Timișoara - Wikipedia

1/29/23, 8:45 AM Timișoara - Wikipedia
Cuprins
mută în bara laterală ascunde
Început
1Istorie
1.1Timișoara timpurie
1.2Atestarea documentară a castrului Tymes
1.3Timișoara medievală, în Regatul maghiar (până în 1554)
1.3.1Răscoala lui Gheorghe Doja (1514)
1.3.2Atacul otoman (1552)
1.4Timișoara otomană, vilaietul (1552–1716)

1.4.1Răscoala antiotomană (1594)
1.4.2Tentative de recucerire
1.4.3Cucerirea Timișoarei de către habsburgi
1.5Timișoara în Imperiul Habsburgic

1.5.1Timișoara, oraș liber regesc
1.5.2Colonizarea germană
1.5.3Comandanții cetății Timișoara

1.5.4Canalul Bega
1.5.5Epidemiile de ciumă și holeră
1.5.6Revoluția de la 1848
1.5.7Capitală a Voivodinei sârbești și a Banatului timișan
1.6Timișoara în Regatul maghiar (1860–1918)
1.7Secolul al XX-lea
1.7.1Primul Război Mondial
1.7.2Republica bănățeană
1.7.3Unirea Banatului cu Regatul român

1.7.4Timișoara interbelică
1.7.5Al Doilea Război Mondial
1.8Timișoara sub regimul comunist

1.8.1Timișoara în timpul ocupației militare sovietice
1.8.2Eliberarea de comunism
2Geografie
2.1Soluri și resurse de subsol

2.2Floră și faună
2.3Hidrografie
2.4Climă
3Premierele Timișoarei
4Demografie
4.1Migrație internă și magnetism

4.2Structura etnică
4.3Structura confesională
5Politică și administrație
https://ro.wikipedia.org/wiki/Timișoara 1/34
5.1Organizarea administrativă
5.2Zona metropolitană
5.3Conurbația Timișoara–Arad
5.4Internațional
6Infrastructură
6.1Transportul rutier. Infrastructura de transport municipală

6.2Rețeaua de transport internă și internațională
6.3Varianta de ocolire
6.4Șoseaua de legătură autostrada A1 - drumul european E671
6.5Transportul public
6.5.1Autogări
6.6Transportul feroviar
6.7Transportul aerian
6.8Transportul pe apă
6.8.1Vaporetto și alte mijloace nautice de transport
6.9Transportul alternativ
7Economie
7.1Dimensiune. Evoluție economică

7.2Sectorul industrial
7.3Industria automobilistică
7.4Sectorul imobiliar
7.4.1Segmentul office
7.4.2Industria high-tech
7.4.3Industria IT&C
7.4.4Segmentul rezidențial
7.5Sectorul comercial
7.6Sectorul agricol
8Turism
8.1Patrimoniul arhitectural
8.2Lăcașuri de cult
8.3Împrejurimi
8.3.1Rezervații și arii naturale
8.3.2Fortificații medievale
8.3.3Lăcașuri de cult
8.3.4Alte atracții și puncte de interes
9Cultură
9.1Muzee, galerii de artă, vernisaje și expoziții

9.2Cultura contemporană
9.3Centre culturale
9.4Festivaluri
9.5Târguri
10Parcuri și spații verzi

11Educație
11.1Învățământul preuniversitar
11.1.1Filiere educaționale
11.2Învățământul universitar
11.3Învățământul academic. Cercetarea științifică
12Sănătate
13Sport
13.1Fotbal
13.2Baschet
13.3Rugby
13.4Arte marțiale
13.5Infrastructura sportivă
13.5.1Stadioane
13.5.2Sala Sporturilor „Constantin Jude”
13.5.3Proiecte
14Agrement
15Mass-media
15.1Presa scrisă
15.2Presa audio-vizuală
15.2.1Posturi de radio
15.2.2Posturi de televiziune
16Calitatea vieții
17Relații diplomatice
17.1Orașe înfrățite și partenere
18Personalități
19Note
20Bibliografie
21Vezi și
22Legături externe
Timișoara
municipiu din județul Timiș, România
Timișoara (în latină Timisvaria; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar, alternativ

Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin: Temišvar; în turcă Temeșvar) Timișoara
este municipiul de reședință al județului Timiș, Banat, România. Se află în vestul României,
aproape de frontierele cu Ungaria și Serbia, pe malul râului Bega. Temeswar
Temesvár
Numele localității provine de la cel al râului Timiș, combinat cu substantivul maghiar vár, „cetate”,
— municipiu, reședință de județ[*], oraș mare, oraș
adică Cetatea Timișului. Situat pe râul Bega, Timișoara este cel mai mare și important oraș al
universitar[*] și oraș port[*] —
regiunii istorice Banat. Din 1848 și până în 1860 a fost capitala Voivodinei sârbești și a Banatului
timișan. După Primul Război Mondial Timișoara a intrat în componența României. În anul 1989,
orașul a fost focarul Revoluției Române, care a îndepărtat de la guvernare regimul comunist.
Timișoara este capitala regiunii de Vest și cel mai mare oraș al macroregiunii de dezvoltare Sud-
Vest a României.
În anul 2011 Timișoara avea 319.279 de locuitori și era al treilea oraș ca populație din România,
fiind printre puținele orașe care au înregistrat o creștere de la cifra înregistrată la recensământul
din 2002. Zona metropolitană Timișoara are o populație de 468.162 de oameni, pe când populația
zonei urbane funcționale (ZUF) numără 508.037 de locuitori.
Stațiunile turistice Buziaș și Băile Călacea sunt aflate la o distanță de 30, respectiv 27 de km de
municipiu, fiind menționate încă de pe vremea romanilor pentru proprietățile curative ale apelor
termo-minerale din zonă; iar regiunile viticole Recaș și Silagiu sunt recunoscute pe plan intern și
internațional pentru vinurile produse aici.[7]
Timișoara este un centru industrial, comercial, medical, cultural și universitar important pentru
România. Acesta găzduiește sediile multora din cele mai mari firme autohtone: compania aeriană
Carpatair; retailer-ul Life Care; compania de IT&C ETA2U; producătorul de sisteme de iluminat
ELBA; producătorul de vopsele Azur; firma de încălțăminte Guban; fabrica de bere Timișoreana;
precum și cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii din sud-estul Europei, Comtim.[3]
Timișoara este cel mai mare centru academic din euroregiunea DKMT, adunând cca. 50.000 de
studenți în patru universități publice: Universitatea de Vest; Universitatea Politehnica;
Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”; Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară a Banatului, și trei private: Universitatea Tibiscus; Universitatea Dimitrie Cantemir și
Universitatea Ioan Slavici.
Clădiri emblematice pentru oraș sunt Catedrala Mitropolitană Ortodoxă și Opera Națională
Română din Piața Victoriei respectiv Domul Romano-Catolic, Vicariatul Sârbesc și Casa Brück din
Piața Unirii. Printre obiectivele turistice se numără Castelul Huniade, Bastionul Theresia, Muzeul
de Artă și Muzeul Satului Bănățean. De sus în jos și de la stânga la dreapta: Piața Victoriei și
Timișoara este Capitală Europeană a Culturii în anul 2023, alături de orașele Eleusina și Catedrala Mitropolitană ·Bastionul Theresia · Hotel
Timișoara și Opera și Teatrul Național ·Piața Unirii și
Veszprém.[8]
Domul Romano-Catolic ·Statuia „Sf. Maria” și „Sf. Ioan
Nepomuk” din Piața Libertății ·Iulius Town
Istorie
Articol principal: Istoria Timișoarei.
„…Sunt convins că, în perspectivă, Timișoara va avea soarta tuturor celor care au avut
curajul să determine istoria înaintea altora…”
—Octavian Paler [[1] (https://timisoara2021.ro/ro/%C8%99tiri/informare-ti
mi%C8%99oara-devine-oficial-timi%C8%99oara-2023/%
Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului Stemă
7CDrapel)]
și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului al XII-lea. Cetatea a trecut prin
diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub
Poreclă: „Mica Vienă”[1]
stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul al XIV-lea, devenind pentru scurt timp și
„Orașul trandafirilor”[1]
capitală a regatului ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552 și pentru aproape două
secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică „Orașul parcurilor”[1]
întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea
orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru
multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic
dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent,
ajungând să primească numele de „Mica Vienă” ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În
1919, Banatul se unește cu România și în Timișoara se instaurează pentru prima dată administrația
română. Ocupația sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia
sfârșit în 1989 odată cu revoluția anticomunistă: revoluție pornită tocmai din orașul de pe Bega.[9]
Timișoara timpurie Wikimedia | © OpenStreetMap

Vezi și: Lista siturilor arheologice din județul Timiș.
Timișoara (România)
Primele urme umane existente pe teritoriul de astăzi al Timișoarei datează din neolitic, mai bine de Poziția geografică în România
10.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, în centrul Coordonate: 45°47′58″N 21°17′38″E
unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea), fertilitatea
câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit încă din vechime condiții
favorabile de hrană și viețuire a oamenilor.[10] Țară România
Județ Timiș
Articol principal: Palanca Mare.
În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinča, iar în altă locație, SIRUTA 155243 (http://colectaredate.insse.r
un complex de locuințe și ceramică. De asemenea, au fost descoperite obiecte aparținând acestei o/senin/classifications.htm?selected
perioade (anul 4000 î. Hr.) în cartierele Cetate, Mehala și la Pădurea Verde.[11] Classification=SIRUTA_AN_2015&
action=search&resetCount=true&fir
Referitor la perioada bronzului, cea mai relevantă descoperire este o necropolă de incinerație în stOperator=%3D&itemCode=15524
cartierul Fratelia, unde arheologii au scos la lumină 300 de morminte și 600 de vase. Această 3&locale=ro)
necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din epoca
Atestare
bronzului și în siturile din cartierele Fabric și Mehala.[12] 1212/1266[2]
documentară
Epoca fierului, legată de înflorirea civilizației geto-dace, este și ea reprezentată. Au fost descoperite Numit după Timiș
ceramică, monede romane din aur și bronz, precum și un cuțit la Pădurea Verde. Din perioada
romană au fost descoperite monede, fibule și un vârf de lance în cartierele 1 Mai și Mehala. În vatra Reședință Timișoara[*]
orașului este atestată o continuitate și după retragerea aureliană. În cartierul Freidorf au fost găsite
fragmente de râșniță, semințe carbonizate, gropi de aprovizionare, toate datând din secolele III–IV Componență Timișoara[*]
și care atestă practicarea agriculturii și creșterea animalelor, iar resturile de vânat indică
practicarea vânătorii. De asemenea, în situl de la Cioreni s-a descoperit ceramică autohtonă, dar și Guvernare
romană aparținând secolelor II–IV, iar locuirea așezării se prelungește până în secolele VIII–IX.
Tot în acestă așezare a fost identificată o necropolă aparținând feudalismului timpuriu din care s- - Primar Dominic Fritz[6] ( USR, 30
au cercetat 50 de morminte. Este vorba de același lucru și în cazul cercetărilor de la Dumbrăvița, octombrie 2020)
unde materialul ceramic și celelalte obiecte descoperite au dus la concluzia existenței unei așezări
daco-romane datând din secolele II–III.[13]
Suprafață
- Total 130,5 km²
Atestarea documentară a castrului Tymes Altitudine 89 m.d.m.
Vezi și: Cioreni.
Se presupune că în secolul al IX-lea, cneazul Glad domnea peste aceste locuri. El a acceptat Populație (2011)[3]
suveranitatea ungară. Totuși, până acum nu a fost descoperit niciun document care să dateze din - Total ▲ 319.279 locuitori
acea perioadă. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, - Densitate 2,556 loc./km²
aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În această perioadă, cetatea ocupa o
suprafață dreptunghiulară, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu palisadă care era - Densitate
192 loc./km²
apărată din trei părți de brațe de apă, iar pe a patra latură de un canal. Așezarea care a evoluat în metropolitană
această zonă nu dobândise până atunci o importanță politică, economică, socială sau religioasă, - Metropolitană ▲ 468.162 [4] locuitori
pentru că rolul dominant în zonă, în plan politic și spiritual, îl avea Cenadul. În 1175 este menționat - Zona urbană
comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al ▲ 508.037 [5] locuitori
funcțională (ZUF)
acestuia. În momentul atestării sale, acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate
administrativ-teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat, cu centrul
administrativ în Urbs Morisena (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 Fus orar EET (+2)
și încorporat regatului ungar.[14] - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 300001–300789
Timișoara medievală, în Regatul maghiar (până în 1554) Prefix telefonic +40 256/356
Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, Localități înfrățite
atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante. Timișoara
- 20 orașe înfrățite listă
primește un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în urma vizitei
sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal, pe locul unde este acum Castelul Huniade,
construit de Iancu de Hunedoara, iar în timpul anarhiei feudale, acesta chiar își va muta capitala la Prezență online
Timișoara. Stabilirea curții regale în acest loc a determinat o creștere demografică a așezării, dar site web oficial (http://www.primariatm.ro)
importanța ei devine și comercială și politică. Timișoara devine capitala regatului ungar pentru o GeoNames (https://www.geonames.org/8334795)
perioadă de opt ani, între 1316 și 1323. Carol Robert de Anjou va mai reveni la Timișoara în 1330 OpenStreetMap relation (https://www.openstreetmap.org/re
când pornește de aici împotriva lui Basarab I, domnul Țării Românești. Palatul regal a fost ridicat lation/6927733)
cu meșteri italieni și era organizat în jurul unei curți dreptunghiulare având un corp principal care Facebook Places (https://www.facebook.com/pages/-/1079
era prevăzut și cu un donjon sau un turn.[15] 82459236366)
Timișoara va juca un rol important și în lupta cu noua amenințare de la sud: turcii otomani. În
1394, turcii conduși de Baiazid trec pe lângă Becicherecu Mare și Timișoara în drumul lor spre Țara
Românească, unde vor fi înfrânți de către voievodul muntean Mircea cel Bătrân în bătălia de la
Rovine. Timișoara va servi din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine, de data
aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta
Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de Lossoncz
(Lossonczy István).[16]
Numirea lui Iancu de Hunedoara în anul 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol
aparte din istoria Timișoarei. Iancu va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la
Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va
transforma orașul într-o tabără militară permanentă și în domiciliul său, pentru că se mută Localizarea Timișoarei în județul Timiș
împreună cu familia. Astfel, cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490. Iancu de
Hunedoara se ocupă și de refacerea vechiului castel, cu ajutorul unui arhitect italian. După moartea
lui Ladislau al V-lea, regele Ungariei, Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, este ales suveran
al Ungariei (1458). Acesta este considerat de către istoriografia maghiară drept unul dintre cei mai
mari regi din istoria Ungariei. Odată cu extinderea teritorială a Imperiului Otoman în această parte
a Europei, Timișoara, prin poziția sa și prin forța garnizoanei sale, devine cheia unui întreg sistem
defensiv ce asigura partea sud-estică a Ungariei. Din această cauză încercările de cucerire ale
turcilor devin din ce în ce mai insistente. Astfel, tentative de cucerire a cetății au loc în anii 1462 și
1467, dar toate aceste expediții au eșuat. În anul 1478, Matei Corvin numește în funcția de comite
de Timiș pe Paul Chinezu.[17]
Răscoala lui Gheorghe Doja (1514)
Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor
răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce
Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei antiotomane, inițiate de Papa Leon al X-lea.
Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, Localizarea Timișoarei în Europa
nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Timi%C8%9
răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele
9oara&action=edit&section=0)
Ștefan Báthory și episcopul Nicolae Csáki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan
Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de
cetate, dar nu a reușit și a fost înfrânt. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte,
fiind pus pe un scaun din fier înroșit și ars de viu, este marcat de statuia Sfintei Marii din piața cu Istoria apartenenței statale
România 1919–
Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor[*] 1918–1919
Regatul Serbiei 1918
același nume a cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a avut loc Republica bănățeană 1918
chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867
ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului.[18]
Imperiul Habsburgic 1718–1804
Imperiul Otoman 1541–1718
Atacul otoman (1552) Regatul Ungariei Răsăritene 1529–1541
Regatul Ungariei 1030–1529
Articol principal: Asediul Timișoarei (1552).
După moartea lui Ioan Zapolya, Transilvania și Banatul, împreună cu Timișoara, vor ajunge în mâinile habsburgilor. După un asediu eșuat în anul 1551,
turcii se regrupează și se întorc cu o nouă strategie. La 22 aprilie 1552, o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed Pașa pleacă de la
Adrianopol, iar peste două luni ajunge în fața Timișoarei, înconjurând-o în două zile. Se construiesc poduri peste râu, iar mlaștinile sunt acoperite cu lemn
și scânduri. Luptele au continuat 25 de zile, iar cei 160.000 de turci atacau cetatea apărată de numai câteva mii de creștini. Lovitura de grație este
distrugerea turnului de apă care făcea legătura între oraș și castel, iar cei din cetate rămân fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele Ștefan de
Losoncz nu mai are altă soluție decât să negocieze predarea cetății și reușește să obțină promisiunea că trupele creștine decimate și civilii din oraș vor
putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la 30 iulie 1552, soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători în vorbele pașei, însă
acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii sunt măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei,
este adus în fața lui Ahmed Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele
distruse.[19]
Timișoara otomană, vilaietul (1552–1716)

Vezi și: Evliya Çelebi.
Transformarea Timișoarei în capitală de vilaiet otoman, sub conducerea unui vali (guvernator) sau beilerbei (uneori cu rang de pașă sau chiar de vizir),
schimbă mult orașul, în primul rând în ceea ce privește compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe
lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă, o parte din Banat este organizată de către turci în vilaiet. Aceasta cuprinde șase
sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Jula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu
Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beilerbei. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar suburbiile în 10 mahalale. Casele au
fost construite din lut și acoperite cu țigle din lemn, străzile fiind pavate cu lemn. Apa folosită pentru spălat și băut provenea din râul Bega (numit din
greșeală Timiș), dar tot aici se aruncau și gunoaiele. Orașul avea un caracter policentrat, din cauza condițiilor geografice (foarte multe canale și mlaștini).
Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ.
Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului al XVI-lea, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Dar rolul său militar și
strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica
garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o
sută de ani cetatea și orașul cunosc un permanent du-te–vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La
Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare turcofile, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau
să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilaiet, Timișoara va fi unul dintre cele mai
importante centre ale stăpânirii otomane și un punct-cheie în această parte a Europei.[20]
Răscoala antiotomană (1594)
În 1594, Banul de Lugoj-Caransebeș, George Palotici (George Palotić de Ilidia) declanșează o răscoală antiotomană în Banat, având centrul la Becicherecu
Mare. După patru eșecuri consecutive, beilerbeiul de Timișoara, Hassan cel Mic, a reușit să o înfrângă doar după ce a adunat o armată de 30.000 de
oameni și o puternică artilerie. În urma unei puternice ofensive transilvănene conduse de Georg Borbély, armata creștină a cucerit cetățile Bocșa, Șoimoș,
Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț, dar Timișoara a rămas neatinsă.
Tentative de recucerire
O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Báthory, împreună cu 4.000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și
4.000 de creștini din Banat, încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice
asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei
antiotomane a țărilor românești mai este de menționat un raid al soldaților lui Mihai Viteazul, care devastează mahalalele în 23 februarie 1600, iar apoi
încercarea lui Gheorghe Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a cetății în anul 1603, ale căror armate însă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului.
Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei, din moment ce principele elector Friedrich August von Saxen intenționează în repetate rânduri să
asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa al II-
lea, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la Zenta (1697), dar și reconstruirea fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed al III-lea
(1703), demonstrează importanța cetății în planurile otomanilor.[21]
Cucerirea Timișoarei de către habsburgi

Articol principal: Asediul Timișoarei (1716).
După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul
Eugen de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În urma unui asediu de 48 de zile,
însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant
otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugen de Savoia își face intrarea
triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub
stăpânirea europenilor.
Timișoara în Imperiul Habsburgic
În 21 octombrie 1716, prințul Eugen de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea propunerea ca Banatul Timișoarei
să fie organizat și guvernat astfel încât să aducă folos Casei de Habsburg. În 12 iulie 1717 generalul-conte de Mercy
înaintează Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest de organizare a Banatului Timișoarei”. După aprobarea
proiectului s-a întocmit „Comisia de organizare a Țării Banatului”, care va funcționa sub conducerea contelui de Mercy.
În sfârșit, la 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul acesteia
la Timișoara, care devenea astfel capitala unei provincii a Monarhiei Habsburgice și reședința principalelor structuri
administrative. S-a creat însă un aparat administrativ stufos, care impunea treptat o nouă mentalitate în viața orașului.
De la inaugurarea sa și până în anul 1751, Banatul Timișoarei a fost guvernat militar. Începând cu anul 1751 și până în
anul 1778, când acesta fost reîncorporat în Regatul Ungariei, administrația a fost una civilă, cu excepția graniței
militare. După reîncorporare, Banatul este divizat în trei comitate, iar Timișoara pierde statutul de reședință de
provincie imperială. Tot din acest punct, în administrație a fost introdusă limba maghiară. Banatul Timișoarei, provincie a
Monarhiei Habsburgice, între 1739
și 1751
Timișoara, oraș liber regesc
Un moment important în existența Timișoarei intervine în anul 1781. Prin Diploma din 21 decembrie 1781, emisă de împăratul Iosif al II-lea, Timișoara
dobândea statutul privilegiat de oraș liber regesc în Regatul Ungariei. Statul a fost reînnoit în anul 1790 de împăratul Leopold al II-lea. Beneficia de acum
de o serie de avantaje importante care au îngăduit dezvoltarea accelerată a activităților urbane: orașul era scos de sub jurisdicția comitatului Timiș, avea
dreptul să trimită reprezentanți proprii în Dieta Ungariei, își alegea proprii dregători și jurați, percepea vamă la intrarea și ieșirea mărfurilor, avea dreptul
de a organiza târguri anuale și săptămânale, de a-și stabili bugetul propriu de venituri și cheltuieli anuale, era scutit de anumite obligații fiscale și avea
dreptul la o stemă proprie, printre altele.[22][23]
Colonizarea germană
După cucerirea Banatului, autoritățile imperiale de la Viena au început un amplu proces de colonizare, folosind în special germani catolici din
Württemberg, Suabia, Palatinat, Luxemburg, Hessen, Alsacia, Lorena, Elveția, Austria, etc, inclusiv foști hughenoți convertiți, între timp, la catolicism.
Acești coloniști, care nu erau la origine numai șvabi, au devenit cunoscuți sub numele generic de șvabi bănățeni. Clima neprimitoare a dus la o rată
crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind de malarie la 2–3 luni de la sosire. De aceea, pentru o vreme, creșterea populației a fost asigurată
doar din procesul de imigrare. Ca rezultat, ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat la 50% din totalul populației.
Fiind buni meșteșugari, germanii au dezvoltat industria și comerțul. În Timișoara, șvabii s-au stabilit mai ales în Fabric, unde au dezvoltat puternic
meșteșugăritul. Datorită nevoii de a asigura condiții bune de viață populației colonizatoare, autoritățile austro-ungare au început o reorganizare a tuturor
satelor din Banat, clădind în același timp altele noi. Astfel, regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. În cetate nu au fost
acceptați decât catolici. Populația sârbă și românească locuia în suburbii.[24]
Comandanții cetății Timișoara

