lăsat în paza slugilor.

LIB
Da, iată a aflat Domnul că Arvatii i-au furat banii
"şi'a dat porunci strașnice
— Cât mai în grabă să plece oastea turcească că-

ITY
lăreaţă, să-i prindă.
Și a plecat potera.
lar Arvaţii, aflând, au pornit din Cândești po pla-
RS
iul Boldului, au trecut Boldul și au mers — tot fo-
“vindu-so de oastea turcească — până la isr oarelo
Dâmboviţei. De aci au pornit spre Rucir.
IVE

Acolo însă, tot nu le-a ajutat Dumnezeu. Au fost

prinşi de Turci și măcelăriți, iar banii, duși înapoi la
UN

vistieria Domnească *). 1

|

68. Valea Urdei

L

Prin locurile acestea, au venit în timpul răzmiriţei

RA

Arvaţii și, fiindcă-i zoriau 'Lurcii să-i prindă, au în-

sropat în: pământ căldărilo ce aveau do făcut urdă ;.
au îngropat scule şi au îngropat bani.
NT

Apoi s'au dus incolo pesto munţi.

Căldările de urdă s'au găsit, incoă târziu. Şi daia
CE

"i-S'a zis văii acesteia: Valea urdoi.

. 659. Popa Sârb dela Pajură

SI/

Apoi, nene, multe sau mai întâmplat şi pe-aici, în

UIA

timpul zaverei. Ci-că a venit și un popă Sârb cu vr'o

*) Dela învățătorul 1. Dobrin din Cândești.

BC
 sută de Arvaţi, cărora popa le eră mai mare și şi-au

Y
ales loc bun de luptă, ca să, poată bato pe Turci,

AR
că-i goniau de foc păgânii din urmă,
Și popa mai, trecu şi luă şi do peste munţi ceva

IB R
oaste și so aşază cu ea pe munţii Colţi, acolo unde-i
zico Valea Muorii ; se întări strașnie și începi să se
bată cu “Turcii cari și sosiseră în Rucăr, Și bătân-.

YL
du-se amarnic, i omorât popa pesto o sută do Turci
şi tot strigă, inainte, la ai săi:
— Nu vă lăsaţi, fraţilor!

IT
Du, pe urmă, văzând că oastea i-se impuţinează şi
RS
că e vorba ca 'Turcii — cari veniau mereu ca frunza
ŞI ca iarba — să-l ia pelu spate, so trase cu ai lui
IVE

pesto munţi, undo era oastea Neamţului,

Pâgânii însă, după cl; Și văzând că nu-l pot prinde,
cerură Nemţilor să le dea pe popa cu vustea lui, ori
UN

numai po el sinsur, |
Da Nemţii so impotritiră,
— Aşa? — a strigat mui marele Turcilor, Şi a po=
L

runcit să intre oastea păgână în Braşov.

RA

Când au văzut așa Nemţii, ziseră popii să iasă

atiră de unde-şi aveă culcuşul.
NT

Și ieşi bietul popă. Da, tot cu curaj. Işi cert ar-

mele şi calul. Aia însă, în loc să-i dea sabia cu caro,
CE

băgase po Turci in vidănii, i-au dat altă sabie.

ȘI au mai mors cu popa câţiva tovarăşi şi s'au re-
pezit în 'Purci, popa fiind cu sabia scoasă.
SI/

ŞI, prin stânci şi prin văi, popa so luptă de foc.

Chiar el cu mâna lui, a mai doborât câţiva păgâni.
UIA

ȘI du inainte de mâna morţii şi nu se lăsă.

Da, nenorocul lui... alunecă do po o stâncă şi-şi!
frânge subia, Și așa au căzut cu toţii în mâinile 'Pur-
BC
 156

cilor. Pe tovarășii popii i-au tăiat; iar pe ol l-a dus.

RY
viu,.la Paşa, lu Bucureşti. Pa
— Dulce e, măi popo, carnea do 'Turc? îl întreabă

RA
înernntat, mai marele 'Turcilor. |
— Dulce, dulce, Jupâno — răspunse Popa. Dur ce
folos? Când să-i simt gustul, mi-s'a frânt sabia.

LIB
Pe urmă, au poruncit să trimeată po popă în fara
turcească, ca să vază toţi și să so minunoze de așa
viteaz... *).

ITY
- "70. Gherman
Dealu po unde, treco drumu-ăsta RS i-se zice Ghor-
an.şi ştuţi de ce?
German a fost un egumen vestit, caro avea ca-
IVE

loaşcă cu 6 cai inaintași și vizitii îmbrăcaţi in haine

şi cordele fel şi chip. Când plecă el la Bucureşti, so
ştia calo de nouâ poște.
UN

S'a întâmplat însă că, odată, a venit râul maro și

a mâncat drumul pe .unde se duceă egumenul, la
Bucureşti... | 7 -
L

. Dacii a văzut aşa, a strâns Gherman lume multă

RA

și a făcut drumul caro trece spre Valea:mare. Şi ca

să so poâtă duce la Bucureşti, a lucrat chiar cu schilă,
De-atunei dealului și drumului depe el i-so zice
NT

Gherman — după numele Egumenului **). !

CE

- 71. Făclii de corn dela pomana

cocoanii Stanchii
SI/

Cocoanii: Stanca, a Călinescului, aia caro pusese

coarne la Țigani, i-a venit vremea și a murit.
UIA

Fiind cocoană mare, a venit la pomană lumea după

*) Var. în Colectia mea de legende, pag.

BC

*) Dela Miciţi Păun din Vieroş.

 lăi >

lumo: să mănânce, mereu, până s'o sătură și să zică

Y
„bodaproste“. -

AR
Aşa. Acu, rudele moartei rânduiscră ca, după musă,
să ia fiecare om: un vas, un urcior cu viu, o stra-

IB R
chină şi un colac. ” :
„Si au stat oamenii la masă. Fiecare își avei dina-
inte, osebit' de mâncare: pâinea lui, strachinu cu bu-

YL
cate, urciorul cu vin, colacul și o altă strachină: s?o
umple cu bulzi și s'o iea acasă după masă.
Da, trebuia să aștepte până o blagoșlovi preotul

IT
și- po urmă să înceapă să mănânce. ”
Co socotiți însă că s'a întâmplat ?. — RS
Inainte do a so auzi blaoslovenia, iată că unui
“creştin dela masă i-s'a părut că aude po preot citind
IVE

şi cădelnițând, Atunci, n'a.mai mâncats şi-a luat doar .

co-i-cră pus dinainte și s'a sculat,
Da, cum a „luat el, au luat și ceilalţi și du început
UN

să iasă po parți — poe când pomana iacă nu eră bla-

soslovită și nici începută, -
Rudele moartei, când”văd aşa, încop să-și frângă
L

mâinile de ciudă ȘI... pe urmă, odată iiucep să-i strige:

RA

— Veniţi, oameni buni! Veniţi îndărăt în curte;

că mai avem să.vă dăm ceva!
NT

— Co?
— O să vedeţi acuş.
CE

ȘI... cine nu să repedo la luare? Oamenii, Tometoși,

au venit iîndărăt şi. intrat în curte, po fugă.
Da atunci Tiganii din curte, puşi de “rudele co-
SI/

coanei moarte, au închis porţile şi... ce! socotiți că

au mai lucrat?!
UIA

Au pus doi Tigani, afară din poartă, cu un hârdău

cu rachiu și... alţi doi Țigani cu două ciomego de
corn în mână.
BC
 15$S

Aşa. Apoi scoteau din curte po câte-un creştin şi-i

RY
da câte-un pahar cu rachiu. Dar îi mai dau cevă.
Fiecare igan din ăi doi, îi trăgea bietului om câte

RA
un ciomag pe spinare, colea sdravăn, să-l usture.
Şi așa le-au făcut la toţi.
Pe drum, abiă scăpaţi din curtea cocoanii, so în-

LIB
trebau oamenii:
— "Țio câto ciomege îţi dete, măi?
— Şi tu zici că sunt ciomege?

ITY
— Dar co?
— Făclii de corn, Vozi, asta cocoană? A dracului
RS
N fost vio; a dracului a fost și' moartă. Că împărti
făclii de corn la moarte. |
Şi deatunci, uite, așa merge vorba când vreun om
IVE

împarte la alţii covă și lo dă şi do cheltuială: ăelii

de corn dela moartea cocoanei Stanchii !*).
UN

72. De ce le zice Toboşari la o parte

din Vultureşti?
L

Apoi, so tot judecau, intro vreme Vultureştii de

RA

sus cu Rârdiganii. Bârdiganii însă erau mai bogaţi şi

xilatți, fiind mai săraci, nu so putea ţino do judeciiţi.
NT

Paralelo erau pe sfârșite; erau goi, desculți și ne-

băgaţi în samă şi maveau bieţii Vultureşteni aici tro-
cero ca să dea petiția, lui Vodă.
CE

Da așa, în doru” lelii, tot dau și ei, în toată vre-

mea, târcoale, palatului domneze: se gândiau că doar
SI/

or pute răzbi să-i dea petiția. Sau învârtit aşa vr”o

lună do zile, dar fără ispravă.
UIA

Atunci, ce să facă biuţii de ci?

*) Dela Preotul Dumitra loan, Fureşti.

BC
 159

Au prins un iepure, l-au jupuit şi, din piele, au

făcut o tobă minunată. Apoi au inceput so bată:

Y
„Bum... buru... Tu. bum.

AR
— Ce s'aude acolo, oameni buni?—a strigat Vodă.
— Ce să fio! la! Nişte creştini; nu ştim ce rost

IB R
tot au p'aci. ”
— Faceţi-le loc, oamenilor. Nu şiiţi că la mine este
dreptate pentru toţi?

YL
Și atunci, lumea, care eră adunată “postomăl, s'a
dat iînlături de uu intrat ăia săracii, la Vodă, care
le-a făcut dreptate.

IT
Si iacă! De-atunci li-s'a zis Poboşari; că bătuseră
toha ca să fie nuziţi*). RS
74. Crucea de pe valea Bădenilor :
IVE

Pe Valea Bădenilor e ridicată o cruce — de un:

egumen al Mânăstirii Câmpulung. Valea care trece
pe iângă cruce și dă în Văleanea so chiamă valea
UN

Chiliei. Dar ucolo so găsescşi v mulţime de osc--

minte, îngropate: şi oamenii cred şi povestesc chiar
că acolo a fost de mult, o luptă crânconă între Ro-
L

mâni și Turci; că s'a prăpădit lume multă şi că pe

RA

locul unde s'au îngropat morţii,s'a ridicat o biserică.

AMii spun însă că biserica aceia a fost un metoh
NT

al mânăstirii din Câmpulung— căci — zic oi: crucea

ridicată în locul bisericii esto azi pe moşia statului,
fostă a mânăstirii din Câmpulueg.
CE

74. Dela 1848 (amintiri):

SI/

IL.
du trecut p'aici Muscalii,. de. au bătut po Unguri,
UIA

dincolo. Au mai trecut şi pe Prahova şi pă toate gurile.

Aici au stat Muscalii un an şi jumătate... până s'au
BC

*) Dela Niţă Tropeciu din Uluba, :

 160

strecurat dincolo. Şi aşa au bătut de straşnic po Un-

guri şi i-au băgat în fiorile morţii, încât d'atunci a

RY
rămas şi „cântecul:
Vai săracul Ungurul!

RA
Cum şi-a pierdut cumpătul:
L-a zăpăcit Muscalul !... ,

LIB
II. -
La 151$, so duceau dipotaţii satului spre Bucu-
|

ITY
rești şi strigau:
„-— Haidea la verbune, să stricăm regulamentul.
Şi s “au dus de l-au ars, Și d atunci, s'a făcut mai
“multă dreptate.
RS
i 15. Cuza-Vodă
IVE

a e
UN

Inainte de Brătianu, „ăl cu două rinduri de creieru“

„am apucat și po Cuza-Vodă. Asta a făcut multe bu-
nătăţi în ţară. Așa: a luat moșiile dela călugării Greci
L

ca să dea pământ lă oameni și a slo ozit po 'Țigani.

RA

Dela el, apoi, au piarit din (ară, bătăile și nedreptăţilo.

Odată, Cuza-Vodă se imbrăcase ca noi: cu zeghe,
cu căciulă mocănească şi cu opinci în picioare, toato
NT

hainele astea fiind îmbrăcate pesto cele domneşti —

şi pornise Măria-Sa la drum prin ţara Moldovei.
CE

„Acu, iată că sosi aproape do o minăstire. Merseso

mult po drum şi, obosit, şezii să so odihnească po
SI/

iarbă, în marginea drumului.

N'apucă însă să stea, ca decând mupucai să vă
povestesc, că se pomeni Vodă cu mai marelo mă-
UIA

năstirei. Ii răsări inainte, ca din pământ, şi incepi

să sbiero — ca apucat de alto alea:
BC
 161 | |
— Ce cauţi aici, mocârfane? Te-ai tolănit ca

Y
la
tine acasă! Nu ştii, oaro, că locurile astea sunt ale

AR
sfintei mânăstiri »
— Ba ştiu—zise Cuza, domol—și tocmai d'aia mă

IB R
bucur că pot să-mi odinese oleacă, ciolanele, pe aste
locuri, lăsate pentru nsvoiași, Apoi, cu-asta, nu face
nici-un-rău, părințele!

