ALEXANDRU IOAN CUZA

Primii ani de viață

 Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Bârlad,
fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza, proprietar
de pământ în județul Fălciu, și al Sultanii (sau
Soltana), membră a familiei de
origini fanariote Cozadini.
 Aparținând clasei tradiționale
de boieri din Moldova, Alexandru primește o
educație europeană și devine ofițer în armata
moldovenească, ajungând la rangul
de colonel. S-a căsătorit cu Elena
Rosetti în 1844.
Înfăptuirea Unirii
 Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-
lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească.
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și
de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în
Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a
fost un proces complex, bazat pe identitatea culturală și istorică între
cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii
vamale între Moldova și Țara Româneasc, în timpul domniilor lui Mihail
Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul Războiului
Crimeii a creat un context european favorabil realizării unirii. Votul
popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-
hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere
între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune formală între cele
două țări, cu guverne diferite, însă cu unele instituții comune;
principatele trebuiau să se numească Principatele Unite Moldova și
Valahia. La începutul anului următor, Alexandru Ioan Cuza a fost
ales domnitor al Moldovei și Țării Românești
Reformele lui Cuza
 După realizarea unirii, domnitorul
Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul
său cel mai apropiat, Mihail
Kogălniceanu (ministru, apoi prim-
ministru al României), inițiază
importante reforme interne:
secularizarea averilor mănăstirești
(1863), reforma agrară (1864), reforma
învățământului (1864), reforma justiției
(1864) ș.a., care au fixat un cadru
modern de dezvoltare al țării.[15]
Abdicarea și Exilul
 Regimul personal instituit de Cuza după 2 mai 1864 a
provocat nemulțumirea liberalilor radicali, care ulterior au
făcut cartel cu conservatorii; acest fapt a slăbit pozițiile
domnitorului și a animat activitatea monstruoasei
coaliții (denumire promovată în epocă de presa favorabilă lui
Cuza), hotărâtă să-l înlăture. Complotiștii au reușit să-și
realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracțiune a
armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ș.a.), și l-
au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22–
11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit însuși Al. I.
Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privința factorilor
reacționari, ci, într-un discurs, se arăta dispus să renunțe la
tron în favoarea unui principe străin precum prevedea una
din dorințele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt susținut și de o
scrisoare adresată unui diplomat străin)
Prietenia
 A avut o strânsă prietenie cu prim-ministrul
Principatelor Române Mihail Kogălniceanu
Monumente care îi poartă numele