JAPONIA CULTURA SI TRADITII

Traditiile japoneze pot fi zdruncinate de modern?

Maretia si puterea niponilor este oare o intruchipare a scriitorilor
universali indragostiti de cultura din Tara Soarelui Rasare sau intr-
adevar este demna de crezut ?
Desi europenii au reusit sa descopere imbinarea dintre legenda si
realul Japoniei, de abia la inceputul secolului al XX - lea au incercat
atunci sa afle totul despre originile, inceputurile vietii statale,
perioadele de maretie, decadere cat si despre societatea in care
traiau locuitorii acestei tari.
Insulele arhipeleagului nipon erau locuite inca din mileniul al V - lea
i.e.n., iar aparitia primului stat, Yamoto, este atestata in secolele al
II - lea, al III - lea e.n. in insula Honshu. Aceasta formatiune politica
pe parcursul a circa 200 de ani si-a extins autoritatea asupra
intregului teritoriu insular. Perioada ce coincide cu fondarea capitalei imperiale Kyoto este
aceea in care a luat fiinta insitutia shoguntatului: de la numele pe care il purta seful armatei
care "lupta si invingea pe barbari" - Sei i Tai - Shogun, locuitorii de " rasa alba " - ainu - fiind
considerati barbari. Institutia shogunatului a dainuit pana in a doua jumatate a sec XVIII - lea
( 1867 ) si a persistat, chiar si dupa ce barbarii au fost infranti comandantul trupelor imperiale
devenind, in timp, personalitatea dominanta in statul japonez. Intreaga societate era la
picioarele shogunului, care a reusit sa se substituie efectiv
imparatului, caruia i-a confiscat intreaga putere politico-militara
lasandu-l pe acesta izolat la curtea din Kyoto.
Numele unor veritabile dinastii s-au facut remarcarte in epoca
shogunatului : Minamoto sec al XII - lea - al XIII - lea, Fujiwara sec
XIII - lea, Ashikaga sec al XIV - lea - al XVI -lea, Tokugawa 1598 -
1867.
Statul feudal japonez in viziunea scriitorilor cat si a istoricilor era
constituit din provincii - Han - conduse de Daimiyo - familii de
mari nobili. Vasalii acestora, in numar destul de mare erau oameni
de arme - samurai, iar supusii erau reprezentati de heimin: tarani,
mestesugari, comercianti care produceau cele necesare traiului,
cultivarea pamantului fiind indeletnicirea de baza. Odata cu
dezvoltarea relatiilor comerciale a avut loc ruinarea taranimii
careia i s-a pretins impozite, taxe, ce cresteau pe zi ce trece.
Schimburile comerciale dintre insulele japoneze si coastele Asiei erau traditionale: in evul
mediu importandu-se matasuri, portelan, carti si manuscrise din China, Asia de Sud Est si India.
Din 1639, cand din porunca shogunului s-a inchis total accesul strainilor in Japonia, concomitent
cu interzicerea iesirii japonezilor din insula (delict pedepsit cu moartea) comertul a inceput sa
piarda teren, iar politica "granitelor inchise" la care s-a recurs a facut ca Japonia sa ramana
izolata aproape complet de lumea exterioara vreme de peste doua secole. Izolarea a fost
echivalenta cu mentinerea oranduirii feudale pentru un timp indelungat, dar a si coincis cu o
stare de slabiciune economica in secolele XVII - XVIII, in timp ce in Europa progresele
capitalismului erau evidente.
Unele schimbari au aparut de prin a doua jumatate a secolului al XVIII-lea doar in cateva
provincii. Stapanii feudali din acele tinuturi mai receptivi la nou, au cautat sa isi modernizeze
economia prin masuri ca: ameliorarea raselor de cai si bovine cu exemplare importante,
largirea schimburilor comerciale si realizarea unor venituri insemnate pe care le-au investit apoi
in industria de medicamente, de portelan, de sticla, de acid sulfuric, de instrumente agricole
etc. Insusi modul de organizare si conducere a acestor han-uri ajunsese in relativ scurta vreme a
fi net superior celui practicat de shogunat la nivelul statului care se zbatea in grave dificultati
financiare. Activitatea economica a mai fost stimulata si de sporul demografic, spre mijlocul
secolului al XIX - lea, 30 de orase nipone ajungand la circa 30.000 locuitori.