YL
— Ce? Incă mai vorbeşti ? 4

ŞI. pleosc!... trose!... plici!... cu gârbaciul, peste

spinarea lui Cuza,

IT
"— Aoleu! se vaiiă Domnul. „lartă-mă, părinte, că
n'oiu iai stă p'aici“, !
RS
— Nu to iert, măi prostule, ca să te învăţ minte.
— Prost, prost — zise Cuzu —; dar după spinarea
IVE

noastră trăiţi, !
ȘI, când călugărul eră gata să se ropeadlă iar la
ol, Cuza ii şopti:
UN

— "Tine Danii îiştia, cuvioase și... lasă-mă, ci n'o

li foc! . !
Şi-i dă călugărului un fişie cu galbeni,
L

— Aşa mai merge — 'zise atunci mai marele mâ-

RA

năstirii, mai imbunându-se — dar cară-to d'aici mai

repede; să nu lo mai văz!
NT

Apoi, vesel, a dat fuga spre mânăstire,

CE

Aşa. Pe urmă, Cuza-Vodă, văitându-se „Și mirân= *

.du-se de obrăznicia şi lăcomia soiului ăsta do oa-
meni cari nu se mai sătură, a mai stat acolo ce-a
SI/

mai Stat... iar când s'a însărat bine, a plecat spre

mânăstire și — fără frică, că aveă la el subia de
UIA

aur— sa dus drept la poarta chilici celei mari a

călugărului.” Acolo, co să auză?
Lăutari, chef, chiloman. A
BC

C. hidulescu-Codin—
Din trecutul nostru. ” 11
 RY
Câinii, la poartă, po el. Iese un călugăr:
— Ce vrei, mă? ,

RA
— Gazaă; să-mi hodinesc şi cu, în noaptea asta,
ciolanele.
— Şi-aici ţi-ai găsit tu, zăpăcitulo, să nemereşti?

LIB
— Apoi, de. Aici o locașul pentiu odihna nepu-
tincioşilor; că d'aia au lăsat moşii noştri, cei buni
la Dumnezeu, atâtea moșii, sfintelor mânăstiri.

ITY
Când auzi așa, călugărul, se călrăni şi mai rău.
"— Aşa vorbeşti, măi ticălosule? Ia să puiu eu, să
te iea la zdravițe, nitel. . RS
d arăind acestea, strigă pe ceilalţi tovariiși.
Dar Cuza-Vodă, pa caro nimeni nu-l cunoştea, o-
IVE

dată scoate din sân “alt fişic de galbeni și-l dă n

mâna cuviosului:
— Uite, mă. Duci stăpânăctău şi mai spune-i că
UN

gazda o plătesc. i
— E... aşa mal merge.
Se duce atunci, călusirul,in partea do unde venii
L

chilomanul, stă co stă şi, pe urmă, se iutoarco la

RA

Voda şi-l cheamă sus.

Cuza, atât aşteptă. Se duce; da, când întră la Ju-
NT

minaţii, co să vadă Măria-Sa ?

In mijlocu' cusci, o masă scumpă, cu foldotol de
mirodenii pe cu; jar călugării şi cu starostea lor, luu-
CE

siţi în paturi şi turnându-și po gât băuturi, unele mai

scumpe decât altele. Dar pe alături do oi, ştiţi co.
SI/

cra ? Să iortaţi dumneavoastră că vă spun: erau fe-

mei goale, goale do tot, ca moaşa Eva şi... obrazele
UIA

bisericeşti glumiau şi se sdănțuiau cu ele.

Când vede şi asta, Cuza-YVodă nu mai poato răbdă.
So cutremură in toată făptura lui, iși dă zeghea la
BC

o paito și i-so văd hainele domneşti, strălucind de

aur şi decoraţii:
 163

— Aşa trăiţi voi, ticăloșilor? Asta vă e vieaţa

sfântă, în post, rugăciuni și fapte bune ? Nemer
nici-

Y
lor! Pentru asta au lăsat Domnii români și boierii cei

AR
milostivi, bani și moşii, sfintelor mănăstiri, ai? Ca
să vă î:nbuibaţi voi, Greci neruşinaţi,.. și să vă bateţi
-Joc de cele sfint?

IB R
”
Și pe când vocea lui, ca a unui Arhanghel, so auziă
de se cutremurau imprejurimile, incepe să-i lovească
cu buzduganul,

YL
că-l aveă pe sub zeghe.

Acu, de! puneţi-vă-în pielea Grecilor, măi tată ! Au

IT
meileit-o şi au intrat pe sub paturi, cât ai clipi din
ochi; iar femeile acelea au ieșit pe ferestre, po unde
RS
au nemerit, așa goale cum erau.
IVE

Asa. lar Cuza-Vodă, după ca le-a dat do cheltu-

cală, până sa săturat, a ieşit atară şi a cerut
să-i vie ispravnicul și să-i puio caii la caleaşcă, de
UN

s'a dus la București. | ,

Și cum a ajuns acolo; a poruncit să puie la inchi-
soare pe toți acei Creci ticăloşi; iar moşiile, toate,
L

toate, d'atunci, să fio alo statului. i

RA

Vedeţi ? Așa de strajnie Domn a fost Cuza-Vodă.*)

II.
NT

Po vrema lui Cuza-Vodă, Radu lu Anghel eră iîn-

chis şi stă voinicul la gros. D'acolo, ce-i vine intro
CE

zi, cii zice căpitanului tomniţei : A

— Căpitane “luminate, indură-te şi. mai sloboade
SI/

strejile. |
— Bine, băioto — zico ăla care nu eră cruce de
UIA

*) Auziti dela moş Gheorghe-al Badii din Sgripcești.

BC
 164

închinat — îţi dau drumu, da să faci şi tu o ispravă.

„- Ce?

RY
— Să-mi aduci o pereche de dăsagi, plină cu ual-
beni. Faci? ”

RA
— Fac. |
Aşa. Și a ieşit haiducul dela aros. Cum să tacă

LIB
insă rost de albeni % ”
Auzise şi el de Vodă-Cuza că eră tare milos şi că
(incă la ăi săraci, tot cum ţineă şi el: că Radu lua

ITY
dela bosat şi da la sărac.
Se duce intins, la palat.
— Să trăeşti, Măria-'la. Scapă rob dela robie: dar
RS
milostiveşti-te şi dă-mi şi mio drumul dela închi-
soaro; că mult mi-e dor de codru, do apo și de-ai
IVE

“mei din sat.

— Pâi, bine, Radule, până aici cum ai tenit?
Ti spune tirişenia cu căpitanul... Atunci Vodă ară-
UN

oşie: i
— Apoi dacă te-ai legat, ţine-te intâiu do vorbă:
duci galbenii şi-apoi i-oiu plăti cu lui, că îşi face
L

slujba ușa.
RA

— Bine, Măria-La, să-i duc, Dar cum si fac? Că

nam de unde. _
NT

— Ducte la Filer ovreiu şi iu-i d: acolo. Să to văz:

Cât eşti de priceput?
CE

— Mă duc, Miria-Ta: da, ca să isbândese, dă-mi

doui plosci: una cu spirt şi alta cu fuici bună.
- Vodă, ca să-i vadă-isteţimea, î-a dat. Și Radu s'a
SI/

dus la Filer cu wustare.

— Am auzit, jupâne, că eşti amator de băutura?
UIA

Aşa 0?
Asa
BC
 165

— Apoi, uite ce: cu am la capul Podului Mogo-

şoaii atâtea bufi — câte-o fi spus — cu spirt și atâtea

Y
cu Auică, Am adus şi sustare. Uite proba.

AR
— Ad-o 'ncoii s%0 wust.
—' "Tine, _

IB R
ȘI Filer gusti: — „Bun! Câto parale vadra“?
— Atât! Apoi, dirtr'una 'ntr'alta, s'a ajuns scumpu
cu 'nşelătoru' şi, po urmă: |

YL
— Nu știi una, jupâne Filero ? — ci pe Ovreiu e
bine să-l jupâneşti: „MP aș duce acum la capul Podu-
lui Mosoșoauii:; dar mi-e frică de pungaşi.-N'oiu găsi

IT
să dorm undeva 2?
— Giseşti, cum nu. Culcă-te-aici.
RS
— Bine, Acu, lei, jupâne, co vrei.
Acă, Filer aveă la poartă, santinelă şi oştire. Cum
IVE

să scape adu d'acolo'și să fugă cu banii 2

Odată trăsneşte pe Ovreiu, cu plosca peste nas:
— Unde-s Danii, ludă? =
UN

Ovreiul, tremurând, i-a arătat cu mâna,

adu i-a luat, a ieşit busna prin stroji și s'a dus
la Cuza: apoi, la căpitan. Căpitanul însă, cum a a-
L

pucat banii, l-a băgat iar la răcoare.

RA

— Așa- ţi-e vorba, căpilano? —a zis Radu şi a

trimis ştatete lui Cuza-Vodă.
NT

: Atunci, Măria-Sa a venit, a mustrat ce-a mustrat

po căpitan că ioa la plocoane și l-a Dăgat şi poel
CE

la inchisoare — după co a dat îndărăt toţi banii lui

Filor. lar ui Radu i-a dat voie, douii luai, să se plimbe”).
SI/

MI,
Când s'a dus Cuza-Vodă la împăratul turcesc, a-
UIA

tunci când s'a mirat lumea d'acolo de isteţimea și

*) Dela Niţi Troncciu din Uluba. -

BC
 166
frumuseţea lui și s'au dat drepturi mari ţării noastro,
ştiţi ce slucru de samă s'a mai făcut ? !

RY
Impăratul turcesc, de mare bucurie, a dat porunci
să iasă din închisori şi din robio, toţi Românii cari,

RA
damult, demult, robiau în țara turcească și nu mai
știau, săracii, de atâta amar de vreme: nici de taică,
nici de maică, nici (lo fraţi, nici do surori. Și să plece

LIB
oamenii acasă, odată eu Vodă-Cuza |
Și aşa s'a întâmplat. A
„Act, între cei robiţi, eră și un om de pela noi, a

ITY
nume Călin! Eră rob și el şi nevasta.
Când îl duseseră în ţara turcească, îl luase un Turc,
îi detese patru boi şi-un plus ŞI | trimoseso la câmp,
RS
departe. .
Bietul Călin, ce să facă? Ara ce ară acoio0, iar
IVE

Duminica venii la casa Turcului, care =— mirut de

Dărnicia lui — îl lua do-l cinstea şi zicea păgânul: +
— Bre, Călin! Iarnic la tine, Rumâne, bre!
UN

Și acolo a stat el doisprezece avi. ar zând a sosit

Cuza- Vodă in Țarigrad, au început să bată tobele și
să se strige po uliţi:
L

„_— Să iasă toţi robii şi să se ducă în ţară: că i-a

RA

- desrobit Cuza-Vodă,
Și ieşiau toţi; iar do nu ieşiau, ii tăiau Turcii.
NT

Călin, săracu', eră la plus, departe în câmp şiel

nu știa de minunea asta. A avut însă noroc cu ne-
vasta, care eră şi ca tot în ţara tutcoască, cu copiii.
CE

Când se strigă po uliţi, eră cu vadra la apă și auzi

şi ea vestea cea bună. So repedo atunci înaintea lui
SI/

Vodă-Cuza și îi cade în gonuchi: |

— ŞI noi suntom robi, Măria-Ta!
UIA

— Păi, undo staţi ?

— La cutare Ture.
BC
 Y
Și s'au dus trimişii lui Vodă, acolo la plug, de l-au
adus pe Călin și au chemat şi po Turc.

AR
— Să-i dai, drumul acasă, jupâno!
ȘI şi-a “strâns Călin tot.ce aveai; iar Turcul când

IB R
l-a văzut ci pleacă, a inceput să plângă. |
— E, bre, bre! Multă avere îmi fiiceai tu mie, dacă
mai sedoai, bro!. N'am ştiut ou de una ca asta, că

YL
nu mai plecai, bro! . -
„Apoi i-a dat Turcul o vaci şi câteva sute de franci
— şi a venit Călin în "Țara românescă, cu novastă cu

IT
tot; ştiţi undo? Chiar in Simăila noastră, RS
Il a bătut paru 'ntâiu. Şi dela el, drumului decolo,
de pe Frumuşelu”, i-a rămas numdo: ele Drumul lui
Călin robul.
IVE

76. Decând strângeau cioclaşii, dările

UN

Pe vremea aceea, eră vai și amar “do oamenii şi fo-

meile fudulo! Undo vedoai, ca azi, zorzoane şi sgă-
ieli pesto găteli, pe foto şi' fomei — po când părinţii
L

și fraţii şi soţii umblă datori şi cu opincilo târâş?

RA

Așa, eră în sat la noi, unu” Andreiu care aveă no-

vastă, da copii n'avă. A îmbrăcat şi ol odată nevasta
NT

cu pantofi roşii, cumpăraţi atunci, şi, când u ieşit și

ea, do Paşti, la lume, uite, au văzut-o--cioclașii sa-
tului:
CE

— Puneţi, măi, po Andrei, la cislă că a îmbrăcat

novasta cu pantofi roşii.
SI/

ȘI așa păţiau toate femoile şi toţi oamenii fudui,

D'aia, atunci, de so întâmplă să mai cumpere 'vr”o
UIA

temeio pantofi, îi-puneau mai întâiu pe coș, la fum |

— ca să nu-i cunoască cioclaşii.
BC

*) Dela Maria N. Gogoneea, din Priboeni. .

4 Ă
 10$

"77. Vodă Carol și războiul cu Turcii

RY
„Măre |... Ce mai Domn o şi Vodă Carol al nostru!

