Obiective

• Să prezint date din biografia sultanului Suleyman

• Să analizez politica internă și externă dusă de acesta

• Să arăt întinderea Imperiului Otoman în timpul domniei lui Suleyman

• Să prezint relațiile sale cu Țările Române

• Să formulez concluzii referitoare la personalitatea sa și importanța sa istorică

Soliman I (n. 6 noiembrie 1494 - d. 5/6 septembrie 1566) a fost al zecelea sultan al Imperiului
otoman între anii 1520-1566, fiind unul dintre cei care au domnit o perioadă lungă de timp.
În Occident acesta este cunoscut sub numele de Suleyman Magnificul, iar în Orient sub numele
de Suleyman Legiuitorul datorită implicării sale în finalizarea sistemului de legi al Imperiului Otoman.

Soliman s-a născut în Trabzon de-a lungul coastei Mării Negre, probabil pe 6 noiembrie 1494. La vârsta de
șapte ani, el a fost trimis să studieze științele, istoria, literatura, teologia și tacticile militare în școlile din
Palatul Topkapî din Constantinopol. În tinerețe s-a împrietenit cu Ibrahim, un sclav care a devenit ulterior
unul dintre consilierii lui cei mai de încredere. De la vârsta de șaptesprezece ani, tânărul Soliman a fost
numit în funcția de primar al orașului Theodosia, apoi în orașul Manisa.

După moartea tatălui său, Selim I, Soliman a fost numit sultan. Unii istorici susțin că în tinerețea sa,
Soliman a avut o admirație pentru Alexandru cel Mare. El a fost influențat de viziunea lui Alexandru de a
construi un imperiu de la est până la vest, iar acest lucru a creat o unitate dialectică pentru campaniile sale
militare în Asia și în Africa precum și în Europa.

Politica externă

El coordona politica și economia Imperiului, dar era în același timp și conducătorul armatei. În lupta sa
pentru cucerirea unor noi teritorii, reușește să ocupe zone întinse din Europa de Est, Persia și Africa de
Nord (Algeria de azi), dominând cu autoritate Orientul Mijlociu. Flota sa controla traficul maritim din
Marea Mediterană, Marea Roșie și Golful Persic. În afara campaniilor şi invaziilor, Suleiman s-a remarcat
ca un actor major în jocurile politice din Europa. A dus de fapt o politică agresivă care viza dezmembrarea
Europei cu scopul de a o destabiliza și a o diviza politic, rămânând astfel vulnerabilă în fața invaziilor
otomane.

 Lupta de la Belgrad – 1521 - Soliman începe cât mai repede pregătirile pentru cucerirea Belgradului din
Regatul Ungariei, ceea ce străbunicul lui, Mahomed al II-lea, nu a reușit să realizeze. Cu o garnizoană de
doar 700 de bărbați și fără a primi niciun ajutor din Ungaria, Belgradul a căzut în august 1521.
 Cucerirea Insulei Rhodos din Mediterana de Est – 1522 - Drumul spre Ungaria și Austria se deschisese
dar Soliman dorea să cucerească Insula Rhodos din Mediterana de Est, bază a Cavalerilor Ospitalieri, ale
căror activități de pirați din apropierea Asiei Mici și Levant sunt o problemă pentu otomani. În vara
anului 1522, Soliman a trimis o flotă marină de aproximativ 400 de vase în timp ce conducea personal o
armată de 100.000 de soldați spre Asia Mică până la un punct opus al insulei. După un asediu de cinci
luni cu ciocniri brutale, Rhodosul a capitulat.
 Bătălia de la Mohács (1526) - Soliman a reluat campania în Europa de Est și la 29 august 1526, el l-a
învins pe Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei în Bătălia de la Mohács (1526), unde regele a fost ucis.
Rezistența maghiară s-a prăbușit și Imperiul Otoman a devenit cea mai mare putere în Europa de Est
 Expediția pentru recâștigarea Budei (1529) - În anii următori, Habsburgii a reocupat Buda și Ungaria. Ca
urmare, în 1529 Soliman din nou a mărșăluit prin valea Dunării și a recâștigat controlul asupra orașului
Buda.
 Campaniile din 1530 și 1532 pentru cucerirea Vienei - În toamna următoare, Soliman a asediat Viena. A
fost cea mai ambițioasă expediție a Imperiului Otoman și apogeul extinderii sale spre Occident, însă
aceasta s-a soldat cu eșec. A mai urmat o nouă încercare de a cuceri Viena în 1532, dar din nou Soliman
 nu a reușit. În ambele cazuri, armata otomană a fost afectată de condiții meteorologice nefavorabile și nu
a fost aprovizionată la timp.