Franz Paul, conte de Wallis (1677–1737) – comandant între 1716–1729;
Johann Friedrich Edler von Spring (d. 1732) – comandant între 1730–1732;
Franz Anton Leopold von Engelshofen (1692–1761) – comandant între 1732–1740;
Don Joan, conte de Escotti/Scotti (d. 1747) – comandant între 1740–1747;
Emanuel Lorenz, baron de Vogtern/Voghtern (d. 1770) – comandant între 1747–1751;
Franz Leopold Ludwig, conte de Thierheimb/Thürheim (1710–1782) – comandant între 1751–1752;
Johann Sebastian, conte de Soro (d. 1761) – comandant între 1752–1761;
Alexander, conte de Villars (d. 1767) – comandant între 1761–1767;
Johann, conte de Soro (1730–1809) – comandant între 1767–1791.
Canalul Bega
Dacă inițial apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul al XVIII-lea, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor.
Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului
Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior. Astfel, orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al
Dunării, la rețeaua fluvială central-europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de
regularizare a cursului Begăi și Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat radical imaginea orașului.[25]
Epidemiile de ciumă și holeră
Orașul este lovit în martie 1738 de o cumplită epidemie de ciumă, care face un mare număr de victime (aproximativ 1.000 din totalul de 6.000 de
locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot vechiul cartier Palanca Mare, cel mai grav afectat de epidemie. Epidemiile de holeră și ciumă s-au
repetat la diferite intervale. Cimitirul înființat în 1723 ajunge neîncăpător și în anul 1749 este sfințit un nou cimitir, pe locul actualului Parc Central. Și
acesta se umple până în anul 1771, când este închis. În 1831 și 1836 o nouă epidemie de holeră se abate asupra Timișoarei, împuținând ulterior numărul
locuitorilor.
Revoluția de la 1848
Vezi și: Asediul Timișoarei (1849).
În 1848 izbucnește revoluția în Europa. În Imperiul Habsburgic aceasta a avut un caracter preponderent național, maghiarii vedeau momentul oportun
pentru a ieși de sub autoritatea Casei Imperiale, în timp ce minoritățile din regatul maghiar doreau să folosească momentul să se desprindă de regatul
maghiar. În acest an, trupele revoluționare maghiare înfrâng trupele imperiale austriece din Transilvania și Banat, asediind timp de 114 zile cetatea
Timișoarei, fără a o cuceri. Totuși pierderile de vieți umane și pagubele materiale au fost semnificative. Revoluția a fost înnăbușită în Banat și Transilvania
prin intervenția trupelor imperiale. Ca o urmare directă a revoluției, Ungaria a fost pusă sub o administrație militară, unele provincii intrând, ca domenii
ale coroanei, sub jurisdicția nemijlocită a Casei de Habsburg, printre acestea numărându-se și nou-înființata provincie „Voivodina sârbească și Banatul
timișan” cu reședința în Timișoara.[26]
Capitală a Voivodinei sârbești și a Banatului timișan
Anii 1849–1850 au însemnat pentru românii bănățeni și ardeleni anii protestelor. În această perioadă a fost elaborată „Petiția generală din 13 februarie
1849”, semnată de șapte reprezentanți ai Transilvaniei și trei reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul
Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4 martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care
aparțineau de Austria. Noua provincie imperială, a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial din 18 noiembrie 1849, era condusă atât
militar, cât și civil, iar limba oficială era cea germană. Timișoara a fost desemnată drept reședință a guvernatorului, iar orașul își menținea privilegiile
obținute ca oraș liber regesc. Prin desființarea vămilor interne, dar și prin vămile protecționiste impuse țărilor vestice dezvoltate s-a creat un cadru
favorabil dezvoltării economice din Imperiu, dezvoltând puternic zona și favorizând un impuls economic ce va ajuta la reconstrucția suferită după
revoluția de la 1848.[27]
Timișoara avea acum diverse manufacturi (fabrica de bere, mori, fabrica de țesut mătase, săpun, covoare) și era bine aprovizionată cu produse agricole din
zona de câmpie a Banatului. Ca și consecință imediată, este introdusă o linie de telegraf, iluminatul stradal cu gaz și orașul este legat prin cale ferată de
rețeaua din Imperiu și de portul de la Baziaș. În numai câțiva ani, aici se deschid bănci, se înființează Camera de Comerț.[28]
La 15 noiembrie 1857 a fost deschisă calea ferată Timișoara–Seghedin. Călătoria de la Timișoara la Budapesta dura 26 de ore, iar de la Timișoara la Viena
36 de ore.[29]
Timișoara în Regatul maghiar (1860–1918)
În anul 1859 se întâmplă două evenimente importante, Unirea Principatelor Române și războiul austro-franco-piemontez soldat cu înfrângerea Austriei,
fapt care a determinat o apropiere a împăratului de aristocrația maghiară. Fruntașii români au aflat despre tratativele dintre austrieci și unguri în privința
Banatului, ca regiunea să fie trecută sub administrare maghiară. Andrei Mocioni a cerut o audiență la împărat, a arătat că în Banat nu este motivată o
administrație maghiară unde populația este predominant de naționalitate română, apoi sârbă și maghiară. Între 18 și 19 noiembrie 1860, la Timișoara a
avut loc o întâlnire tot pe această temă, dar încorporarea Banatului la Ungaria fusese deja decisă la Viena și era una din condițiile pentru o mai strânsă
apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din
decembrie 1860, semnat de peste 12.000 de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au gasit ecou. Prin
patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului la Ungaria.[30]
Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi legi prin care se dispune ca limba țării și a regiunii să se folosească în scris la toate dezbaterile judecătorești și
comunale, în școlile primare, medii și superioare. Comunele puteau să dispună liber asupra pășunilor comunale. Orașele în care nu erau comunitați
militare urmau să se organizeze ca și comunele grănicerești cu primari și consilieri comunali. Ca primă măsură a fost evident o politică de maghiarizare,
dar, totuși, pentru Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă de înflorire, sub aspect economic și demografic. Instituțiile de credit investesc sume
importante în dezvoltarea industriei locale, la trecerea în secolul al XX-lea aici există numeroase întreprinderi: două fabrici de spirt, o turnătorie de fier, o
fabrică de chibrituri, o fabrică de cărămizi, o fabrică de gaz, o fabrică de lanțuri, o fabrică de pălării, o fabrică de ciocolată. Prin intermediul canalului Bega
Timișoara era legată, prin Tisa și Dunăre, la sistemul fluvial al Europei Centrale.
În data de 6 aprilie 1871 a fost dată în folosință calea ferată Timișoara–Arad. Durata călătoriei spre Budapesta se reducea simțitor, față de ruta Timișoara–
Jimbolia–Seghedin (inaugurată în 1857). Odată cu inaugurarea căii ferate Timișoara–Caransebeș la 23 octombrie 1876 Timișoara devine nod de cale
ferată.[31]
Tot în această perioadă a fost introdus tramvaiul cu cai, telefonul, iluminatul public electric, s-au asfaltat arterele mari de circulație. În 1899 s-a introdus la
Timișoara tramvaiul electric. În timpul primarului Carol Telbisz s-au dezvoltat inclusiv suburbiile cetății, unde existau manufacturi și meșteșugari
pricepuți. Pentru că Timișoara și-a pierdut importanța militară și deoarece era nevoie de o lărgire a spațiului, a avut loc defortificarea cetății. Au fost
demolate rând pe rând vechile porți ale cetății, au fost construite bulevarde de legătură cu suburbiile, iar acestea au fost înghițite rând pe rând de marele
oraș.[32]
Secolul al XX-lea
Primul Război Mondial
Anii Primului Război Mondial au adus multiple greutăți în viața populației timișorene. Nivelul de trai a scăzut rapid datorită creșterii masive a prețurilor.
Spre exemplu, prețul pâinii a crescut de patru ori în timpul războiului, al făinii de șapte ori, al cartofilor de 14 ori. Inflația accentuată a redus drastic
veniturile reale ale populației. Din cauza repetatelor rechiziții, rațiile alimentare puse la dispoziția locuitorilor au fost mereu micșorate, devin insuficiente
și aduc numeroase familii în pragul foametei. Pe baza unor legi excepționale sunt suprimate aproape total și puținele libertăți cetățenești existente. O parte
a întreprinderilor industriale a fost militarizată și orientată spre producția de război. A sporit durata zilei de lucru și s-a extins utilizarea muncii femeilor și
copiilor în fabrici, în locul bărbaților trimiși pe front. Până în ianuarie 1918, din Timișoara au fost mobilizați și trimiși pe front 12.832 de bărbați, dintre
care mulți nu s-au mai întors la familiile lor. Mii de femei au rămas văduve, mii de copii au rămas orfani. Pe fondul acestui tablou sumbru, marcat de
numeroase lipsuri și pierderi de vieți omenești, nemulțumirile acumulate izbucnesc în agitații de stradă, în frământări sociale. În 2 decembrie 1917 peste
4.000 de oameni au ieșit în stradă și au cerut încheierea imediată a păcii, încetarea războiului.[33]
Republica bănățeană
Sfârșitul Primului Război Mondial a văzut populația Timișoarei într-o stare extrem de tensionată. La 31 octombrie 1918 are loc o mare demonstrație de
stradă la Timișoara. În aceeași zi, în sala cazarmei militare are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale și se înființează
un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri.[34]
Cu o zi înainte, Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al
Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de
30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica
Banat, un stat ce urma să fie organizat urmând modelul elvețian și să înființeze Sfatul Poporului din Banat. Lider avea să fie Otto Roth, iar comandant al
armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, Otto Roth proclamă Republica bănățeană. În martie 1919 Otto Roth îi propune comandantului
trupelor franceze Franchet d'Esperey, crearea unui Banat independent, sub protecția Franței. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul
Sârbilor, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în
data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul, ci și regiunea
vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din
fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. Republica Banat, însă, nu era agreată de o parte a românilor care doreau
unirea Banatului cu Regatul român. Aurel Cosma, liderul românilor din Banat, a răspuns deciziilor lui Otto Roth astfel: Noi, românii, nu putem primi
propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național. Fruntașii
românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe Aurel Cosma.[35]
Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31
octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele
rostite de Aurel Cosma: De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei națiunii române. Consiliul Militar Național Român se impune încă
din primele zile cu o importantă forță politică, iar prin Comitetul Executiv a susținut interesele locuitorilor români și va acționa cu hotărâre pentru unirea
Banatului cu România. Va avea o contribuție majoră la impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative în localitățile
bănățene. Într-un comunicat adresat populației arată că s-a atașat Consiliului Național Român Central de la Arad și va recunoaște numai dispozițiile
acestuia. Era o declarație fermă prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței
de unire cu România.[36]
La mijlocul lunii noiembrie situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia
retrasă la nord de râul Mureș. Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie
1918 ocupă Timișoara. Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă.[37]
Unirea Banatului cu Regatul român
În 28 iulie se instalează administrația română în Banat, iar în 3 august 1919 intrau în Timișoara primele unități ale armatei române, în ziua următoare
Regatul român încheind tratatul cu puterile aliate în urma căruia Banatul intra în granițele României Mari. În urma măririi considerabile a teritoriului,
România devenea un stat multietnic în care procentul cetățenilor de altă naționalitate decât cea română era 24%. Deși majoritatea locuitorilor Banatului
era reprezentată de români, în Timișoara situația era alta în această vreme. Un alt aspect important, care ar trebui cercetat, este încadrarea orașului în
sfera culturală românească, dat fiind faptul că locuitorii Timișoarei trăiseră atâta timp într-o alta sferă culturală, caracterizată printr-un alt set de valori.
Se poate constata faptul că, după unire, a avut loc modificarea structurii etnice a orașului cauzată de noile drepturi de stabilire a tuturor românilor
mărginași Timișoarei, în cadrul noului oraș, din cauza dezvoltării orasului și înglobării comunelor adiacente sub forma de noi cartiere (Mehala, Iosefin
etc.). Astfel, dintr-o populatie de aproximativ 9% (1910 – populația totală: 72.000 de locuitori), populația românească ajunge până în 1990 la 82%
(populația totală: 351.000 de locuitori). În anii care au urmat unirii s-a avut în vedere asigurarea unui cadru economico-financiar, administrativ și
legislativ comun întregii Românii, majoritatea locuitorilor germani, maghiari, sârbi, evrei, integrându-se în structurile sistemului social-politic românesc.
Timișoara interbelică
Perioada interbelică a însemnat pentru Timișoara o etapă de progres economic, edilitar, cultural și spiritual. Integrată în România Mare, aflată pe
coordonatele unui regim politic democratic, Timișoara se impune ca un centru urban modern, cu o viață publică complexă și dinamică, în care buna
înțelegere etnică și confesională s-a asociat cu un spirit creator, cu un interes mereu sporit pentru cultură și valorile civilizației europene. Datorită
respectării libertăților cetățenești, înscrisă în Constituția din anul 1923, Timișoara s-a definit în societatea românească ca un model de conviețuire a
locuitorilor, ca un exemplu de participare nediscriminatorie și efectivă a oamenilor la activitățile orașului. Se menține și se accentuează spiritul de ordine,
bazat pe muncă și moralitate, pe disciplină și respect reciproc, grăbind integrarea deplină în structurile regimului social-politic românesc. În peisajul
economic apar zeci de întreprinderi industriale, unități comerciale, bancare etc. Zeci de instituții școlare cu limbile de predare română, maghiară,
germană, sârbă, ebraică asigură instruirea, fără opreliști, a tinerei generații. Zeci de asociații culturale și confesionale fac posibilă manifestarea
nestânjenită a tradițiilor naționale și dezvoltă un model de civilizație europeană modernă.
Anii interbelici au fost marcați de multiple împliniri pentru locuitorii orașului. La 15 noiembrie 1920 Timișoara devine centru universitar, prin Decretul
semnat de Regele Ferdinand I, întemeindu-se Școala Politehnică. În 11–13 noiembrie 1923 timișorenii fac o primire sărbătorească Regelui Ferdinand I,
Reginei Maria, prim-ministrului Constantin I. C. Brătianu. În octombrie 1925 Timișoara a găzduit cea mai mare expoziție zootehnică organizată până
atunci de Regatul României. Prezentă la eveniment, familia regală a pus atunci piatra de fundament la Biserica Ortodoxă din Mehala.
Episcopia Romano-Catolică de Timișoara a făcut eforturi pentru asigurarea învățământului în limba germană, sens în care în anul 1924 a început
construcția Liceului Banatia. Strângerea de fonduri pentru finanțarea construcției a fost condusă de avocatul Kaspar Muth, care a efectuat în acest sens un
turneu în Statele Unite ale Americii. Liceul a fost inaugurat în data de 29 august 1926 de administratorul apostolic Augustin Pacha.[38]
Comunitatea românească din oraș a organizat mai multe adunări populare pentru condamnarea intențiilor revizioniste. În 16 decembrie 1934 s-a
desfășurat adunarea inițiată de Liga antirevizionistă din România, la care au participat zeci de mii de locuitori. Mulțimea depune jurământ solemn că „se
leagă în fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile României întregite”. O semnificație aparte are marea întrunire antifascistă din 24 mai
1936. Și atunci au fost zeci de mii de participanți. În 4 octombrie 1936 s-a desfășurat altă adunare populară antirevizionistă. Potrivit relatărilor vremii, au
fost prezenți 40.000–50.000 de oameni, alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, N. Lupu, Sever Bocu, Mihai Popovici etc. S-a aprobat o moțiune prin care
a fost proclamată „voința neclintită pentru păstrarea și apărarea în orice fel a hotarelor de azi ale României, statornicite pentru vecie potrivit poruncilor
Dreptății”. Populația orașului a contribuit în anii 1938–1940 cu mari sume de bani pentru dotarea corespunzătoare a Armatei Române și fortificarea
graniței de vest.
O preocupare importantă s-a orientat spre afirmarea Timișoarei în plan cultural și spiritual. În 18 ianuarie 1922, din inițiativa Primăriei orașului, elita
intelectuală pune bazele Comitetului Artistic Regional care va milita pentru afirmarea valorilor culturale ale Banatului. O contribuție majoră are Sfatul
Parlamentarilor Bănățeni, constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe Române în Timișoara; înființarea Asociației Culturale a
Banatului, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură, înființarea Mitropoliei Banatului etc. În 21 noiembrie 1934 mii de oameni au luat
parte la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu Babeș, monument așezat în Parcul Central al orașului. În 13 septembrie 1936 s-a dezvelit bustul
lui Alexandru Mocioni, una dintre cele mai importante personalități ale Banatului. Monumentul a fost înlăturat mai târziu de autoritățile comuniste. La 20
decembrie 1936, în cadrul unei ceremonii solemne, în prezența a zeci de mii de oameni și a președintelui Senatului, Alexandru Lapedatu, episcopul Andrei
Magieru sfințește piatra fundamentală a Catedralei Mitropolitane Ortodoxe Române. Peste doi ani, la 28 august 1938, episcopul Andrei Magieru a sfințit,
în prezența unei mari mulțumi, cele șapte clopote ale Catedralei, simbolizând cele șapte taine ale Legii celei Noi. Tot atunci sfințește și crucile care vor
împodobi turlele Catedralei, simbolizând îngerii păzitori și ocrotitori ai comunității timișorene. Strădanii importante, rămase însă neîmplinite în perioada
interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea postului de radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de
Agricultură.
Al Doilea Război Mondial
Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populației în perioada interbelică vor fi simțitor afectate
în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă în rândul românilor timișoreni
profunde nemulțumiri și permanentă contestare a nedreptăților impuse țării. La 3 septembrie 1940, o mare demonstrație populară organizată în centrul
orașului, întrunește peste 10.000 de oameni care protestează împotriva Dictatului de la Viena.
Intrarea României în război în iunie 1941 aduce asupra populației orașului o serie de neajunsuri. Mii de bărbați au fost mobilizați și trimiși pe front; sute
de familii sunt îndoliate; o serie de întreprinderi sunt obligate să-și orienteze producția spre cerințele războiului; numeroase fabrici întâmpină mari
dificultăți în obținerea materiei prime. Deși Timișoara nu s-a confruntat cu lipsuri majore la produsele de consum, iar populația a fost aprovizionată ritmic
cu produse alimentare, cerințele războiului au obligat primăria să adopte măsuri de raționalizare a consumului.
În iunie 1944 războiul se răspândește până la Timișoara. În noaptea de 16/17 iunie 1944 are loc primul bombardament efectuat de aliați asupra orașului.
Au fost aruncate atunci doar bombe incendiare. Locuitorii, instruiți din timp, s-au refugiat în adăposturi, suferind pierderi minime. În zilele următoare,
bombardamentele se repetă cu intensitate sporită; se aruncă bombe incendiare și explozive, fiind provocate pierderi materiale și umane. Bombardamentul
din 3 iulie a fost cel mai violent și devastator. În valuri succesive, bombardierele aruncă sute de bombe asupra orașului. Centrul municipiului, Gara de
Nord, Mehala, Iosefin sunt puternic lovite, provocând sute de morți și răniți și mari distrugeri. După 3 iulie atacurile continuă, dar de mică intensitate. În
noapte de 30/31 octombrie 1944 Timișoara este lovită de aviația germană, fiind distruse 188 de imobile particulare și uciși 10 oameni. Sute de imobile au
fost distruse și peste 4.000 de locuitori au fost sinistrați în urma bombardamentelor din vara și toamna anului 1944.
După lovitura de stat din 23 august 1944, Timișoara trece prin alte momente dificile. Ca nod feroviar și rutier, cu potențial industrial însemnat, orașul avea
valoare strategică pentru forțele militare hitleriste. În 26 august 1944, personalul Comandamentului german din Timișoara, luat prin surprindere de
ostașii români, s-a predat fără să opună rezistență. Însă, începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unitățile hitleriste și cele maghiare
declanșează acțiuni ofensive repetate pentru a se apropia și ocupa Timișoara, apărată de Divizia 9 Cavalerie Română. Cu mari pierderi în tehnică și
oameni, se apropie de periferiile orașului. În 16 septembrie, tancurile germane intră în Chișoda, Giroc, Ronaț, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc de foc se
strânge în jurul Timișoarei. O parte din populație se refugiază spre Lugoj. Apărătorii români rezistă, resping asalturile inamice cu sacrificiul a 352 de
ostași și ofițeri. Timișoara nu a putut fi cucerită. Luptele au continuat și în zilele următoare, dar bătălia pentru Timișoara a fost câștigată definitiv de
Armata Română. Din septembrie 1944 și odată intrarea trupelor sovietice în oraș, cursul istoriei Timișoarei va lua un alt drum timp de patru decenii și
jumătate.
Timișoara sub regimul comunist
Timișoara în timpul ocupației militare sovietice
După terminarea războiului, Timișoara intră sub ocupație sovietică pentru aproape 14 ani (1944–1958). Unitățile militare sovietice se instalează în
cazărmi și în cele mai spațioase imobile. Sunt ani marcați de mari lipsuri materiale, de terorizarea fizică și psihică a populației, de umilire și frică, de
anulare a drepturilor cetățenești. Încă din toamna anului 1944 se impune orașului un statut de ocupație militară. Deși Guvernul României a precizat clar
(29 septembrie 1944) raporturile dintre populație și unitățile sovietice, în realitate militarii sovietici au pătruns de nenumărate ori în casele locuitorilor și
în magazine particulare, și sub amenințarea armei au luat importante bunuri materiale.
Perioada 1948–1958, până la plecarea trupelor sovietice din țară, s-a identificat cu procesul de sovietizare, cu aplicarea metodelor staliniste și cu
terorizarea brutală a mii de locuitori ai Timișoarei. Au fost ani de umilințe, suspiciune și teamă, de enormă încordare și tensiune psihică. În plus s-au
adăugat drastice măsuri de restricționare a bunurilor de consum, motivate de cerința trimiterii lor în URSS, potrivit Convenției de Armistițiu.
Eliberarea de comunism
Spre sfârșitul anului 1989, îndeosebi în vestul României, populația aflase, de la posturile de televiziune externe (maghiare, iugoslave) și emisiunile în
limba română de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, de schimbările din Europa. Așa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea
arbitrară a pastorului timișorean al Bisericii reformate László Tőkés fixată pentru data de 15 decembrie 1989) să devină pretext pentru o revoltă populară
în Timișoara, transformată apoi, prin radicalizare, în revoluție.
În data de 16 decembrie 1989, la Timișoara s-a declanșat revoluția care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist din
România. Inițial s-a format o mișcare de protest împotriva mutării forțate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriași, cât și trecători s-au adunat în
fața parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem și s-au scandat pentru prima
dată lozinci anticomuniste. Mișcarea a luat rapid amploare și în centrul orașului s-au adunat zeci de mii de revoluționari.
Pe 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarată primul oraș din România liber de comunism, în urma unor confruntări sângeroase soldate cu 126 de
morți și alte câteva sute de răniți. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceaușist o săptămână mai târziu. Schimbările care au avut loc la nivelul
clasei politice au dus la noi proteste din partea timișorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamații de la Timișoara, în martie
1990. Cerințele timișorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamației, prin care se cerea ca foștii activiști ai PCR să nu mai poată candida la funcții
publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în aplicare.[39]
Geografie
Malul canalului Bega, iarna
Municipiul Timișoara este așezat la intersecția paralelei de 45° 47' latitudine nordică cu meridianul de 21° 17' longitudine estică, aflându-se, ca poziție
matematică, în emisfera nordică, la distanțe aproape egale de polul nord și de ecuator și în emisfera estică, în fusul orar al Europei Centrale. Ora locală a
orașului (considerată după meridian) este în avans cu 1 h 25' 8" față de ora meridianului 0, Greenwich, dar se află în întârziere cu 34' 52" față de ora
oficială a României (ora Europei de Est).
Timișoara este așezată în sud-estul Câmpiei Panonice, în zona de divagare a râurilor Timiș și Bega. Privit în ansamblu, relieful zonei Timișoara este de o
remarcabilă monotonie, netezimea suprafeței de câmpie nefiind întreruptă decât de albia slab adâncită a râului Bega (realizată artificial, prin canalizare).
În detaliu, însă, relieful orașului și al împrejurimilor sale prezintă o serie de particularități locale, exprimate altimetric prin denivelări, totuși modeste, care
nu depășesc nicăieri 2–3 m. În vatra orașului Timișoara cea mai înaltă cotă se află în partea de nord-est, în cartierul Între Vii, la 95 m, iar punctul cel mai
coborât la 84 m, în vestul cartierului Mehala.
Soluri și resurse de subsol
Învelișul de sol din zona Timișoarei este de o foarte mare diversitate, numeroasele tipuri și subtipuri încadrându-se în clasele cernisoluri, luvisoluri,
argiluvisoluri, cambisoluri, hidrisoluri, pelisoluri, vertisoluri și protisoluri. Câmpia Banatului este dominată de solurile cu fertilitate ridicată
(cernoziomuri, calcarice, cambice și argice, preluvosoluri molice etc.), fără limitări în exploatare, constituindu-se astfel într-o importantă resursă naturală
pentru dezvoltarea producției agricole intensive. Sunt valorificate resursele de apă termominerală și termală de la Timișoara și împrejurimi (Călacea,
Buziaș, Ciacova, Ivanda etc.) În perioada postbelică au fost exploatate și resursele de hidrocarburi, petrol și gaze naturale, cu centre de exploatare în nord-
vest și vest, în Câmpia Vingăi și Câmpia Arancăi.
Sunt exploatate resursele regenerabile de energie solară și fotovoltaică și energie eoliană, nivelul de dezvoltare din acest domeniu menținându-se foarte
ridicat, în special datorită eficientizării și introducerii de tehnologii avansate, existând un potențial substanțial de creștere a utilizării acestor resurse în
viitor.
Floră și faună
Vezi și: Lista rezervațiilor naturale din județul Timiș.
Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar. În prezent, cu excepția arealelor împădurite cu cer și gârniță
(Pădurea Verde, Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Șag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează întreaga Câmpie Panonică.
Peisajul este diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul principalelor râuri, în cadrul căreia predomină arborii de esență moale: sălcii, plopi,
anini. De remarcat este prezența parcului dendrologic Bazoșu Nou: rezervație forestieră cu o suprafață de cca. 60,4 ha, situată la cca. 10 km SE de
Timișoara, pe teritoriul constituit din rezervația propriu-zisă (17,8 ha) și zona din jurul rezervației. Zona din jurul orașului este formată din câmpie, păduri
și ierburi. Se găsesc plante rare cum ar fi papucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a.
Fauna pădurilor cuprinde mamifere, reprezentate de insectivore și rozătoare. Păsările sunt numeroase, având importanță cinegetică. Fauna de silvostepă
și stepă prezintă un număr mare de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.). Timișoara dispune de singura
grădină zoologică din vestul țării. Deschisă pe tot parcursul anului, aceasta este amplasată în partea de nord-est a municipiului, în Pădurea Verde, pe o
suprafață de 6,34 ha de teren. În anul 2007, Grădina Zoologică a fost modernizată, cu această ocazie s-au amenajat 16 habitate care adăpostesc 29 de
specii și un număr de 144 de animale.[40]
Hidrografie
Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri, lacuri și mlaștini.
Principalul curs de apă este râul Bega, cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munții Poiana Ruscă, Bega este canalizată, iar de la Timișoara până la
vărsare este amenajată pentru navigație (115 km). Pentru regularizarea debitului în limite care să îi permită satisfacerea funcțiilor pentru care a fost
concepută lucrarea, la Coșteiu a fost construit un nod hidrotehnic, a cărui principală funcție este cea de regularizare a debitului, respectiv asigurarea
transferului cantității de apă din Timiș în Bega. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul șlepurilor de 600–700 de tone și o capacitate anuală de
transport de 3.000.000 de vagoane. Pentru a înlătura pericolul inundațiilor, lucrarea a fost completată ulterior cu sistemul hidrotehnic de la Topolovățu
Mic care, în perioadele de ape mari, dirijează surplusul de debit înregistrat de Bega în râul Timiș.[41]
Pe teritoriul orașului se găsesc și numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor meandre sau în arealele detasate (cum sunt cele de lângă colonia
Kuntz, de lângă Giroc, Lacul Șerpilor din Pădurea Verde etc.), fie de origine antropică (spre Fratelia, Freidorf, Moșnița, Mehala, Ștrandul Tineretului etc.),
notabile prin situarea lor pe linia de contact cu localitățile periurbane. Fauna subacvatică din apele canalului Bega cuprinde crapul, mreana, știuca, avatul,
cleanul, roșioara, etc., constituind un suport natural pentru practicarea pescuitului sportiv și de agrement.[41]
Din punct de vedere al apelor subterane, se poate constata că pânza freatică a Timișoarei se găsește la o adâncime ce variază între 0,5–4 m. Pânzele de
adâncime cresc numeric, de la nord la sud, de la 4 la 9 m – până la 80 m adâncime – și conține apă potabilă, asigurând cerințele necesare consumului
urban. Apar, de asemenea, ape de mare adâncime, captate în Piața Unirii (hipotermale), apoi la sud de Cetate și în cartierul Fabric (mezotermale), cu
valoare terapeutică, utilizate în scop balnear.[41]
Climă
Timișoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părții de sud-est a Depresiunii Panonice, cu influențe submediteraneene.
Trăsăturile sale generale sunt marcate de diversitatea și neregularitatea proceselor atmosferice. Masele de aer dominante, în timpul primăverii și verii,
sunt cele temperate, de proveniență oceanică, care aduc precipitații semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de
aer umed, aducând ploi și zăpezi însemnate. Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de aer polar continental,
venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic și influența ciclonilor și maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică și Marea
Mediterană, care iarna generează dezgheț complet, iar vara impun perioade de căldură toridă.
Temperatura medie anuală este de 10,6°C, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1°C), rezultând o amplitudine termică medie de 22,7°C, sub cea a Câmpiei
Române, ceea ce atestă influența maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu temperaturi favorabile dezvoltării optime a
culturilor, adică cele care au medii de peste 15°C, este de 143/an, cuprinse între 7 mai și 26 septembrie.
Aflându-se predominant sub influența maselor de aer maritim dinspre nord-vest, Timișoara primește o cantitate de precipitații mai mare decât orașele din
Câmpia Română. Media anuală, de 592 mm, este realizată îndeosebi ca urmare a precipitațiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual)
și a celor din lunile noiembrie și decembrie, când se înregistrează un maxim secundar, reflex al influențelor climatice submediteraneene. În perioada
propice culturilor agricole, cad aproape 80% din precipitații, ceea ce constituie o condiție favorabilă dezvoltării plantelor de cultură autohtonă.
Date climatice pentru Timișoara (1961–1990) [ascunde]