RA
EL ne-a așezat ţara așa cum e azi, el a bătut pe Turci,
băgându-i in vidănii şi tot el a făcut pacea intro
Sârbi, Bulgari şi Greci, astătoamnă când se incăera-:

LIB
seri. Ba ne-a mai agonisit, cu asta, încă o bucată de
pământ.
Ci-că, Regili nostru, totdeauna când se porneşte

ITY
ceartă și războiu între neamuri, işi da cu gândul:
„Mă, da nu sar puteă să incore eu ca, numai în pace,
RS
să izbândese și să-mi măresc ţara? Și, cu mintea lui,
se tot frământă fel şi chip, doar o izbândi cum ii e
gândul. Și numai când o vedea că, pe orice cale, nu-i
IVE

rost de pace, atunci chiamă po soldaţi șiș învaţă minte

po duşmani. .
Când este să sufacă
UN

vr'o împozodeală, intre împă-

raţi, dia încep mai întâiu, să se domăe: „Să vedem
intâin ce zice Carol al Românilor! — că tare ințelepte*!
Acu 37 ani, când a pornit Muscalul cu războiu
L

impotriva 'Purcului, oastea .muscălească a trecut la

RA

Rusciuc și din ea, împăratul ușilor, a ales ciuci mii

dv i-a trimes la Plovna so cuprindă. Şi-a mai trimes
NT

caste muscălească și în alto orașe turcești,

“Când au văzut mai' marii Turcilor din Plovna, că
CE

via Muscalii,.au alergat la Osman-Paşa şi au început

să strige:
—ai, Osmane, la războiu; că iată, a venit Ru-
SI/

Sul pe noi!
— Beţi și mâncaţi, băieţi şi habar să ntaveţi, bre!
UIA

Că le fac eu de petrecanio,
Și-a pus tunurile în Ruși de i- a mătrăşit, cu mic,
cu mare,
BC
 169

7 Impăratu' muscălese dacă a văzut așa, a trimes -

Y
oaste multă, multă, câtă frunză și. iarbă, că are mult
prăpăd, să răpuio po Osman şi să supuie Plovna.

AR
Da, unde eri pomana aia? Că sau pus şi acum
Turcii cu tunurile și i-a.rărit; ba cra gata să bage

IB R
pe Muscali în Dunăre. |
“Ce să faci atunci împăratu-Aloxandru ? Că eră sata
să dea cinstea po ruşine şi să se ducă de uudo venise,

YL
Atunci, norocul lui: odată i-se înfăţişază Vodă
Carol al nostru și-i erăiește: |
— Dă-mi, împărate, mie, Plevna; sto bat cu ai.mei.

IT
— le, he... frate! Dacă n'au bătut-o Muscalii, Co.
RS
să poti tu cu mâna asta de Rumâni, puţini și nehâr-
șiți în luptă? .
Dar Vodă al nostru tot. stăruii și, atunci impăratu'
IVE

Alixandru zise:
— Hai, fie!
Si a plecat Carol cu ai noştri şi s'a dus la Plevina.
UN

Când l-a văzut Osman:

— N'aveti teamă, bre! Că ăştia sunt slugile noastre.
Co-o- să poată ci?
L

Și s'a 'nceput, nene. luptă crâncenă: că erau viteji

RA

ostaşii lui Osman; da nici liomânii nu so lăsau cu

una cu două! Și mulţi flăcii au pierit atunci!
NT

Ca să nu mai facă atâta pieiște, Vodă Carol a pus.

pe ostaşi do şi-au făcut șanțuri din cari să tradă în
CE

carno de păgân: ba a impresurat şi Plevna cu oaste

multă și a oprit și irenurilo cu merinde turceşti —
chiar atunci când ele veniau pe sub pămâut.
SI/

Atunci, Osman-Paşa a pus elamnică la inimă și

a început să strige și să cânto cu foc:
UIA

— Săriţi, 'Purci, săriţi Agale,

Că Muscalii ne mpresoară
NE levmninii ne omoară !
BC
 170 o
..
.

Și odată şi-a luat inima'n dinţi şi a ieșit cu oastea

ce mai avoă, să rupă cum v rupe rândurile ostașilor

RY
noștri. Dar nici ai noştri nu s'au lăsat cu una cu
două, ci s'au luptat luptă de moarte. Apoi, un loco-

RA
tinent voinic i-a pus flinta'n piept “şi era gata-gata
să-i răpună vieaţa. ,

LIB
L-au prins atunci po Osman, l-au pus într'o că-
ruţă şi l-au trimes în Rusia. Iar oastea lui s'a risipit
ca fumul, S

ITY
Și iacă, așa ne-a scăpat Vodă Carol ţara de Turci *).

RS
Pi
IVE
L UN
RA
NT
CE
SI/
UIA

*) Auzită 1n 1914 dela Marga Badea Mătuza din “Priboeni.

BC
 Y
AR
IB R
IT YL
indice și glosar
Se
RS
A, al, il—prohumele presc. Aldea-Moiceanu — p. 135,
IVE

acova, coa, ăst, acel, Alexandru- -Voovod—p. 105.

cel, p. 24, %. Vozi Și „In Alixandru
< Maichidon — -
UN

gerul Românului“ p. 329. p. 16...

a (interj.).— fă! „a sălbă- amăgi (3) — a păcăli : cu
teccă, de
„e fuci așa! droapta că-l amăgiăși cu
L

p. 24. . stânga cîi-i trăgea p.

RA

Abel — p. 3.: Vezi și „Ingerul“ p. 330

Adăm — p. o, "și „Legende“ vol. I, p. (21.
udăstă (a) a aştepta p. 19. amator -- dornic, p. 10.
NT

adiba — pândind orice miş- anasini-sictim — 2 P 140,

caro cu nerăbdare p. 127. “Antiorist — p,
CE

adiată — p. 55; aoli (a se) — a so văita,

Agălo — p. 10%. p. V. și „Ingorul“,
Agăra — p. 9%. p. 2380.
SI/

aiminteri — altminteri, v. apă vie — p. 1S, 145.

şi „Ingerul“ p. 830. apă moartă — p. 145.
UIA

ale — pron. cele, p. 29. Aranchioi — p. 133.

alban — cioban alban p. 39. Arâpi — p. 133.
Albul clucerul Golescu — arde (a) — a avea poftă,
BC

p. 66. „nu le-a mai ars“.

 L2

RY
Arges — riul Argeş, Curtea aspri — p. 100.
de Argeș, p., 31, 59. Atotputernicul — p. Il?
Argisel — p. 155. "au — sau, ori, pui,

RA
aromi (a) — a adormi pu- Aurelian — p. 5.
ţin, p. 109. Avrăm — p. 9%.

LIB
Arvăţi —- p. 146.

B.

ITY
Baciu —p, 111. , şi-au căzut cu toţii: bâl-
Badea Cotescu — p, 157. tăc! în apu. V. şi „ln=
baiarăc —, regiment: iată RS werul* p. BL.
un baiatac de 'Lurei,p.1:30 bâltău — locul undo, în
V. şi Legende ], p. 122. garlă, la o marine, apa:
IVE

baio — vistierie, comoară: o mai adâncă: i-se păreă

ci au fost având Dbii de nimic, un bâltău cu apă.
aur la Tatarani, p. Gil. care eră inainte-i, p. LOL.
UN

Băjanea — p. îl. - Banul Mareş — p. 113.

Băjenie — p. lil. baraitări — slugi, p. lb.
săjești — sat în Pălileşti, Barbu Belu — p. 114.
L

.
Muscel, p. Îl. Pârdigani — v. Băldimani pe
RA

Dbalăura — p. 132. LOS şi 155.

Băldiguai—cătunaş în Vul- bărum — cel puţin, p. l5o.
tureşti, p. 1-10, | bâta -— măciucu neprinsă
NT

Balilă — p. 112. cu, (inte la măctulie, p.

Bălileşti— com în Muscel 26, Y. şi „Ingerul” p. B3L
CE

p. LI. , şi în cântece:
Daltă — câmp: do-o îi
SI/

poteră do ssaltă, trică Bate-mă, Doamne, cu bâta,

Nu mă bate cu urâta:;
mi-o c'o să mă bată, că-i
Bate-imă, Doamne, eu parul,
UIA

cu'Lurei amestecată, p. 70 Nu mi bate cu amarul!

hăltăe! — vorbă prin caro
“arutăm că a căzut covu " Bătaia — munte, p.51; lo-
BC

in ană, tăcând swomol: calitate în Berevoeşti,

1
 173

bolborosi (a) — a face sgo-

Y
batal-—?) cu stăruință: omul
caro op pus batal pe lucru- moi, aşa cuşicum

AR
ar
ăsta, p.552) (ap de prăsilă. vorbi, fără a fi înteles,
bătătărnică — stăruitoare p. 102. |

IB R
si alergătoare la muncă, »oldu (munte) — p: 46.
p. $. boloată — baltă adâncă.
batătura — pp. 5. Fig. primejdie: să ne tăl-

YL
Băticești — cătunaş în Yul- măceascii el, docât să in-
„tureşti, p. 82, Îl2, trăm singuri în boloată,
băzăuni — viespe mari: a p. 91,

IT
trimes un stol de lăcuste borte — haine de imbrăcă- -
si muște şi băzăuni pela
RSninto, sculo de prin casă,
ochii jidovului, p. 3. p. 129.
Deleţi — comună în. Mus- Bote — p. LO.
IVE

col, p. ' Boteni — com. în, Muscel,

Belu — p. ll, p. 105.
UN

Bera — p. Sl. Brâncoveanca— p. lb2,

Perovoeşti-—com. in Muscel Brâncoveanu — p. lb.
p. SI. brăzda — hotarul: a tăcut
bină .— clădiri pentru vite
L

un târg do scule femu-

RA

pe lingă casă, p. iești, dincoace de brazda

blană — scândură : cunosti Moldovei, .p. 63.
tu blana pe caro ai lu-: Braşov — p. SS.
NT

crat-o intâiu ? p. lo. Bratia — p. 59.

blodogorele — vorbe Brătianu — p. 160.
cari
CE

nu pot fi ințelese, p. 119.: Brătioara — ». 55.

blodogori (a) — a vorbi no- “Brazda lui Novac —p. 2,
*)s)

brodi (a se) — a se nemeri

SI/

ințeles, p. 145.
Boaba — vale în Suseni- ori a se afli: ori nu mi-ai
Pogaţi (Dâmboviia) p. 105 “văzut, ori nu te-ci bro-
UIA

Bogăteşti — sat în Nimă- dit? p.24, 062. V.și „ln=

eşti (Muscel) p. 95. serul” p. 5335,
Bogaţi — comună în Dăm- Bucegi — p. 25.
BC

boviţa, p. lW. Bucur-Moiceanu — p. 195.

 174

RY
bufni (a) — a veni așa pe peniru totdeauna p. 63,
neașteptate, cu zorul, a hurduf— burduf do brânză.
dogori: într”. acolo bufniă

RA
“Ta pl. burduşi, în ver-
p. 19. i suri :
“Bughea — p. 59.. Birbată-i nevasta, mea

LIB
Bulgari. — p: 168. / Bărbată-i dracu' so ia:
_„bulgări — codricei: îl adu- Până ţese-uu cot de pânză,
Mâncă cinci burduşi de brânză,
nau și-l făceau -bulgări,
burdujel — p. 13.

ITY
p. 80. Și in viersuri:
buşi (a) — a bate, p. 63.
Este Mircea ciobiines,
butuci —'un fel de fiare
Faţa lui bulsăr de cas. RS
cari se pun la picioare
buluc — mulţi și inghesuiţi
celor vinovaţi, si nu poată
unul într'altul: esto sus:
umblă : îşi pun toată pu-
IVE

po Piatră, cu toată oastea

terea de-l tiivălesc jos:
strânsi. buluc, p. 110. V.
butucii, gata do picioare
și „Ingerul“, p. 292,
şi ciituşilo de mâini, p.:
UN

bulzi -— mămăligă încălzită

127. Aşa, şi în cânteco:
făcută cocoloş, după ce — Du-te, neicii. să te duci
a pus brânză în ca: sto Pân' te-oiu vedeă rob la Turci
L

umple! cu bulzi și sto iea Cu picioarele "n butuci;

RA

acasă, p. 157. : - Rob la Turci pe Marea Neagră

Să tragi, nvici, la catargă,
bumbem — mort și umflat
La catarg, pe uscat,
NT

p. Ll2: ieşia câte unul, Să ştii că te-am blestemat!

la mal, umilat si bumben:
CE

C.
Cabâni — locuinie în pă-
SI/

cu gloanţo de sariau ţiin=

dure, p: şi în cântece: dări din caic, p. 52.
Decât la Neamţu catană, Cain <p.2.
UIA

Mai bine'n codru cabană. câini:— p. 13: animalele

Că din cudru viu acasă și pusările pe cari un om
Dar Neamţu nu mii mai lasă... lo ia cu el, când pleacă
BC

caic — luntre: Turcii duu in vânătoare.

x
 --175

Calafat — p. ll, capu” lui—chiar el: şedeau

călcă (a) — a sparge case uneori, ostași...; iar alte-

Y
şi a fura ce este în ele, ori, Mihai singur, capu”

AR
p. 5. lui, p. 109. |
călcări — „spargeri“ do capu' lui craiu — în ex-
presia: no fi capu lui

IB R
case, cu furt, p. S0.
Căleanu — deal în 'Țigă- craiu, .
neşti, p. 4. cără (a) — — a-i aduce ca
şi cum i-ar aduce cu ca-

YL
caleaşcă — trăsură, p. 163.
Călinescu — p. Îd6. rul: au început slugile
Câmpulung — p. 9%. Domnului să-i caro săra-

IT
canarăle — mulţi şi rân- cului po masă, p. 59. V.
duri, rânduri: RSși „Ingerul“ p. 353.
cărăbăni (a se) — a plecă
— Jai, Ozmane, la războiu
Că sunt tot Ruşii pe noi: repede, repede, de voie,
IVE

Vin Cazacii canarăle de nevoie: se căribăniau

Și Hanteria plotoane singure în curte, p. 29,
Parcă e frunza pa vale 56, asem.p. 10. V. şi Le-
UN

„Și Rumânii ne mpresoară...

ende I, p. 22 și „In-
Cândeşti — p. SS. - gerul“, p, 51. |
cânipişteo — locul unde se cârcă — spinare: hai,' că
L

seamină cânipile, p., doar n'o să te duc în.

RA

cânipiu —la coloare ca să- cârcă, p. l0L. V. şi Le-

__mânţa de cânipă, p. 2%. gondo Î, p. 122, şi »ln-
NT

canuni (a) — a so munci, gerul“ p. îl.

a se chinui, p. 27. V. si Cârcinov — utluent al Ar-
„Ingerul“ geşului; udă o frumoasă
+70)
CE

p. 9.

