București

capitala României
Sari la navigareSari la căutare
București

—  Capitala României  —

Municipiul București

De sus în jos: Spitalul Colțea, Ateneul Român, Calea

Victoriei, Centrul Vechi, Palatul de Justiție, Palatul

CEC, Banca Națională, Parcul Floreasca

Drapel
Stemă

Poreclă: „Micul Paris”
Wikimedia | © OpenStreetMap

București (România)

Poziția geografică în România

Coordonate: 44°26′7″N 26°6′10″E

Țară România

Regiune de dezvoltare București-Ilfov

SIRUTA 179132

Prima atestare documentară 20 septembrie 1459

Subdiviziuni 6 sectoare[arată]

Guvernare

 - primar general al Municipiului Nicușor Dan ( IND, 29

București octombrie 2020)

 - Prefect Georgiana-Alexandra

Vacaru

Suprafață
 - Municipiu 228 km²

 - Urbană 412[1] km²

 - Metropolitană 5.600[2] km²

Altitudine 70 m.d.m.

Altitudine maximă 96,3 m.d.m.

Altitudine minimă 55,8 m.d.m.

Populație (2011)

 - Municipiu 1.883.425 locuitori

 - Densitate 8.260,6 loc./km²

 - Urbană[3] 2.158.758 locuitori

 - Metropolitană[4] 2.419.425 locuitori

Fus orar EET (+2)

 - Ora de vară (DST) EEST (+3)