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
2.3 5.6 11.9 17.6 22.8 25.7 27.8 27.6 24.0 18.1 10.3 4.2 16,5
Maxima medie °C (°F) (36,1) (42,1) (53,4) (63,7) (73) (78,3) (82) (81,7) (75,2) (64,6) (50,5) (39,6) (61,7)
−1.6 1.2 5.8 11.2 16.3 19.4 21.1 20.4 16.5 11.0 5.6 0.8 10,6
Media zilnică °C (°F) (29,1) (34,2) (42,4) (52,2) (61,3) (66,9) (70) (68,7) (61,7) (51,8) (42,1) (33,4) (51,1)
−4.8 −2.3 1.2 5.8 10.1 13.4 14.6 14.3 11.2 6.2 2.1 −1.7 5,8
Minima medie °C (°F) (23,4) (27,9) (34,2) (42,4) (50,2) (56,1) (58,3) (57,7) (52,2) (43,2) (35,8) (28,9) (42,4)
−35.3 −29.2 −20 −5.2 −5 2.2 5.9 5.0 −1.9 −6.8 −15.4 −24.8 −35,3
Minima istorică °C (°F) (−31.5) (−20.6) (−4.0) (22,6) (23) (36) (42,6) (41) (28,6) (19,8) (4,3) (−12.6) (−31,5)
40 36 37 48 65 76 64 50 40 39 48 50 593
Precipitații mm (inches) (1.57) (1.42) (1.46) (1.89) (2.56) (2.99) (2.52) (1.97) (1.57) (1.54) (1.89) (1.97) (23,35)
9.8 9.3 4.4 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 3.7 7.2 34,4
Zăpadă cm (inches) (3.86) (3.66) (1.73) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (1.46) (2.83) (13,54)
Umiditate [%] 90 86 79 73 73 74 73 75 76 81 85 89 79
Nr. de zile cu precipitații (≥ 1.0 mm) 7 7 7 8 9 10 7 6 6 5 8 9 89
Ore însorite 72.1 92.2 155.4 186.4 242.4 262.3 300.6 280.2 217.5 177.3 86.4 56.9 2.129,7
Sursa nr. 1: NOAA,[42] Deutscher Wetterdienst[43]
Sursa nr. 2: Institutul Național de Statistică (minime istorice, 1901–2000)[44]
Premierele Timișoarei
Articol principal: Cronologia istorică a Timișoarei.
1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al României;
1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al României;
1732 – Cartierul Fabric, prima zonă industrială de pe teritoriul actual al României;
1737 - este dat în folosință primul spital din Timișoara, Spitalul Mizericordienilor;
1745 – construcția spitalului orășenesc (cu 24 de ani înaintea Vienei și cu 34 de ani înaintea capitalei Ungariei);
1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar german din sud-estul Europei: Temeswarer Nachrichten;
1815 – se înființează biblioteca tipografului Josef Klapka, prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Austriac;
1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraș de pe teritoriul României de azi;
1855 – primul oraș al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
1857 - primul oraș pe teritoriul actual al României conectat la rețeaua feroviară;
1869 – primul tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României;
1869 – primul oraș de pe teritoriul actual al României cu trafic fluvial regulat de pasageri și mărfuri;
1881 – prima rețea de telefonie de pe teritoriul actual al României;
1884 – primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
1886 – prima stație de salvare din Ungaria și de pe teritoriul actual al României;
1897 – primele proiecții cinematografice de pe teritoriul actual al României;
1899 – al doilea tramvai electric într-un oraș din România de azi (1894);
1910 – prima hidrocentrală pe un curs de apă de pe teritoriul actual al României;
1938 – prima mașină de sudat șine de cale ferată și tramvai din lume, invenție a prof. univ. Corneliu Micloși;
1942 – prima linie de troleibuz din România;
1953 – singurul oraș european cu trei teatre de stat în limbile română, maghiară și germană;
1969 – primul computer alfanumeric din România;
1989 – orașul declanșării Revoluției și primul oraș liber de comunism din România;
1995 – realizarea fertilizării in vitro și a embriotransferului uman în România prin înființarea primului Centru de Laparoscopie, Chirurgie Laparoscopică
și Fertilizare in Vitro.[45]
Demografie
Din punct de vedere demografic, Timișoara se definește, conform legii Zipf, ca oraș de
rangul 2 la nivel național, cu funcții macroteritoriale extinse și având cea mai întinsă zonă
urbană funcțională (cu excepția Bucureștiului), de peste 5.000 km² și o populație de
508.037 de locuitori. Populația municipiului reprezintă 45,07% din populația județului
Timiș, 16,07% din populația regiunii de dezvoltare Vest și 1,44% din populația totală a
României. Raportat la populația urbană, populația municipiului Timișoara reprezintă
25,7% din populația urbană a regiunii și 2,61% din cea urbană a țării.[46]
După recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Timișoara se ridică la

319.279 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră 317.660 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,36%).
Principalele minorități sunt cele de maghiari (4,87%), sârbi (1,52%) și germani (1,31%).
Componența etnică a Componența confesională
Pentru 8,98% din populație nu este cunoscută apartenența etnică. Din punct de vedere
municipiului Timișoara a municipiului Timișoara
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (74,99%), dar există și minorități de
Români (81,35%) Ortodocși (74,99%) romano-catolici (7,11%), penticostali (2,05%), reformați (1,3%), baptiști (1,23%) și greco-
Maghiari (4,87%) Romano-catolici (7,1%) catolici (1,15%). Pentru 9,41% din populație nu este cunoscută apartenența
Germani (1,31%) Reformați (1,3%)
Sârbi (1,51%) Penticostali (2,04%)
confesională.[47]
Necunoscută (8,98%) Greco-catolici (1,14%)
Altă etnie (1,95%) Baptiști (1,23%) Potrivit datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, la 1 ianuarie 2015, populația
Necunoscută (9,4%) Timișoarei este de 333.613 locuitori. Fostul primar Nicolae Robu declara în 2017 că în
Altă religie (2,75%) Timișoara trăiesc cu peste 100.000 de persoane mai mult decât indică datele privind
populația oficial rezidentă, deoarece studenții, muncitorii și alte categorii de flotanți nu
își mai fac viză de reședință, fiind neînregistrați în buletinele statistice.[48]
Migrație internă și magnetism
Conform Băncii Mondiale, Timișoara a fost în perioada 2001-2011 orașul regional din România care a avut cea mai mare migrație și indice de magnetism.
Potrivit datelor statistice furnizate, Timișoara reușește să atragă anual circa 8.000 de locuitori noi, cei mai mulți venind din județele învecinate – Caraș-
Severin, Hunedoara și Arad și din județe mai îndepărtate, cum ar fi Mehedinți, Dolj, Gorj, Bihor, Vâlcea, Alba, Sibiu, Satu Mare și Maramureș. De altfel,
46% din populația actuală a Timișoarei este formată din persoane care s-au mutat aici din alte părți.[49]
Structura etnică
Timișoara s-a remarcat din cele mai vechi timpuri ca un oraș divers din punct de vedere etnic. La 1918, cea mai mare comunitate era cea germană, urmată
de maghiari, români, evrei, sârbi și multe alte comunități mai mici, precum bulgari, slovaci, croați, cehi, sloveni, polonezi etc. Cifrele și raporturile
procentuale sunt azi mult schimbate, însă aspectul multietnic al orașului persistă.[50]
În municipiul Timișoara trăiesc cele mai mari comunități de germani și sârbi din România. Comunitatea maghiară număra, la recensământul din 2011,
peste 15.000 de locuitori. În ultimii ani, orașul înregistrează o creștere semnificativă a numărului de azilanți, flotanți, refugiați, imigranți, dar și a
numărului de angajați ai unor firme internaționale, ceea ce face ca ponderea statistică să oscileze. Peste 7.000 de cetățeni străini din 124 de state ale lumii
trăiesc în Timișoara.[51]
Recensământ[52] Structura etnică

Alte etnii
An Populație Români Germani Maghiari Sârbi Evrei Romi Slovaci Bulgari Ucraineni
(Nedeclarați)
1880 38.702 5.188 21.121 7.745 2.487 N/A N/A 416 N/A 29 1.716
1890 45.948 5.594 24.973 11.100 2.363 N/A N/A 332 N/A 27 1.559
1900 60.551 6.312 30.892 19.162 2.730 N/A N/A 288 N/A 13 1.154
1910 74.003 7.593 32.963 28.645 3.490 N/A N/A 341 N/A 149 957
1920 86.850 16.047 32.097 27.189 N/A 8.307 N/A N/A N/A N/A 3.210
1930 102.390 25.207 33.162 31.773 2.237 7.264 379 652 279 56 1.381
1941 125.052 46.466 37.611 24.891 N/A N/A N/A N/A N/A N/A 16.084
1956 142.257 75.855 24.326 29.968 3.065 6.700 122 575 280 56 1.310
1966 174.243 109.100 25.058 31.016 4.188 2.590 120 490 475 71 1.135
1977 269.353 191.742 28.429 36.724 6.776 1.629 1.109 404 942 299 1.299
1992 334.115 274.511 13.206 31.785 7.748 549 2.668 675 1.314 756 903
2002 317.660 271.677 7.157 24.287 6.311 367 3.062 570 1.218 762 2.249
2011 319.279 259.754 4.193 15.564 4.843 176 2.145 385 859 556 28.679
Structura confesională
Viața religioasă cunoaște vechi tradiții și o mare diversitate, municipiul Timișoara fiind reședința Arhiepiscopiei Timișoarei, scaunul Mitropoliei
Banatului.
Datorită tradiției multietnice și multiconfesionale, Timișoara este un oraș cu una dintre cele mai diversificate structuri confesionale din România. În 2011
circa 80,6% din timișoreni s-au declarat ortodocși (marea majoritate ținând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul de Biserica Ortodoxă Sârbă) și 10%
romano-catolici (marea majoritate germani și maghiari). Urmează confesiunile penticostală cu 8.408 de adepți (2,6%), reformată (2%, majoritatea
maghiari), greco-catolică (în marea majoritate români) cu 4.191 de adepți. Sunt reprezentate și diverse alte comunități mai mici, cum este cea evreiască
(mozaică), cu o istorie de circa 450 de ani, astăzi având aproximativ 300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De asemenea, există în oraș un
număr mic de credincioși creștini ortodocși greci, armeni, precum și musulmani (arabi și turci). 359 de timișoreni s-au declarat atei.
Politică și administrație
Articol principal: Guvernarea locală din Timișoara.
Vezi și: Lista primarilor Timișoarei.
Municipiul Timișoara este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri. Primarul, Dominic Fritz, de la Uniunea Salvați România,
este în funcție din 30 octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[53]
Partid Consilieri Componența Consiliului

Uniunea Salvați România 13
Partidul Național Liberal 9
PSD-PPUSL 3
Partidul PRO România 2
În 2003 au fost înființate „consiliile consultative de cartier” ca „instrumente de participare cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în
administrația publică locală, în scopul realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii și proiecte de interes public local”.
Primele alegeri libere din Timișoara post-comunistă au avut loc în 1992. Câștigător a fost Viorel Oancea, de la Partidul Alianța Civică (PAC), ulterior
fuzionat cu PNL. Acesta s-a remarcat prin faptul că a fost primul ofițer care a vorbit mulțimii de revoluționari adunați în Piața Operei. La alegerile din
1996 fotoliul de primar a fost câștigat de Gheorghe Ciuhandu, din partea PNȚCD. Acesta a deținut patru mandate, după ce a câștigat și alegerile din 2000,
2004 și 2008. Din 2012 până în 2020, primar al Timișoarei a fost Nicolae Robu.[54]
Organizarea administrativă
Forma de organizare administrativă a Timișoarei în perioada interbelică a fost cea de plasă, aceasta având numele de plasa Timișoara, orașul fiind
reședința județului Timiș-Torontal. Astăzi, în România, nu există unitate administrativă subdivizionară echivalentă pentru plasă, corespunzător nivelului
LAU al Nomenclaturii Unităților Teritoriale Statistice din Uniunea Europeană.
Tradițional, Timișoara era împărțită în zece cartiere care astăzi nu au nicio funcție administrativă.
Cartier Suprafață (ha) Nume românesc Nume german Nume maghiar Înființare
I 480 Cetate Innere Stadt Belváros 1723
II 1.017 Fabric Fabrikstadt Gyárváros 1744
III 668 Elisabetin Elisabethstadt Erzsébetváros 1718
IV 442 Iosefin Josefstadt Józsefváros 1744
V 205 Mehala Franzstadt Újváros 1910
VI 231 Fratelia Neu-Kischoda Újkissoda 1948
VII 156 Freidorf Freidorf Szabadfalu 1950
VIII 67 Plopi Kardos-Kolonie Kardos-Telep 1951
IX 72 Ghiroda Nouă Neu-Giroda Újgiroda 1951
X 102 Ciarda Roșie Rote Tscharda Vörös Csárda 1953
Pe lângă cele menționate, în secolele XX și XXI au apărut o serie de cartiere noi:
Listate în ordine alfabetică
Modern;
Aradului;
Odobescu;
Blașcovici;
Olimpia-Stadion;
Braytim;
Plăvăț;
Bucovina;
Ronaț;
Circumvalațiunii;
Soarelui;
Complexul Studențesc;
Steaua;
Girocului;
Șagului;
Kuncz;
Tipografilor;
Lipovei;
Torontalului;
Dâmbovița;
UMT.
Zona metropolitană
Articol principal: Zona metropolitană Timișoara.
Zona metropolitană Timișoara este un proiect care vizează crearea unei unități administrative integrate între municipiul Timișoara, orașul Recaș și alte 26
de comune învecinate. Odată înființată, zona metropolitană va mări de 18 ori suprafața Timișoarei și va avea o populație de cca. 470.000 de locuitori.[55]
Mai multe comune învecinate cu municipiul Timișoara au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare semnificativă. Comunele Ghiroda, Giroc, Dumbrăvița,
Chișoda, Moșnița Nouă și Utvin au ajuns suburbii ale municipiului datorită dezvoltării facilităților, utilităților și a infrastructurii, alipindu-se teritorial de
oraș. Alte comune au cunoscut și ele o dezvoltare semnificativă, cel mai corect fiind încadrate la o zonă periurbană aflată în planul secund față de
municipiul Timișoara, împrumutând, de asemenea, caracteristici urbane specifice. Printre acestea se numără: Giarmata, Săcălaz, Remetea Mare,
Sânmihaiu Român, Sânandrei, Șag, Dudeștii Noi, Parța, Pădureni ș.a.[56]
La nivel național, Timișoara a fost recunoscută ca cel mai mare centru polarizator în regiunea de dezvoltare Vest. Acest fapt a fost consemnat prin HG nr.
998/27 august 2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și
națională, Timișoara fiind declarată polul național de creștere al regiunii Vest. Polul de creștere Timișoara s-a conturat ca a doua mare aglomerație urbană
a României (după București) din punct de vedere al performanțelor social-economice înregistrate în ultimele două decenii.[46]
În ultimii 20 de ani, Timișoara și-a extins hotarele cu circa 8%, ceea ce înseamnă aproximativ 1.000 de hectare, datorită construirii de noi cartiere sau
zone de locuit la case sau blocuri – ansambluri rezidențiale. Limitele orașului au fost mutate spre exterior în anul 2006 cu aproape 6 km. Cea mai mare
extindere a avut loc înspre comuna Șag.[57]
Conurbația Timișoara–Arad
În august 2016, primarii Gheorghe Falcă și Nicolae Robu au semnat actul de înființare a metropolei Timișoara–Arad, prima de acest gen din România,
parte a strategiei integrate de dezvoltare Timișoara Vision 2030, realizată cu sprijinul Băncii Mondiale, al Agenției de Dezvoltare Regională Vest și al
Federației Zonelor Metropolitane și Aglomerărilor Urbane din România.[58]
Proiectul era în discuții încă din anul 2006 și implica unirea zonelor metropolitane Timișoara și Arad. Populația binomului atinge astăzi peste 800.000 de
locuitori.[59]
Internațional
Timișoara este membră a rețelelor EU Core Cities, European Cities, European Marketing Cities și Advancing Public Transport Cities.[60]
Infrastructură
Harta sistemului de
transport în comun Harta liniilor de Reprezentare
(cu stații) tramvai și troleibuz schematică a
cale ferată sistemului de linii de
linie de tramvai
tramvai
linie de troleibuz
Municipiul are acces direct la coridoarele paneuropene feroviare și rutiere care îl traversează, datorită interconectării la rețeaua transeuropeană de
transport TEN-T, lucru care asigură legătura cu principalele orașe europene, naționale și cu centrele regionale, atât pentru transportul călătorilor, cât și
pentru marfă. Localitatea este un nod de transporturi regional, datorită poziției sale în centrul Banatului.
Infrastructura transportului Timișoarei este foarte complexă, asigurând o gamă diversă de servicii de mobilitate urbană.
Transportul rutier. Infrastructura de transport municipală