Căprioru — p. 66. şi productivă vale,p. 3l.

căpriță — dim. dela capră; Cârciuma de piatră— că-
SI/

in sens lisurat: fomeo cu tun în Lăiciii, p.

moravuri uşoare. Cârjă Domnul — p. 57.
UIA

Căpitan Fedeloş — p; 121. Cârjoaia Doamna — p. 16.

Căpitan Radu din Groși— Carol — p Is.
BC
 176
Cârstiăn — p. 107. cării : lă maică-sa că vo-
» căsni (a se) — a se stră- niă şin celar că mi-ș in-

RY
dui, p. 2. tră, p. 25.
căşuni (a) — a se puno po Celtiu — p. 83.

RA
capul cuiva, cu răul, fără cep — bucată do lemnişor
vreun motiv; or a-i cere bine cioplit cu care se.
ceva, să-ți“dea: vrea, nu

LIB
astupii gaura (vrana) po
vrea; or are, nare: șia undo so scoato vinul: care
cășunat pe un sărac,cu nu i-a fost mirarea și su-
hi sfetnici d'ai lui... părurea

ITY
când a vizut
„95. V. şi Legende 1, cepul aruncat, iar (uicii
i 192, , " muită cursă pe jos, p.150.
cățălu' piimântului —p.5. RS
cerchejeşte — ca Cercho-
cătcăuni — căpcăuni, p. 35. zii, p. LIS.
catrâăn — negru la inimă și Cerna —p. 2.
IVE

amărit cum e catranul, - Cetate — v. 61,

"p. o$,. Cotatea lui Negru-Voda,—
cătrăui (a se)— a so faco
UN

p. SI.
foc do necaz, p. 5%, Cetăţeni — p. 75.
cătuși — p. 127, , Cetăţenii din vale — p. Lil,
Cazăci — p. 1-40. ” Cetăţuia = p.l.
L

caziică —' nevastă: bre

RA

chelfăneală — bătaie: pră-

gheaur, undo e caztica dând şi dând la cheltă-
la tine? p. li. neală 'urcilor, p. ll.
NT

ce — zice, p. 91. ehept (la) = în dreptul.

ceair — loc lisat pentru pieptului, or pieptla piept,
CE

păscut vitele satului,p. fără să se lase vreunul,

ceardie—- casă în pădure: pd, 2.
La ceardacu' Stanciului, chitni (a) — a lătră xub=
SI/

p. 192. țiro şi incet: Mere 0

celâr — oduia. din casele cățeluşă care tot chifnii
UIA

vechi ţărăneşti-—aceia în mereu de câteori îi mi-

caro se țineau alo mân- rosiă urma, p. 35. Se zice
BC
 li

și de om când şi-arată ne- Ciocan (dealj — p. S7.

Y
mulțumirea plesnindu-şi ciocâlteie — unelte p. 102.
buzele una de alta.

AR
ciochie — briceag mic, ne-
chilomân — haraiman, sao- tăietor, p. 46.
“mot mare, p. L54. . cioclişi — strângători -de

IB R
chindie — aproape de as- biruri : şi plecau ciocla-
- finiit: când eră soarli'n şii, din casă în casă, de
chindie. rămânea Tătari strângeau ludea, p..122.

YL
o mie, p. Lt. li puneau mai întâiu pe
chiovenești — de chirigii: coș lu fum, ca să nu-i
Du-te Miria-Ta și giisoşte cunoască cioelaşii, p. 167

IT
șase caro chiovenerti, V. și Legende, p. 125,
e

p. 125.
RS
ciocmăneală—ccartă, sfadă
chiropaste -—- întâmplare p. 90.
IVE

rea: povesti lui Drăgan ciolane — oasele: gazdă,

chiropastea, p. 105. v. să-mi odihnesc şi ou, în
"și „Inueruli p..359. noaptea asta, ciolanele,
UN

chitâș — cel.-care ocheşto 'p. 152. Y. şi „Ingerul“,

bine: mult mi-e. chitaş p. 305.
și stângaciu, p. 145. ciondăneila —- v. eiocmă=
L

chivere — “Trei voinici po neala. p. 7.

RA

„trei cai murgi, cu chi- ciopăţi — bucăii din lucrul

"vere negre lungi, par'c'ar ciopătit--tăiat în bucăţi,
fi chip de haiduci,p. 22. p. GI. V, și „Legende*
NT

chivernisi (a sc) — a so p. 122 şi „Ingerul“ p. 355.

ingriji și a-si face rost ciopăţi (a) — p. 6S.:
CE

de ce-i trebue, a [i harnic ciopârți (a) — a tăiă în cio-

pe n. păţi, p. 62. V. Legende
SI/

cicălitoare — rea de gură I, p. 12%. |

certătoare intruna: o cicpor — bulue, unul lângă
babă rea și cicâlitoare altul și mulţi, nenumărați:
UIA

anume Dochia, p. 29, V. s'au strâns Turcii şi sau

și Legendo Î, p. 125. ; făcut, ciopor la poartă,
N
BC

c. Rădulezcu-Cotin.—
Din trecutul nostru. 12
 S -

p. 51,53. V. şi Legonde cotăşii—nesincerităţi, p 128

I, p. 125 şi „Ingerul“ colilie—albă de tot: barba

RY
pp. 835. ” albă colilie, p. Al.
cioropină — poreclă dată Colţu-Albinei—p. 108.

RA
Țiganilor, p. 42. Colţu-Băjeniei—p, 145. ?
ciorovăi (a se) —a se sfădi_ Colţii-Doimnei— p. S2, 43
p. 20. V. și „Ingerul“, şi 50.

LIB
p. 385. Colţu- Măgurii—p. 55.
Ciorovică — p. S5. Colţu-Şoimului—p. S2.
cislă — bir: puneţi, măi, Copil-Drăgan—p. 9%.

ITY
pe Andreiu la cislă, că Coporiio — coada coasei,
__a îmbrăcat nevasta cu p. Dl.
coptori(a)—a-i vrea răul şi
_pantofl roşii, p. 139, 167; RS a lucră mereu să i-l facă,
sfatul comunei, în ve-
pândind doar clipa să-l
chime.
IVE

săvârşească ; a-l prăpădi:

cică — meritul: nu mi-6
credeam că va coptorit
ciucă de cioban, p. 74.
Padeleş, p. 130
ciuciulit — p. 119.
UN

Corbi—p. 61.
ciupăg
— cămașă femeiască
coșăr-—acaret pentru vite,
fără poale. p.
p. 1%.
Ciupăgel — p. 1-H.
L

Costandin Brâncoveanu—
cloca de aur — p. 31.
RA

p. St.
Cloșcă —.p. î17. coteălă — alergătură ca să
Coasta vgrăzi—iîn Pribooni, facă toato cele necesare
NT

p. 106. in casă, p. 50.

cocivâbi— mică Şi dărăpă- colelitoare — alergiătoare,
CE

nată, p. stăruitoare, p. S.
cof—cofă, doniţă, p. Cotenoşti — cătun în Stoo-
cofăşi—nesincor, cu două " neşti-Muscel, p. 10, 41.
SI/

fețe: Ilo, ho, cofașilor, cotişu(d'a)—cotind: şi lua

că m'aţi mâncat. „Unde
T
. drumu” d'a cotişu' şi tina
UIA

ţi-o vitenţa?“—La cofaşii da curmezişu”, p. 21

tăi, p. 127. cotoc—p. 199.
BC
 A i 79 ;

Y
cotoroântță — poreolă dată iar legăturile (sforile sau

AR
femeilor bătrâne şi rele, betelo cu cari ar fi le-
p. 103, vezi și „Ingerul“ gate) să poată fi potre=
p. 938. cute

IB R
și pesto mâini sau
cotorosi (a s0)—a se scăpă piept, p. 25, vezi și Lo-"
de cinevape orice cale, gende I, p. 124. Do aci:
p. 112.

YL
a se încrosniă.
crailăcuri—traiu în fără de
cuibări (a se) — a-şi face
lege ; pe fiu-său îl cres-
cuib, p. 1lă,

IT
cuse numai în crailâcuri,
p. 4, vezi și „Legende“
Cula lu' Negru-Vodă—p. S4
RS
Î, p. 124. cule de bani—tainiţo po sub
Craiul de. roui—p. 33. pământ, pline cu bani,
p. «H.
IVE

crănga—p. 1].
crăui (a)—p. Li. cumpără (a)j—a-i afla se-
„credinţă (în)—cinstit, p. 31; cretul, p. 91.
UN

cu adevărat: în credinţă! cunoaște (a) — a-şi arătă

do știam, puică, nu te recunoştinţa, p. 5S.
mai iubeam... cupit—sgârcit rievoie mare
L

creier—putere, p. PD, p. 41.

RA

Cremenea—p. 65, 154. curăța (aj—a-i face de po-

Crivina—p. 43,
trecanie, p. 22, 67, 9%,
NT

Crucea-Ghinii—p. 56.
v. „Ingerul“, p. 338.
cruci (a se)—a so miră, ca
curățele—frumoasc, p. 18.
do un lucru ne mai po-
CE

curăţi (a) p. 67.

menit, p. 75, v. „Ingorul“
p. 938. curmil — bucată de frin-
SI/

crosnie — braţ, din lemnele: ghio cu care leagă vitolo,

do foc, -rupte potrivit, p. 78.
UIA

puse nnul lângă altul Şi cutrupi (a)—a prăpădi: au

legato strâns de amân- dat drumul apei care i-a
“două capetele, uşa casă cutrupit, p. 56.
BC

poată fi luate în spinare, Cuza-Vodă—p. 32, 160,

 RY
dăhămă (a) — a deshămă, deșiră (a)—a spune po rând

RA
p. 139. „D922 .
dălog—dârlog, p. 150; în deşirăt-—trup înalt și deşi-
„cântece: rat,.p. ÎlS. »

LIB
Si ţii dălugii cu diuţii desgumoni (â z0)—a se pri-.
Și să mâi calul ca muţii. cepo bino într'o afacere,
a lua seama, p. 52, vozi

ITY
Dâmboviţa—p. 55.
d'a minune — la incercare:
„Iagerul“ p. :-10.
să văd ce so întâmplă, desirda—zadaraic, p. 120,
p. 50.
RS
deveghiă -(a se)--a se des-
dănăc—-ftăcău 'de jucat in copori, a-i li văzute de
horă, în ubelo părţi: puţin către lume apucuturile,
IVE

mai mic decât cei cari pl.

joacă : când mă făcui mai Dii—Vidin, pl
UN

mare, colea dinac, p. 70, ditai—maro de tot, p. 7.

v. Şi Legondo |, p. 121, dipotăţi— consilieri comu-
in cântec; nali, p. 160.
L

Când o cântă racu “n lac, divân—sfat, p. GA.

RA

Atunci fi mai îi “danac!” Doamna linca—p. 1l5.

“Dealu” Căpriorului—p. 6. Doamna lui Negru-Vodă—
Dealu” portarului —p. Ll5. p. SI.
NT

Dealu” Sasului—p. 105. | *Doamonele—munte p. 77.

de cheltuială— bătaie, p. 105 doândă — tuitas, vorhu în-
CE

dedă (a se)—a cipiita în- ceatii, p. 91.

demânare, p. 11. Dobre-al Plozcarului—p 12!
SI/

desăgă s — o parte din cele Dochia—p. 25. |

două, alo perechei de de- domăi (a se) — a se taini
sari, p. 55
UIA

incet, p. LGS.
dezchebălui (a se) —a în- domăie (su se)—să se sfu-
cepo să so lămurească, tuiasci, p. 50.
BC

să priceapă. p. 62, Domneasea=p. DD,

 151

Y
Domneşti—p. 56 dropt gard—iîn dreptul gar-

AR
Domnia—p. 61. dului, p. ÎS
Domnicule—p. 155. dreşi—termecaţi, p. 129.
Domnu Cârjă—p. 57. drojdior — ca drojdia: ,

IB R
"Domnu de rouă—p. 33, ' curgea vinul drojdior,
Dragobrăt—p. 106. dudui (a)—a luă pe cinovă
Dragoslavo—p. 65. cu zorul, repede și fără

YL
Dragoslovean—p.: 61. rost. A merge repede,
Drâgotă-—p. 106 p.09. |

IT
drego (a)—a-l termeca, să Dunăre—p, 52.
nu se poată atinge ni- dură (a)j—a clădi, p. 41.
RS
mic do el, p. 122
--.

E.
IVE

Efraptu'—Buirat, p. lo. - Eva—p. 3.

Enculeşti—p. 65.
UN

! F. , ,

tâltâăi (a) —a da din aripi, Pilor — p. 165.”

L

p. 6 lite-ce — p. 22,
RA

Fântâna do piatră —p. 32. lotocos — cu lână multă

fapt—făcut: m'ai fapt. p. | pe el, p. 60.
tărtimă (a)—sfărâmă, p. -l2. tocul — primejdia, p. 75,
NT

farâmo—p. “2. | necazul, [q d.

fă-to—prefă-te, p. 55. tomoetoşi — aceia cărora le
CE

Păurar—pl 27. o grozav de foame; or

Fedeleş --— p. 120, măanciicioşi din calo afară
SI/

todeleş— a legă fedeleş. * p. lb? a

fermin—firman, p. 120. fraţi de cruce — p. Î7,
UIA

G.
CGăinaţu — munte în Mus- Galionul (munte) — p. Li.
BC

cel, p. 69, sărliciu — încăperea ce esto

 "1s 9
-

RY
inaintea beciului, u piv- ghimotoc — mic și îndosat,
“niţei, făcând parte tot din ghem, p. 8. a
ele: îi îngroapă şi el glii:— brazde de pământ,

RA
lângă” gârligiu, p. 45. Şi p. 54.
în cântece: ghizdâv — vioiu, desgheta,

LIB
— Hai, puică, de mi petrece p. 93.
Până nu e vremea rece: Glâmboc — vale în Dim-
Din gârliciul pimuniţei boviţa și Muscel, p.