Cod poștal 0xxxxx

Prefix telefonic +40 (0)21

Localități înfrățite

 - 23 orașe înfrățite listă

Plăcuțe de înmatriculare B

Prezență online

site web oficial 

GeoNames 

OpenStreetMap 

Facebook Places 
 Poziția localității București

Modifică date / text 

București este capitala României. Este cel mai populat oraș și cel mai important

centru industrial și comercial al țării. Populația stabilă de 1.883.425 de locuitori
(2011[5]) face ca Bucureștiul să fie printre marile orașe din Uniunea Europeană.
Conform unor estimări ce iau în considerare persoanele fără domiciliu în oraș, sau în
tranzit, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni. [6] La acestea se
adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care fac parte din Zona
Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori. [7]
Prima mențiune a localității apare în 1459, în timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad
Țepeș. În 1862 devine capitala Principatelor Unite. De atunci a suferit schimbări
continue, devenind centrul scenei artistice, culturale și mass-media românești.
Arhitectura elegantă și atmosfera sa urbană i-au adus în Belle Époque supranumele
de „Micul Paris”.[8] Deși clădirile și cartierele din centrul istoric au fost deteriorate sau
distruse de război, cutremure și chiar programul lui Nicolae Ceaușescu de
sistematizare, multe au supraviețuit. După anul 2000, orașul a cunoscut un boom
economic și cultural.[9]
Conform recensământului din 2011, 1.883.425 de locuitori trăiesc în limitele orașului,
[10]
 mai puțini față de cifra înregistrată la recensământul din 2002. [11] Prin adăugarea
orașelor satelit din jurul zonei urbane, zona metropolitană a Bucureștiului propusă ar
avea o populație de 2,42 milioane de locuitori. [12] Potrivit datelor neoficiale, populația
este de peste 3 milioane de locuitori.[13].
Din punct de vedere economic, București este orașul cel mai prosper din România,
[14]
 și este unul dintre principalele centre industriale și noduri de transport din Europa
de Est. Orașul are facilități pentru convenții, instituții de învățământ, zone culturale,
centre comerciale, și zone de agrement.
Orașul este administrat de Primăria Municipiului București, are același nivel
administrativ ca și județele României și este împărțit în șase sectoare.
 Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Preistoria
o 2.2Evul Mediu
o 2.3Secolul al XIX-lea și Belle Époque
o 2.4Perioada interbelică
o 2.5În Al Doilea Război Mondial
o 2.6Perioada Comunistă
 2.6.11948-1960
 2.6.21960-1977
 2.6.31977-1990
o 2.71990-prezent
 3Geografie
o 3.1Așezare geografică și relief
o 3.2Ape, floră și faună
o 3.3Climă
 4Demografie
o 4.1Evoluție istorică
o 4.2Comunități etnice
 4.2.1Comunitatea romă
 4.2.2Comunitatea evreiască
 4.2.3Comunitatea maghiară
 4.2.4Comunitatea germană
 4.2.5Comunitatea armeană
 4.2.6Comunitatea greacă
 4.2.7Comunitatea bulgară
 4.2.8Comunitatea poloneză
 4.2.9Comunitatea albaneză
 4.2.10Comunitatea musulmană
 4.2.11Altele
o 4.3Religii
 5Economie și infrastructură
 6Transport
o 6.1Transportul public
o 6.2Transportul rutier
o 6.3Transportul feroviar
o 6.4Transportul aerian
o 6.5Transportul pe apă
 7Politică
o 7.1Împărțire administrativă
 7.1.1Zona metropolitană
o 7.2Sistemul judiciar
 7.2.1Criminalitate
o 7.3Calitatea vieții
 8Cultură
o 8.1Clădiri emblematice
o 8.2Evenimente culturale și festivaluri
o 8.3Cultură tradițională
 o 8.4Lăcașuri de cult
 9Arhitectură
o 9.1Arhitectura istorică
o 9.2Secolele XVI–XVII
o 9.3Secolele XVIII–XIX
o 9.4Secolul XX
o 9.5Arhitectura contemporană
 10Educație
 11Sănătate
 12Echipe sportive
o 12.1Fotbal
o 12.2Rugby
o 12.3Baschet
o 12.4Handbal
o 12.5Arte marțiale
 13Personalități născute în București
 14Orașe înfrățite
 15Note
 16Bibliografie
o 16.1Ghiduri turistice
o 16.2Istorie
o 16.3Impresii de călătorie, memorialistică și eseuri
o 16.4Imagini
o 16.5Referințe pentru monumente
o 16.6Statistici, urbanistică
o 16.7Economie
o 16.8Bucureștiul în literatură
 17Legături externe
 18Vezi și

Etimologie
La jumătatea secolului al XVII-lea, călătorul oriental Evliya Çelebi nota în memoriile
sale că numele reședinței de scaun a Țării Românești se trage de la acel fiu al lui
Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris – București.
[15]
 În 1781, istoricul elvețian Franz Josef Sulzer considera că numele vine de la
„bucurie, bucuros, a bucura”.[15] Trei decenii mai târziu, într-o carte tipărită la Viena,
se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc „bukovie”.
[15]
 Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă
„frumos este”.[15] Prin etimologie populară domnitorii fanarioți au tradus toponimul
prin Hilariopolis, ceea ce, în limba greacă, înseamnă „orașul veseliei”.[16]
Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor au pornit, în procesul lor de
documentare, de la tradiția legendarului cioban Bucur, chiar dacă nu o consideră
viabilă. Ea rămâne însă prima variantă preluată și cea mai des întâlnită la începutul
oricărei dezbateri pe această temă. De altfel, prima consemnare a legendei lui Bucur
se regăsește în monografia istoricului brașovean sas Johann Filstich,
intitulată Tentanem Historiae Vallachicae, ce face referiri la o „Metropolis in Turcica
Valachia (...) Bukurestum”.[17] Mai mult, acesta vorbește despre faptul că „numele
acestui oraș, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit, așezat pe
un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele
de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică
București”.[17] Antroponimul de origine albaneză (bukur = „frumos”)[18] a fost legat de
unii istorici[19] de numele Radu (radosti = „bucurie”), cu referire directă la
domnitorul Radu cel Frumos. Derivarea cu sufixul „-ești” este foarte specializată,
oiconimul București îi denumește strict doar pe descendenții lui Bucur, care s-au
impus în comunitatea sătească.[20]