Campaniile din Oceanul Indian și India

În Oceanul Indian, Soliman a condus mai multe campanii navale împotriva portughezilor în încercarea de a
îi elimina și a restabili căile comerciale cu India. Aden, în Yemen, a fost capturat de otomani în 1538, cu
scopul de a oferi o bază otomană pentru raiduri și pentru a ataca posesiunile portugheze de pe coasta de
vest a Pakistanului și Indiei de azi. - Tunul lui Soliman, capturat la Aden și flota otomană.

Campaniile din Mediterană, Africa de Nord și Asia

 Alianța franco-otomană (1530) - Francis I și Soliman Magnificul au inițiat o alianță franco-otomană în

1530 împotriva lui Carol Quitul.
 Bătălia de la Preveza (1538) - În 1538 flota spaniolă a fost învinsă de căpitanul Barbarossa în Bătălia de
la Preveza , asigurând supremația turcilor in partea de est a Mediteranei timp de 33 de ani
 Cuceririle din Africa de Nord – În anii următori, la est de Maroc, teritorii uriașe în Africa Nordică au fost
anexate. Statele Barbary din Tripolitania, Tunisia, și Algeria au devenit provincii autonome ale
Imperiului, servind ca surse de conflict lui Soliman cu Carol Quintul, a cărui încercare de a alunga turcii
nu a reușit în 1541.
 Marele Asediu al Maltei (1565) - În altă parte în Marea Mediterană, după ce Cavalerii Ospitalieri au fost
restabiliți ca și Cavalerii de Malta în 1530, acțiunile lor împotriva forțelor navale musulmane au atras
rapid otomanii care au alcătuit o altă armată masivă, în scopul de a disloca Cavalerii de Malta. Otomanii
au invadat în 1565, pornind Marele Asediu al Maltei, care a început pe data de 18 august și a durat până
în 08 septembrie. La început părea că acest lucru ar fi o repetare a bătăliei de la Rodos, majoritatea
orașelor din Malta fiind distruse, iar jumătate din Cavaleri uciși în luptă dar trupele venite în ajutor din
Spania au condus la pierderea a 30.000 de soldați otomani și victoria cetățenilor maltezi.
 Războiul Otoman-Safevid (1533-1554) - După ce Soliman și-a stabilizat frontierele în Europa, el și-a
îndreptat atenția către dinastia Safevidă din Persia. Războaiele sale cu persanii aveau justificarea luptei
cu şiiţii, rivali fără de pace ai unor musulmani suniţi cum erau turcii şi arabii. Acest război a durat 21 de
ani, încheindu-se cu un tratat de pace. - Miniatură reprezentând o scenă a războiului din vara anului
1544

Politica internă

Pe plan administrativ, el a emis un singur cod legal, care are grijă să nu încalce legile de bază ale Islamului.
Când Legile Kanuns, legi care acoperă domenii cum ar fi dreptul penal, proprietatea funciară și impozitele,
au atins forma lor finală, codul de legi a devenit cunoscut ca "legile otomane". Codul juridic al lui Soliman a
durat mai mult de trei sute de ani .