ITY
Până 'n fundul grădinii, 'Godtni' — com. în Muscel,
“Şi din fundul grădinii -
p. 1.
„Până 'n malul Dunării ;
lar din malul Dinării, gonitorul
RS — p. 101. “.

M'or petrece străinii !... Gonţea Paharnicul—p. 107.

gârliciu se mai zice şi la gradâţi — p. 95.
IVE

o gârlă mică, a cărei al- Grădişto — p. 68.

bie e făcută de multe ori, grămăjuie — grămadă mică:
de mână de om. trăiesc și astăzi, ascunși
UN

sâtiţă — bun de gură : un şi novăzuţi de nimeni,

gătiţă, p. 129 Ă lângă grămăjuia do bani,
geălapi — călăi, p. 91. p. 26 V. și Ingerul, p. 534,
L

gemând —'ca și când ar Greci — p. 66.

RA

geme, p. Să. arelo — îâsărcinate : unelo

Gemenea — p. 38, Su. au făcut copii, ultelo cşau .
NT

ghoobecuri (in) — in bătaie grele, altole curăţele, p.

de joc, p. %. 15. Și în cântece:
Shiotura (cu) — cu iotul,
CE

p. 0-1. Maicii miiculița mea.

shibârdeciu — mic şi no- Când erai cu mine grea,
SI/

Toată lumea te iubia

desvoltat, p. 100 V.,„l
Dar de când fu mai facut,
gerul“ p. 31 iibăr T'oată lumea te-a urit...
UIA

deiu“. Ă
shidinisi (a) — a cântă cu
Sau: .,
amar, p. 112. Fir-ar mă-ta blestemată
BC

sghimio — luntre, p. 119. De cv» nu te lepădă

 - 183 Pi
i /

Când eră cu tine grea? „ Iarna putrezeşti pe jos

Că, cu frumussțea ta lar voinicii şed la gros-

Y
Miinânci tinereţea mea

AR
Că, de ani sunt un copil
Iar la faţă-s om bătrân!
guri — trecători: au mai
trecut şi pe Prahova și
Groapa lupului — p. 54

IB R
pe toate gurile, p. 100.
gropnițe — tainiţe; p. 41. N i
guri (a) — a legă gură la
sros — puşcărie, închisoare: pânză. ” ”
oamenii ar fi fost băgaţi gustăre — ţuica sau vinul

YL
la gros că au ţinut as- cari se trimet înainte, ne-
cunsă o comoară, p. 20, 7 gustorului, s'o guste, s'o

IT
ȘI în cântece: vadă cum e şi s'o toc-
Cât ești codre de frumos, RSmească, p. 103.

n, Sa
IVE

Haâidoşe — chipoşe şi voi- hăripi — aripi, p. 61.

nice, p. 10, 92, V. „In-, hârsiţi — pricepuţi şi în-
serul“ p. 344. demânatici, p. 196.
UN

hălădui (a) —a trăip. 21. harmura — armele, p. L18.

halcâte — bucăţi mari de hărtăpăni (a)—a mâncă re-
- carne, p. 22, V. „Ingerul“ “pede: mâncă şi hăriă-
L

p. 34 şi „Legende“ p. păniă halcate întregi p.2l.

RA

123. Hărteşti — (cătun al Ţi-

haraimân — zarvă mare, țeștilor), p. 150.
NT

gură, ceartă, p. 55. hârtie — scrisoare or acte,

hărăpi (a) a sări în sus din poruncă p. 59, 68
CE

somn și a strigă: să te faci Mârtiești—comună in Mus-

că dormi și să începi a cel p. 1-19..
hărăpi ca în somn, p. 99. hâţână (a se) — se sgu-
SI/

hârcii — rea şi cicăliteare, dui, a se mişca puternic:

p. 27. | să nu-i poată nimeni să-l
UIA

hârcei-pareea — praf, fă- hâţâne din loc, p. 3.

râme, p, 1%, P Marvat-Stolnic — p. Si.
BC

,
 - | 154
4
* -

hergliclegiu — îngrijitorul .hotie — culeuș, p..150.

hergheliei: s'a băgat her- hutucâie — sperietoare, p.!

RY
ghelegiu la caii craiului SG. |
de peşte munţi, p. 60. huture —: v. hutucaie.

RA
Iloria — p. 117. huţupi (a se) —a so luptă
hoţi (a) — a trăi din hoţii : din răsputeri, să ridice

LIB
și din furtișaguri, p. 121, ceva, p. 3, 29, 42.

L .

ITY
iama (a da) — a umblă şi incornoră (a)—a spune mai
prăpădi totul, prin averea * mult decât e, p. 9.
altuia, p. 131. încotoşmă (a se) — u lua
RS
iarba-fiarelor — p. 45. cât de mult în spatep.1-45.
Iaru — p: 10, incură (a se) a sburdă,
ia-te (dupa glas) — călău- p. 60.
IVE

zoşte-to, p. 195. îndăsără (a) — a da spre

ielă
« ——
iată, p. 120
ca Li
„sară: când soarele 'ndii-
- . , . j .

lezerul— p. 39. * sără, numai unul rămâ=

UN

tan zi 0) oase neă, p. 90 |

impiciorogii
i (aÎNso) a SCN îndesato — cu ințelez a-
are, să . .
pune po Ni ! dânc.: da câte una d'aleu
- meargă, p. 60. Ă
L

Ă rai bl mnotrisi îndesate!, p. 9l.

RA

a) — 5 vi Y .
impildui (a) — so "mpotrivi indogăţeală — V. împoo-
in vorbe, unul, altuia. p.27 deală şi „lagerul“ p. 2,
impogodi (a se) p. 105. ino — vine, p. 73,
NT

incailea — încaltea, niăcar, infundi (a i-s0) —a nu

p. MY. „Îngerul“ p. 93,
mai aveă încotro cârmi
CE

iacheiate—împlinite, p. î15.
ca si scape, p. ll.
Incherbălă (a) — a alcătui, in lego — maro frumoasă
SI/

p. 12, 14, V. „Ingerul, şi cu tot rostul, p. ol.

p. 346. îinsămărat — cu samar (gr
inchisnovât — sucit, pe utate) în spinare: liisa-
UIA

dos : intâlniră po un om seră calu insiimărat afară,

așa de inchisnovat, p. 101, p. 1.
BC
înstrună (a) — a-l înțepă Și în cântec:

Y
cu strună: cu trei struno

AR
- Mi-a pierdut murgul şeaua
1 înstrună, p. Ol. Şeauaşi ipângeaua
int — venit. | Și le-a găsit mândra inca

IB R
intinde (a se) — a se duce: Și nu vrea să mi-le dea.
0 intinde până acolo unde isprăio (să) — să se ispră-
eră Românul, p. vească, p. 12.

YL
Jordi: — „Râul lui Iordan” isprăit — isprăvit, dl.
p. lb. ispramnic — ispravnic, pre-
loraovan — p. 22. fect, p. 56, |

IT
losif Bătrânul — p. Ll6. Ispravnic lvaşco — p. Gl.
ipângeă — un fel de zeghe
RS
Istrătoiu — p. L46
zisă vlăscenoască.: şi-a Iuda — p. 3; ovreiu p. 102.
aşternut ipângeaua în Ivan Lorgovan — p. 24.
IVE

mijlocul hanului, p, 126.

YU.
UN

Jacă — sac scurt, traistă: Jugur — p. 514, 85.

le pune într'o jacă şi vine jumătă
— (jumătate), p. 91.
cu ele la Vodă,p. 71. jumătăţi do oameni — p.6.
L

jecmăneii — jaf și strică- Jupan Ivaşeo — p. 00.

RA

cine, p. 9%. jupâni (a) — a-i-so zice

Jidova — p. 07, „jupâne“, p. 165.
NT

Jidovi — p. 14, B. Jupan Miroslav — p. 106.

jiginii — liaro sălbatice, jupan Stoica, mare-postel-
p. dl. | nic — p. 100.
CE

judecă (a) —a cârmui: cu jumătăţi de oameni, p. 16.

co judecaţi voi ţara? p.90
SI/

4
L, |
Liăiă (a se! — a so îmbăia Lăudăt — p. 12
UIA

p. 77. Lazăt (popa) — p.62.

Lăicăi — p. 15, logă (a s0)— a se obligă,
BC

lâncoto — minciuni, p.Sl. p. 1%.

 156

„ lbafă — partea care _se în-

RY
lipeşte : eră și el tare fru-
trebuinţează mai mult de mos.și cu lipici, p. 55.
la o uneltă, p. 13. V. şi V. şi „Ingerul“, p. dă.

RA
„Legende“ Ip, 1%. Lixanăru —p.10.
legiuit — în rândul lumii, lobe — subst. pl. spărturi

LIB
„ creștinat, p. 1$. din lemne groase : ica ba-
Leri-împărât — p. 29. nii de-i vâră în nișto lobe,
leirda — buruiană, p. -.29, p. 45.

lighioni — 1) neamuri săl-!
batice ; 'vite, păsări,...
12... 2) insecte, parazitii
de pe pielea omului, p. Li
limbi' — neamuri, p. 21.
liotă—ceată, mulţime : cum
ITY
luă (a 0) —a apucă, p. 76.
p. ludea, ludele — dărilo: de-
deau porunci să so ridice
RS
ludea din sat. Și veniau
cioclașii din casă ?n câsă
IVE

de strângeau luidele, p.
văz atâta liotă de lifte 134.
păgâne, p. 100. V. și „In- lumină (a se) — a se scăpă:
UN

gerul“, p. 348. Da Carol dacă vedei că

lioţili — ceata pe caro o de “Turci se lumină, p.
cârmueşta : lasă tu lioţili, 100,
L

nu-i mai aşteptă şi lai- lumizăţii — loc luminat,

RA

dem amândoi, p. 155, p. 162: se duce, da când

lipiciu (cu) — eu vorbă plă- intră Ja luminaţii, co să
cută și purtare care se
NT

vadă Măria-Sa ?

M.
7
CE

Măcinici — sărbătoare a Sf. mălaci — bivoli: cum năs-

-10 Mucenici, p. 25. tei el şi râmniă latrei
SI/

mâgle — grămezi, simgular pui do mălaci fripti, p.L63.

grămadă : la moarte-i, mălaci (n0)— a tăceă chitic,
UIA

unchiaşul lăsase nouă a nu mai scoate graiu, de

mâgle do aur, p. rușine : boierii, cât erau
măiestrii — farmece, vrăj: de boieri, o mâlciseră,
BC

el știa măiestrii : s'a fă- p. 90, 163 V. și „Inge

cut o muscă, p. 16, rul“ p.“ ă
 „187

Malul. Doamnei — p. 18. So zice şi „Măr-roşu“ „»

Malul lui Bragă — p. 56. mătănii — inchinăciunile ce

Y
Malul Viei, în Berevoești— se fac la icoane, îngenu-

AR
p. Sl. chind : acolo mergeă şi-mi
Malva — p. 35. ingenuchia, mătănii făcea

IB R
Mânăstirea Nămăeşti — p. și mi-l învoiă, p. 25 V.
dl. „Ingerul“, p. 350.
mâncărică— dim. dela mân- Mateiaş — p. 55. |
care, 95. matori (a se) — a creşte

YL
mâncău — cel care mă- matori, p. 118.
nâncă mult, p. 21. mătrăși (a)— a-l prăpădi

IT
mangealâc — bucată de.
a-l omori, p. 3, 58, 108,
lemn prin ajuiorul că- RS
V. „Ingerul“, p. 350.
reia ridicăm obiecte grele, Mârzae — p. 123.
punându-l cu un cap sub Mârzăcel — p. 124, -
IVE

obiectul cel greu, iar do mazdrâco — măciuci ghia-

alt cap ridicând noi: l-au' tuito: ”
dat d'adura, l-au ridicat,
UN

Şi Români ne 'mpresoară
huţupindu-se cu un man- .
Cu mazdroace la spinare
gealăc, p. 42. Și cu săbii tăietoare,
mâni-ta — maică-tii bată Tot „pe noi să ne omoare.
L

coru' mâni-ta n. 123,

Mâzgâna = vale în Vultu-
RA

mânzări — p.
reşti, p. “a, 137, 147,
Marea Neagră '— p. 22.
mazil-—titlu do boerie, p 148
Mâreş — p. 112.
NT

megieşi—p. 106.
marghiol — inalt, frumos
morindea—a' ale mâncării:
şi făcut bine,p. 47.
CE

scoate merindoa şi nea-

Martie — p. 28.
vând po,co mâncă, p. Î3
Mărţişor — p. 2$.
v. și „Ingerul“ p. 350 şi
SI/

Măru-roşior — Marea.roşie.
“în versuri:
Haideţi, fraţi, haideţi suroi,
UIA

Cam rămas toţi striiori Dragostea e lucru mare

"Hai la măru-roșior, Te face să mori de foame
La al uostru pămâncior |... Cu merindea la spinare,
A
BC
 ISS x

Mezer- Craiu—p. 116. mizdri (a)—a roade cu dinţii

Mică ciobănaşul—p. 7. coaja copacilor, p. 73.

RY
Mihaiu Viteazul—p, 108. mişună— comoară ascunsă
"Mihnea Voovod—p. 106, când dă cinova să pue,

RA
- milă — se zico şi la ploaia mâna pe mişună, jidovii
folositoare: dete D-zeu sperie pe oricine, p.-li.
mităroi—-mânătărei, un fel

mila asta or „miluliţa“
asta, p. 58,
milcoşi (a se)j—a se linguși:
incop să se milcoşească
LIB
“do bureţi, p. 107.
Mitrea vistier—p. 106.
mocârțân—necioplit,p. 161.