Vezi și: Listă cu străzile din Timișoara existente înainte de 1920.
Trama stradală a municipiului este compusă din 1.278 de străzi ce însumează aproape 750 km, majoritatea modernizate și echipate edilitar: carosabil și
trotuare asfaltate, parcări, marcaje, spații verzi, indicatoare, semafoare și semnalizare luminoasă, iluminat public, rețele de utilități (apă-canal, gaz,
electricitate), sistem de colectare a apelor pluviale, rețele de termoficare, rețea subterană de cablaje și fibră optică, camere video de supraveghere și servicii
de colectare-salubrizare.[61]
Din punct de vedere al dimensiunii spațiale a traficului, fluxurile de circulație sunt preponderent de-a lungul principalelor axe de transport ale orașului,
consolidate printr-o serie de 4 inele rutiere concentrice care asigură legături rapide între cartierele Timișoarei, identic sistemului Ringstraße din Viena.
Zonele industriale centrale, care afectau coeziunea structurii urbane, sunt în prezent în reconversie, aici dezvoltându-se în special servicii, instituții, dar și
locuințe colective. Rețeaua de drumuri din afara municipiului este de tip radiar-concentric, majoritatea drumurilor din județ convergând către
reședință.[62]
În plan local, transportul auto cunoaște o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2019 gradul de motorizare înregistrat la Timișoara era cel mai mare
din România, cu un autovehicul la fiecare 1,68 locuitori. În același an, la nivelul orașului erau înmatriculate 196.486 de autovehicule, la acestea
adăugându-se mașinile care tranzitează orașul sau care sunt înmatriculate în alte județe, dar sunt deținute de persoane care locuiesc și lucrează în
Timișoara.[63]
Din Octombrie 2019 Timișoara deține cea mai mare infrastructură publică pentru încărcarea automobilelor electrice și reîncărcabile din țară, Charging
Plaza Hub, situată lângă Piața 700. În Martie 2021 s-a inaugurat prima stație de tip Supercharger pentru mașinile electrice și hibrid Tesla din
România.[64]
Rețeaua de transport internă și internațională

Vezi și: Șoseaua de centură a Timișoarei.
Distanța față de câteva puncte de reper din județ, capitale și metropole de pe Glob
în județul Timiș în Europa în lume
Londra — 1.687 km (1.048 mi; New York City— 7.252 km (4.506 mi;
Buziaș — 31 km (19 mi; 462,01 yd)
445,62 yd) 323,61 yd)
Băile Călacea — 27 km (16 mi; Madrid — 2.099 km (1.304 mi; São Paulo — 10.290 km (6.393 mi;
777,03 yd) 454,30 yd) 1.600,79 yd)
Moscova — 1.594 km (990 mi; Seul — 8.153 km (5.066 mi; 69,18
Cenad — 73 km (45 mi; 633,77 yd)
819,59 yd) yd)
Jimbolia — 42 km (26 mi; 171,75 Paris — 1.460 km (907 mi; Shanghai — 8.292 km (5.152 mi;
yd) 355,41 yd) 721,43 yd)
Stamora-Moravița — 59 km (36 mi; Istanbul — 1.058 km (657 mi; Tōkyō — 9.060 km (5.629 mi;
1.163,18 yd) 722,86 yd) 1.096,44 yd)
Timișoara este legată la rețeaua de drumuri europene, respectiv naționale, prin următoarele căi rutiere:
drumul european E70 — spre frontiera cu Serbia prin vama Stamora-Moravița;

drumul european E671 — Timișoara - Arad - Chișineu-Criș - Salonta - Carei - Satu Mare;
drumul național 6 — spre frontiera cu Ungaria prin vama Cenad;
drumul național 59 — cu ramificația DN59A, spre frontiera cu Serbia prin vama Jimbolia;
drumul național 69 — Timișoara - Orțișoara - Vinga - Șagu - Arad.
Timișoara este un nod rutier major în traficul internațional de tranzit, fiind situat pe Coridorul pan-european IV Orient-Est mediteraneean Dresda–
Istanbul, care conectează Europa Centrală de Marea Neagră (în antichitate Drumul mătăsii), precum și nod al viitorului traseu transeuropean Via
Carpatia, care în plan continental face conexiune între porturile Klaipėda la Marea Baltică și Salonic la Marea Egee, respectiv, în plan național, legăturile
cu Autostrada Transilvania și Drumul expres Pitești–Craiova.
Orașul este străbătut în nord-est de Autostrada A1, segment ce continuă cu
autostrada M43 din Ungaria, spre Seghedin, asigurând legătură rutieră directă
cu Europa de Vest. A1 face joncțiune în apropiere de Lugoj cu autostrada A6.
Prima porțiune din autostradă, de 11 km, dintre Balinț și Lugoj, unde se află un
nod rutier cu DN6, a fost inaugurată pe 19 decembrie 2013.[65]
Varianta de ocolire
Articol principal: DNCT.
Lucrările la șoseaua de centură a Timișoarei, destinată traficului rutier de mare

tonaj și al circulației de tranzit, au început în Martie 2020 și au ca termen de
Autostrada A1 în apropiere de Timișoara Coridorul TEN-T Orient-Est
finalizare sfârșitul anului 2022.[66]
mediteraneean Dresda-
Istanbul tranzitează
Varianta de ocolire a Timișoarei este completată de un al doilea inel, cu rol de
Timișoara prin nord-est
centură intermediară, destinat traficului de tonaj mediu și mic, care unește
comunele periurbane Ianova, Remetea Mare, Bucovăț, Moșnița Nouă, Rudicica,
Urseni, Giroc, Șag, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Dudeștii Noi, Sânandrei și Giarmata din zona metropolitană.[67]
Șoseaua de legătură autostrada A1 - drumul european E671
În Iulie 2021 au început lucrările de construcție a șoselei de legătură dintre autostrada A1 și drumul european E671, obiectiv finanțat prin Fondul
European de Coeziune. Drumul va avea o lungime de 10 km și va cuprinde 2 benzi de circulație pe ambele sensuri, 6 pasaje supraterane și 3 noduri rutiere
cu sensuri giratorii.[68]
Acesta va asigura o conexiune mai rapidă spre autostradă și va degreva circulația de tranzit pe actualul drum județean 691 ce traversează Dumbrăvița și
Giarmata.[69]
Proiectele de infrastructură în pregătire, cuprinse în Masterplanul General definitivat de Ministerul Transporturilor sunt: Autostrada A9
Timișoara — Stamora-Moravița — Belgrad (via Novi Sad), completarea și finalizarea variantei de ocolire Timișoara și drumul de legătură Aeroportul
Internațional Traian Vuia — Autostrada A1.[70]
Transportul public
Autobuze Mercedes-Benz Conecto în apropiere Tramvai Armonia GT4 pe linia 2 Troleibuz Škoda Irisbus pe traseul 17 Trotinetele electrice E-TWOW
de Palatul Dicasterial, sediul Curții de Apel
Timișoara
Articol principal: Transportul public din Timișoara.

Vezi și: Troleibuzele din Timișoara.
Vezi și: Tramvaiul din Timișoara.
Transportul public urban de călători este asigurat de către Societatea de Transport Public Timișoara (STPT). Acesta se desfășoară pe 10 linii urbane de
autobuz, 8 linii de autobuz Expres, 9 linii de tramvai, 9 linii de troleibuz și o linie vaporetto. Acestora li se adaugă 19 linii de transport metropolitan și 15
linii școlare pentru transportul elevilor. 45% din transportul public urban este deservit de tramvaie, 22% de troleibuze, 18% de autobuze și restul de 15%
de hidrobuze și mijloacele de transport alternativ. Flota este modernă, mijloacele dispun de rampe de acces pentru persoanele cu dizabilitate locomotorie,
camere audio-video și internet Wi-Fi gratuit.[71]
Prețul unei călatorii este 4 lei, achitabil prin ticket, cartelă de călătorie/abonament, terminal POS (orice card bancar sau gadget/device cu cip NFC
încorporat), aplicațiile 24pay și mobilPay™ Wallet disponibile pentru Android – IOS/Apple Pay, sau prin SMS la 7442 cu textul B urmat de numărul liniei
- ex. B33 (bilet de călătorie unic valabil 60 de minute) sau cu textul ZI - (legitimație de călătorie valabilă 24 h pentru toate liniile).Timpii de așteptare în
stații sunt disponibili prin InfoTrafic RATT și Transport Public Timișoara.[72]
Timișoara deține o piață bine dezvoltată de servicii de taximetrie. De asemenea, în oraș sunt și numeroase firme de închirieri auto. Adițional există
transport maxi-taxi.[73]
Alternativ, în Timișoara operează firme private de carpooling precum Uber, BlackCab, Free Now, BlaBlaCar sau Bolt.[74]
Autogări
Transportul județean, regional și național de călători este deservit de companii private, prin autogările din Timișoara. Există, de asemenea, curse zilnice
spre destinații din Europa, deservite de companii private de transport de călători, cum ar fi Flixbus. Pentru transportul intern cu autocare și microbuze
există mai multe autogări, majoritatea amplasate în jurul Gării de Nord și pe Calea Stan Vidrighin (fosta Calea Buziașului).[75]
Transportul feroviar
Gara de Nord Gara de Est Gara de Vest Gara de Sud
Municipiul are conexiuni feroviare zilnice cu toate zonele din România, întreținute de compania națională de transport feroviar CFR Călători și CFR Marfă
și respectiv de operatorii privați Regiotrans și Grup Feroviar Român. Acestea permit orașului un important aflux de forță de muncă din toate colțurile
județului. Municipiul este sediul regionalei CFR Timișoara.
Un proiect de infrastructură important pentru municipiu pentru decongestionarea traficului îl reprezintă trenul urban, obiectivul fiind dezvoltarea unei
alternative viabile de transport de călători, care să asigure accesul facil între cartierele orașului Timișoara, magistrala CFR 213 (Timișoara–Radna) și
Aeroportul Internațional „Traian Vuia”, în cadrul proiectului privind modernizarea coridorului pan-european IV.[76]
Timișoara, cu cea mai densă rețea feroviară din România (91,9 km/1.000 km² față de 47,9 km/1.000 km² media națională), este al doilea nod feroviar al
țării (9 direcții). Orașul este străbătut de următoarele linii feroviare:[46]
magistrala CFR 213 (Timișoara–Radna);

magistrala CFR 217 (Timișoara–Nerău);
magistrala CFR 218 (Timișoara–Cenad);
magistrala CFR 310 (Timișoara–Arad);
magistrala CFR 900 (București Nord–Craiova–Caransebeș–Timișoara) – parte a coridorului Orient-Est mediteraneean Dresda–Istanbul – TEN-T Core;
magistrala CFR 918 (Timișoara–Buziaș–Lugoj);
magistrala CFR 919 (Timișoara–Jimbolia–Kikinda);
magistrala CFR 922 (Timișoara–Stamora Moravița) – TEN-T Comprehensive;[77]
magistrala CFR 926 (Timișoara–Cruceni).
Orașul dispune de cinci gări (Timișoara Nord, Timișoara Vest, Timișoara Sud, Timișoara Est și Timișoara C.E.T.) și o stație de triaj (Ronaț Triaj).
Principala gară de călători este Timișoara Nord, construită în 1857 și aflată în ample procese de reabilitare începând cu vara lui 2017, prin care trec zilnic
peste 160 de trenuri care oferă legături cu toate zonele țării. De la Timișoara există legături internaționale directe spre Vârșeț, Budapesta, Viena, Belgrad și
Sofia prin InterRail. Călătorii care au utilizat transportul feroviar, îmbarcându-se din Timișoara în 2012, totalizează aprox. 1.101.988 (1.037.233 în Gara de
Nord și 64.755 în Gara de Est), rezultând o medie zilnică anuală de 5.288 călători/zi (5.144 călători/zi în Gara de Nord și 144 călători/zi în Gara de
Est).[46]
Transportul aerian
Articol principal: Aeroportul Internațional Traian Vuia Timișoara.
Vezi și: Aeroportul Utilitar Timișoara.
Timișoara dispune de Aeroportul Internațional „Traian Vuia”, aflat din 2018 în

ample lucrări de extindere. Acesta este cel mai important nod aerian din
Euroregiunea Dunăre–Criș–Mureș–Tisa. De aici operează curse către 31 de
destinații naționale și internaționale 11 companii aeriene, printre care Blue Air,
Lufthansa, Ryanair, TAROM, Aegean Airlines și Wizz Air. Singurul aeroport din
România certificat EASA, Aeroportul Internațional Timișoara servește ca bază
operațională pentru Ryanair și Wizz Air.[78]
Există planuri pentru realizarea unui Airport City, un concept complex și Aeroportul Internațional Traian Aeroportul Utilitar „Cioca”
inovativ pentru România, prin care vor fi construite, pe lângă facilitățile de Vuia
transport aerian, rutier și feroviar, hoteluri, restaurante, magazine, centre de
conferințe și săli expoziționale.[79]
Totodată, la Timișoara există și un aeroport utilitar – Aerodromul „Cioca”, care în viitor va fi extins și modernizat, pentru a prelua o parte din cursele
aeroportului Traian Vuia.[80]
Transportul pe apă
Articol principal: Transportul public naval din Timișoara.
Vezi și: Portul Timișoara.
Prin intermediul Canalului Bega, Timișoara are acces la Coridorul pan-european
VII Dunăre–Main–Rin, diagonală fluvială ce unește nordul de sud-estul Europei
(Marea Nordului de Marea Neagră), permițând barjelor și șlepurilor transportul
mărfurilor pe calea apei, legând Timișoara de bazinul Ruhr și 4 capitale
europene (Belgrad, Budapesta, Bratislava și Viena), și mai departe până în port
la Rotterdam, pe relația Linz-Frankfurt pe Main-Köln-Düsseldorf.[81]
Vaporetto și alte mijloace nautice de transport Un hidrobuz/vaporetto STPT Prin intermediul Canalului Bega, Timișoara este
apropiindu-se de stația conectată la coridorul VII Dunăre-Main-Rin, cea
Timișoara este singurul oraș românesc cu transport public urban de călători pe Dacia mai importantă rută fluvială de transport a Europei,
apă, realizat cu ambarcațiuni de tip vaporetto, aflate în directa exploatare a pe relația Constanța-Belgrad-Budapesta-Bratislava-
Societății de Transport Public Timișoara (STPT). Călătoria se poate achita prin Viena-Rotterdam
SMS la 7442 cu textul V.
Se poate naviga de asemenea pe Bega cu șalupe, de 6 sau 12 persoane, ce efectuează curse private de agrement la cerere, din Timișoara până la ecluza din
Sânmihaiu Român și mai departe până la stăvilarele de la Srpski Itabej și Klek. Pentru agrement turistic există hidrobiciclete și bărci care pot fi
închiriate.[82]
Transportul alternativ
Timișoara este orașul românesc cu cel mai dezvoltat sistem de culoare integrat pentru biciclete, fiind un mijloc de deplasare tot mai utilizat. Cicliștii au
acces în municipiu la peste 100 km de piste pentru biciclete, inclusiv aproximativ 40 km în afara acestuia prin pista de cicloturism transfrontalieră de pe
malul Canalului Bega. Secțiunea de pe partea românească se unește cu cea din Serbia, care pornește din Zrenjanin, în zona punctului de trecere al
frontierei la portul Otelec. Pista asigură conexiune directă la ruta europeană EuroVelo 6.[83]
În plan local, Timișoara este primul oraș din România cu sistem funcțional de bikesharing public automat, VeloTM fiind inaugurat în vara anului 2015.
Sistemul are 440 de biciclete în cele 25 de stații din oraș și, în funcție de sezon, este accesat de 1.000–1.500 de persoane pe zi. În viitor sistemul va fi extins
și va asigura legături cu comunele periurbane. Accesul la biciclete se face cu ajutorul aplicației mobile VeloTM, prin intermediul cardului de călătorie
înrolat.[84]
Din 2019, s-a introdus și integrat transportul cu trotinete electrice în rețeaua municipală, denumit TroTM, accesibil prin aplicație mobilă. Contra-cost, se
poate opta pentru serviciul de sharing Flow.[85]
Economie
Vedere panoramică a Timișoarei
Articol principal: Economia Timișoarei.

