Oradea

municipiu din județul Bihor, România

Sari la navigareSari la căutare
Oradea
Nagyvárad
Großwardein

—  municipiu, reședință de județ[*], localitate de

frontieră[*] și oraș mare  —

Drapel

Stemă

Oradea

Oradea (România)
 Poziția geografică

Coordonate: 47°04′20″N 21°55′16″E

Țară  România

Regiune de dezvoltare Regiunea de

dezvoltare Nord-Vest

Județ  Bihor

SIRUTA 26564

Prima atestare 1113

Reședință Oradea[*]

Componență Oradea[*]

Guvernare

 - primar al municipiului Florin

Oradea Birta ( PNL, 2020)

Suprafață

 - Total 116,1 km²

Altitudine 142 m.d.m.

Altitudine maximă 249 m.d.m.

Altitudine minimă 102 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - municipiu ▼ 196367 locuitori

 - Densitate 1.858 loc./km²

 - Metropolitană 245,537 locuitori

Fus orar EET (+2)

 - Ora de vară (DST) EEST (+3)

Cod poștal 410xxx

Prefix telefonic (+40) 0259

Localități înfrățite

 - Ceyrat Franța

 - Coslada Spania

 - Debrețin Ungaria

 - Giv'atayim Israel

 - Ivano-Frankivsk Ucraina

 - Košice Slovacia

 - Comuna Linköping Suedia

 - Mantova Italia

 - Diamantina Brazilia

Plăcuțe de înmatriculare BH

Prezență online

site web oficial 

GeoNames 

Facebook Places 
 Oradea în Harta Iosefină a Comitatului Bihor, 1782-

85

Modifică date / text 

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein,

în slovacă Veľký Varadín, în latină Magnovaradinum) este municipiul de reședință al județului
Bihor, Crișana, România. Se află în vestul României, pe râul Crișul Repede, în imediata apropiere a
frontierei cu Ungaria.
Totodată, Oradea este și cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. La recensământul
din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori.[3] Zona metropolitană, care include și 11 comune
învecinate, avea, în anul 2002, o populație de 249.746 locuitori, dintre care 68,2 % români,
28,7 % maghiari ș.a.[4] În perioada interbelică, 20,6 % din populația orașului era alcătuită din evrei,
fiind consemnate, de asemenea, comunități de germani, slovaci, ucraineni etc.[5] (vezi județul Bihor
interbelic).
Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe
lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă
se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri,
denumit în zonă „Craterul de la Betfia”, precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică
în Europa.[6]
De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai
important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei exista un observator
astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradiei ca meridian de 0°.[7]
Turismul orădean începe să se dezvolte, Oradea participând, alături de Băile Felix, la Târgul de
Turism de la Viena din ianuarie 2015.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Cetatea Oradiei
o 1.2Oradea sub regele Ladislau I
o 1.3Invazia mongolă
 o 1.4Oradea medievală - un mare centru cultural
o 1.5Răscoala lui Doja și ocupația turcească
o 1.6Oradea de partea împăratului
o 1.7Revoluția pașoptistă
o 1.8Eliberarea Transilvaniei
o 1.9Sub Ungaria horthystă. Ghetoul evreiesc
o 1.10A doua eliberare
o 1.11Perioada dictaturii comuniste
o 1.12Oradea azi
 2Numele și stema
o 2.1Etimologia toponimului Oradea
o 2.2Stema și steagul municipiului
 3Geografie
o 3.1Localizare
o 3.2Hidrografie
o 3.3Floră și faună
o 3.4Climă
 4Demografie
o 4.1Populație istorică
o 4.2Structura pe etnii
o 4.3Structura confesională
o 4.4Comunități minoritare
 4.4.1Comunitatea germană
 4.4.2Comunitatea evreiască
 4.4.3Comunitatea maghiară
 5Administrație
o 5.1Împărțirea administrativă
 5.1.1Cartiere
 5.1.2Zona Metropolitană Oradea
o 5.2Politică
 5.2.1Primăria și Consiliul Local
 6Relații internaționale
o 6.1Orașe înfrățite
o 6.2Consulate
 7Economie
 8Transport
o 8.1Transporturi externe
o 8.2Transporturi interne
 8.2.1Tramvaie
 8.2.2Autobuze
 9Cultură și educație
o 9.1Instituții teatrale și de muzică
 9.1.1Teatrul Regina Maria
 9.1.2Teatrul pentru Copii și Tineret Arcadia
 9.1.3Filarmonica de Stat
o 9.2Muzee și case memoriale
 9.2.1Muzeul Țării Crișurilor
 9.2.2Muzeul Militar Național
  9.2.3Muzeul Memorial Iosif Vulcan
 9.2.4Muzeul Memorial Ady Endre
 9.2.5Casa Memorială Dr. Aurel Lazăr
o 9.3Alte instituții de cultură
o 9.4Centre culturale
o 9.5Edituri și tipografii
o 9.6Educație
o 9.7Festivaluri
 9.7.1Toamna Orădeană
 9.7.2Serbările Cetății: Festivalul Medieval Oradea
o 9.8Alte sărbători
o 9.9Alte festivaluri
 10Presă
 11Sănătate
 12Sport
 13Arhitectură și turism
o 13.1Monumente și clădiri
 13.1.1Evul Mediu
 13.1.2Secolul al XVII-lea
 13.1.3Secolul al XVIII-lea
 13.1.4Secolul al XIX-lea
 13.1.5Secolul al XX-lea
o 13.2Viață de noapte
o 13.3În împrejurimi
o 13.4Hoteluri și pensiuni
o 13.5Parcuri
 14Personalități marcante
o 14.1Născuți în Oradea
o 14.2Au trăit în Oradea
o 14.3Regi înmormântați la Oradea
 15Note
 16Bibliografie
 17Vezi și
 18Legături externe
o 18.1Site-uri oficiale
o 18.2Cultura orădeană
o 18.3Presa orădeană
o 18.4Hărți
o 18.5Reportaje