ITY
și să-l tot roage, p. 9. Moosia—p. 35.
milita — vremea hotărâtă Moldova—p. 65,
pentru oaste, p. Ll6.
RS
Moldoveni—p. 65.
mijloacă—mijlocie, p. 115. mondrogăni (a)—v-a blodo-
minajălă — îngrijire do a- gori, p. 103,
IVE

mosșmoânde — vrăji or val

proupe, cu mârcări bune,
p. 60. . do cârpe vrăjite: baba
era o vrăjitoare care în-
Mircea ciobănasul — p. 60
UN

cepi să tacă” la moş-

şi în cântec
liste Mircea ciobănaș moande, p. l05.
Fata lui bnisăr de caş moţiii (a)— a da din cap, în
L

Cu ciimaşa ca tina semn de mulţumire: i-a

RA

Cu pelea ca hârtia, moţăit din capși l-a în-

Mircea Vodă—p. 7. trebat, p. 15.
Mircea Vodă ciobanul —
NT

mutluz—de ruşine: împu-

105. -. |
ratul col păgân rămase
mirodenii—lucruri „scumpe
mulluz, p. 1025,
CE

şi cu miroase fvl şi chip munculița—tot co muncize:

p. no. ! rezultatul munci; când a
Mirostav—p. L06.,
SI/

văzut munculița mâinilor

miru'—fruntea, în mijloc: lui în bătaia vântului,
să păziţi numai mirul: că p. 2.
UIA

de mir nu sc atinge dre- Muscali—p, L-).

sul, p. 122 Muscel—p. 155.
BC
 159

N.
Naiba—p. 24, 1-19, v. „Ingerul” p. DL.

Y
nămeți (a) — a acoperi pe Neaga—p. 60

AR
cineva nimeţii de zăpadă: „neam— duloc, p. 55, rudă,
a dat peste mine, o ză- p. 139.

IB R
pudă şi o vitorniță cari... NAN SR Țara nemţească,
mi-au nămeţit oile, p. 10. GT, RANI p. 155.
Năncâsca—p. 72 de nobărimite — nesfărimâte,
p. 55, ”

YL
nart-—obligaţie, p. 120; cu
măsură, cu secoteală... nehârsiţi — nepricepuţi şi
p. BoL. neindemânatici, p. 160.

IT
năsip—nisip, p. -10. ncleapcă — fomeie.care a
Nătălleaţă—prost, p. P2.
.)) ficut copil de tată, pag.
RS
naiarălo—un tel do riuri la 19, 50.
mânici și poale, p. Negru-Vodi—p. 55, 59,
IVE

în cântece „nogustori (a)—a face negoţ, .

p. L25.
zi ţi-am spus de mii de ori
negustorbs — om umblat,
UN

Si nu porţi îie cu flori

caro știo cum să se poarte
Ci sunt mititel si mor
cu toată lumea, p., 9:
Sii-ţi faci îie do bumbac
oră odată un om negus-
Si In cazi la toţi cu dram
toros.
L

Ia poale cu natarale,
Nemţi—p, Li.
RA

Numaitu mi bagi în boale.

notez—uciă-l crucea, pag.
Năvăe—p, 22, 14Ș.
năzări (a i sej—ai so părei Nichiperceu— Dracul, p. 10
NT

cova, așa din senin, fără şi 12,

să fie: i sa năzărit ci Noio—p. Îl, 15, 15, 4.
CE

vede gloată maro do pă- nopticica—dim. dela noapte

wâni, venind la deal, p. Novae—p. 2l.
SI/

O.
Obârşia Neaniului—p. 106 odaia popii —p. 100.
UIA

ocenie—mustră, p. &l. ogărăi — dim. dela ogar,

ocheană—ochean, p. Bl. 92,
l 4
BC
 ” 190

oleăcă—puţin, p. 101. mea, cîi mi-am opăcit

Olt— Oltenia, p. 31. tata, p. 117.

RY
om — om bogat şi cinstit Oprea-Iarului—p. 106. -.
de-o lume, p. 139: ia-mă oprelişto—oprire : oprii apa
tu pe mine do mă du

RA
cu zid, de-i făceă opro-
avolo, să te fac om. lişte, p. 65.
"opăci (a se)—a-şi sări din Osman-Pașa—p. 16$.

LIB
minţi : sărăouţ de maica

P.

ITY
pâhănie—covă urât, de spe- Pleăşă—munte, 109.
riat, p. pletâr—păr împletit și făcut
păi—apoi, p. 106.” RS colac; jur împrejur, p. 12
- pâjişte—verdoaţă, p. 25 și şi chica o impletiă ca co-
in cântec: coanele; pletor în ceafă.
IVE

Ştii tu, mândra, știi tu, știi Plovina—p. 168.

Când cram noi doi copil Piatra—p, 39, 141. |
Și Incepeam dragostea 'ntâiu ?
Piatra Doamnei—p. SU.
UN

Și şedeam pe păjişte /
Povesteam de “dragoste! picişte— neajuns care să .a-
ducă stingere, picire, p.
pămâncior— dim. dela pă- 169.
L

mânt. . pii—pl. dela piuă, p. 45.

RA

păpuriş—loc băltos plin cu pimnicioară — dim. dela.

-. papură, p. 38. pimniţă, p. 12,
pișcă (a)j—p. 24,
NT

parânghii— un fel de pari,

or palangă, p. 134, Piscu” lui Mircea—p. 76.
Pârlita—p. 31, piscurie — cu pisc (o că-
CE

părtini (a) —a pune parte, mașă), p. 21.

p. Îl2. “Pitoiică—p. 38,
SI/

papmă—p. lot. piut— glasul, p. 9. 7

pecioici— cartofi, p. 67. pocânia — pocăinţa: să-şi
UIA

pe murg—in amurg, p.59. facă pocania în intunori-

pişcâ—a muşca puţin: vi- cul cel mui adânc, p. 3.
drulița mi-o pişcă, p..l4. pocâltit—cu burta suptă do:
BC
 191

Y
tot do nemâncare, pră- Prahova—p. 28.
pădit de foame, p. s, v,

AR
prăpăd —v. pieişte, p. 05.
Ingerul. p. 356, prăsi (a)—a so înmulţi: și
podvoadă _zalhanoă, trans- dWatunci s'a prăsit tară

IB R
porturi necesare oștirii, lungă, p. 3, 62,
p. 158.
polil—p. 6 5, Preajmă—p. 150.

YL
Poiana moşului, p. 60. presurată — iîmpresurată :
Poenili cccoanii- -p. 32, presurată de pistoale de
Poenile frumoase—p. 32. alo sfinte iatagane, p. 125.

IT
Poiana răsboiului—p. S7. Priboiini—p. 105.
poloâge — brazde de cosi- Priboiu—p. 110.
RS
tură : trăsei două trei po- prijini (a se) —a se opri:
Idage, foamea la pământ un copii al cărui nume
IVE

mă trage, p. 16. eră Mircea şi s'a prijinit

pomesti (a)—a lipi cu pă- în Suseni, p. 72.
mânt pe jus în loc de
UN

prois —ideia omului neim-

scânduri, p, “49.
prumutată dela altul, p.
pomost— pământ impomit.
p. 20. „ 109, v. „Llugerul“ p.39%.
L

Popa Lazăr—p. 77, 120, “purcede (a) — a merge, a

RA

DD

Popa Sârb—p. 154. porni, p. î7.

porumbac—p. 25. puşlă — câine leneș, putu-
NT

postomol—mulţi, in noorân- ros, p. 29.

duială şi repede, unul” pustnică—pustie, p. 11;
după altul, p, 55, 159.
CE

R.
SI/

Răcoăro—închisoare, p. 132 Radu Negru—p. Si.

Răciu—p. 31. răgălie—rădăcinile arbori-
UIA

Rădoce—p. 106. lor, în apă: acolo sa

Radu” lu' Anghel—p. 160. oprit apa şi a aruncat la
răgălii şi po maluri stâr-
Radu din Groşi.—p. 122. vurilo păgânilor, p. 50
BC

Radu Priboagu—p. 101. și 149.

 19
?

răi (a so) —a se faco rea, cumpătul şi mintea, p.

RY
p. 5. 9, 66,
răită—alergăturăpentru pu- ratutit—cu cumpătul pier-

RA
ţină veme, spre a cercetă dut, p. 10.
covă intrun anumit loc, Râul Doamnei-—p. 57.

LIB
p. 65. hâureni—p. 120,
,
4
râmboti—a se răscoli, răs- răvoci (a se)—u strică or-
vrăti, a so sapăra. dinea, rânduiala unui lu-
rămni (a)—p. 9.

ITY
cru şi celelalte s'au ră-
Rânciiciov—p. LH. vocit şi imprăştiat prin
râni (a)—a curăţi cu grebla pădure, p. 29 şi în cân-
or cu lopata, cartea, araj- RS
teca :
dul sau coşarul, p. 105.
" Plugari au venit
răpi (aj—a strică în somn,
VE
Şi ei mau ştiut
a răsări, p, 124, Cuibu-a răvocit,
_răsboi (a se) —a învinge, Dule-au răcit,
NI

p. l2o. | Puii mi-au murit,

răzbit (pej—caro pe care,
răzni (a so)--a apucă in di-
LU

-p. 12,
-răspăs-—mai mult decâtpas, fezite piirţi. răsleţi, p. 109
vreme, p. Îl): dă-mi dar refenei—petrecero la câr-
RA

răspas de trei zile: v. și ciumii, cu masă şi lău-

„lngerul“, p. 355. tari, p. -l,
reioveiu—p. 7.
NT

răspotenţă—la piept, la im-

potrivire: stă la răspo- ristob-—hrisov—p. 55.
tență. | roată — in conjur: a dat
CE

răsuilă (aj—a veni aşa, de roată (a impresurat) p. 15.

undo nu te-ai aşteptă: poită — parte din oaste, p.
I/

când şi când au fost ră- 120.

AS

sullând p'aci, p. 56. robotă-alergăturii, zor maro

răsuflători—p. pe DB '
rățărie — baltă de scăldat Rom—p. 50.
UI

rațele, p. 150. Român—p. Ll2.

BC

rătuti (a so) — a-şi pierde Romiinăş—p. Lil.

 CDR
Româneşști—p. 112. + =
rubedenie—p. di. ,
ron... ronţ..—p.Îl. _Rucăr—p. 10$.

RY
rosătură—ros, p. 5. Rudări—p. BL.
ANA — dim. dela rost, Rudării—p. 32.

RA
” 15. Rujâni—p. 150.
rotucolo — alergătură, -in ji (vale)j—p. 149,
formă de cere: după ce rupt din jidovi—p.2

LIB
a făcut câteva rotocoale Rusciuc—p. 105.
prin înaltul cerului, calul ruşinați—p. 95.
a inceput să so lase in Rusandra—p. 9S.

ITY
„jos, p.61. si a

Ss. RS =
Sabia do aur—bani, p. 161. Sârbia—p. 120. ÎN
săbiât—pieziş, p. Ll. Sarsailă — Diavolul, p. Îl.
VE

saftii—banii „luaţi la înce- Sai —p.B. -

put pe marfă, p. 150. satară, — stăruință, stichiu
NI

sălbătăcea—aproape sălba- 2, . a
tecă, p. 23. bor — târg: a fost târg .
LU

sălbaticică—p. 132. mare în toţi anii, cu sbor

Salomia—p. S+. de vite de Sfântu Ilie,
Sămăila—p. 72. p. 57.
RA

Sămăila turbure—p. 72. " sbughiă (a o) — a fugi re-

siimânțării—p. L5, pede, p. Li7. V. „Lnge-
NT

“sânuri—ţâte, p. 119. rul“ p. 559,

Sârbi—p. 121, scârmoni (a) —- a scormoni
CE

Sărăcustă—p. 106, p. 132.

Sărăcilă—p. 120, seholălăi (a) — a “ehelălăi,
Săritoarea lui Mihaiu-Vi-. p 29,
I/

teazu, p. 06. | Schitu Ciocan — p. S7.

AS

Săritoarea lui Negru-Vodă, Schitu din cetate — p. 83.

„p. 62, 66. Schitu-Goteşti — comună “
UI

C. Rădulescu-Codin.—
Din trecutul noslru. 13
BC
 19-41

“în Muscel, p. 52, şi în scumpeturi — p. 1$. V. „lu-

cântece: gerul” p. 359.

RY
— Ducte, tren, să mi-l iiseşti, scurtă — scurtează, _
Adu-l în sehitu Golești; scuţ — ca țurţuri de shiaţă
Adu-l, trenule, mai inte,
p. 25.

RA
Să mi-l apropii de munte
„Căcare mânâruţe mai multe, sdănțul (a sc) — a se in-
Schitu lui Negru-Vodă — tinde la fapte şi vorbe

LIB
p. Si. proaste: obrazelo biseri-
selipui (a) — a cercotă și „cești glumiau şi se sdan-
lua cu deamănuantul, de țuiau cu cele, p. L62.

ITY
sărăcie,! tot co giseşte, : sdreli (a) — p. %.
p. 90, Y. şi „Ingerul“, secereşte — cum .se taio
p. 359. cu secoreu, p.. 152.
”seoburi — scocuri: dete Şerban — p. 1056.
RS
“peste un om caro bea Şerbu — p. 106,
VE

apa dela nout scoburi do Sfântu lie — p.d6, 15.

moară, p. S-. Sfântuleţu — p. 2, 20.
Sfântu Petre — p. 27,
NI

scochini — gropi, udânci-

turi, p. ol... sfecli (a o) — a-și pierdo
LU

scociori [a se)j—a se scurue nădejdea de scăpare, p.