Vezi și: Listă de companii din Timișoara.
Principalele atuuri ale Timișoarei sunt forța de muncă înalt calificată, infrastructura dezvoltată, competivitatea mediului de afaceri, rata antreprenorială
ridicată, piața locală stabilă, poziția geografică, caracterul cosmopolit și tradiția culturală. Prin funcțiunile sale complexe, orașul Timișoara polarizează un
teritoriu mai larg, fiind cel mai mare centru economic, științific și cultural din regiunea de dezvoltare Vest, concentrând 25,8% din populația urbană, peste
30% din producția industrială, peste 35% din activitățile comerciale și peste 70% din studenții din regiune. Caracteristic economiilor de piață avansate,
sectorul serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia timișoreană.[46]
Astăzi, Timișoara cunoaște o dezvoltare economică fără precedent, datorată ratei ridicate a investițiilor străine (ISD) și autohtone Greenfield și
Brownfield, precum și din sectoarele automotive, înaltă tehnologie și IT. Într-un articol din 2005, revista franceză L'Expansion a numit Timișoara „vitrina
economică a României”, referindu-se la numărul mare de investiții străine, considerate ca o „a doua revoluție” prin care orașul trece. În anul 2016, la gala
Romanian Best Cities, Forbes a desemnat Timișoara, pentru a doua oară consecutiv și pentru a treia oară în istorie, cel mai dinamic oraș din România din
punct de vedere economic și cel mai bun oraș pentru afaceri.[86]
Capitalul străin investit la Timișoara provine în special din țări precum Italia, Germania, Statele Unite, Olanda, Elveția și Franța. Timișoara are una din
cele mai scăzute rate ale șomajului din țară, de doar 1,03% în 2012. Timișoara deține un produs intern brut/locuitor mai mult de dublul mediei naționale
conform datelor Institutului Național de Statistică.[87]
Dimensiune. Evoluție economică
Municipiul Timișoara avea la finalul anului 2020 un număr de 170.737 angajați, ceea ce reprezintă 66,39 % din cei 257.172 angajați ai județului Timiș, cel
mai mare efectiv de salariați din țară după București.[88]
În privința evoluției economiei locale, în primele 9 luni din anul 2021 un record de 13.962 noi angajați s-au încadrat în câmpul muncii, depășind în
premieră capitala care a avut 10.437 de angajări, și Buzăul care a avut 8.090 de noi persoane angajate conform ANOFM. 32% din volumul total al job-
urilor disponibile la nivel național a fost în București și 15% Timișoara, preponderent în domeniile IT/TIC, telecomunicații, finanțe, contabilitate și
vânzări.[89]
În anul 2020 Timișoara a atras peste 11,5% din totalul investițiilor private din România, depășită doar de capitala București care a atras aproape 50%.
Investițiile private au vizat domeniile producție/logistică, comerț/servicii și imobiliare.[90]
Sectorul industrial
După 1989 au avut loc schimbări majore în structura activităților industriale din Timișoara datorită proceselor de restructurare și retehnologizare,
producția industrială incluzând în prezent atât subramuri cu tradiție, cât și unele noi, moderne și dinamice.
Principalele ramuri industriale care au cunoscut o amploare deosebită în Timișoara sunt industria chimică și petrochimică (Procter & Gamble, Azur (ICC
Industries), Linde Gas, Hirsch Porozell, Spumotim, Solventul); industria metalurgică și de utilaje grele (Uzinele Mecanice, Bega Tehnomet, etc.); industria
alimentară (Coca-Cola, Fornetti, Soufflet, Comtim, Agil, Timișoreana etc.); cea de comerț cu amănuntul (Profi, Life Care, Drogerie Markt, Uni Tools, Rus
Savitar, GreenForest, Lipoplast, etc.); construcții (General Beton, Demark Construct, Izometal Confort, Bega Grup, SIRD, etc.); transporturi (Carpatair,
Dunca Expediții, etc.).
Timișoara mai are un număr mare de firme, mai ales întreprinderi mici și mijlocii, în domenii tradiționale – cum sunt industria textilă și a confecțiilor,
fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și industria pielăriei și încălțămintei: Guban, Banatim, Moda Tim sau Technic Development. De remarcat că aceste
domenii s-au dezvoltat inclusiv datorită societăților autohtone, tradiționale în Timișoara, precum Uzinele Textile sau Pasmatex.
Cu un stoc de spații industriale și distribuție de 507.000 mp în 2019 și exporturi de 7,24 miliarde €, Timișoara este cel mai mare hub industrial și de
producție al României după zona București/Ilfov și printre cele mai importante din Europa de Est.[91]
Industria automobilistică
Industria automobilistică a înregistrat o dezvoltare puternică în ultimii ani, ca o consecință a necesității dezvoltării tehnologice în cadrul unităților
industriale existente, în zona Timișoarei concentrându-se firme de renume în acest domeniu (Continental AG, Dräxlmaier, Kromberg & Schubert, TRW,
Mahle, Hella, Dura, Valeo, Autoliv, Honeywell, Litens Automotive, etc.).
În anul 2016 în zona cartierului Freidorf a fost inaugurat incubatorul CERC (Centrul Regional de Competențe și Dezvoltare a Furnizorilor în Sectorul
Automotive) care sprijină investițiile în sectorul automotive prin implementarea unui pachet de servicii și a unor programe de training în beneficiul
întreprinderilor din sector, cu scopul creșterii competențelor acestora, și implicit a performanței sectorului automotive la nivel regional. Acestă ramură
economică are vechi tradiții, la Timișoara fabricându-se, între anii 1988 și 1991, modelul de autoturism românesc Dacia 500 Lăstun în uzinele
Technometal.[92]
Sectorul imobiliar
Vezi și: Lista celor mai înalte clădiri din Timișoara.
Segmentul office
Piața clădirilor de birouri a cunoscut o explozie în ultimul deceniu, stocul spațiilor office clasa A dispuse închirierii ajungând în anul 2019 la peste 320.000
m², cu o perspectivă de creștere de 20% pe an în următorii patru ani și o rată medie de neocupare a spațiilor de sub 5%, în proiecte ca City Business Centre
(AFI Europe), ISHO Offices, Vox Technology Park, United Business Center (Iulius Group), Bega Business Park (Bega Grup), A.G.N Business Center sau
Romcapital Offices (Romcapital Grup). Timișoara este, astfel, a doua cea mai mare piață de birouri din țară.[93]
Industria high-tech
Industria electronică și electrotehnică este o ramură de succes în industria orașului Timișoara, mai ales datorită investițiilor marilor întreprinderi cu
activități în producția „high tech” (Flextronics, Bosch, ABB Rometrics, AEM, ELBA, Ericsson, etc.), ceea ce a determinat și o dezvoltare a societăților
autohtone, furnizori sau sub-contractori ai acestora.[94]
Industria IT&C
Industria IT este în continuă dezvoltare. Companii de notorietate precum Google, Microsoft, IBM, Intel, Nvidia, Siemens, Nokia, Huawei, Atos, Accenture,
Endava, Ness Technologies, BitDefender, Visteon sau Alcatel-Lucent au birouri în oraș, sprijinind – prin hub-urile și atelierele digitale create – start-up-
urile și IMM-urile din domeniu, oferind spații de muncă colaborative pentru studenți, precum și sesiuni de pregătire specializată în domeniul business-
ului și competențelor digitale, datorită parteneriatului dintre sectorul privat, organizațiile publice și universități. Acest domeniu cunoaște o evoluție
accelerată și pe fondul dezvoltării societăților locale, cum ar fi Lasting sau ETA2U. În anul 2014 a fost inaugurat clusterul Incuboxx, cel mai mare
incubator de afaceri în IT&C din România, care include 54 de spații de birouri adresate antreprenorilor și firmelor cu capital autohton din domeniu.[95]
În acord cu noile tendințe globale de sustenabilitate, primăria a elaborat strategia de Smart City a municipiului, în parteneriat cu firme din sectorul privat,
ce cuprinde soluții Internet of Things (IoT) și Embedded systems. Printre proiectele implementate se numără management-ul urban de supraveghere
video, smart parking-ul, hotspot-uri WI-FI în locurile publice și mijloacele de transport în comun, iluminat inteligent Smart Pillar, Strawberry Tree - stâlp
cu panouri solare pentru încărcarea dispozitivelor mobile sau digitalizarea administrativă prin plata taxelor, impozitelor precum și eliberarea avizelor și
certificatelor urbanistice online.[96]
Alături de București, Timișoara a intrat în 2019 în Topul 500 World Innovation Cities, publicat de Forumul Economic Mondial.[97]
Segmentul rezidențial
Piața rezidențială timișoreană, susținută de trendul economic ascendent, a cunoscut un boom în a doua jumătate a anilor 2010. În anul 2020 un record
regional de 6.003 locuințe au fost livrate pieței, în creștere cu 223% comparativ cu anul 2010. Între 2015 și 2020 Timișoara a avut cele mai multe
autorizații de construcție pentru clădiri rezidențiale dintre orașele regionale, conform datelor oficiale ale Agenției Naționale a Locuințelor.[98]
Majoritatea proiectelor au fost complexuri rezidențiale înalte, adresate segmentului mass și middle market. De la an la an se remarcă o cerere în creștere
pentru segmentul upper-middle și premium, cum ar fi ISHO sau Vox Vertical Village. În primele 9 luni din 2016, potrivit datelor Agenției Naționale de
Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), s-au încheiat 32.836 tranzacții de vânzare/cumpărare, județul Timiș fiind astfel cea mai mare piață imobiliară
din țară după București–Ilfov.
87% din acestea au avut loc în Timișoara și comunele limitrofe. Comunitățile rezidențiale suburbane reprezintă un fenomen din ce în ce mai vizibil în zona
metropolitană, găzduind locuitori din clasele de mijloc și superioară, datorită procesului de gentrificare.[99]
Sectorul comercial
Vedere a ansamblului urbanistic Iulius Town dinspre Piața Consiliul Europei
Bega Shopping Center este singurul centru comercial din centrul Timișoarei și primul din oraș, deținut de Bega Grup. Centrul comercial este structurat pe
6 niveluri, are o suprafață închiriabilă de 12.000 m², 42 de magazine și dispune de o parcare de peste 100 de locuri și rasteluri pentru biciclete. Are ca
ancoră un supermarket Carrefour de 1.800 m² și dispune de un food-court cu o capacitate de 500 de locuri cu restaurante, cafenele și zonă de lounge, loc
de joacă pentru copii, evenimente și expoziții. Printre magazinele găzduite se numără Puma, DM, Jolidon, Orange, Pepco, Steilmann, Vodafone,
UniCredit, Yves Rocher ș.a.
În octombrie 2005 a fost inaugurat centrul comercial Iulius Mall construit în urma unei investiții de 45 milioane de euro. În noiembrie 2009 a fost
finalizată cea de a doua fază a proiectului, prin extinderea centrului comercial, în urma unei investiții de peste 60 milioane de euro, investiția totală fiind
de 105 milioane de euro. Suprafața totală construită a centrului comercial ajunge la 178.500 m², iar cea închiriabilă a fost extinsă până la 71.000 m²,
devenind cel mai mare mall din afara Bucureștiului. Din 2015 Iulius Group și Atterbury Europe investesc în extinderea centrului prin ansamblul urbanistic
Iulius Town, ce reprezintă o investiție de peste 335 de milioane de euro într-un proiect multifuncțional de regenerare urbană, investiția reprezentând una
din cele mai mari infuzii de capital privat în sectorul de real estate din România. Astfel, doar în faza I a dezvoltării, inaugurată în 2019, proiectul a
necesitat o investiție totală de 442 de milioane de euro, ce cuprinde printre altele o suprafață de 120.000 mp de retail, 100.000 mp office, 450 de
magazine, 4.070 de locuri de parcare, centru de conferințe cu 3 săli și capacitate de peste 1.000 de persoane, școală primară și grădiniță cu predare după
curriculum britanic, cea mai înaltă clădire din România, un pasaj subteran destinat traficului auto și un parc suspendat de 5,5 ha.[100]
Al doilea mall, Shopping City, a fost deschis în Noiembrie 2015 în urma unei investiții de 84 de milioane de euro de către NEPI Rockcastle. Centrul
comercial dispune de o suprafață închiriabilă de 70.000 m², întinzându-se pe aproape 20 ha și cuprinzând 110 magazine desfășurate pe 2 niveluri și 2.700
de locuri de parcare terane, supraterane și rasteluri pentru biciclete. Centrul comercial are ca ancoră un hypermarket Carrefour de 10.000 m², un magazin
de bricolaj Dedeman de 16.000 m², cel mai mare cinematograf Cinema City din afara Bucureștiului cu 13 săli 3D, dintre care o sală IMAX cu cel mai mare
ecran din România și o sală 4DX, food court cu peste 1.500 de locuri, sala de fitness Smartfit 3 cu piscină semi-olimpică, clubul de biliard și bowling
Seven&Play Again și cazinoul Jack Slots, locul de joacă pentru copii Fun Planet, zone de lounge, restaurante, terase, cafenele, baruri, precum și târguri,
evenimente interactive și expoziții. Dintre brandurile de top prezente în Shopping City se numără: Adidas, Benvenuti, Betty Ice, Bigotti, C&A, CCC,
Deichmann, DM, Douglas, Ecco, Editura Litera, ETA2U, Flanco, Fornetti, Gerovital, Germanos, HelpNet, Hervis, H&M, Humanic, Inditex (Zara, Bershka,
Pull&Bear, Stradivarius), Intersport, Kenvelo, KFC, LC Waikiki, Lee Cooper, Levi's, LPP (Reserved, House, Cropp, Sinsay), Media Galaxy, New Yorker,
Noriel, Otter, OPTIblu, Peek & Cloppenburg, Pepco, Pegas, Pizza Hut, Salamander, Sensiblu, Sephora, Spartan, Starbucks, Yves Rocher, ș.a. În primul an
de la deschidere, Shopping City Timișoara a avut un trafic de peste 9 milioane de vizitatori.[101]
Alte centre existente sunt lanțul de magazine Bega (deținute de Marius și Emil Cristescu), galeriile Aushopping (deținute de Ceetrus), parcul de retail
Funshop Park (Scallier Investment), precum și centrele comerciale Galeria 1, Euro și Kappa.[102]
Alături de magazinele specializate existente în zona centrală, au fost deschise numeroase magazine, supermarketuri și hipermarketuri de către concerne
naționale și internaționale precum Selgros (Coop Group), Metro (Metro AG), Auchan (Auchan Holding), Kaufland (Schwarz Gruppe), Carrefour
Hypermarket, Carrefour Market, Carrefour Express, Supeco (Carrefour Group), Lidl, Penny Market (Rewe Group), Mega Image (Delhaize Group),
reMarkt (Real), Super Mercato (Super Mercato Group), Shop&Go (Mega Image), Profi (Mid Europa Partners), Unicarm (Vasile Lucuț) și La Doi Pași
(Metro AG).[103]
Pe piața de bricolaj și DIY sunt prezente magazinele companiilor IKEA (Inter IKEA Systems B.V. Group), Dedeman (Dragoș și Adrian Pavăl), Hornbach
(Hornbach Holding AG), Brico Dépôt (Kingfisher), Arabesque (Cezar Rapotan), Leroy Merlin (Adeo Group), Mobexpert, Casa Rusu (Rus Savitar), Mömax
(XXXLutz), Jumbo (Apostolos E. Vakakis) și Decathlon (Mulliez Group), parte a unor rețele autohtone și internaționale.[104]
La sfârșitul săptămânii, Sâmbăta și Duminica, se organizează târguri-talcioc în piețele Aurora și Flavia din zona cartierului Calea Șagului.[105]
Sectorul agricol
Suprafața totală a municipiului Timișoara este de 12.927 ha, din care o suprafață de 4.438 ha reprezintă suprafața agricolă. După modul de folosință,
suprafața agricolă este împărțită în:
arabil: 4.022 ha;
pășuni: 151 ha;
fânețe: 251 ha;
vii și pepiniere viticole: 8 ha;
livezi și pepiniere pomicole: 6 ha.
Domeniile care prezintă interes pentru investiții în sectorul agricol sunt cultivarea plantelor nepermanente, activitățile auxiliare agriculturii (activități
după recoltare și pentru producția vegetală), creșterea animalelor (bovine, ovine și caprine) și activitățile în ferme mixte. În plan național, județul Timiș
ocupă locul întâi pe țară atât în ceea ce privește suprafața agricolă, cât și cea arabilă.[46]
Turism
Piețele din centrul Timișoarei
Piața Victoriei Piața Unirii Piața Libertății Piața Maria Piața Alexandru Mocioni, înainte
Piața Küttl
Timișoara are o ofertă bogată în ceea ce privește activitățile de turism și loisir, fiind constant în topul destinațiilor alese de turiștii străini și totodată
printre cele mai vizitate orașe ale României. Publicația americană U.S. News a inclus orașul într-un top 5 al destinațiilor europene de city-break, alături de
Manchester, Torino, Geneva și Valletta, iar săptamânalul german Stern apreciază ca fiind „o copie a Vienei, cu fațade mărețe din perioada Imperiului
Austriac”.[106]
Patrimoniul arhitectural
Timișoara deține cel mai mare ansamblu arhitectonic de clădiri istorice din România (cca. 14.500), constituit din patrimoniul urban al cartierelor Cetate,
Iosefin, Fabric și Elisabetin. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea,
odată cu venirea austriecilor. Diversitatea arhitecturală, reprezentată de baroc, istorism, neoclasicism, Art Nouveau și Wiener Secession, a adus Timișoarei
renumele de „Mica Vienă”. Cea mai veche clădire din Timișoara este cea care adăpostește Muzeul Banatului, Castelul Huniade. La un moment dat a fost
demolat și reconstruit, dar încă mai are elemente din fostul castel ridicat de Iancu de Hunedoara în perioada 1443–1447, dar și elemente din perioada lui
Carol Robert de Anjou. Centrul istoric al Timișoarei are un sistem format din trei piețe urbane, unice în România, fiecare piață prezentând dimensiuni,
rezolvări plastice și stiluri de o valoare arhitectonică inestimabilă.[107]
Articol principal: Situl urban Cartierul „Cetatea Timișoara”.
Cartierul Cetate a fost dintotdeauna „inima”, centrul cultural, administrativ și politic al întregului oraș. Centrul Timișoarei de azi este „urmașul” cetății
militare austriece construite în cea mai mare parte între anii 1732–1764. Bastionul Theresia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii
cetăți a Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un fragment din zidurile fostei cetăți în Parcul Botanic și încă un fragment, pe Calea Alexandru
Ioan Cuza.[108]
Piața Unirii, realizată în stil baroc, este cea mai veche piață din Timișoara. Găzduiește Catedrala Sfântul Gheorghe, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Palatul
Baroc, Monumentul „Sf. Treime”, Casa Brück, Casa Emmer și Casa cu Lei, pe latura sudică Casa Contelui de Mercy, Palatul Dejan și Palatul Episcopal
romano-catolic, iar pe latura vestică Spitalul Militar.
Articol principal: Ansamblul urban interbelic „Corso” din Timișoara.
Piața Victoriei, cunoscută și sub denumirea de Piața Operei, este piața centrală a Timișoarei. Pe cele două laturi ale pieței se află clădirea Operei (spre
nord), respectiv Catedrala Mitropolitană (spre sud), două dintre cele mai reprezentative monumente arhitecturale ale orașului. Latura de promenadă
dinspre Operă spre Catedrală se numește Corso și găzduiește palatele Weiss, Lloyd, Neuhausz, Merbl, Dauerbach, Hilt și Széchenyi, iar latura opusă,
Surogat, găzduiește palatele Camerei de Comerț și Palatul Löffler, fiind flancate în mijloc de statuia Lupa Capitolina și fântâna cu pești.
Piața Libertății constituie elementul central, placa turnantă a sistemului urban al Timișoarei. Piața adăpostește unele dintre cele mai vechi construcții
existente în orașul actual: Casa cu Atlanți, Casa Nedelkovich, Primăria veche, Statuia Sf. Ioan Nepomuk, Comenduirea Garnizoanei (fostul Generalat,
clădire existentă în anul 1727), fosta Cancelarie de Război (de asemenea existentă în 1727, formează astăzi aripa de est a Primăriei Vechi), Primăria Veche
(1731–1734) și Cazinoul Militar (construit începând din 1744, când s-a inițiat execuția corpului de pe actuala stradă Brediceanu, la colț cu strada
Mărășești), iar pe latura vestică Spitalul și Biserica mizericordienilor și Claustrul mănăstirii Franciscanilor. Constituie veriga pietonală de legătură dintre
Piața Unirii și Piața Victoriei.
Articol principal: Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.
Cartierele Cetate și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară
și sârbă. Clădirile au o arhitectură impresionantă, sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin și Freidorf se păstrează
trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor, cum este exemplul
Casei Mühle. Alte monumente istorice din oraș includ: Coloana Fidelității, Statuia Sfântului Ioan Nepomuk din Piața Traian, ș.a.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. În 1904, Primăria a înființat postul de
arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilurilor
Art Nouveau, Wiener Secession, Art Déco, Neobaroc și eclectic în peisajul urbanistic al orașului, cum ar fi Palatul Antal Nägele, Palatul Dicasterial, Baia
Publică Neptun, Cazarma pompierilor din Iosefin sau Palatul Apelor. Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul, fosta fabrică de
țigarete, centrala hidroelectrică, întreprinderea Paltim, podul metalic sau turnurile de apă din Iosefin și Fabric fiind doar câteva exemple.
Ultimul curent arhitectural care influențează orașul este cel românesc, introdus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun
exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc, fiind în prezent cea mai înaltă biserică din
România (90,5 m) și cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume din afara Rusiei. În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul
centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.
Cartierele istorice ale Timișoarei
Cetate Iosefin Elisabetin Fabric
Ansamblul istoric Cetate I; Ansamblul istoric Iosefin I; Ansamblul istoric Elisabetin Ansamblul istoric Fabric I;
Ansamblul istoric Cetate II; Ansamblul istoric Iosefin II; I; Ansamblul istoric Fabric II;
Ansamblul istoric Cetate III; Ansamblul istoric „Splaiul Nicolae Titulescu”; Ansamblul istoric Elisabetin Ansamblul istoric „Str.
II; Pestalozzi”;
Ansamblul istoric „Str. Anton Seiller”;
Ansamblul istoric Elisabetin Ansamblul istoric „Str.
Piața Alexandru Mocioni;
III; Badea Cârțan”.
Piața Maria;
Ansamblul istoric „Bd. Mihai
Viteazul”;
Piața Plevnei;
Piața Nicolae Bălcescu;
Lăcașuri de cult
Vezi și: Dieceza de Timișoara.
În Timișoara există aproximativ 30 de biserici și capele. 12 dintre acestea au fost construite după Revoluție. Tot aici există și trei sinagogi: Sinagoga din
Fabric, Sinagoga din Cetate și Sinagoga din Iosefin, ultima fiind cea mai nouă (1906–1910).[109]
Cel mai mare lăcaș de cult din Timișoara este Catedrala Mitropolitană, edificiu finalizat în 1946. Cu o înălțime de 90,5 m, este una din cele mai înalte
clădiri din Timișoara, fiind la vremea edificării cea mai înaltă biserică din România. Lăcașul poate adăposti peste 5.000 de persoane. În Piața Unirii se află
Catedrala Ortodoxă Sârbă, construită între 1744–1748. Alături de Biserica „Sf. Gheorghe”, reprezintă principalele lăcașe de cult ale comunității sârbe din
oraș. Numărul bisericilor catolice este mai mare decât cel al bisericilor ortodoxe, deși majoritatea populației Timișoarei este ortodoxă. Printre bisericile
catolice importante din oraș se numără: Biserica Millennium, cea mai mare biserică romano-catolică din Timișoara; Domul Romano-Catolic; Biserica
romano-catolică din Mehala, făcută după planurile arhitectului Eduard Reiter; Biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus”, din Elisabetin; Biserica Romano-
Catolică din Iosefin, construită între 1772-1774 în stil baroc; Biserica Romano-Catolică din Fratelia; Biserica Notre Dame (deservește comunitatea catolică
a bulgarilor bănățeni), construită în stil istoricist; Biserica din Elisabetin (deservește comunitatea greco-catolică); Biserica „Sfânta Ecaterina” (deservește
comunitatea slovacă catolică) etc.[110]
Dintre bisericile ortodoxe importante enumerăm: Biserica „Sfântul Ilie” din cartierul Fabric; Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Iosefin, construită
în stil neobizantin; Biserica de lemn din Topla - unul din cele mai valoroase monumente religioase din Banat, aflată în incinta Muzeului Satului Bănățean;
etc.[110]
În actuala piață Sf. Gheorghe s-a aflat cea mai veche biserică a orașului, care avea hramul Sfântului Gheorghe, acesta fiind socotit și patronul cetății
Timișoara. Biserica medievală catolică „Sfântul Gheorghe” este atestată documentar în ianuarie 1323 și era, la vremea respectivă, locul preferat de
întâlnire al prelaților și al curtenilor aflați la castel, fiind cea mai mare biserică a cetății. A devenit principala moschee în timpul stăpânirii otomane iar
după cucerirea Timișoarei de către armatele habsburgice, lăcașul de cult a fost resfințit.[110]
Împrejurimi
Munții Poiana Ruscă Surduc, cel mai mare lac din Rezervația forestieră Bazoș Lalea pestriță în rezervația Concertul anual de muzică
vestul țării naturală Lunca Pogănișului simfonică de la peștera
Românești
Împrejurimile oferă opțiuni variate de relaxare și petrecere a timpului liber. În anul 2017 județul Timiș a fost al treilea cel mai vizitat județ al României,
din punct de vedere al numărului de turiști străini.[111]
La câțiva kilometri de Timișoara se află renumitele stațiuni balneare Buziaș și Băile Călacea. Printre obiectivele turistice de aici:
Zona cu parcul și colonada imperială, unică în Europa ca lungime (510 m), locul preferat de promenadă al împărătesei Elisabeta. Cuprinde un întreg
ansamblu de monumente istorice format din Hotelul "Bazar"; Hotelul "Grand"; Cazinoul; precum și un parc dendrologic cu o suprafață de peste 20
hectare, oază de liniște și relaxare, cu numeroase specii rare de arbori seculari, cel mai important fiind platanul. Arhitectura este remarcabilă, în stil
turcesc, bizantin, unică în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden;
Ștrandurile cu apă minerală din Buziaș (1874), primele de acest gen din Europa;
Izvoarele minerale ,,Moș Bâzieș'' (1984), Mihai și Iosif;
Buveta ,,Izvorul Sănătății'' din centrul stațiunii;
Muzeul Balnear Buziaș, primul muzeu de acest gen din România. Cuprinde exponate din ceramică tracică, vase din Neolitic, numeroase fotomontaje;
Colecția de artă populară ,,Iulia Florea Troceanu'', ce cuprinde piese unicat, caracteristice artei populare bănățene;
Biserica Romano-Catolică din localitate, declarată monument istoric.
În prezent, în ambele stațiuni sunt multe pensiuni și vile, precum și hoteluri de trei și patru stele, cu confort deosebit, și se situează la nivelul turismului
internațional.[2] (https://www.booking.com/city/ro/buzias.ro.html)
Rezervații și arii naturale