Cetatea Oradiei[modificare | modificare sursă]

Oradea este menționată pentru prima dată cu numele latinesc Varadinum la 1113, într-o diplomă a
abației benedictine din Zobor,[8] în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al
comitelui Saul de Bychar. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un
mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari,
austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci.[9][10]
Oradea sub regele Ladislau I[modificare | modificare sursă]
Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea și astăzi, este menționată întâia oară în 1241, cu
ocazia efectuării unor reparații grabnice pentru a face față unui iminent atac tătaro-mongol.[11]
[12]
 Construirea cetății este atribuită regelui Ladislau I (1077-1095), în onoarea căruia la 27
iunie 1191, Papa Celestin al III-lea emite un act prin care are loc sanctificarea regelui.
Conform Cronicii Pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost
cel care a hotărât să ridice „în locul numit Várad”, adică la Oradea, o mănăstire în cinstea Fecioarei
Maria. Această mănăstire a constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei
întemeietor și patron spiritual a fost regele Ladislau I.[13]

Invazia mongolă[modificare | modificare sursă]

Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în „Carmen miserabile” de Rogerius, călugăr italian
din Spalato, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele.[14]

Hartă realizată de Franz Hogenberg (1535-1590)

Hartă din 1897

Oradea medievală - un mare centru cultural[modificare | modificare sursă]

În timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342) și a fiului său Ludovic I al Ungariei (1342-1382)
care au adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaște
ca oraș și sediu episcopal catolic o perioadă de înflorire.
Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, zidind
capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai luxoase decorații.
Cea mai impresionantă personalitate a Renașterii din Europa Centrală a acestei vremi a fost
episcopul maghiar de origine croată Ioan Viteaz de Sredna (în maghiară Vitéz János). Oradea
devine cunoscută în anii lui Ioan Viteaz ca un centru de mare importanță al culturii renascentiste.[15]
Cu ajutorul lui Ioan Viteaz, și-a înălțat la Oradea primul observator astronomic din Europa (înaintea
celui din Nürnberg)[16] vestitul fizician al Universității din Viena, Georg von Peuerbach, folosind
locația Oradei drept meridianul de 0 în lucrarea sa Tabula Varadiensis (în română: Tabelul
orădean), publicată în 1464. Toate hărțile terestre și maritime ale lumii din acea vreme menționau
acest fapt. În prezent numai unele hărți maritime mai păstrează acest reper.[17]

Răscoala lui Doja și ocupația turcească[modificare | modificare sursă]

În 1514 are loc în Transilvania răscoala condusă de nobilul covăsnean Gheorghe Doja (Dózsa
György), care a cuprins și Bihorul.[18] În 1541 s-a constituit pașalâcul de la Buda, care
cuprindea Ungaria Centrală. Transilvania a devenit principat autonom în cadrul căruia era înglobat
și Bihorul. În 1660 turcii ocupă Oradea și întreg ținutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692.[9][10]

Oradea de partea împăratului[modificare | modificare sursă]

Oradea pe la 1850

Centrul Oradei
 Biserica ordinului premonstratens

În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile

din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificației și
răsculații lui Rákóczi.[19] Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării
rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea.
[20]
 Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și
comerțul, negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraș.[9]
În această perioadă au fost edificate Catedrala Romano-Catolică din Oradea și Palatul Baroc.
Între 1757 și 1763, înainte de a fi chemat la Salzburg, muzician al catedralei romano-catolice din
Oradea a fost compozitorul Michael Haydn, fratele lui Joseph Haydn și prieten apropiat al
lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Papa Pius al VI-lea a înființat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare.[21] Unul din
corifeii Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignațiu Darabant. Promotor al
emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost și urmașul său, episcopul Samuil Vulcan,
întemeietorul liceului românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele.[9]
La 19 iunie 1836 un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări catastrofale pentru
locuitorii Oradei. Focul a izbucnit în centrul orașului și a cuprins clădirea primăriei, fabrica de
mătase, fabrica de bere, hotelul „Vulturul Negru”, depozitul de sare, fabrica de cărămidă și câteva
biserici, inclusiv Biserica cu Lună, principala biserică ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost
distruse parțial sau în totalitate. Pe lângă acestea focul a mistuit și 414 case cu clădirile anexe,
întinzându-se până la zidurile cetății, cuprinzând și cartierul Velența.[22]
Revoluția pașoptistă[modificare | modificare sursă]
Anul revoluționar 1848-1849 și-a făcut simțită prezența și la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au
întrunit sub președinția lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputați români din Crișana și Banat, printre
reprezentanții orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan Dragoș, Gheorghe Fonai și Ioan Gozman.
[23]
 Chiar dacă revoluția a fost înfrântă, tradiția revoluționară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv
conștiința publică orădeană, efectele ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când
participanții la revoluție care au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A
urmat o înăsprire a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea
independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor.[9