„încet, incet, prelineân- 101. Vezi Legende ], p.
du-sc, p. Gl. 29 şi „Ingerul p. 800,
RA

scofeli ţa) — a căuta cu stredeli (a sc) — a so în-

deamănuntul şi a lua tot vârti ca stredelul, p. 10
NT

ce sâseşie, LG, p. Diavolul... se tot stredeli

„Ingerul* p. 559 și „Le- pe lânsă corabie.
sende* p. 129. Suripeeşti —- p. IUL.
CE

scoroci (a) — p. lb. Sibii — p. 52,

scovârdă (ua se) — a se sie! — cuvâut cu care ră-
I/

scufunda la mijloc: pi- dem de cinovă când nu

AS

mâăutul s'a scovârdat, p. 7 câștigă în încercarea fă-

scule — p. fo, V. „Ingo-
..
cultă: p. 15,
p. 86 si Silistea -
UI

rul p. 359. Silizte =

BC
 195

din Cândești. mag. SS. moni cutremure, riizboaiv

Sintila — p. 57. şi sodoume, locuri cu sur-

RY
siripi ta) — a risipi,p. 12, pături prin ele: și nouă
slab de costicuţe — fricos, ne-a dat pământ: de om
slab de inger; fără cu- câte șapte palme, numai

RA
raj, p. -l0. râpe şi sodoame. So zice
Slănic — p. 99, și „sodomi-te-ur Dumne-

LIB
slavă — văzdul, p. b0, nezeu!* p. G.
sloată — vezi târmoacă, şoimei —, dim. dela soimi,
p. 25, p. 22.

ITY
slobuudu — di drumul: că- soldăți (a) — a face mili-
pitune luminate, indură-te ta, p. 121.
și mai sloboudv strejile, săldăție — miliţie, oaste,
p. 102,
RS
poll
slobod — cu nici o piantă şomâldoaie — movile şi
VE
sau semănitură po el, alto ridicături de pămân-
p. do. turi, prea multe întrun
slobozi (a) — p. 55. anumit loc, p, «19, d.
NI

Slobozia — p. 50, 53. şopăcăi (a) — a şopli aşa

LU

slomni (a) — a descifra. ca să nu lie auzit mai

smici (i) — dacă calul nu-i dedeparte decât prea pu-
smiciă, drept în bojogi îi tin, p. 70.1
RA

luviă, p. 107. soroace — pomeni: toate

“snamenie — arătare pri- soroacili ţi-le-am făcut,
p. 1-10.
NT

mojdioasă: a ieșit şi sna-

meniă asta de fudulio pe soroci (a) — a pune ter-
pământ, p. 22. men, p. 70. ”
CE

snopeşie .— cu pe snopi, soțio — soţ: așa mă rog

p. lo2. tio, că ţi-l dau soţie,
I/

sodoame — surpături de pd
AS

pământuri şi prăpădonio spăriăt — p. 60,

do oameni ca lu Sodoma Sparta —p.1 5
UI

şi Gomora: vin poste oa- ştafeto — porunci, vești, or

BC
 196

oamenii cari le duc, p. $. silrâmă —. bucăţică ruptă

sta (a) — p. 51. dintr'o haină veche:
stăile — stăvilarele, p. 79.

RY
Nu e ceas, nu e. minut
stană — p. 23. Si nu pliug în aşternul;
Stanca (cocoana) — p./158. „Nu e minut, nu e ceas

RA
Să n'am lacrimi po obraz
Stanciu -- 50, 83.
Şi do lacrimi nu bas sami
Stăncuţa — p. 118. Că le şterg cu oree stramă

LIB
Stan logofăt — p. 106. Dar mi-o milă de obraz
Stan spătar — p. 107. Că rămâne fript și ars!
Stan Văteă — p. 100. Strigoiul — apă in Albeşti

ITY
stâre — stârcit: Dară No- (Muscel), p. d.
vac ce făcea? Pe calu striior — dime dola striin,
Stâre încălică, p. Li, p. 107,
Star-Novâe — p. 2. RS
stubcu — un fel de puț,
stărostea — p: 102. "tăcut dintr'un . truachiu
stăvilâr — scândura. prin
VE
- de copac scobit pu di-
ajutorul căreia se oprește năuntru şi vârât în pă=
apa la moară, p. 55. mânt, acclo unde o isvor
NI

Ștefun-Vodă—p. 24, 39, 96. p. 139,

LU

şterge (a o) — v.a o re- strune — un fel de sulă

teză, p. 20,14 V. şi de ințopat vita bolnavă,
şi „lagerul“ p. 361. la splină, p. Al.
RA

stichiu — stăruinţă: „Sa sw — sub, p. 11.

pus cu stichiu' pe el! suci (a) — a cercetă, p. 16.
p.. 25, sumuţă (a) — p. 11.
NT

Stocneasca — p. 3l, sureel — surocă, aş chio,

Stoeneşti —p. 14, 47, 53, 92, p. 192, |
CE

ştofleci -— ghimpi mari, surda (de)—zadarnic, p. Lit

„Stoica — p. 106. Suseni =— Com, Bogaţi D-ţa,
I/

Stoica Gutea — p. 100. îl.

AS

Stoicuş — p- 107. - susulica (d'a'n) arun-

stolmii — v. şomâldoaie, cându-l în sus, p. 2.
p. Bl. Șuţă — p. 8, ”
UI

Stolnici — p. Î8.
BC
 197 | —

RY
“Ta... ta... ţa... — cuvânt cu Țara turcească — p, 6,

RA
care mână caprele, p. 15. țării (a) — a ţipă: începu
tabără — p. 79. să ţăriie cadâna, p. 129.

LIB
taini ? —.a conversă, p. “Vara ungurească — p. 36.
51, tărâmuri — p. 56.
lalănio, — i cindemnatec, fârpocie — îi. da târcoale,

ITY
prostnţ, nesimţitor, p. 753. „Gr,
Ţaligrad — p. 122. Târiz — Câmpulung, p. 57,
talpă — scândură pusă po Târgu-d'afară — p. 116.
picioare, 'în apropierea
RS
Vârgovişte —'p. 115.
uşii, lângă perote, pentru Țarigrad — 116, LH.
târmoacă -- noroaie, p. 15
VE
a se așeză po ea donita
și alte vase de upă, iar târmocit — plin de norouio
sub ca, urciourelo: lua p. lo.
NI

donița după talpă ; so ta- târguri — ocrăci cari so pot

aduce chiar de om, târis,
LU

cea caduco upă.

NV. si „Ingerul“ p.
“var
bu p. 28.
tă-mi-te — înjurătură, p, SD, tartor — căpetenie, p. 77.
RA

“Tâmpa — p. 50. tăst — p. SS.

“tânjă — întâmplare, p. br. Tătărani, — p. 55.
Tătari — p. -16, 56,
NT

tăntăvan — prost, p. Gr.

țapeni.— p. 120. terpel — puţină pază la
“Para căpeăunilur—p. 0, păscut și învârteală” pe
CE

Tara Noamţului, p. 66 ua torptl (mic potee de

"Vara piticilor, p. 37. loc), p. 72.
teşi (a se) — a avea frică,
I/

Tara Rusului — p. 67,

LIS.
AS

târăz — lemn adus din pă-

dure, târându-so - pe pă- ține — copil, p. 129.
mint, nu în căruţă, ci nu- tipsie — farfurie, p. 19, 117.
UI

mui cu boii în tânjală, -tirişenia — intâmplarea, fi-

BC

p. 29. V. și Legende, |, rul pricinii, p. 59, 65.

p. 150. toauă — p. LUV.
 195

RY
Tobozari — p. l50, i. tună (a) — a sbieră, arăcni
„țol — pătură de câlți. p. 79.
torii — toarte, p. bi, Turei — p. 1V9,

RA
trup o bucată bună, Turcia — p.U4.
p. 1B. | turţudan — ridicătură. do

LIB
tuciu — căldare do făcul ământ, cam ascuţită la
mămăligă, p. 97: vârf, p. 64, ll,
Tudorel — p. l52. Putueni — p. 66.

ITY
Tudorin — p. [2.
U, . ,

Ucigii-l toaca — Dracu,

RS
nova — unde-va, p. 309.
p, lo, | Unguri, — p. S6, L69, |
VE

Lita (a se) — p. 52. untăr — cel care strângea

Uluba — cătun pendinto unt, p. SI.
do Valea-Popii, p. ML. uriaş, urieg — p. 5.
NI

uluit — v. râtutit, p. 1, Urda (vale) — p. 154,

LU

142. Vezi și „lugerul“, urdia — p. ll.

p. 555, Ursoaia — p.'150.
RA

V. +
Va — trebue, p. 0. Valea Bisericii — p, to.
Valea Bradului —p. 35
NT

va — pl V. și „ln
gerul“, p. 265. Pentru Valea Chiliei — p.,199.
cel caro a murit de tim- Valea- Cheii — p, 105.
CE

puriu, se zice că a murit Valea Dâmboviţii — p. 105.

novăcuit. . Valea Gracii — p. 120.
I/

Văcarea — p. 50. Valea lui Coman — p. lb.

AS

vad — (sfârşit) loc de scur- Valea-mare — p., 05.

mere, p. 5. Vale lui Băj — p. Il.
UI

Valoa! — î. mânăstire in Valea Muerii — p. lo.

Titozti, p. LO, Valea Neaniului — în Pri-
BC

Valea băii — p. ll. j boeni, pd.

 LU

RY
Valea Popii — p. Ll6G. vindecă (a se)—a'se prinde.
|* Valea Râncăciovului—p. Si p. 16.

RA
1: Valea Rujii — p. 150. vineturi — p. 20,
-- Valea Sasului — p. 92. vint —- venit, p. 79,
i Valea Vladului —p. 59. Vintilă — p. [59

LIB
1: Vartu Ciocoaicii —p. 13. Vişica — p. 115.
i _- vârgate, — colorate, p. 5. visteriu — locul de unde
"vărgui (a) — a o ascuţi izvorăşte apa, p. Lid.

ITY
(lu coasă) p. vitență — curaj, indrăz-
vătălo — vătalele răsboiu- neală, p. ol.
lui, p., 59, în cântec: RS Vlad — p. 120.
Din vitale nu puciu da Vlad-Voevod — p. 120,
Și la hori: na, na, na!
vloge — intruna, p. 9.
VE
veni (a) — a cântări, p. LO
Vochiţu — p. L32.
verbune — zor, p. 160,
Vodă Cuza — p. 166.
vidănii (în) — în sperieţi,
NI

Vodă Carol — p, 165.

p. no. Voica —p.59
Viârăş — p765.
LU

Voineşti — p. 19.
vidre — p. 5, 7.
vraci — p. L.
viforniţă — plouie cu ger
vrăjburi — certuri, p. 65.
RA

și vânt, p. 70,
Vultureşti — p. 150.
vinăriciu — acel însărcinat
cu strânserea vinăritului Vulpe —p. lb.
NT

p. 120. 7

Z.
CE

zainoagă — v, vpăcită, p. zăzdut — văzăul, p. -l.

152. : zdrăviţe — zor şi: bătaie,
p. 162. |
I/

zălmătăci (a) — v. a opăci

p. 152. zdreli (a) — p. b.
AS

zălog — p. LV. zin ta — pp. loă, ÎN

zăstimpuri (pe) — din când zius sorocită — p. dl.
zorzoane — p. 167.
UI

in când, p. Li.
Zatra vale în Beleti zotnnită — Lăcută zotou.
zurbalic — p. LO.
BC

(Muscel) p. 90.
zavragii — p. .
 RY
RA
LIB
;

ITY
Expresii, şi zicători ”
A amestecă cu pamântul— “A găsiRS nod în papură — A
A-l omori trântindu-l de căută şi a săsi vină undo
| pământ, p. 5S. cu op. Ul.
VE
A ars-o "m inimă -- l-ain- Ai veni inima la log - A
trat repede o mare grijă, so linişti do o arijă, p.
ps 9. 1410.
NI

A băgă *x vidănii — A spe- A-i da o palmă — A-l a-

ria p.. 55. tinge cu o_vorbă, intrun-
LU

A băgă fierinol—A hăgă tându-l pe departe p. 10.

în el grijă "mare, A-i fi omul — A facu ce
A bate paru întâiu — A doreşte, p. 25,
pune început satului
RA

A-i intră o rață în traistă—

„A da de cheltuială — A-l A întră la mare ariji,
bate, p. 165. : p. GL. | .
NT

A da iama — A prăpăai tot Aci tăia cupul — a se PTi-

p. lol. copo <— pol.
A da de mâna morţii — A A-i cădea mintea “n cul;
CE

da cu. sete, de viață și câio — A so apucă de

pe moarte, p: 55. fapte proaste, p. 75.
A dap ghenuehi'— A se A-i da mâna — A îi bogat
I/

ruga n aenucli, 120. p. 91. In batjocură, pen

AS

"A da “n gropi — A fi atât tru cei săraci şi fuduli:

de prost, p. LU, cu dare de mare, cu curtea
A da raită — A alergă, că- plină de bătăturii. Are o
UI

utând cu deamânuntul, capră şi oi mai puţine,

p. 6; | A-i lua ochii (aurul) — A
BC

A tost fiind —p.Y sa lăcomi —p, %6,

,
 DE 201 - | A
' i N

RY
A-i veni inimă — aprinde A pune lu mijloc — A da
curaj, p, 37. -: "tot ce are,
A nu da ochii 'n wene — A-l legă fedeleş — Ca fe-

RA
A Sta tot treaz, fără să deleșul (vasul de apă cu
“poată adormi, p. 146. - . acest nume),p. 9%.
A n'o scoate la văpsea — * A-l ardo su' călcâie — A

LIB
A nu ieşi la capăt cuo nu mai putea de dragul...
afacere, p 20. p. 3. .
A nu se da notezului — A A lua piuitul — A omori...
nu se închină Celui rău, p. 109. -

ITY
p. 121. , "A lua câmpii — A înebuni,
A nu rămâne mai pe Jos— a fi primit (nebun) p. 56,
A se ţine în “rândul oa- A mâncă capul — A-i punu
monilor de seama lui, RS
capăt zilelor, p. L06.
p. 65. A munci în credință — A
A nu avea cură — A tă- A munci conştiincios,
VE

cea, neputând să vor p. 80.

beascii, ncindrăsnind, p. A muri cu zile — A muri
9. “mecăutat, p. 7.
NI

A nu avea incotro —Anu A-l strânge în chingi—A-]

sti cum s'o mai dei să * apuci bine, p il.
LU

iasă bine, p, 99. A pune glameică la inimă—

A o luala picior—A-plecă,” A ficu-sufletul cuprins de
p. 34, mare jale, p. 169. -
RA

A o rupe la sănătoasa — A pune capu” pe tiictor—.