Articol principal: Lista rezervațiilor naturale din județul Timiș.
Vezi și: Lista siturilor arheologice din județul Timiș.
În județ se găsesc numeroase rezervații naturale care adăpostesc un număr mare de specii de plante și animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la
25 km nord-est de Timișoara, se găsește cea mai importantă rezervație ornitologică din vestul țării (Mlaștinile Satchinez și Mlaștinile Murani), iar la Beba
rezervația ornitologică Beba Veche.
Ariile naturale cuprind Lunca Timișului, Lunca Mureșului Inferior și Lunca Pogănișului; Pajiștea cu narcise Bătești și Movila Sisitak; rezervația
paleontologică de la Rădmănești (Locul fosilifer Rădmănești); fortificația medievală sarmată de la Cornești; rezervațiile forestiere Bazoș, Bistra și Cenad ce
conțin o varietate mare de specii arboricole și botanice; lacurile Cotu Morii, Verbunci, Hergheșceu, Râtu Mare, Satchinez, Ianova și Lacurile Becicherecu
Mic; ariile protejate Sărăturile Diniaș, Becicherecu Mic, Hunedoara Timișană, Insula Igriș și Insula Mare de la Cenad; zonele de protecție avifaunistică de
la Pădurea Macedonia și Livezile - Dolaț; domeniile de la Herneacova și Valea lui Liman; cascadele Cornet (Nădrag) și Șopot (Poieni); Pietrele Cohului din
comuna Pietroasa; pasul montan de la Tăul Ursului; valea Begăi sălbatice din zona Timișului montan; șoseaua Transluncani; etc. Alte obiective turistice
sunt peșterile, dintre care amintim: peștera de la Românești, peștera Albastră – lângă Pietroasa, Peștera cu Apă, și peștera „Stânca lui Florian” – lângă
Tomești.[112]
Turismul montan este practicat sub formă de alpinism, escalade, drumeții, și cicloturism pe traseele turistice montane din Munții Poiana Ruscă, zonă
cunoscută etnografic ca Țara Făgetului, areal cu potențial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural și peisagistic, zona fiind ideală pentru activități
de hiking, trekking și recreere; iar în parcul de aventură de la Nădrag, la poalele Vârfului Padeș, se pot practica cățărările, tirolienele, bungee jumping,
paintball, geocaching etc. Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972–1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a
determinat crearea unui microclimat cu funcțiune recreativă multiplă: agrement, natație, înot cu labele, scufundări, snorkeling, kiteboarding, schi nautic,
scuba diving, orientare subacvatică, zorbing acvatic, pescuit, ștrand și camping. Activitățile de canotaj și caiac-canoe pot fi practicate pe Canalul Bega, iar
cele de rafting pe Râul Timiș.[113]
Sporturile extreme, ca parașutismul sau wingsuit-ul, ce câștigă în ultimul timp din ce în ce mai mulți adepți, pot fi practicate, la cerere, în special în
Timișoara.
Fortificații medievale
Articol principal: Lista monumentelor istorice din județul Timiș.
Vezi și: Lista castelelor și conacelor din județul Timiș.
Turismul cultural-istoric cuprinde numeroase obiective în situri istorice și arheologice, monumente de arhitectură și muzee. Dintre fortificațiile medievale
amintim Cetatea Timișoarei, Bastionul Theresia, Cetatea medievală de la Făget și Cetatea Jdioarei; castelele Huniade, Nakó, Mercy, Karátsonyi și Cazinoul
Cassina din Făget; conacele Gudenus și ansamblul conacului și mausoleului familiei Mocioni din Foeni; hanurile Poștei și „Ana Lugojana” din Lugoj;
muzeele și expozițiile memoriale „Béla Bártok”, „Ștefan Jäger” și „Traian Vuia”; etc.
Lăcașuri de cult
Articol principal: Biserici de lemn din Banat.
Turismul ecumenic și religios cuprinde numeroase lăcașuri de cult, biserici și mănăstiri istorice. Dintre ansamblurile mănăstirești se remarcă bisericile
istorice de lemn din ținuturile Făgetului: Bătești, Curtea, Crivina de Sus, Căpăt, Coșevița, Crivobara, Dragomirești, Dubești, Dobrești, Groși, Hezeriș,
Homojdia, Jupânești, Lucareț, Margina, Nemeșești, Pietroasa, Povârgina, Poieni, Românești, și Zolt. În satul Partoș se află Mănăstirea Partoș, care
datează din secolul al XIV-lea; la Cebza se află Mănăstirea Cebza ridicată în 1759; în comuna Birda se află Mănăstirea Sfântul Gheorghe; în municipiul
Lugoj găsim Mănăstirea minoriților din 1733; iar în apropiere de Șemlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.[114]
Alte atracții și puncte de interes
Parcurile acvatice, bazele de tratament și zonele de welness&spa cu apă geo-termală constituie punctul de referință al zonei pe plan turistic. Apele
minerale captate sunt calcice, magneziene hipotone, cloruro-sodice, puternic carbonatate (2.000-2.600 mg / litru), cu PH peste 7,2, temperatura apei la
captare fiind de 30°C, fiind recomandate în insuficiență cardiacă, afecțiuni respiratorii, circulatorii, reumatismale, neurologice, boli autoimune și
hormonale, metabolice și de nutriție, nevroză astenică, anemie feriprivă, precum și boli profesionale.[115]
Turismul balnear se practică în stațiunea de interes național Buziaș, stațiunea de interes local Băile Călacea, orașul Deta, precum și în localitățile Teremia
Mare și Lovrin. Enoturismul este reprezentat de localitățile Recaș (Cramele Recaș) și Silagiu (Aramic Silagiu), renumite atât în țară cât și în străinătate
pentru vinurile lor.
Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Breștea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitiaș, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică,
Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (Bega–Luncani, Bega–Tomești–Românești, Bega–Poieni, Bega–Margina, Timiș–Cebza, Timiș–
Coșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv. Pe teritoriul județului Timiș există 86 de fonduri de
vânătoare și 30 de fonduri de pescuit.[116]
Agroturismul și ecoturismul este reprezentat de ansamblurile gospodărești tradiționale din mediul rural, spațiile monahale, cabanele și casele de vacanță.
Orașul și împrejurimile sale, inclusiv din proximitatea granițelor cu Serbia și Ungaria, oferă 40.233 de paturi pentru turiști, în hoteluri, pensiuni,
campusuri, internate de școli și cămine studențești.[117]
Cultură
Cunoscut inițial ca Filarmonica Banatul Teatrul German de Stat Teatrul Maghiar de Stat Zidurile Bastionului Theresia, fortificație din Cetatea
Teatrul Franz Joseph, „Csiky Gergely” Timișoarei
Palatul Culturii
găzduiește astăzi
Opera Națională
Română
Vezi și: Capitală Europeană a Culturii.
Timișoara este singurul oraș din Europa care are trei teatre de stat în trei limbi diferite – Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”. Din ianuarie 2019, în cadrul Teatrului de Păpuși și de Tineret „Merlin”, funcționează teatrul de limbă sârbă.[118]
Opera Română, Filarmonica „Banatul” și Casa de Cultură sunt de asemenea purtători ai imaginii culturale a Timișoarei, prezentând spectacole și concerte
de înaltă ținută artistică. Pe scenele Timișoarei au apărut nume celebre precum Johann Strauss (fiul), Joseph Haydn, Franz Liszt, Johannes Brahms sau
George Enescu. Un eveniment cultural major în istoria orașului l-a reprezentat premiera Traviatei lui Giuseppe Verdi la 9 februarie 1855.[119]
Peisajul artistic este completat de nouă cinematografe dintre care se remarcă cinematograful Capitol datând din anii 1929–1930. Activitatea literară
intensă a condus la crearea a nouă cenacluri (H. G. Wells fiind cel mai cunoscut) și a cinci uniuni de creație pentru cei peste 400 de autori contemporani.
Totodată, aici activează filiale ale Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Artiștilor Plastici, precum și a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.
Coexistența mai multor naționalități a creat o populație poliglotă, literații creând, în paralel, în mai multe limbi, un exemplu cunoscut fiind gruparea
tinerilor autori de limbă germană Aktionsgruppe Banat.
Muzee, galerii de artă, vernisaje și expoziții

Muzeele Timișoarei
Muzeul de Artă din Piața Unirii Muzeul Banatului din Piața Victoriei Muzeul Militar din Piața Libertății Muzeul Satului Bănățean
Muzeul de Artă, situat în Palatul Baroc din Piața Unirii. Spațiul expozițional include colecții de artă contemporană, decorativă și europeană. Muzeul
include o colecție unică de lucrări și obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de lucrări, dar și exponate ale pictorilor Nicolae Grigorescu,
Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza;[120]
Muzeul Banatului, cu sediul central în clădirea Castelului Huniade. La parter se află Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa.
Muzeul cuprinde Secția de Istorie, Secția de Arheologie, Secția de Științe ale Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. Printre exponate se numără
și cea mai mare colecție de păsări și fluturi din estul Europei;[121]
Muzeul Militar, situat în Piața Libertății, cu peste 2.000 de obiecte muzeale: hărți, documente de epocă, machete ale unor monumente istorice,
fotografii, armament și ținute militare. Este organizat tematic, în șase săli, cinci dintre ele reflectând perioade distincte din istoria României – Decebal,
Evul Mediu Timpuriu, Evul Mediu, Mihai Viteazul, Unirea Principatelor Române și cele două războaie mondiale – și sala numită „Sala armelor și a
ținutelor militare”;
Muzeul Satului Bănățean, singurul muzeu cu profil etnografic din România care cuprinde un centru civic al satului, format din Primărie, Biserică,
Școală, Casă Națională (cu destinație culturală), în care se desfășoară majoritatea activităților administrative-politice și spirituale ale satului;[122]
Muzeul de artă bisericească veche din subsolul Catedralei Mitropolitane. Patrimoniul actual adăpostește aproape 1.000 de piese printre care un
însemnat număr de icoane pe lemn, pe sticlă și pânză, obiecte de cult brodate, sculptate sau lucrate în metal și un important fond de carte veche
religioasă. Toate provin din biserici bănățene și datează din secolele XIV, XVI, XVII și XIX;
Muzeul de artă bisericească al Episcopiei Ortodoxe Sârbe, aflat în Palatul Episcopal din Piața Unirii, lângă Catedrala Ortodoxă Sârbă;
Muzeul Kindlein se găsește într-o clădire veche din zona istorică a Timișoarei (pe strada Vasile Alecsandri) și prezintă pe baza pieselor din colecție
reconstituirea prăvăliei și atelierului de bijutier și ceasornicar a lui Peter Kindlein;
Muzeul Corneliu Miklosi, aflat în subordinea societății locale de transport public, în cadrul căruia sunt expuse diferite modele de tramvaie, printre care:
tramvaiul tras de cai; vagoanele cu dublă comandă “Gemene”; vagonul motor Timiș T1, vagonul Electroputere V 54; tramvaiul Timiș 2 fabricat în
uzinele Electrometal Timișoara; precum și exponate de autobuze, troleibuze și utilaje de întreținere a vehiculelor. Muzeul amintește de vechile tradiții
ale Timișoarei în acest domeniu: tramvaiul tras de cai rulează pentru prima dată în iulie 1869 (premieră pe teritoriul de azi al României); iar în 1899 se
pune în funcțiune cel electric. La cerere, se poate închiria un tramvai turistic, dedicat evenimenelor speciale;[123]
Galeria Calina, situată lângă Opera Națională, este un spațiu de artă contemporană. A fost deschisă pe data de 26 februarie 2007, primul vernisaj fiind
cel al expoziției sculptorului Péter Jecza. Dintre artiștii care și-au expus operele aici se numără Corneliu Vasilescu, Felix Aftene, Silvia Radu și Ion
Sălișteanu.[124]
Cultura contemporană
Vezi și: Listă de cântece legate de Timișoara.
Artă murală prin desene graffiti pe străzile Timișoarei
Pe lângă instituțiile culturale profesioniste sunt prezente numeroase organizații
culturale private, muzicieni, pictori, artiști. Timișoara este apreciată atât pe plan
național cât și internațional ca unul dintre cele mai influente și dinamice centre
de artă contemporană din România.
Orașul are o gamă foarte diversă de industrii creative cu un sector larg care
cuprinde arta, arhitectura&design-ul, moda, muzica, artele spectacolului,
publicitatea, TV, radio, software design-ul, jocurile electronice, etc., facilități și
instituții, clustere destinate cercetării specializate aplicate și locuri pentru
convenții, meeting-uri și expoziții. Numeroase ONG-uri, asociații și fundații sunt
foarte active în promovarea schimburilor culturale internaționale, aspect ce contribuie la rândul lui la viața efervescentă a orașului.[125]
Centre culturale
Centrul Cultural Britanic;
Centrul Cultural Francez;
Biblioteca Britanică;
Centrul Cultural German;
Centrul pentru Cultură și Artă al Județului Timiș;
Casa de Cultură a Municipiului Timișoara;
Casa de Cultură a Studenților;
Institutul Intercultural.
Festivaluri
Centrul Timișoarei în timpul festivalului Timfloralis
Articol principal: Listă de festivaluri din Timișoara.
Târguri
Cu ocazia sărbătorilor se organizează în Piața Victoriei Târgul de Crăciun și Târgul de Paște.[126]
Parcuri și spații verzi
Parcul Botanic Parcul Central „Anton Scudier” Parcul Civic Parcul Rozelor Parcul Regina Maria
Articol principal: Parcurile din Timișoara.

Vezi și: Aleea Personalităților din Timișoara.
Timișoara este cunoscută ca „orașul florilor”, fiind remarcată pentru spațiile verzi și parcurile sale. Multitudinea de parcuri de diferite dimensiuni, precum
și grădina zoologică, sunt destinații cunoscute ale Timișoarei pentru agrement și activități recreative în aer liber.
Unul dintre cele mai cunoscute parcuri din Timișoara este Parcul Central, în care se află Aleea Personalităților. Tot aproape de centrul orașului se
regăsește și Parcul Rozelor, care la începutul secolului al XX-lea i-a adus renumele Timișoarei de „oraș al trandafirilor”. Aranjamentele florale și pergolele
dispuse pe aleile din parc numără peste 1.200 de soiuri de trandafiri. Aici este și scena teatrului de vară unde pe parcursul anului se desfășoară numeroase
festivaluri, concerte și spectacole.
Parcul Justiției, cunoscut anterior drept Parcul Consiliului, se află în centrul orașului, având în apropriata vecinătate cinematograful Capitol și Facultatea
de Hidrotehnică. Parcul a fost reamenajat în 2015, fiind refăcute aleile, gazonul, zonele de flori și copaci și sistemul de irigare.
În Parcul Botanic, un parc dendrologic de dimensiuni mari, se află specii de colecție grupate în 11 sectoare, în funcție de regiunea de proveniență a plantei.
De asemenea, pe lista parcurilor orașului Timișoara se regăsește și Parcul Poporului, cel mai vechi din oraș, datând din 1852.
Parcul Copiilor „Ion Creangă” a fost reinaugurat în 2012 după o reabilitare completă.[127]
Educație
Învățământul preuniversitar
Vezi și: Lista liceelor din Timișoara
Învățământul școlar se desfășoară în 70 de grădinițe, cu 861 de educatoare și

9.856 de copii; învățământul primar și gimnazial este organizat în 47 de unități,
cu 3.901 cadre didactice și 46.186 de elevi; învățământul liceal, în 36 de unități,
cu 1.959 de cadre didactice și 24.472 elevi; cel postliceal în 11 unități, cu 1.403 de
Ansamblul liceului piarist, destinat Colegiul Național Bănățean. Clădirile
cursanți; cel de maiștri în 6 unități cu 548 de cursanți. Rețeaua școlară mai
inițial liceului înființat de Ordinul colegiului fac parte din complexul care a
cuprinde 2 licee speciale pentru elevii cu deficiențe, 3 centre școlare de educație Piarist. Ansamblul, în stil Art aparținut Ordinului Surorilor de Notre Dame,
incluzivă, 5 licee particulare, o școală specială pentru ambliopi, 2 centre de Nouveau, cuprinzând liceul, sediul care deținea și Biserica Notre Dame
asistență educațională și un centru pentru învățământ alternativ prin Liceul casei, capela și internatul, a fost
Waldorf înființat în anul 1993. Sitemul privat de învățământ cuprinde o școală, proiectat de László Székely și
respectiv un liceu internațional cu predare după curriculă britanică și o creșă și inaugurat în 1909
gradiniță cu program după sistemul educațional finlandez.[128]
Specificul învățământului preuniversitar timișorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiție multietnică a orașului s-a menținut și datorită
școlilor cu predare în limbile maghiară (Liceul „Bartók Béla”), germană (Liceul „Nikolaus Lenau”), franceză (Liceul J.L. Calderón), sârbă (Liceul „Dositei
Obradović”), slovacă și ucraineană care, împreună cu limba română, au o tradiție și o continuitate de aproape patru secole.
Potrivit unui clasament realizat de portalul AdmitereLiceu.ro în 2020, cinci licee din Timișoara se află în top 100 școli din România: Liceul „Grigore
Moisil”, Colegiul Național Bănățean, Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga”, Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” și Liceul teoretic „Nikolaus
Lenau”.[129]
Filiere educaționale
Numeroase unități de învățământ din Timișoara sunt centrate pe dezvoltarea și diversificarea competențelor-cheie și formarea competențelor specifice în
sistem profesional dual sau în funcție de specializare, profil sau calificare: tehnic (Colegiul Tehnic de Vest, Colegiul Tehnic „Henri Coandă”, Colegiul
„Emanuil Ungureanu”, Liceul Electrotimiș, ș.a.), economic (Colegiul „F.S. Nitti”), artistic (Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”, Liceul de Arte Plastice),
medical (Colegiul Național Ana Aslan), teologic (Liceul Romano-Catolic „Gerhardinum”, Liceul Penticostal ,,Logos” ) ș.a.m.d.
Învățământul universitar
Universitatea de Vest Universitatea Politehnica Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Universitatea de Științe Agricole și
Babeș” Medicină Veterinară a Banatului
Vezi și: Lista universităților din Timișoara.
Învățământul universitar are o tradiție de peste 100 de ani, odată cu înființarea Politehnicii în 1920. De atunci și până azi Timișoara a devenit cel mai
important centru universitar și academic din vestul țării, cu circa 50.000 de studenți înscriși în programele de studii universitare și post-universitare de
licență, masterat, doctorat și rezidențiat, în patru universități de stat și trei private. Aici există filiale ale Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din
România și ale AIESEC. Organizațiile studențești sunt foarte active, fiind cunoscute atât în țară cât și în străinătate pentru evenimentele desfășurate,
manifestările cultural-artistice StudentFest sau zilele ISWinT fiind doar câteva exemple.[130]
Timișoara este unul din cele patru centre universitare naționale, alături de București, Cluj-Napoca și Iași, stabilite prin HG de Ministerul Educației
Naționale și a Învățământului.[131]
Universitate Fondată Facultăți Studenți Rector Adresă
Universități de stat
Universitatea de Vest 1962 11 15.727 Marilen Gabriel Pirtea Bd. Vasile Pârvan, nr. 4
Universitatea Politehnica 1920 10 13.756 Florin Drăgan P-ța Victoriei, nr. 2
Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” 1944 3 7.599 Octavian Crețu P-ța Eftimie Murgu, nr. 2
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului 1991 6 6.994 Cosmin Alin Popescu Calea Aradului, nr. 119
Universități private
Universitatea „Tibiscus” 1991 4 1.000+ Radu Răducan Str. Lascăr Catargiu, nr. 4–6
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” 1991 1 N/A Cristiana Cristureanu Str. 1 Decembrie 1918, nr. 93
Universitatea „Ioan Slavici” 2000 2 2.000+ Moise-Dorel Andraș Str. Păunescu Podeanu, nr. 144
1Este o filială a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din București – cuprinde Facultatea de Management Turistic și Comercial
Universitatea Politehnica, una dintre cele mai mari și renumite universități tehnice din Europa Centrală și de Est, face parte din categoria universităților
de cercetare avansată și educație, conform Ordinului nr. 5262/05.09.2011, prin care se constată rezultatele clasificării universităților, stabilite de Asociația
Universităților Europene, pe baza datelor raportate de instituțiile de învățământ superior acreditate din sistemul național de învățământ. Conform
aceleiași clasificări, Universitatea de Vest, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară
a Banatului fac parte din categoria universităților de educație și cercetare științifică, iar Universitatea Tibiscus și Universitatea Dimitrie Cantemir fac parte
din categoria universităților centrate pe educație.[132]
În municipiu se află biblioteci publice, municipale și universitare. Cele mai

importante sunt:
Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”;

Biblioteca Centrală a Universității Politehnica, găzduită într-un nou sediu din
2014;
Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”; Biblioteca Universității Biblioteca Universității Biblioteca Județeană Timiș
Biblioteca Județeană „Sorin Titel”. Politehnica de Vest
Campusurile studențești se află în zonele Complexul Studențesc-Medicinei (25

de cămine), Lipovei-Tipografilor (6 cămine) și Blașcovici (2 cămine), oferind în total peste 13.000 de locuri de cazare. Acestea sunt împânzite de baruri,
bistrou-uri, cluburi de noapte și numeroase localuri tematice ce oferă servicii de alimentație publică: restaurante, cantine studențești, cafenele, pizzerii și
fast food-uri aparținând unor lanțuri autohtone și internaționale, dar și servicii conexe: magazine, supermarket-uri, diverse puncte de vânzare cu
amănuntul/ridicata, etc.[133]
Învățământul academic. Cercetarea științifică
În cadrul filialei din Timișoara a Academiei Române își desfășoară activitatea

următoarele institute profilate pe cercetarea științifică fundamentală: Institutul
de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu”, Institutul Național de Cercetare–
Dezvoltare pentru Electrochimie și Materie Condensată, Institutul Național de
Cercetare–Dezvoltare în Sudură și Încercări de Materiale, Institutul de Cercetări
în Construcții și Economia Construcțiilor, Laboratorul de Energii Regenerabile–
Fotovoltaic, Observatorul Astronomic (secție a Institutului Astronomic al
Academiei Române) și Planetariul Universității de Vest.[134]
Tot în Timișoara mai activează numeroase centre și institute naționale de

