MICA UNIRE

(Unirea Principatelor Române)

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea

secolului al XIX-lea prin unirea principatelor Moldova și
Țara Românească sub numele Principatele Unite ale
Moldovei și Țării Românești.
Unirea celor două principate s-a realizat sub domnia
regelui Alexandru Ioan Cuza în data de 24 Ianuarie
1859.
 Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al
Principatelor Unite și al statului național România.
Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5
ianuarie 1859, și al Țării Românești, a 24 ianuarie
1859, a fost înfăptuită Unirea celor două
principate.
Ales domnitor, Cuza a dus o susținută activitate
politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii
Moldovei și Țării Românești de către Puterea
suzerană (Imperiul Otoman) și Puterile Garante și
apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor
Române prin înfăptuirea unității constituționale și
administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie
1862, când Moldova și Țara Românească au
format statul român unitar modern, adoptând
oficial numele de România, cu capitala la
București, cu o singură adunare și un singur
guvern.
În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută sub
.
denumirea de Monstruoasa Coaliție din cauza orientărilor politice
diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să
abdice.
Țara Românească
 Țara Românească a
existat între secolele al XIV-
lea și secolul al XIX-lea timp
de mai bine de 500 de ani,
ea începându-și existența
ca stat independent odată
cu Bătălia de la Posada în
jur de 10 noiembrie
1330, și încheindu-și existența ca stat (devenit
autonom dar tributar Imperiului Otoman) la data de 24
ianuarie-5 februarie 1862, când, după trei ani de
uniune personală cu Moldova, s-a unit cu această țară
pentru a forma bazele României moderne.
Moldova
După 1812, când jumătatea de est a Moldovei a fost
anexată de Imperiul țarist, aceștia au extins
denumirea de Basarabia asupra teritoriului anexat
pentru a-l diferenția de restul Moldovei. În același
mod au acționat și austriecii după anexarea părții de
nord-vest a Moldovei în anul 1775, pe care au
denumit-o "Bukowina", adică Țara fagilor, după
pădurile de fagi din zonă. Moldova s-a unit în 1859
cu Țara Românească formând astfel un nou stat sub
suzeranitatea Imperiului otoman, Principatele Unite
ale Moldovei și Țării Românești
 Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și
economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă,
care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului
moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor
principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859
în Țara Românească.
 Procesul a început odată cu adoptarea Regulamentelor
Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care
stipulau necesitatea unificării politice, urmate de acorduri
vamale între 1833 și 1835 și lichidarea posturilor vamale
între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul
domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Deznodământul
războiului Crimeii a
stăvilit pentru un timp
ambițiile geopolitice ale
imperiului rus la Dunărea
de jos, fără a consolida
efectiv imperiul Otoman
de care depindeau
principatele, ceea ce a
creat un context
favorabil realizării unirii.
 Votul popular favorabil unirii în ambele
țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc
în 1857 a dus la Convenția de la Paris
din 1858, o înțelegere între Marile Puteri,
prin care se accepta o uniune mai mult
formală între cele două țări, cu guverne
diferite și cu unele instituții comune. La
începutul anului 1859 liderul unionist
moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost
ales ca domnitor al Moldovei și Țării
Românești, act care a adus cele două
state într-o uniune personală. În 1862, cu
ajutorul unioniștilor din cele două țări,
Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul,
realizând unirea politică.

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat

Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de
la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a
denumit noul stat România.
 Elev: Sbîrcea Raluca-Alexandra
Profesor: Kurunczi Flavius
Clasa: a XII-a B
Liceul tehnologic de Construcții și Protecția Mediului