Roma Antică

Cultură și civilizație

Realizat de: Savu

David
Giuglea Ionela
Bibo Ervin
Boricean Andrei
Coromelcia Ionut
Balea Raluca.
Cuprin
s:
Andrei-Obiceiuri
și Tradiți la romani
Ionuț-Religia
Ervin-Agricultura
romanilor
Ioni-Vestimentatia
David-Viața
cotidiană în Roma
Antică
Raluca-Populație
Roma Antică
-Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp
cuprinsă între 753î.Hr. și 476  d.Hr. Pe parcursul existenței sale de
douăsprezece secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică
oligarhică și, apoi, la imperiu extins.
-Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Măriii Mediterane ,
prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invazilor
barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și
începutul Evului Mediu.
-Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică,
împreună cu Grecia Antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei
Antice.
-Roma Antică a adus contribuții importante în organizarea politică și
administrativă,juridică, artă militară,artă,literare,Arhitectură limbile Europei,
iar istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne.
 Obiceiurile și tradițiile ale
civilizației
romane
1.Schimbul de inele
Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la
degetul al treilea al mâinii stângi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din
material textil (cânepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai târziu romanii au
adoptat obiceiul dar au inovat făcând inelele de fier pentru a simboliza forța legăturii
dintre soți. În evul mediu britanicii au înlocuit fierul cu aur! accentuând idea
de durabilitate si puritate.

2.Tortul de nunta
 Romanii aveau obiceiul ca la sfârșitul ceremoniei de căsătorie să rupă o pâine
deasupra capului miresei. Exista credința ca numărul firmiturilor ar fi putut sa indice
cați copii va avea noul cuplu. Invitații culegeau aceste firmituri si le păstrau ca fiind
aducătoare de noroc. Pentru nunti mai mari ca invitații sa nu plece cu mana goala se
făceau pâini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, pâinea a fost înlocuită
cu prăjituri si mai târziu cu tortul pe care îl cunoaștem si astăzi.

3.Jartiera
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o
panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai târziu, în Anglia a devenit foarte răspândit
obiceiul de a arunca ciorapul miresei. După ce mirii intrau in camera nupțiala! Unii invitați se strecurau
înăuntru cu intenția de a șterpeli ciorapii miresei. Cuplul supărat de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitații
încercau săi arunce înapoi! Deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi
 Religia la Romani
-Religia în Roma antică include religia etnică a Romei antice pe care romanii o foloseau pentru a se defini pe ei
înșiși ca popor, precum și practicile religioase ale popoarelor aduse sub dominația romană, în măsura în care
acestea au devenit larg răspândite la Roma și în Italia.Romanii se considerau pe ei înșiși foarte religioși și atribuiau
succesul lor ca putere mondială evlaviei lor colective (pietas) în menținerea unor relații bune cu zeii. Romanii sunt
cunoscuți pentru numărul mare de zeități pe care le onorau, o capacitate care le-a atras batjocura primilor polemiști
creștini.
-Fiecare casă avea un altar în care se făceau rugăciuni și libații pentru zeitățile domestice ale familiei. Altarele de
cartier și locurile sacre, cum ar fi izvoarele și crângurile, erau răspândite în oraș. Calendarul roman era structurat
în jurul observațiilor religioase. Femeile, sclavii și copiii participau cu toții la o serie de activități religioase. Unele
ritualuri publice puteau fi conduse doar de femei, iar femeile au format ceea ce este probabil cea mai faimoasă
preoțime a Romei, Vestalele susțin e de stat, care au îngrijit focarul sacru al Romei timp de secole, până când au
fost desființate sub dominația.
-Preoții religiei publice erau deținuți de membri ai claselor de elită. În Roma antică nu exista un principiu analog
separării bisericii de stat. În timpul Republicii Romane (509-27 î.Hr.), aceiași bărbați care erau aleși funcționari
publici puteau servi și ca augur și pontif. Preoții se căsătoreau, își întemeiau familii și duceau o viață activă din
punct de vedere politic. Iulius Caesar a devenit pontifex maximus înainte de a fi ales consul.
 Agricultura civilizației romane
-Agricultura din Roma antică nu era doar o necesitate, ci era idealizată și în societatea de elită ca
mod de viață. Cicero (fost avocat , om politic , scriitor , orator și  filosof roman ) a considerat
agricultura drept cea mai bună dintre ocupațiile romane. În tratatul său privind îndatoririle , el a
declarat că: „printre ocupațiile în care câștigul este asigurat, niciuna nu este mai bună decât
agricultura, nici mai profitabilă, nici mai plăcută, nici mai potrivită omului liber”.
-Cultivarea de bază în Roma Antică a fost grâul, iar pâinea a fost pilonul principal al fiecărei mese
romane.
-În tratatul său "de agricultura '("Despre agricultură ”) Cato (scriitor roman politic ) a scris că cea mai bună
producție a fost via (plantație de viță de vie) urmată de: o grădină irigată, o plantație de salcie, o plantație de
măslini, o pășune, un câmp de grâu, copaci forestieri , o viță de vie susținută de copaci și, în cele din urmă,
un lemn de ghindă.
-Deși Roma s-a bazat pe resursele produse din numeroasele sale provincii obținute
prin războaie și cuceriri, cei mai bogați romani au dezvoltat pământurile din Italia pentru a
produce o varietate de produse. 
-Proprietatea funciară a fost un factor determinant în distincția dintre aristocrație și plebă , iar cu cât mai
mult teren deținea un roman, cu atât ar fi mai important în oraș. Soldații erau deseori recompensați cu
pământ de la comandanții sub care serveau. Deși fermele depindeau de muncă servilă, au fost angajați
oameni liberi și cetățeni pentru a supraveghea sclavii și pentru a se asigura că ferma funcționează fără
probleme.
-În secolul al V-lea î.Hr. , pământurile din Roma au fost împărțite în mici parcele administrate de familie.
Cu toate acestea, grecii perioadei începuseră să folosească rotația culturilor (tehnică adoptată în
agricultură pentru a îmbunătății fertilitatea solului și a garanta un randament mai mare) și să aibă moșii
mari. Contactele romane cu Cartagina , Grecia și estul elenistic au îmbunătățit metodele agriculturii
romane, care au atins apogeul în producție și eficiență între vârsta târzie a republicii și începutul
Imperiului Roman.

