Mihail Kogălniceanu

(n. 6 septembrie 1817, Iaşi – d. 20 iunie 1891, Paris)

Om politic, gazetar, scriitor, "creierul" Unirii Principatelor Româneşti.

Alexandru Ioan Cuza este unul dintre întemeietorii României moderne. Însă el nu a fost singur în acest demers, fiind ajutat de oameni de seamă
contemporani, precum Mihail Kogălniceanu. Cu ajutorul acestuia, Al. I. Cuza avea să desăvârșească reformele atât de necesare Principatelor Române Unite.
După o activitate politică în favoarea unirii principatelor, desfășurată atât în țară cât și în străinătate, M. Kogălniceanu spijină în 1859 alegerea lui A. I. Cuza.
Susține reformele lui Cuza, iar la 11 octombrie 1863 este numit prim-ministru și ministru al Afacerilor Interne. Din această postură avea să-și pună amprenta
asupra modernizării României.

Mihail Kogalniceanu a fost unul dintre cei mai influenti intelectuali romani. S-a nascut la Iasi, pe 6 septembrie 1817, intr-o familie de mari boieri. Numele
sau poate proveni de la raul Cogalnic, din judetul basarabean Orhei. Viitorul intelectual a primit educatie sub atenta indrumarea a calugarului Gherman
Vida, apoi a studiat la Paris, dupa care a urmat cursurile de istorie, la Universitatea din Berlin.

Omul politic
Cariera politica stralucita a inceput odata cu a sa coloborare cu printul Mihail Sturdza. Mihail Kogalniceanu a ocupat functia de prim-ministru al Romaniei la
11 octombrie 1863, in timpul domniei lui Cuza. Sub domnia lui Carol I a fost ministru al Afacerilor Externe. In aceasta perioada, Romania a devenit stat
independent. Personalitate marcanta a generatiei sale, cu experienta politica si abilitate diplomatica, Kogalniceanu a fost si lider al Partidului National
Liberal.
Mihail Kogalniceanu este autorul ”Dorintelor partidei nationale din Moldova”, petitie ce a stat la baza ideologiei Revolutiei de la 1848, din Moldova.
Omul de cultura
Mihail Kogalniceanu a fost, totodata, si un important om de cultura al secolului al XIX-lea. Acesta a scris  Letopisetele Valahiei si Moldovei, fiind traducator si
publicist. Kogalniceanu este cel care a pus bazele revistei ”Dacia Literara”, pe 30 ianuarie 1840. In primul articol al revistei scria despre cum un scriitor nu
trebuie sa imite, sa nu faca traduceri mediocre. Tot in cadrul articolului vorbea despre crearea unei literaturi nationale, inspirata din natura, folclor, istorie,
despre unitatea limbii. A pus bazele curentului literar pasoptist. Acesta a publicat o serie de opere, impreuna cu poetul Vasile Alecsandri si Ion Ghica.

24 noiembrie 1843

Pe 24 noiembrie, in anul 1843, Mihail Kogalniceanu rostea discursul inaugural la Academia Mihaileana din Iasi. Acesta era intitulat „Cuvant de deschidere al
celui dintai curs de istorie nationala”. In celebrul discurs omul politic, omul de cultura, defineste istoria si rolul ei in constiinta nationala.
Istoricii afirma ca, autoritatile de la acea vreme nu au primit bine discursul cu tenta romantica-nationalista, tinut de Kogalniceanu. Insa, discursul
emotionant a influentat generatia pasoptista, precum si studentii romani de la Universitatea din Paris. Pe langa Mihail Kogalniceanu, la Academie mai erau
profesori: Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad si Ion Ghica.
24 ianuarie 1859
La 24 ianuarie 1859 s-a înfăptuit Unirea. „Votul de la 24 ianuarie a fost o sublimă protestaţie în contra hotărârii acelora ce au vrut să ţie despărţite două
ramuri ale aceluiaşi copac, două fiice ale aceleaşi mume”, spune M. Kogălniceanu.
Unirea Principatelor între anii 1837-1859 devine pentru M. Kogălniceanu o „religiune politică a naţiunii române”. Acest gând este confirmat îndeosebi în
„Discursul referitor la articolul 1 din Constituţie”. Kogălniceanu îşi dă bine seama de dualitatea legilor de pe teritoriul principatelor unite şi cere să fie
îndeplinite strict de întreaga Românie.
Ideea de întregire a neamului nostru a fost un crez al deputatului M. Kogălniceanu în Adunarea ad-hoc, ca fruntaş al mişcării Comitetului Unirii, ca prim-
ministru al Moldovei, ca ministru de Externe, ca preşedinte al Academiei Române etc. În anul 1878, în calitate de ministru de Externe, confirmă crezul său
despre Unire încă o dată, ţine „Discursul la Congresul din Berlin”, în care menţionează nedreptatea din 1812, când „unii se pare că au voit a trage concluzia
cum că Basarabia ar fi o regiune turcă sau tătară” şi au vândut-o ruşilor. În numele celor 10 mii de români căzuţi la Plevna, el cere libertatea şi
independenţa Basarabiei şi alipirea ei la Patria-mamă, România, dar Imperiul Rus nici n-a vrut să audă. De la marele reformator al statului
român, cel ce a luptat toată viaţa pentru idealul naţional al poporului român au ajuns până la noi cuvintele sale profetice: „Numele meu este şi
va fi totdeauna lipit de legea rurală şi de proclamarea Unirii. Şi acest nume, ţin a-l lăsa intact copiilor mei”. Noi, fiind copii ai lui Kogălniceanu,
să ducem mai departe torţa aprinsă de marele fruntaş al secolului XIX şi să înfăptuim ceea ce n-a reuşit el - să unim R. Moldova cu Patria-
mamă, România.
Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărîtor în adoptarea unor
reforme cruciale. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei
de stat a României.

Mihail Kogălniceanu a decedat la Paris pe data de 20 iunie 1891. A fost înmormîntat la Cimitirul "Eternitatea" din Iaşi. 

La 20 iunie 2018, s-au împlinit 127 ani de la moartea unuia din cei mai mari basarabeni pe care i-a avut România. De fapt, România ca stat, există şi datorită
acestui mare bărbat al neamului românesc.