cercetare–dezvoltare, precum și din diferite ramuri: Centrul de Cercetări în
Metode Avansate de Studiu al Fenomenelor Fizice, Centrul de Cercetări în
Mecatronică și Robotică, Centrul de Cercetări pentru Materiale Anorganice și
Institutul Național de Laboratorul de Energii Regenerabile - Fotovoltaic
Energii Alternative, Centrul de Cercetări în Inginerie și Management etc. Tot aici
Cercetare-Dezvoltare în
funcționează și filiale ale Academiei de Științe Medicale, respectiv ale Academiei
Sudură și Încercări de
de Științe Tehnice din România.[135] Materiale Timișoara
Anual, este organizată manifestarea științifică „Zilele academice timișene”.[136]
În cadrul Institutului Politehnic din Timișoara a fost dat în funcțiune primul calculator construit în România (1961). Se numea MECIPT acronimul de la
„Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara”. Proiectarea acestuia a început din 1956 de către un colectiv condus de
matematicianul Iosif Kaufmann, inginerul electronist Wilhelm Löwenfeld și studentul Vasile Baltac. La construirea sa au contribuit, de asemenea, și
cercetările profesorului Grigore C. Moisil.[137]
Sănătate
Timișoara este centru medical regional, deținând unități cu un nivel ridicat al calității serviciilor, unități dotate cu aparatură performantă și cadre
medicale cu înaltă specializare, aflate în directa subordine a Ministerului Sănătății.
Datorită programelor universitare de specialitate orașul reprezintă un pol de cercetare în domeniul medical și al sănătății publice, existând filiale ale
Societății Studențești de Chirurgie din România, sediul central al Asociației Române de Hemofilie, precum și centrul de instruire regional în medicina de
urgență, efectuat de SMURD Timișoara. În Timișoara funcționează instituții de resort importante în gestionarea și îndrumarea problemelor de sănătate,
cum sunt: Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, Centrul Regional de Sănătate Publică, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului,
Direcția de Sănătate Publică, precum și un număr mare de unități sanitare. Dintre ele se remarcă:
Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” (inclus de Ministerul Sănătății în clasa I de competență);
Institutul de Boli Cardiovasculare (clasa I);
Spitalul Clinic Municipal de Urgență;
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”;
Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș”;
Spitalul Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu”;
Spitalul Première (cel mai mare spital privat din vestul țării).
Pe raza municipiului Timișoara mai funcționează, de asemenea: șase ambulatorii de specialitate integrate ale spitalelor (patru publice și două private); trei
servicii de ambulanță (unul public și două private); 494 de cabinete stomatologice; 229 de cabinete de medicină de familie; 138 de cabinete de specialitate;
șapte cabinete de expertiză medicală și 24 de cabinete de recuperare a capacității de muncă; 39 de dispensare școlare; 11 dispensare studențești; un
dispensar sportiv; 63 de farmacii și 32 de depozite farmaceutice.[46]
Sport
Chinezul Timișoara înaintea finalei Finala Cupei României 1934: Stadionul Dan Păltinișanu Stadionul Știința Sala Sporturilor „Constantin
cu Oradea, câștigată cu 4–1 Ripensia Timișoara–U Cluj (5– Jude”
0)
Vezi și: Derbiul Vestului.
Infrastructura Timișoarei permite practicarea unor sporturi diverse precum: fotbal, baschet, handbal, tenis, înot, rugby, ciclism, caiac, culturism, scrimă,
paintball, bowling, tir, arte marțiale, echitație, volei, motociclism (la Giroc), gimnastică și multe altele. Și sporturile la masă pot fi practicate: ruletă, cărți și
darts (cu precădere în cazinouri), biliard, șah sau tenis de masă.
Întrecerile sportive precum Maratonul Timișoarei, SportGuru 21K, Liberty Marathon sau Timotion sunt bine statornicite, adunând anual mii de
participanți din zeci de țări, deținând sau stabilind noi recorduri naționale, iar turneul internațional de ciclism off-road de la Pădurea Verde sau Cupa
Timișului au tradiție în agenda sportivă a orașului.[138]
Sportul electronic capătă o amploare și popularitate tot mai mare pe fondul organizării de concursuri și întreceri specifice.
Orașul a găzduit meciuri la Campionatul European de Baschet Feminin din 2015.[139]
Fotbal
ASU Politehnica Timișoara;
ACS Poli Timișoara, club fondat în 2012;
Ripensia Timișoara, (club istoric de fotbal, 1928–1948, reînființat în 2012), primul club de fotbal cu statut profesionist din România;
Chinezul Timișoara, (club istoric de fotbal, 1910–1946), unul din cele mai mari cluburi din istoria fotbalului european;
FC Politehnica Timișoara;
CFR 1933 Timișoara;
Clubul Atletic Timișoara, primul club de fotbal fondat în spațiul românesc;
CAM Timișoara;
Banatul Timișoara;
SS Progresul Timișoara.
Baschet
BC Timba Timișoara (2006–prezent);
BC Timișoara (1985–prezent);
Rugby
RCM Timișoara;
Arte marțiale
Uniunea Timișoreană de Karate (UTK)
Infrastructura sportivă
Vezi și: Lista stadioanelor de fotbal din județul Timiș.
Stadioane
Echipa ACS Poli Timișoara dispune de al doilea stadion ca și capacitate din România, Stadionul „Dan Păltinișanu” (32.972).
Alte arene din oraș sunt: Stadionul CFR de lângă Gara de Nord, cu o capacitate de 7.000 de locuri unde evoluează CFR Timișoara; Stadionul Știința de
lângă Universitatea Politehnica, cu o capacitate de 1.000 de locuri, pe care evoluează ASU Politehnica Timișoara și Stadionul Electrica, de lângă Pădurea
Verde, cu o capacitate de 500 de locuri pe scaune, pe care evoluează Ripensia Timișoara.
Sala Sporturilor „Constantin Jude”
Cunoscută în trecut drept Sala Olimpia, Sala Sporturilor „Constantin Jude” este o sală multifuncțională situată pe aleea FC Ripensia, nr. 7. Este folosită
pentru echipele masculine și feminine de baschet, volei, handbal și noua echipă de futsal din oraș. Capacitatea sălii este de 2.500 de locuri.
Proiecte
Compania Națională de Investiții a aprobat finanțarea, în zona stadionului „Dan Păltinișanu”, a unui complex sportiv multifuncțional ce va cuprinde o
arenă de fotbal cu o capacitate de 32.000 de locuri, o sală polivalentă de 16.000 de locuri, funcțiuni de cazare și servicii, iar în proiectul Stadionului Știința
mărirea capacității tribunei, terenuri de minifotbal pe acoperiș, diverse spații și funcțiuni sportive precum și o parcare supraterană.[140]
Agrement
Câteva ștranduri aflate în oraș sunt:
ștrandul Heaven, situat lângă Stadionul „Dan Păltinișanu”;

ștrandul Termal ZHH, din proximitatea pasajului Michelangelo și a canalului Bega;
ștrandul No Name;
ștrandul Sun Beach, aflat în spatele terenurilor de tenis de pe Calea Buziașului;
ștrandul UMT, cu apă termală, care vine din foraje de la adâncime de 1.270 m.
Alte opțiuni pentru agrement acvatic sunt albia râului Timiș, unde există două zone amenajate: la Șag (10 kilometri de oraș) și la Albina (15 kilometri de
Timișoara).
Cele mai frecventate ștanduri, în afara orașului, sunt cele termo-minerale din stațiunea Buziaș, la 30 de kilometri de Timișoara; cele de la Sânmihaiu
German (20 de kilometri de oraș, apă termală); precum și bazinele geo-termale de la Băile Călacea, la 18 kilometri de Timișoara. Totodată, există
numeroase terenuri sportive special amenajate care permit practicarea unor sporturi precum tenis, atletism, fotbal, handbal, baschet, tenis de masă sau
volei.[141]
Mass-media
Articol principal: Listă de publicații din județul Timiș.
Presa scrisă
Vezi și: Tipografiile din Timișoara.
Caracteristicile presei locale sunt asemănătoare cu cele ale presei naționale, având totuși unele elemente distinctive datorită evoluției istorice a acesteia, a
specificului multicultural al spațiului timișorean.
Primul ziar apărut la Timișoara în 1771, editat de tipograful Mathäus Joseph Heimerl, s-a numit Temeschwarer Nachrichten și a apărut în 13 ediții. Între
1830–1849 a apărut Temeschwarer Wochenblatt al cărui editor era Joseph Klapka – întemeietorul primei biblioteci din Imperiul Habsburgic (1815) și
primar al Timișoarei între anii 1819–1833. Între 1872 și 1918 apare ziarul de limbă maghiară Délmagyarország și cotidianul Temesvári hirlap (1903–
1939). Minoritatea sârbă a ieșit pentru prima dată pe piața presei locale în 1829 cu Banatski almanah. Primele ziare în limba română apărute în
perimetrul bănățean au fost tipărite la Viena și apoi la Pesta, așa cum s-a întâmplat cu Luminatorul condus de Vincențiu Babeș. Alte ziare și reviste care s-
au impus în spiritualitatea epocii au fost Gazeta poporului, Control etc. În perioada interbelică s-au tipărit: Plugarul român (1908–1947), Gazeta
Banatului, Voința Banatului, Curierul Banatului etc. Dintr-un catalog întocmit de Florian Moldovan și Alexander Krischan, în fondul documentar al
Bibliotecii Județene din Timișoara se aflau înregistrate la începutul anilor 1970 nu mai puțin de 143 de titluri de ziare și reviste, dintre acestea 60 erau
românești, 39 maghiare și 40 germane. După 1945, dar mai ales începând cu 1948, numărul ziarelor și revistelor s-a restrâns la câteva, toate editate sau
aflate sub controlul politic al Partidului Comunist.
În prezent, în Timișoara apar:
cotidiane: în limba română: Renașterea bănățeană (apariție imediat după decembrie 1989, continuator al Drapelului roșu ); Timiș Expres (apărut în
2006); în limba maghiară: Nyugati Jelen, din anul 2000; Ziua de Vest a fost, inițial, suplimentul local al ziarului Ziua . De la începutul anului 2010 ziarul
Ziua și-a încetat apariția, moment din care Ziua de Vest a devenit cotidian local de sine stătător. De asemenea, din 2009 apare cotidianul Adevărul de
seară, ediție locală a publicației Adevărul până în 2011.
1 bisăptămânal: în limba română: Timpolis, din 1990
1 trisăptămânal: în limba română: Timișoara, începând cu anul 1990. Inițial, ziarul apărea zilnic, fiind, însă, nevoit ulterior să își reducă tirajul, respectiv
numărul de apariții.
săptămânale: în limba română: Agenda , din 1990, Opinia Timișoarei , din 2008; în limba germană: Banater Zeitung – supliment săptămânal al
Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (ADZ), editat la București pentru județul Timiș; în limba maghiară: Heti Új Szó, succesorul cotidianului
Temesvári Új Szó, apărut între 23 decembrie 1989 și 22 decembrie 1994; în limba sârbă: din 1990 apare Naša Reč, continuatorul ziarelor Vesnik,
Pravda și Banatske novine, care au apărut în Timișoara începând cu primii anii după Unirea din 1918
lunare: în limba română: Orizont, Monitorul Primăriei Municipiului Timișoara, din 2002, Agenda Consiliului Județean Timiș
trimestriale: în limba română: Orient latin, din 1993, Anotimpuri literare, din 1992; în limba sârbă: Književni život, din 1950
anuale: în limba română: Almanahul Agenda; în limba maghiară: Mindenki Kalendáriuma; în limba germană: Die Stafette
periodicitate sporadică: în limba română: Revista Helion, a clubului SF cu același nume.
Presa audio-vizuală
Posturi de radio
Radio Timișoara, post public, face parte din Radio România Regional (RRR) – rețeaua radiourilor publice locale și regionale a Societății Române de
Radiodifuziune, rețea care reunește 10 studiouri regionale și locale, dar și Radio Vacanța (în sezonul estival), Radio Sighet și Arad FM. Posturile regionale
publice dețin emițătoare AM/FM de mare putere, acoperind peste 80% din suprafața țării. Grila de programe include multe emisiuni generaliste (bine
receptate de publicul adult), cu muzică și informații din vestul țării, dar și programe de nișă, adresate iubitorilor anumitor genuri muzicale, sportului sau
anumitor categorii sociale – pensionari, tineri, casnice.[142]
Primele două posturi locale; Radio Vest și Radio Europa Nova au apărut în 1995.[143]
Radio Vest a primit prima licență de radiodifuziune din vestul țării și a început să emită în 24 ianuarie 1995, pe 88,7 MHz, în partaj cu Vocea Evangheliei
(2h zilnic). West City Radio numele sub care este cunoscut în ultimii ani. Transmite pe 88.8MHz în mare parte muzică oldis, dar și știri locale.Postul se
adresează unui public cu vârsta cuprinsã între 24–48 de ani. În grila de programe a postului se evidențiază emisiunile interactive și programele care
respectã preocupările cotidiene, temele curente ale vieții de fiecare zi, căutând, totodată, să se plieze pe spiritul și mentalitatea timișoreană prin emisiuni
informative, sociale, muzicale, culturale, sportive. West City Radio a transmis în direct ani în șir dezbaterile publice organizate de municipalitatea
timișoreană și ședințele Consiliului Local al municipiului Timișoara.[142]
Radio Europa Nova a fost un postul care a deschis calea concurenței în FM-ul local în 22 iulie 1995. A emis pe 89.7 MHz, în partaj cu Radio Vocea
Speranței (2h zilnic), având un program complex care a inclus, în decursul anilor, pe lângă muzică pop-rock, știri și emisiuni interactive, și multe emisiuni
emisiuni culturale. Printre realizatori au fost Cristian Rudnic (actualul director al Operei) - emisiune dedicată operei, Kamocsa Bela - emisiune de jazz,
Răzvan Ciobanu - emisiune de modă, Elena Jurjescu - emisiune de folclor. Licența a fost preluată ulterior de Activ FM, cu un program local realizat de
unul dintre moderatorii fostului post, iar acum e transmis pe 89,7 MHz Radio TaNaNa. În bandă estică a a emis o perioadă și Radio Tinerama. Din 1999 a
emis, pentru câțiva ani, pe 99 MHz, Radio Analog. Radio Vocea Speranței și Radio Vocea Evangheliei emit în prezent pe frecvențe separate.
În 2009 a apărut un post de radio al minorității sârbe, Banat Link. Pe 100 MHz a emis cu o putere mică Radio Campus, post de radio studențesc local.
Unele stații naționale au avut, în primii ani de emisie, și programe locale: ProFM, Radio Guerrilla, Radio 21, Kiss FM.[144]
Posturi de televiziune
TVR Timișoara este unul dintre cele patru studiouri teritoriale ale Societății Române de Televiziune. Emite din 17 octombrie 1994 pentru patru județe:
Arad, Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș. TVR Timișoara cooperează cu televiziunile publice regionale din Seghedin (Ungaria), Novi Sad, Panciova și
Vârșeț (Serbia), surprinzând jurnalistic realitatea din teritoriul cuprins în Euroregiunea Dunăre–Criș–Mureș–Tisa, dar si pentru realizarea unor
programe în cadrul comunităților de români din cele două țări, contribuind astfel la păstrarea identității lor etnice si culturale. Colaborează, de asemenea,
și cu Radioteleviziunea Transcarpatia Ujhorod (Ucraina), cu scopul sprijinirii redacției în limba română de acolo. TVT'89 și TVT1 au fost primele posturi
private locale.[145]
TV Europa Nova are emisiuni de cultură, sănătate, pe teme rutiere, economice, talk-show-uri, emisiuni de dedicații muzicale (muzică populară), emisiuni
de folclor, administrație și politică, transmise în direct. Știrile ocupă un loc important în grila postului, implicarea în soluționarea problemelor comunității
locale constituind o temă permanentă. Are are drept target populația activă, cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani, dar se adresează și persoanelor de
vârsta a doua și a treia, atât din mediul urban, cât și din cel rural.[146]
Teleuniversitatea Timișoara are statut de departament în cadrul Universității Politehnica din Timișoara, obținând licența de emisie în anul 1994.
Teleuniversitatea Timișoara este un post de televiziune cu obiective educaționale, care funcționează în regim non-profit, fără alocație bugetară. Pentru
realizarea emisiunilor săptămânale, Teleuniversitatea Timișoara colaborează cu departamentul de Comunicații al Facultății de Electronică și
Telecomunicații din cadrul Universității Politehnica, precum și cu departamentul de Jurnalistică al Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale
Comunicării din cadrul Universității de Vest.
Pro TV, Realitatea TV și Digi 24 au avut, fiecare, câte o stație locală în Timișoara.[147]
Calitatea vieții
Potrivit unui studiu efectuat în anul 2006 de revista Capital, Timișoara ocupă locul 2 (după București) în topul celor mai atractive 50 de orașe din
România, iar în anul 2016 a fost declarat orașul românesc cu cea mai ridicată calitate a vieții. Într-un clasament internațional al orașelor europene privind
calitatea vieții, Timișoara ocupă locul 19, peste capitale europene precum Zagreb (locul 23), Dublin (locul 25) sau Oslo (locul 30). Clasamentul a fost
întocmit după criterii precum puterea de cumpărare, infrastructura modernă, accesul la servicii, sistemul medical, siguranța locuitorilor și nivelul de
poluare.[148]
Relații diplomatice
Vezi și: Listă de consulate onorifice din Timișoara.
Timișoara găzduiește trei consulate generale (Germania, Italia și Serbia) și 15 consulate onorifice (Austria, Bulgaria, Cehia, Coreea de Sud, Estonia,
Franța, India, Peru, Republica Macedonia, Republica Moldova, Spania, Suedia, Tunisia, Țările de Jos și Ungaria).[149]
Orașe înfrățite și partenere
Municipiul Timișoara a semnat protocoale de înfrățire sau acorduri de parteneriat cu următoarele orașe:[150]
Graz (1982) Novi Sad (2005)

Mulhouse (1991) Palermo (2005)
Faenza (1991) Nottingham (2008)
Karlsruhe (1992) Cernăuți (2010)
Rueil-Malmaison (1993) Trujillo (2010)
Szeged (1998) Da Nang (2014)
Gera (1998) Lublin (2016)
Treviso (2003) Cancún (2019)
Personalități
Articol principal: Listă de personalități din Timișoara.
Printre personalitățile născute în Timișoara se numără:
Listate în ordine cronologică
Iosif Ivanovici (1845–1902), clarinetist, dirijor, compozitor;