Învățământul a fost un alt domeniu important pentru Sultan. Școlile atașate la moschei și finanțate de
fundații religioase au oferit o educație în mare parte gratuită pentru băieți musulmani. În capitala lui,
Soliman a crescut numărul de mektebs (școli primare). La paisprezece ani copiii învățau să citească și să
scrie, precum și principiile Islamului. Cei care doreau continuarea educației puteau urma cursurile la unul
dintre cele opt medreses (colegii), ale căror studii au inclus gramatica, metafizica, filosofie, astronomia și
astrologia.

Realizări culturale

Sub conducerea lui Soliman, Imperiul Otoman a intrat în epoca de aur a dezvoltării sale culturale. Sute de
societăți imperiale artistice au fost administrate din sediul imperial, Palatul Topkapî. Artizanii de la curte
erau: pictori, cojocari, bijutieri etc. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persană și turcă
sub pseudonimul Muhibbi. Unele din versurile lui Soliman au devenit proverbe turcești. Suleiman, de
asemenea, a devenit renumit pentru sponsorizarea construcțiilor monumentale arhitecturale în cadrul
imperiului său. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o
serie de proiecte, inclusiv poduri, moschei, palate și diferite instituții de caritate și sociale. Suleiman a
restaurat, de asemenea, Cupola Stâncii din Ierusalim și zidurile Ierusalimului, a renovat Kaaba din Mecca,
și a construit un complex în Damasc. - Tughra lui Soliman, Ceramica Iznik prosperă în timpul lui Soliman,
Detaliu al plăcilor ceramice de la Cupola Stâncii, restaurată de către Soliman.

Relația cu Țările Române

Sultanul Süleyman I a avut un impact major asupra istoriei Ţărilor Române, el fiind cel care a stabilit într-
un mod clar relaţia principatelor faţă de Imperiul otoman. În anul 1538 el a pornit o expediție împotriva lui
Petru Rareș. Pornirea acestei campanii a fost determinată de încercările voievodului moldovean de a duce o
politică externă independentă de cea a Imperiului Otoman, fapt ce contravenea înţelegerilor anterioare. În
urma acestei acţiuni militare conduse personal de către sultan, Suceava a fost cucerită, tezaurul a fost
confiscat, iar cetatea Tighina şi Bugeacul au fost anexate de otomani. Spre deosebire de Ţara Românească şi
Moldova, Transilvania a intrat sub dominaţia otomană în timpul domniei lui Süleyman, reuşind să îşi
menţină autonomia în cadrul Imperiul otoman. De asemenea, Süleyman e primul sultan care numeşte
direct voievozi.

Viața personală

Şi în plan sentimental, Soliman a fost un reformator. Îndrăgostit de celebra sclavă cu origini slave Roxelana,
cea care avea să devină Hurrem Sultan, Soliman s-a rupt de tradiţia otomană şi s-a însurat cu o cadână din
harem de care a fost îndrăgostit toată viaţa, şi pe care a susţinut-o până când, spre sfârştiul vieţii sale, ea
devenise o adevărata stăpână a uriaşului imperiu. Împreună cu aceasta a avut 6 copiii, dintre care unul,
Selim al II-lea a devenit succesorul lui Suleyman.

Moartea

În anul 1566 acesta moare în timpul expediției pentru cucerirea cetății Eger.

Concluzii

În vremea când a domnit peste Imperiul Otoman, a fost considerat cel mai mare lider al lumii, atât de către
musulmani, cât şi de creştini. A fost de asemenea un strălucitor strateg militar, un politician desăvârşit,
precum şi un mare patron şi ocrotitor al artelor. El este sultanul care a condus Imperiul Otoman la apogeul
său, şi a lăsat o uriaşă şi complexă moştenire cultural - istorică nu doar civilizaţiei musulmane, ci şi întregii
omeniri. S-a ridicat cu adevărat la înălţimea renumelui său.