A tuui repede, repede, p. A-ţi face sinsur rau,
15-t. po
NT

A o băgi pe mânică— A. A pune taieru pe stra-,

intră în mare grijă, p. 0. chină — A ieşi di asupra
A nu li de nasul cuiva —: nevoii, p, 50.
CE

pa 96, | A so îmbrăca verde — In

A nuci trebui nici popă -- haine verzi, p. l90.
a muri repede, a fi co- A se duce pe copci —
I/

> morât, p. I-H, A pieri, or a da de mare

AS

Ao da în cale— A face neajuns: caşicând ar în-

su calce alituri. p 95. tră pe copca (partea mai
„A o pune în coporăe—ă tă- (adâncita) sărlei, 10.
UI

gădui,:p. DS, A se întinde În cageatal—

A puno temeiu — A crede p. 29,
BC

cu adevărat, p. lv. A se mâncă 'n câini —A

 20

RY
se certă totdeauna și a-şi A-şi frâne mâinile — A so
face rău, p. 50. văită, de mare supărare,
A se spălă pe mâini cu...— p. 95.

RA
A le pune capul, p. 9%. A so muia de inimă — A
A so face — Aso pretace, so imblânzi, p. L5U,
Acşi” luă inima ?a dia —

LIB
p. 124, 170.
Ă scoate capu la lumo — A-și ține curajul şi a iîn-
A ieşiîn lume. p, 21. drâzni, p. «9
A sc ajungo scumpi cu în- A nu u avea zi bună — A

ITY
selătoru — Se păcăleso nu aveă bucurie în nici-o
doi inși, amândoi având -U,
acelaş gâd, ca Păcală cu A-şi luă tiliuţelo— A plecă,
“ “Tândalu,
A se isbândi—A
p. 165.
se implini,
RS p. 50.
A-si da cu carul—ă vorbi
pe L1U6. de riu, p. Do.
VE
A se pune în pielea cută- A sări cu gura —p. LO.
ruia — A li inlocui-i, p. A-si pune miutea cu. —
107. ă p. 102.
NI

A lua ochi de fiară — A A-1 tăiă inima — Aci faco

pleci în lume fără a-i-se mare supirare, p. tr.
LU

mai şti de urmă, ca și A truge po lume nădejdo—

când i-zar îi făcut de "A avea nădejde de traiu
urât cu ochi do fiară p. fericit, p. LU.
A trimite pe lumea ailaltă—
RA

„DA.
_Ă se pune cu stichiu pe...— A-l omori, p. 109, 4
A se pune cu stăruință- A ars-o în inimă — heperlo
NT

să împlinească anumv lu= * i-a trecu un tior de

cru, p., 55. «roază prin inimă, p. 97.
A sv face foc — A sene- A aruncă vchii — A so uită
CE

căi grozav de rău, p. 90, repede, p. 21.

A-şi faco mână bună— A A mâncat cât Novac —
„sa duce cu plocon, ca Foarte mult, 21.
I/

să fio bino primit sau a-i Boier ol imbrăcat pistol—

AS

vorbi 'u plac, p. 19. Cu nasu! Sus, dur ol,

A-şi sără inimu — A se p. lo.
răzbună, p. 105. Aci îi omul 2 Ai îi omul
UI

A-si ține inima — A-şi face de cure are nevoie, p. 2.

curaj, p. 9, A rămas calu” pe căpăstru-—
BC

A-şi petrece maria —A şi-o Su făcut toemvala cea

vinde, p. 0. mare.
 RY
Ca leurda în ziua de Pazti— Cu pricina -- Do care fu
Cum piere această buru- vorba, p. 50.
iană in ziuă de Paşti, Do unde se taie: fierul cu

RA
pe 29. firăstrăul — Sgâreit ne-
Cât ii luă gura— Cât puteă, voie mare, p. Ît
„99, Docâte n lună și 'n soare—

LIB
Cu buzele umtlate — Răb- De tot ce știă, p. 21.
dători în suforință ; fără Dă cu piciorul norocului-—
lucrul dorit, p. 29, 6: Vede binele înaintea lui
Cu noaptea în cap- _—Poarte şi [ue de el, p, 24, 55.

ITY
do dimineaţă, p. 51. Drept ele —lIn dreptu” lor,
Cu mâna goală — Fără plo- poi.
con, p. 2. Drept. aard — In dreptul
RS
Cu fieru? dela mine — Din gardului, p. 17.
capu meu, cu voia mea, De 'pus in coporio — De
p. 26. ! sucit, de intors, de arun-
VE

Cu ghiotura — Pesto tot, cat vr'o minciună, p. Si.

în întregime — p. 35. Din fir până în aţă — Lot
NI

Cruce "de biserică — um firul pricinii, dela început

“cinstit şi bua la Dum- pânăla sfârşit, p. 53.
nezeu, p. 52...
LU

D'aia ţi-o? — Daia t-ie

Co bruma aveă — Mult-pu- trică? p. 90.
țin, ce aveă, p. 52, Eră dracu' pe ei cât gâsca—
Cu faţa curati — Cinstit, Era mare primejdia, p. 67
RA

nevinovat, p. 76. Din pământ, din iarbă ver-

Cruce de 'nchivat—V.eruce de—De unde o şti, p.9.
de biserică, p. d. | Gol puşcă — Gol de tot,
NT

Cu şosele cu momele — p. 59.

Cu minciuni, cu făsădu- Fecior din trup — AL lui,
CE

oii, p. 109. carne din carne și qs din

Cu frica 'n sân — Cu mare os, p. Lir.
teamă, p. In doru lelei—Așa, unde-o
I/

Cu inima cât un purice — ieși,

AS

V. cu frica în sân, pb. Iși mănâncă de su' unghie—

Cismelo cin” să lo tragă 2— De unul prea zzârcit, p.
Micile trobuinte ale noas- A
UI

tre cine să lo tacă *p.-b. In carne şi oase—chiar el,

“ Cu nemiluita—inulte, de nu p. 95.
BC

le mai da soama, p. 62. "Mai multe piei de mici de

1.
 201

RY
cât oi bătrâne — Sunt Li
sufletul—Să nu spuic al- .
morţi mai mulţi din tineri “tuia ce a înteles, p. 90,
și copii decât din bitrâni,

RA
Pe Vlazca — Cu: marfă în
Mai de Doamne-ajută—Mai judeţele Arweş, 'Teleor-
cum se cade, p. 6. man, Olt, Vlaşea, p.

L-ău cânte corbii — A mu-
rit, p. 191.
L-a sAlcat focul -- A dat
de mare nenorocire, p.
LIB
Parcă ţi-a tot nins—Par'că
_ numai rele ai avut.
Prinde-ti capu'—Păzeştete
p. L2$.

ITY
107. Pe uudo să scoată căma-.
„Nu te: prinde Stane că e șa ? — Cumsă scape?
noaptea maro — Se zice "p. 60,
oridecâteori
prea multă
unul
încrâdere în
cere Să RS
dai! paruua
om, p. 129.
pe cup de
- el. or în co spunv, p.95. Să moară Naiba — Ce-o îi
VE
Nu-i lua ochii de pe mi- o îi! p. 46.
ao — Se uita numai la Să su mânuco n câinio —
(92:

mine, p. 135. Intocmai cum se mă-

NI

Nu mi-e ciuca de cioban— nâncă câinii, p.:

“Lu nu sunt născut a îi Stoară prin tară și răvaşe
LU

cioban, p. în. prin oraşe, p. 97,

Nu s'a dat Netezului—N'a Să dui paraua pe cap de
vrut să spuie, p. 9, om —-Asa do mulţi, p. SI.
RA

Ochii omului sunt rupţi din Să-l tai cu cuţitul—

Aga de
mare — lâvnese la per- intunerec, p. “o.
mise şi nepermise, p. S5, Slujizi ca corbul — So zice
NT

O ţine una şi bună-—Spune cuiva când nu face treubu

tot cu- a pus dela ince- lu cara o trimis, or nu mul”
put, p. vine, p.
CE

O ia la picior — Pleacă Toata pusărea po limba ci

repede, p. 6S. se hrănesta, pe limba ei
Po şart — clar; pe lămurit, piere, 1î. _
I/

p. TI. Vedeţi de el! — Căzniţi-vă

AS

Po uude-u ieșit srraiul, lest Şi legaţi-l p.. 127!

UI
BC
 RY
RA
LIB
CUPRINSUL

ITY
—

a
La inceput (cu incă 2 legende).
RS

ROBU
aaa

„ De când cu Noi (1 legondoe).

VE
Alixandru Marchidon (cu o variantă) .

9
„ Novac (cu o variantă)
gite

. lorgovan .
NI

9
Dochia (ou 3 ariuato)
SD

Co 5 9
IPOD
LU

Leri-impărat .
Cloşea de aur (2 loggonde).
SPP

Domnul de rouă 33
RA

Cătcăunii (cu o variantă) | 35

==

. Uriaşii. 35
12, Lacul lezorul 39
NT

13. Jidovii si Cetăţuia. 40

a

14. Jidovii i potopul . 41

CE “1

15, Jidovii i oamenii ăi noui. 42

“fi

16, Jidovii şi ploile . .:.

Q
9
I/

17. Jidovii şi culele de bani 44,

AS

18. Legenda apei Strigoiului -. "40,

19. Românii 49
20, De când e mâniistirea Nămăoşti 5i
UI

fb...
BC

ata

ME a.
> Nea
 > th... .3
Ia
21, Tătarii (5 lecende) . cc...

RY
>
22
-.. lupta între Români şi Tâtari

>
.
25. Tutarii pe valea Stoeneştilor. . . . .

-
st
RA
24. Muntele Sintilia oo.

Csi
zii
25 Domnul Cârjă (cu o variantă) .
Negru-Vodă (6 legende) . . . . . .

LIB
20,
21. Cum a adus Negru-Vodă porumbul «din "Țara
UDSUTEASCĂ, e. LU
2s, Negru-Vodă şi Tătarii din didova. . .. 67

ITY
29; Negru-Vodă și Mircea ciobănuşul (3 losende) GUY
=
30, Zidul dela Cetate. cc... «i

.
ol, Muntele Doamnele, . cc... RS m

32, Negru-Vodă in luptă cu Tătarii (5 legendo) 78

33. Doamna lui Negru-Vodă . . S1
VE

.
“ „ Negru- Vodă şi măgura din Schitu-Golezti . S2
.y=
.e). Colţu Doamnei (cu o variantă) . . . . N2
NI

top
ab. Colţu Șoimului e ek. 2
.-
Valea Sasului e. . S3
LU

Di,

35, Do unde-şi true numele satele Slobozia, Stoc-

heşii şi Coteneşti? cc. S5
RA

Cula lui Negru- Vodă. . . . +

. - . . 52
„Schitul lui Negru-Vodă. . cc... SI
Peştera dela cetatea lui Negru-Vodă. , . S-
NT

Muntele Bătalia, e... S6

Piatra Doamnei. cc... Sb
CE

Poiana războiului . e... 57

Schitul Ciocunu . . cc. cc... NT
Legenda satului Cândești . SS
I/

Valea Vladului, e... S9

AS

Stefan-Vodă şi tăbăcarul . su
„'Fureii (2 lecende). cc... . 93
UI

S -

Do când sunt Bogăteştii do uzi? . . . . 9]

Copil. Driigan şi Domnul ţării . . . . 46
BC
 207

Pas,

Mircea- Vodă ciobanul . cc... e 10

RY
, Una hrisov din Lo7i, o... . . e. 107
=. Mihaiu Viteazul (5 legende) . . . . . . 105

RA
:. Do pe Yremva Banului Mar e3 PR a Ll2
Cum a trecut moşia Banului Mareş, în mâna
poerului Belu? IA

LIB
3, Dealul Portarului Ne ÎL
i Valea Popii . . . a 6
35. Mezer-Craiu (cu o variantă), ae Î16

ITY
24. De pe vremea 'Pureilor (7 amintiri) . . . 12
ti Romănca robită do Turci .
6 Musca eee RS ÎH0
32. Pămâutul din dosul Ulubii, o LH
.. „ dealul Beleţilor , . ,. . LA
VE

» .. „. Godenilor i . . . . 12
i Brâncoveanu pe 148
NI

n! Vârful Cioconicii e e
5, Rominag Pe „4
LU

1 Coltul Bajeniei |a Lb
i7. Arvaţii (O amintiri) . a LA
Valea Urdoi ee DĂ
RA

„. Popa Sârb dela Pjură CĂ

«. Gherman . . a 190
NT

1, Făclii do corn dela pomana cocoanii Stanca. 56

Do ce le zice 'I'oboşari la o parto din Vultureşti 155
Crucea de po valea Dădonilor . . . . , 159
CE

„Dela 15145 (amintiri) o 09

i Cuza Vodă (0 amintiri). o... 100
I/

ii. Do când strângeau cioclaşii dările. . . . 167

AS

77. Vodă Carol și războiul cu Turcii . . . 165.

“unice şi glosar ATL
UI

biuresii şi zicători, eee e 200

TED eee e 2095
BC
 po

RY
. N
zi
o

RA
y 7

LIB
IS
, .

INDREPTARI

ITY
x

21 rândul 18 în loc de bărtăpăniă să se citească harldpănia N

- 23 viersul 15
23 rândul 6
n * cici
arigioară
RS nici
» aripioard |
20 ou AD n. soelise xocolise
VE
»

35 3, » Zozinui legiuni
10 20 n cad cup
AD 28 "hutupuindu-se huţupindu-se
NI

2 .. - Jidorule „Jidovule
A 5 „stoifleci slofleci
LU

57 2 pr Domesti Domnești
Go Țăsând _ făcând
3 a IS
n

hatereiu ] retereiu -
3 229
RA

» bată util
d

+
e

NT
I/ CE
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY