ALEXANDRU 

               
  IOAN  CUZA

AREMESCU Magdalena
Elevă la școala Gimnazială ,,Ion Ghica" Iași  clasa a IV-a A
PRESENTATION TITLE 2
 3

PRESENTATION TITLE
 4

PRESENTATION TITLE
 UNIREA 5

PRINCIPATELOR 
ROMÂNE
Acesta a întocmit Unirea principatelor Române la începutul
scolului al XIX-le.Unirea este strâns legată de personalitatea lui
Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor
principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în
Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat
pe identitatea culturală și istorică între cele două țări. Procesul a
început în 1848, Moldova și Țara Românească. Votul popular
favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-
hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere
între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune între cele două
țări, cu guverne diferite, însă cu instituții comune. La începutul
anului următor,Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și Țării
Românești.În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări,
Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea
politică. 

PRESENTATION TITLE
 REFORMELE
   După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul
său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al
României), inițiază importante reforme interne:
 -secularizarea averilor mănăstirești (1863), 
-reforma agrară (1864),
-reforma învățământului (1864),
- reforma justiției (1864)  
-reforma fiscală
Acestea
 au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.

PRESENTATION TITLE 6
Regimul personal instituit de Cuza după 2 mai 1864 a provocat nemulțumirea liberalilor radicali
hotărâtă să-l înlăture. Complotiștii au reușit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracțiune
a armatei și l-au constrânspe domnitor să abdice în noaptea de 02/22–11/23 februarie 1866. La aceasta
a contribuit însuși Al. I. Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privința factorilor reacționari, ci,
într-un discurs, se arăta dispus să renunțe la tron în favoarea unui principe străin precum prevedea una
din dorințele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt susținut și de o scrisoare adresată unui diplomat străin).
Pe actul iscălit de Cuza scria: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și
angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna
unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor.“
Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov.

PRESENTATION TITLE 7
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA 8

OFERITĂ!
THANK YOU

PRESENTATION TITLE