Hermann Kövess von Kövessháza (1854–1924), ultimul comandant al Armatei Austro-Ungare;
Margarethe Matzenauer (1881–1963), mezzo-soprană;
Francesco Illy (1892–1956), contabil, inventatorul aparatului de cafea;
Károly Kerényi (1897–1973), filolog, unul dintre fondatorii studiilor moderne ale mitologiei grecești;
J. Edward Bromberg (1903–1951), actor;
Johnny Weissmüller (1904–1984), înotător medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din Paris și Amsterdam, actor cunoscut pentru rolul Tarzan din filmele
anilor '30 și '40;
Elek Schwartz (1908–2000), fotbalist, antrenorul echipei naționale de fotbal a Olandei (1957–1964);
Ștefan Kovács (1920–1995), fotbalist, antrenor de fotbal;
Ioan Holender (n. 1935), bariton, directorul Operei de Stat din Viena (1992–2010);
Ana Blandiana (n. 1942), poetă, eseistă, membru corespondent al Academiei Române;
Nicu Covaci (n. 1947), fondatorul și liderul formației Phoenix;
Robert Dornhelm (n. 1947), regizor nominalizat la Oscar (1978);
Florin Călinescu (n. 1956), actor, gazdă de emisiuni;
Iulia Motoc (n. 1967), Profesor universitar, judecător la Curtea Constituțională a României;
Dan Negru (n. 1971), prezentator de televiziune;
Edina Gallovits-Hall (n. 1984), jucătoare profesionistă de tenis;
Diana Bulimar (n. 1995), gimnastă medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din Londra.
Note
7. ^ DirectBooking.ro. „Oferte cazare Baile Buzias, Banat Romania 2022”
1. ^ a b c en Rudolf J. Strutz (2013). Timișoara (https://books.google.com/
(https://romania.directbooking.ro/oferte-baile-buzias_romania-cazare.as
books?id=XzdcnoX8XwYC). JR-Design.
px?ids=36787&idr=0&tr=). DirectBooking.ro. Accesat în 7 decembrie
2. ^ Ștefan Both (20 aprilie 2015). „Prima atestare documentară a 2021.
Timișoarei, controversă printre istorici: „Singura dată neatacabilă este
8. ^ en „The European Capital of Culture 2021 in Romania: The Selection
1266" ” (http://adevarul.ro/locale/timisoara/prima-atestare-documentara-t
Panel's Final Report” (https://ec.europa.eu/programmes/creative-europ
imisoarei-controversa-printre-istorici--singura-data-neatacabila-1266-1_
e/sites/creative-europe/files/files/ecoc-2021-report-romania_en.pdf)
5534aae5cfbe376e35569cbf/index.html). Adevărul.
(PDF). Comisia Europeană. București. octombrie 2016.
3. ^ a b „Populația stabilă pe județe, municipii, orașe și localități 9. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
componenete la RPL 2011” (https://web.archive.org/web/201706101347 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
20/http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2014/01/rpl_
10. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
2011_populatia-pe-categorii-de-localitati.xls). Institutul Național de
1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
Statistică. Arhivat din original (http://www.recensamantromania.ro/wp-co
ntent/uploads/2014/01/rpl_2011_populatia-pe-categorii-de-localitati.xls) 11. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
la 10 iunie 2017. Accesat în 13 aprilie 2018. 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
4. ^ 12. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/secIV/lege_351.
(http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritor 13. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
iului/patn_elaborate/secIV/lege_351.) Lipsește sau este vid: |title= 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
(ajutor)[nefuncțională] 14. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
5. ^ 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
http://documents.worldbank.org/curated/en/448771499322731333/pdf/116400- 15. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
ROMANIAN-REVISED-PUBLIC-Magnet-Cities-Migration-and- 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
Commuting-in-Romania-RO. (http://documents.worldbank.org/curated/e 16. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
n/448771499322731333/pdf/116400-ROMANIAN-REVISED-PUBLIC-M 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
agnet-Cities-Migration-and-Commuting-in-Romania-RO.) Lipsește sau 17. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
este vid: |title= (ajutor) 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
6. ^ https://www.digi24.ro/alegeri-locale-2020/video-victoria-lui-dominic- 18. ^ „Istoria Timișoarei : Blog ImoPuls” (https://www.imopuls.ro/blog/2019/1
fritz-la-alegerile-locale-sarbatorita-in-strada-la-timisoara-1375252 (http 1/29/istoria-timisoarei/). www.imopuls.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
s://www.digi24.ro/alegeri-locale-2020/video-victoria-lui-dominic-fritz-la-al
egerile-locale-sarbatorita-in-strada-la-timisoara-1375252) Lipsește sau 19. ^ „Asediul Timișoarei. Eugeniu de Savoia și războiul antiotoman din
1716-1718” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/300-de-ani-d
este vid: |title= (ajutor)
e-la-asediul-timisoarei-eugeniu-de-savoia-si-razboiul-antiotoman-din-17
16-1718). www.historia.ro. Accesat în 7 decembrie 2021.
20. ^ „Asediul Timișoarei. Eugeniu de Savoia și războiul antiotoman din 41. ^ a b c „Hidrografia” (http://www.primariatm.ro/timisoara/index.php?meni
1716-1718” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/300-de-ani-d uId=2&viewCat=44&viewItem=287). Primăria Timișoara.
e-la-asediul-timisoarei-eugeniu-de-savoia-si-razboiul-antiotoman-din-17 42. ^ en „Timisoara Climate Normals (1961-1990)” (ftp://ftp.atdd.noaa.gov/
16-1718). www.historia.ro. Accesat în 7 decembrie 2021. pub/GCOS/WMO-Normals/TABLES/REG_VI/RO/15247.TXT). National
21. ^ „Asediul Timișoarei. Eugeniu de Savoia și războiul antiotoman din Oceanic and Atmospheric Administration.
1716-1718” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/300-de-ani-d 43. ^ de „Klimatafel von Temeschburg (Temesvar, Timisoara), Banat /
e-la-asediul-timisoarei-eugeniu-de-savoia-si-razboiul-antiotoman-din-17 Rumänien” (http://www.dwd.de/DWD/klima/beratung/ak/ak_152470_kt.p
16-1718). www.historia.ro. Accesat în 7 decembrie 2021. df) (PDF). Deutscher Wetterdienst.
22. ^ „TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Oras liber 44. ^ „1.10 TEMPERATURA AERULUI (maxima absolută și minima absolută
Regesc – Revista Descopera Romania!” (https://www.descopera-romani lunară și anuală)”. Geografie, meteorologie și mediu înconjurător (http://
a.ro/timisoara-capitala-culturala-europeana-oras-liber-regesc/). www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap1.pdf) (PDF). Institutul Național de
www.descopera-romania.ro. Accesat în 6 mai 2022. Statistică. 2007. p. 22.
23. ^ Novaconi, Ani. „Timișoara, oraș liber regesc | Ziua de Vest” (http://ww 45. ^ Ilieșiu 2006, op. cit. p. 330
w.ziuadevest.ro/timisoara-oras-liber-regesc/). Accesat în 6 mai 2022.
24. ^ „Asediul Timișoarei. Eugeniu de Savoia și războiul antiotoman din 46. ^ a b c d e f g Daniela Ghinea, Ramona Miclăuș, Mihaela Sîrbu, Maria
1716-1718” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/300-de-ani-d Pantic-Telbis (2013). „Starea economică, socială și de mediu a
e-la-asediul-timisoarei-eugeniu-de-savoia-si-razboiul-antiotoman-din-17 municipiului Timișoara” (https://web.archive.org/web/20180413125555/h
16-1718). www.historia.ro. Accesat în 7 decembrie 2021. ttp://www.primariatm.ro/uploads/files/PID/starea_economica_2013.pdf)
(PDF). Primăria Timișoara. Arhivat din original (http://www.primariatm.ro/
25. ^ „Info Centrul Turistic Timisoara | Canalul Bega” (https://web.archive.or uploads/files/PID/starea_economica_2013.pdf) (PDF) la 13 aprilie 2018.
g/web/20211210013817/https://www.timisoara-info.ro/ro/atracii-turistice/ Accesat în 12 aprilie 2018.
alte-atracii/337-canalul-bega.html). www.timisoara-info.ro. Arhivat din
original (https://www.timisoara-info.ro/ro/atracii-turistice/alte-atracii/337-c 47. ^ „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe,
analul-bega.html) la 10 decembrie 2021. Accesat în 7 decembrie 2021. comune” (https://web.archive.org/web/20200807221634/http://www.rece
nsamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls).
26. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http Institutul Național de Statistică. Arhivat din original (http://www.recensam
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu antromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls) la 7 august
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 2020. Accesat în 20 octombrie 2016.
decembrie 2021.
48. ^ Raluca Zorfie (30 iulie 2017). „Timișoara a crescut miraculos ca număr
27. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http de locuitori! Cine spune acest lucru” (http://www.banatulazi.ro/timisoara-
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu a-crescut-miraculos-ca-numar-de-locuitori-cine-spune-asta/). Banatul
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 Azi.
decembrie 2021.
49. ^ „Studiu Banca Mondiala: Aproape jumatate din locuitorii Timisoarei
28. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http sunt nascuti in alte parti” (https://www.tion.ro/stirile-judetului-timis/studiu-
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu banca-mondiala-aproape-jumatate-din-locuitorii-timisoarei-sunt-nascuti-i
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 n-alte-parti-87197/). Tion. Accesat în 7 decembrie 2021.
decembrie 2021.
50. ^ „Timișoara este un exemplu pentru Europa” (https://web.archive.org/w
29. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http eb/20171230093015/http://www.timisoara2021.ro/2013/10/31/timisoara-
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu europa-exemplu/). Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană.
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 Arhivat din original (http://www.timisoara2021.ro/2013/10/31/timisoara-e
decembrie 2021. uropa-exemplu/) la 30 decembrie 2017. Accesat în 21 decembrie 2017.
30. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http 51. ^ Press, Impact (11 aprilie 2018). „Cati cetateni straini sunt rezidenti in
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu judetul Timis? Politistii de la Imigrari au avut mult de lucru in primul
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 trimestru din 2018” (https://www.impactpress.ro/2018/04/11/cati-cetateni-
decembrie 2021. straini-sunt-rezidenti-in-judetul-timis-politistii-de-la-imigrari-au-avut-mult-
31. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http de-lucru-in-primul-trimestru-din-2018/) (în engleză). IMPACTPRESS.
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu Accesat în 7 decembrie 2021.
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 52. ^ hu Varga E. Árpád. „Temes megye településeinek etnikai
decembrie 2021. (anyanyelvi/nemzetiségi) adatai 1880-1992” (http://www.kia.hu/konyvtar/
32. ^ „Timișoara sub asediu în timpul Revoluției Maghiare din 1848-49” (http erdely/erdstat/tmetn.pdf) (PDF). Kulturális Innovációs Alapítvány
s://www.historia.ro/sectiune/general/articol/timisoara-sub-asediu-in-timpu Könyvtára.
l-revolutiei-maghiare-din-1848-49). www.historia.ro. Accesat în 7 53. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (https://prezenta.roae
decembrie 2021. p.ro/locale27092020/data/json/sicpv/pv/pv_tm_final.json) (Json).
33. ^ „Banatul în primul război mondial” (http://timisoara.tvr.ro/banatul-in-pri Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020.
mul-razboi-mondial_22891.html) (în Romanian). 54. ^ „Hotărârea Consiliului Local 195/16.09.2003 privind constituirea
TVRTIMISOARA.TVR.RO. Accesat în 7 decembrie 2021. Consiliilor Consultative de Cartier” (https://web.archive.org/web/2018041
34. ^ „Banatul în primul război mondial” (http://timisoara.tvr.ro/banatul-in-pri 3125241/http://www.primariatm.ro/hcl.php?s_nr=195&s_year=2003).
mul-razboi-mondial_22891.html) (în Romanian). Primăria Timișoara. Arhivat din original (http://www.primariatm.ro/hcl.ph
TVRTIMISOARA.TVR.RO. Accesat în 7 decembrie 2021. p?s_nr=195&s_year=2003) la 13 aprilie 2018. Accesat în 12 aprilie
35. ^ „Banatul în primul război mondial” (http://timisoara.tvr.ro/banatul-in-pri 2018.
mul-razboi-mondial_22891.html) (în Romanian). 55. ^ „Timișoara își pregătește zona metropolitană” (http://www.zf.ro/evenim
TVRTIMISOARA.TVR.RO. Accesat în 7 decembrie 2021. ent/timisoara-isi-pregateste-zona-metropolitana-3176076). Ziarul
36. ^ „Banatul în primul război mondial” (http://timisoara.tvr.ro/banatul-in-pri Financiar. 24 iulie 2008.
mul-razboi-mondial_22891.html) (în Romanian). 56. ^ „NOTĂ DE FUNDAMENTARE la Hotărârea Guvernului nr. 998/2008
TVRTIMISOARA.TVR.RO. Accesat în 7 decembrie 2021. pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu
37. ^ „Banatul în primul război mondial” (http://timisoara.tvr.ro/banatul-in-pri prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională”
mul-razboi-mondial_22891.html) (în Romanian). (http://arhiva.gov.ro/upload/articles/119757/nf-hg-998-2008.pdf) (PDF).
TVRTIMISOARA.TVR.RO. Accesat în 7 decembrie 2021. Guvernul României. p. 2.
38. ^ Kaspar Muth (https://www.deutsche-biographie.de/sfz67545.html), 57. ^ „În ultimii 20 de ani, Timișoara s-a extins cu 1.000 de hectare! Vezi aici
deutsche-biographie.de. Accesat la 15 septembrie 2021. în ce direcții și cum anume a crescut orașul!” (http://www.opiniatimisoare
39. ^ „Martirii Revoluției în date statistice” (http://irrd.ro/wp-content/uploads/ i.ro/in-ultimii-20-de-ani-timisoara-s-a-extins-cu-1-000-de-hectare-vezi-aic
2014/05/Statistica-Revolutiei-Marin-Valentin.pdf) (PDF). Caietele i-in-ce-directii-si-cum-anume-a-crescut-orasul/25/11/2011). Opinia
Revoluției. București: Editura Institutului Revoluției Române din Timișoarei. 25 noiembrie 2011.
Decembrie 1989: 50. 2010. ISSN 1841-6683 (https://www.worldcat.org/i
ssn/1841-6683).
40. ^ „ZOO Timișoara și Szeged” (http://www.carpatzoo.ro/25-ZOO_Timi%C
5%9Foara_si_Szeged/23-Prezentare.html). CarpatZoo.
58. ^ http://www.primariatm.ro/m/2-Monitorul_Primariei_Timisoara/10- 76. ^ Ștefan Both (22 ianuarie 2018). „Conectarea aeroportului din
Consiliul_Local_Timi%C5%9Foara/2363-Vision_2030_- Timișoara pe calea ferată. Proiect în premieră națională” (http://adevaru
_o_strategie_integrat%C4%83_de_infrastructur%C4%83.html. l.ro/locale/timisoara/conectarea-aeroportului-timisoara-calea-ferata-proie
„Strategia Timisoara Vision 2030” (https://web.archive.org/web/2018090 ct-premiera-nationala-1_5a65a6a0df52022f75c0b3fa/index.html).
9150651/http://www.primariatm.ro/m/2-Monitorul_Primariei_Timisoara/1 Adevărul.
0-Consiliul_Local_Timi%C5%9Foara/2363-Vision_2030_-_o_strategie_i 77. ^ www.caleaeuropeana.ro. „Vicepreședintele grupului PPE din PE,
ntegrat%C4%83_de_infrastructur%C4%83.html). Arhivat din original (htt eurodeputatul Marian-Jean Marinescu a primit votul Parlamentului
p://www.primariatm.ro/m/2-Monitorul_Primariei_Timisoara/10-Consiliul_L European pentru facilitatea care conectează România la încă 12
ocal_Timi%C5%9Foara/2363-Vision_2030_-_o_strategie_integrat%C miliarde de euro din banii europeni pentru infrastructură” (https://www.ca
4%83_de_infrastructur%C4%83.html) la 9 septembrie 2018. Accesat în leaeuropeana.ro/vicepresedintele-grupului-ppe-din-pe-eurodeputatul-ma
9 septembrie 2018. rian-jean-marinescu-pnl-ppe-a-primit-votul-parlamentului-european-pent
59. ^ Adriana, Mîț. „Conurbatia Timisoara-Arad ia nastere” (https://www.pres ru-facilitatea-care-conecteaza-romania-la-inca-12-miliarde-de-euro-din-
salert.ro/2018/01/de-ce-timisoara-trebuie-sa-faca-pace-cu-aradul/). b/). Accesat în 2 aprilie 2019.
60. ^ „Advancing Public Transport EU” (http://www.uitp.org/). 78. ^ „www.aerotim.ro” (https://aerotim.ro/).
61. ^ „Nomenclatorul stradal al Municipiului Timișoara” (https://web.archive. 79. ^ Nicoleta Trifan (21 decembrie 2017). „Aeroportul Internațional
org/web/20191219150640/https://www.primariatm.ro/uploads/files/nome Timișoara, la final de an” (https://web.archive.org/web/20180202222741/
clatorstradal/Nomenclator_stradal_Timisoara_actualiz_HCL_123_124_2 http://aerotim.ro/comunicate/aeroportul-international-timisoara-la-final-de
017.pdf) (PDF). Arhivat din original (https://www.primariatm.ro/uploads/fil -an/). Aerotim. Arhivat din original (http://aerotim.ro/comunicate/aeroport
es/nomeclatorstradal/Nomenclator_stradal_Timisoara_actualiz_HCL_12 ul-international-timisoara-la-final-de-an/) la 2 februarie 2018. Accesat în
3_124_2017.pdf) (PDF) la 19 decembrie 2019. Accesat în 19 decembrie 30 decembrie 2017.
2019. 80. ^ „Noi oportunități pentru Aeroportul Timișoara: Airport City” (https://web.
62. ^ https://renasterea.ro/incep-lucrarile-la-inelul-iv-de-circulatie-al- archive.org/web/20170622040210/http://aerotim.ro/wp-content/uploads/
timisoarei-harta-cu-zona-unde-se-va-lucra/. „Inep lucarile la Inelul 4 de 2016/09/1.1-Brosura-TRAIAN-VUIA.pdf) (PDF). Aerotim. p. 9. Arhivat din
circulatie” (https://renasterea.ro/incep-lucrarile-la-inelul-iv-de-circulatie-al original (http://aerotim.ro/wp-content/uploads/2016/09/1.1-Brosura-TRAI
-timisoarei-harta-cu-zona-unde-se-va-lucra/). AN-VUIA.pdf) (PDF) la 22 iunie 2017. Accesat în 30 decembrie 2017.
63. ^ Gabriel Bucur (29 aprilie 2016). „Mașinile electrice second-hand, o 81. ^ Vlad Petrini (22 iulie 2017). „Fonduri europene pentru redeschiderea
alternativă mai ieftină pentru românii care vor un autoturism nepoluant” navigației pe Canalul Bega” (http://www.capital.ro/fonduri-europene-pent
(https://web.archive.org/web/20180104004440/http://adevarulfinanciar.r ru-redeschiderea-navigatiei-pe-canalul-bega.html). Capital.
o/articol/masinile-electrice-second-hand-o-alternativa-mai-ieftina-pentru- 82. ^ „Timișoara primul oraș din România cu vaporetto” (https://adevarul.ro/l
romanii-care-vor-un-autoturism-nepoluant). Adevărul. Arhivat din original ocale/timisoara/foto-timisoara-oras-romania-transport-comun-apa-incep
(http://adevarulfinanciar.ro/articol/masinile-electrice-second-hand-o-alter ut-circule-vaporasele-pasageri-bega-1_5b642ca9df52022f75f5a5ad/inde
nativa-mai-ieftina-pentru-romanii-care-vor-un-autoturism-nepoluant/) la 4 x.html).
ianuarie 2018. Accesat în 30 decembrie 2017.
83. ^ Roxana Deaconescu (25 martie 2015). „E gata! Cea mai lungă pistă
64. ^ „Timișoara Supercharger” (https://www.tesla.com/findus/location/super de biciclete din România ne duce din Timișoara în Serbia, pe malul
charger/Timisoararosupercharger). Begăi. De când vom putea închiria biciclete?” (http://www.opiniatimisoar
65. ^ „Via Carpatia: Pe unde va traversa România noua autostradă dintre ei.ro/e-gata-cea-mai-lunga-pista-de-biciclete-din-romania-ne-duce-din-ti
Mediterana și Marea Baltică” (http://www.economica.net/via-carpatia-pe- misoara-in-serbia-pe-malul-begai-de-cand-vom-putea-inchiria-biciclete/2
unde-va-traversa-romania-noua-autostrada-dintre-mediterana-si-marea- 5/03/2015). Opinia Timișoarei.
baltica_115733.html). Economica.net. 6 martie 2016. 84. ^ „Velo TM” (http://www.ratt.ro/velo_tm.html). Regia Autonomă de
66. ^ Ledrer, Caterina (29 octombrie 2021). „Stadiul lucrărilor la centura Sud Transport Timișoara.
Timișoara a ajuns la aproape jumătate FOTO” (https://www.banatulazi.r 85. ^ „Flow Timișoara - închiriere trotinete electrice” (https://flow.ro/).
o/stadiul-lucrarilor-la-centura-sud-timisoara-a-ajuns-la-aproape-jumatate
86. ^ Ștefan Both (27 februarie 2015). „Timișoara are cea mai dinamică
-foto/). Accesat în 7 decembrie 2021.
economie din România. Valoarea exporturilor a ajuns la 4.125 milioane
67. ^ Centura Mica a Timisoarei devine tot mai mare si se-apropie de euro. Creștere cu 965 milioane de euro” (http://adevarul.ro/locale/timiso
finalizare. Consiliul Judetean a lansat licitatia pentru inca un segment de ara/timisoara-cea-mai-dinamica-economie-romania-valoarea-exporturilor
drum ce va fi modernizat | OpiniaTimisoarei.ro (https://www.opiniatimiso -ajuns-4125-milioane-euro-crestere-965-milioene-euro-1_54f097aa448e
arei.ro/centura-mica-a-timisoarei-devine-tot-mai-mare-si-se-apropie-de-fi 03c0fd0bf202/index.html). Adevărul.
nalizare-consiliul-judetean-a-lansat-licitatia-pentru-inca-un-segment-de-
87. ^ „Studiu Banca Mondiala” (http://www.tion.ro/studiu-banca-mondiala-ap
drum-ce-va-fi-modernizat/09/09/2021)
roape-jumatate-din-locuitorii-timisoarei-sunt-nascuti-in-alte-parti/195473
68. ^ Drum de legătură de 10 km între Timișoara și autostrada A1. Cât va 0).
costa și când ar putea demara lucrările (https://adevarul.ro/economie/stir
88. ^ „INSSE - Baze de date statistice - TEMPO-Online serii de timp” (http://
i-economice/drum-legatura-10-km-timisoara-autostrada-a1-costa-putea-
statistici.insse.ro/shop/?lang=ro). statistici.insse.ro. Accesat în 7
demara-lucrarile-1_6122133e5163ec42716803bb/index.html) (în decembrie 2021.
engleză), adevarul.ro, 1629624031 Verificați datele pentru: |date=
(ajutor) 89. ^ Andrei Panait (5 februarie 2016). „Forbes Best Cities 2016: Timișoara,
din nou pe primul loc” (http://www.forbes.ro/articles/timisoara-cel-mai-bu
69. ^ „S-a lansat licitația de execuție a noului drum de descărcare de pe n-oras-pentru-afaceri-53902). Forbes.
autostrada A1 spre Timișoara” (http://www.ziarultimisoara.ro/actualitate/
5879-s-a-lansat-licitatia-de-executie-a-noului-drum-de-descarcare-de-pe 90. ^ fr Yves-Michel Riols (1 septembrie 2005). „La deuxième révolution
-autostrada-a1-spre-timisoara). de Timișoara” (https://lexpansion.lexpress.fr/actualite-economique/la-de
uxieme-revolution-de-timisoara_1374659.html). L'Expansion.
70. ^ „Conectare între Aeroportul Timișoara și A1 printr-un nou drum
județean” (https://www.observatordetimis.ro/2020/08/15/conectare-intre- 91. ^ „Technic Development Timișoara - încălțăminte” (https://www.listafirm
aeroportul-timisoara-si-a1-printr-un-nou-drum-judetean/). e.ro/technic-development-srl-13434141/).
71. ^ Georgeta Petrovici (18 iulie 2017). „Wi-fi gratuit în mijloacele de 92. ^ „Centrul Regional de Competente si Dezvoltare a Furnizorilor in
transport în comun din Timișoara” (https://evz.ro/wi-fi-gratuit-in-mijloacel Industria Automotive” (http://www.cerctm.ro/ro/).
e-de-transport-in-comun-din-timisoara.html). Evenimentul zilei. 93. ^ Andreea Neferu (1 august 2018). „Timișoara a devenit a doua cea mai
72. ^ „STPT - taxare” (http://www.ratt.ro/taxare/pay_tel.html). mare piață de birouri din țară” (https://www.newmoney.ro/timisoara-deve
nit-doua-cea-mai-mare-piata-de-birouri-din-tara/). New Money.
73. ^ „Rent-a-car Timișoara” (https://www.eurocars.ro/ro/rent-a-car-Timisoar
a). 94. ^ „www.jobber.ro - job-uri în IT Timișoara” (https://www.jobber.ro/cautar
e/Timisoara).
74. ^ „www.bolt.eu/cities - Timișoara” (https://bolt.eu/ro/cities/timisoara).
95. ^ IncuboxxTM. „Clusterul IT Incuboxx” (https://incuboxxtm.ro/). Accesat
75. ^ „Acces cu autobuzul” (https://web.archive.org/web/20171211083534/ht în 3 septembrie 2018.
tp://www.timisoara-info.ro/ro/infoutile/acces/autobuz.html). Info Centrul
Turistic Timișoara. Arhivat din original (http://www.timisoara-info.ro/ro/inf 96. ^ „Timișoara Smart City - proiecte implementate” (https://web.archive.or
outile/acces/autobuz.html) la 11 decembrie 2017. Accesat în 16 g/web/20200111132826/https://smartcitymagazine.ro/2018/07/09/timisoa
februarie 2018. ra-smart-city-proiecte-smart-city-implementate/). Arhivat din original (http
s://smartcitymagazine.ro/2018/07/09/timisoara-smart-city-proiecte-smart
-city-implementate/) la 11 ianuarie 2020. Accesat în 11 ianuarie 2020.

Timișoara - Wikipedia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Timișoara - Wikipedia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1/29/23, 8:45 AM Timișoara - Wikipedia

1.4Timișoara otomană, vilaietul (1552–1716)

1.5Timișoara în Imperiul Habsburgic

1.5.3Comandanții cetății Timișoara

1.5.5Epidemiile de ciumă și holeră

1.6Timișoara în Regatul maghiar (1860–1918)

1.7.3Unirea Banatului cu Regatul român

1.7.5Al Doilea Război Mondial

1.8Timișoara sub regimul comunist

2.1Soluri și resurse de subsol

4.1Migrație internă și magnetism

6.1Transportul rutier. Infrastructura de transport municipală

7.1Dimensiune. Evoluție economică

9.1Muzee, galerii de artă, vernisaje și expoziții

10Parcuri și spații verzi

17.1Orașe înfrățite și partenere

Timișoara (în latină Timisvaria; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar, alternativ

Timișoara timpurie Wikimedia | © OpenStreetMap

Răscoala lui Gheorghe Doja (1514)

Timișoara otomană, vilaietul (1552–1716)

Răscoala antiotomană (1594)

Cucerirea Timișoarei de către habsburgi

Timișoara în Imperiul Habsburgic

Comandanții cetății Timișoara

Epidemiile de ciumă și holeră

Capitală a Voivodinei sârbești și a Banatului timișan

Timișoara în Regatul maghiar (1860–1918)

Primul Război Mondial

Unirea Banatului cu Regatul român

Al Doilea Război Mondial

Timișoara sub regimul comunist

Timișoara în timpul ocupației militare sovietice

Soluri și resurse de subsol

Date climatice pentru Timișoara (1961–1990) [ascunde]

După recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Timișoara se ridică la

Migrație internă și magnetism

Recensământ[52] Structura etnică

Partid Consilieri Componența Consiliului

Pe lângă cele menționate, în secolele XX și XXI au apărut o serie de cartiere noi:

Listate în ordine alfabetică

Transportul rutier. Infrastructura de transport municipală

Rețeaua de transport internă și internațională

drumul european E70 — spre frontiera cu Serbia prin vama Stamora-Moravița;

Lucrările la șoseaua de centură a Timișoarei, destinată traficului rutier de mare

Șoseaua de legătură autostrada A1 - drumul european E671

Articol principal: Transportul public din Timișoara.

Gara de Nord Gara de Est Gara de Vest Gara de Sud

magistrala CFR 213 (Timișoara–Radna);

Timișoara dispune de Aeroportul Internațional „Traian Vuia”, aflat din 2018 în

Articol principal: Economia Timișoarei.

Dimensiune. Evoluție economică

arabil: 4.022 ha;

Articol principal: Situl urban Cartierul „Cetatea Timișoara”.

Articol principal: Ansamblul urban interbelic „Corso” din Timișoara.

Articol principal: Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.

Cartierele istorice ale Timișoarei

Cetate Iosefin Elisabetin Fabric

Rezervații și arii naturale

Alte atracții și puncte de interes

Vezi și: Capitală Europeană a Culturii.

Muzee, galerii de artă, vernisaje și expoziții

Articol principal: Listă de festivaluri din Timișoara.

Cu ocazia sărbătorilor se organizează în Piața Victoriei Târgul de Crăciun și Târgul de Paște.[126]

Parcuri și spații verzi