Lopata unei sape Romane expusă la

museul Field din Chicago
Mărimea fermelor din Roma Antică ar putea fii împărțită în 3 categorii :
a) Proprietățile mici de terenuri care au între 18 și 108 yugeri , unde un yugero este echivalent cu
aproximativ 0.65 de ari sau un sfert de hectar.
b) Proprietățile de dimensiuni medii care au între 80 și 500 de yugeri .
c) Proprietățile mari ( numite latifundii) aveau peste 500 de yugeri.
În epoca republicii târzii, numărul marilor moșii a crescut. Romanii bogați cumpărau pământ de la
țăranii plebei care nu-și mai puteau câștiga existența.

-Vacile furnizau laptele, în timp ce boii și măgarii făceau munca grea la fermă. Laptele de oaie și capră
a fost folosit la producerea brânzeturilor, în timp ce cojile lor erau considerate valoroase. Caii nu erau
folosiți în cea mai mare parte în agricultură, ci folosiți de bogați în curse sau războaie. Producția de
zahăr s-a concentrat pe apicultură , în timp ce unii romani cresceau melci ca mâncare de lux.
-Romanii au folosit patru metode de gestionare a terenurilor agricole și
anume :
1. munca directă efectuată de proprietar și familia acestuia;
2. închirierea terenului unor terțe , părți sau parteneriat , care a constat
în împărțirea produselor între proprietar și partener;
3.munca prestată de sclavi deținuți de aristocrați și supușii unei
supravegheri continue;
4. alte aranjamente în care terenul a fost închiriat unui fermier.

-În opinia lui Cato Cel Bătrân ( fost om politic și om de stat Roman ) un
teren de 100 de yugeri ar trebuii să fie gestionat astfel : El a susținut că
o astfel de fermă ar trebuii să aibă : "un maistru, soția maistrului, zece
muncitori, un șofer de boi, un șofer de măgari, un om care se ocupa de
salcia, un porc, pentru un total de șaisprezece persoane; doi boi, doi
măgari pentru transportul vagoanelor, un măgar pentru munca la moară
".

Cato Cel Bătrîn

 Vestimentația în Roma antică
-Ca și în ziua de azi, în Roma antică conta aspectul. Îmbrăcămintea fiecărui roman îi scotea la iveală stilul de viață,
funcția , statutul social. Mulți oameni întreabă: „CE PURTAU BĂRBAȚII PENTRU A IEȘII ÎN EVIDENȚĂ?”, „CE
PURTAU FEMEILE?,”CUM ERAU PRODUSE HAINELE ROMANILOR”,”CE COSMTICE FOLOSEAU?”,”CUM
ÎȘI ARANJAU PĂRUL?”.
-Cel mai purtat material era „lâna”, cea mai recunoscută pentru calitate fiind cea mai importantă. Alte materie din care
se produceau hainele erau: inul, cânepă, mătasea și bumbacul, dintre care la mătase și bumbac aveau acces doar cei
bogați.
-Vestimentația era colorată în diferite culori de către producătorii textili: purpuriu-vopsea preparată din melcii murea,
indigo-cu ceva nuanțe de albastru și galben, roșu- vopsea preparată din roibă, etc.
○ Romanii tăbăceau pielea animală(porc, oaie, bovină) pentru a
produce echipamente militare, încălțăminte și curele.
○ Ce purtau bărbații?
Un băbat roman purta 2-3 articole vestimentare: toga( care era
pusăpeste umăr și în jurul corpului,tunică și sandale.
○ Ce purtau femeile?
O femeie romană măritată purta trei articole vestimentare:
lenjeria subligaculum, tunica interioară, tunica exterioară
purtată ca o eșarfă,un șal deasupra capului.
- sub tunica interioară la femei, era purtată o curea care îi
sprijinea sânii
- fe.eile tinere purtau doar tunici încinse cu curele.
Părul femeilor era atractiv pentru romani:
-mireasa își coafa părul în formă de suliță iar femeile nemăritate purtau părul lung împletit în cascadă pe
spate.
-femeile măritate purtau „palla” deasupra capulu.
Bărbații se tundeau și se bărbiereau scurt ca să fie în contrast cu „Barbarii” care aveau plete lungi și barbă
deasă.
Romanii își vopseau podoaba capilară cu :vopsele din pulberi, geluri,șofran ,cenușă, etc.
Pentru a și ascunde ridurile ,petele și pistruii femeile își acopereau fața cu: praf de cretă albă, marnă,
bălegar de crocodil și Plumb alb sau cenușă de melci.
 Viața cotidiană în Roma
Antică
-Romanii se sculau odată cu răsăritul soarelui şi îşi începeau numaidecât
activitatea obişnuită. În primele două ore ale dimineţii patricienii îşi
exercitau funcţia de patroni,patronul își primea clienti,care se prezentau
zilnic să îl salute să-şi primească raţia de alimente sau de bani, şi eventual
să-i solicite ajutorul în anumite probleme (juridice, o intervenţie, etc.)
-După care, urmaţi de numeroşii lor clienţi, patricienii porneau (pe jos;
numai personajele foarte marcante mergeau în lectică) spre locurile unde
îşi desfăşurau activitatea zilnică – în For, la Senat, la adunările politice, la
întâlnirile de afaceri, la tribunale etc.
-La ora 12, toate aceste activităţi încetau, şi romanii se întorceau acasă, la
masă. Bineînţeles că acest orar nu era general; cei de la ţară, meşteşugarii,
negustorii, ş.a. continuau lucrul până seara. Dar categoriile de privilegiaţi
care îşi puteau permite un program mai liber îşi petreceau după-amiaza –
după un repaus de o oră – de obicei la terme, care se deschideau la ora 14
şi se închideau la apusul soarelui.
-Termele nu erau doar nişte imense băi publice, ci adevărate instituţii
sociale: locul de întâlnire între prieteni şi cunoscuţi, loc de destindere
şi de felurite distracţii, locul unde se puteau afla mai repede ultimele
ştiri şi unde se comentau noutăţile zilei.
-Ca băi propriu-zise, termele aveau un vestiar sau două, o încăpere
pentru băi reci, o alta încălzită cu un sistem de tuburi subterane, în
fine sala bazinelor cu apă caldă.
-Pe lângă acestea mai erau camere cu aburi, camere pentru masaje,
pentru frecţii, ş.a.
-Termele mai mari şi mai somptuoase aveau grădini, biblioteci,
piscine, bufete, un stadion, „gimnazii”. Termele care nu aveau săli
rezervate femeilor, puteau fi frecventate de femei numai înainte de
prânz, când bărbaţii n-aveau acces. Preţul de intrare la terme era
foarte mic, încât le puteau frecventa zilnic şi oamenii săraci.
Populație
Roma a fost întemeiată pe 7 coline la marginea
fluviului Tibru de către doi frați romani,Romulus și
Remus.Forma de conducere a fost regalitatea până în
anul 509 î.Hr.,iar republicană din anul 509-27
î.Hr.Toți cetățenii au fost împărțiți după numele de la
naștere și cel de familie.Formează principalele clase
sociale-plebeii și patricienii.
 Sfîrșit
Bibliografie:Wikipedia.com;koaha.org;