Județul Sălaj

județ în România
(Redirecționat de la Sălaj)

Sari la navigareSari la căutare

Sălaj
Sălaj

—  Județ  —

Stemă

Wikimedia | © OpenStreetMap

Sălaj (România)
 Poziția geografică în România

Coordonate: 47°12′N 23°03′E

Țară  România

Regiune Nord-Vest

SIRUTA 314

Atestare 1925 

Reședință Zalău

Componență municipii

orașe

Comune

Guvernare

 - președinte al Consiliului Dinu Iancu-Sălăjanu    

Județean Sălaj[*] (PNL, 2020)

 - Prefect Toma Dari

Suprafață

 - Total 3.864 km²

Populație (2011)

 - Total 217,895 locuitori

 - Densitate 56,4 loc./km²

 - Locul după populație 40 locuitori

 Fus orar UTC+2

Prefix telefonic 60

Indicativ autovehicule SJ

Prezență online

http://www.cjsj.ro/

GeoNames 

OpenStreetMap 

Harta României cu județul Sălaj indicat

Modifică date / text 

Județul Sălaj (în maghiară Szilágy megye, în slovacă Siladská župa sau Šalajská

župa) este un județ în regiunile Crișana și Transilvania (respectiv Partium),
subregiunile Țara Silvaniei și Țara Călatei, în nord-vestul României. A fost înființat în
anul 1968 prin reorganizarea teritorială a fostelor
regiuni Maramureș, Crișana și Cluj (din raioanele Cehu Silvaniei, Șimleu Silvaniei și
Zalău). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme
din Județul Sălaj (interbelic), respectiv din Comitatul Sălaj (antebelic). Reședința și
centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Zalău.

Cuprins

 1Etimologie
 2Localizare
 3Geografie
o 3.1Relief
o 3.2Hidrografie
o 3.3Climă
 o 3.4Arii protejate
o 3.5Resurse naturale
 4Istorie
 5Demografie
 6Economie
o 6.1Industrie
o 6.2Agricultură
o 6.3Turism
 7Politică
 8Diviziuni administrative
o 8.1Municipii și orașe
o 8.2Comune
 9Personalități născute în județul Sălaj
 10Transporturi
o 10.1Transport rutier
o 10.2Transport feroviar
 11Note
 12Legături externe
 13Vezi și

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cea mai amplă analiză asupra originii numelui județului Sălaj a fost realizată de
Gheorghe Chende-Roman, în lucrarea sa „Toponimie. Din onomastica Țării
Silvaniei”. Referindu-se la numele de Sălaj, dar și la cel de Zalău, care, în opinia
autorului, puteau avea origine comună, având și același radical (zil- sau sil-),
Gheorghe Chende-Roman apreciază că o primă origine a acestui radical și, prin
urmare, a numelui, ar proveni din cuvântul zilai, „vin roșu, negru”, din limba dacă.[1] A
doua variantă, este proveniența din termenul latin silva (pădure),[2] iar a treia este
legat de numele maghiar Szilágy care s-ar traduce „pârâul ulmului”, compus
din szil „ulm” și ágy „albia râului”.[2]

Localizare[modificare | modificare sursă]
Situându-se în nord-vestul României, la trecerea dintre Carpații Occidentali și Munții
Apuseni, județul Sălaj este cunoscut din vremuri străvechi ca Țara Silvaniei, adică
Țara Pădurilor, având o suprafață de 3.864,4 km², reprezentând 1,6% din teritoriul
României și având ca vecini la nord județele Satu Mare și Maramureș, la vest și sud-
vest județul Bihor și la sud-est județul Cluj.[3]

Geografie[modificare | modificare sursă]
Județul Sălaj este așezat în partea de nord-vest a României și se suprapune pe cea
mai mare parte a zonei de legătură dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni,
cunoscută sub denumirea de Platforma Someșană.
Relief[modificare | modificare sursă]
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș (996 m)

Din punct de vedere geografic, județul Sălaj este o zonă de dealuri și depresiuni
situate pe cursul văilor Almașului, Agrijului, Someșului, Crasnei si Barcăului. Zona
montană este reprezentată în partea de sud-vest prin două ramificații nordice ale
Munților Apuseni: culmile Meseșului cu Vârful Măgura Priei (996 m)
și Plopișului cu Vârful Măgura Mare (918 m). Depresiunile au o largă răspândire pe
teritoriul județului și reprezintă importante zone agricole de concentrare a așezărilor.
Hidrografie[modificare | modificare sursă]
Principala caracteristică a rețelei hidrografice a Sălajului este relativa uniformitate a
repartiției râurilor pe întregul teritoriu, cu o foarte slabă prezență a rețelei lacustre
naturale, dar cu apariția din ce în ce mai des a lacurilor artificiale.
[3]
 Râurile Someș, Crasna, Barcău, Almaș, Agrij si Sălaj reprezintă principalele ape
curgătoare din județ. De asemenea, pe raza județului se află și lacul de
acumulare Vârșolț de pe cursul râului Crasna. Apele acoperă 57,8 km²,
reprezentând 1,5% din suprafața totală a județului. [3]
Climă[modificare | modificare sursă]
După expoziția lui, județul Sălaj se află sub directa influență a maselor de aer din
vest, încadrându-se în sectorul cu climă continentală moderată. Circulația maselor
de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui, creează
diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte,
între principalele unități geomorfologice. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse
între 8 și 9°C în cea mai mare parte a județului, excepție făcând culmile mai înalte
ale munților Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Șimișna–Gârbou, unde
temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6 și 8°C. Cea mai ridicată valoare
medie a temperaturii se înregistrează în luna iulie de obicei. [4] Precipitațiile
atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 și 800 mm, valori mai
mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș–
Agrij și pe valea Someșului.
Arii protejate[modificare | modificare sursă]
Pe teritoriul județului există un număr de 21 arii protejate de interes național
(15 rezervații naturale însumând o suprafață de 516,73 ha:[3][5], o arie de protecție
specială avifaunistică și cinci situri de importanță comunitară.

 Balta Cehei, de tip faunistic, cu o suprafață de 18,2 ha;

 Calcarele de Rona (monument al naturii), de tip geologic (0,5 ha);
 Grădina Zmeilor din Gâlgău Almașului, de tip geologic și peisagistic (3
ha);
 Gresiile de pe Stânca Dracului, de la Hida, de tip geologic și peisagistic;
 Lunca cu lalea pestriță – Valea Sălajului , din Cehu Silvaniei (10 ha);
 Mlaștina de la Iaz, rezervație de tip faunistic și floristic (10 ha);
 Pădurea Lapiș din Nușfalău (430,4 ha);
 Pădurea „La castani” din Ileanda (7,8 ha);
 Peștera Măgurici din Răstoci (monument al naturii);
 Pietrele „Moșu și Baba” de la Someș-Guruslău (monument al naturii), de
tip geologic și peisagistic (0,2 ha);
 Poiana cu narcise de la Racâș–Hida, rezervație de tip floristic și
peisagistic (1,5 ha);
 Rezervația peisagistică Tusa–Barcău (13,43 ha);
 Stanii Clițului, de tip peisagistic (16 ha);
 Stejărișul de baltă Panic, de tip forestier și peisagistic (1,7 ha);
 Stejărișul Panic (2 ha).
 Cursul mijlociu al Someșului, arie de protecție specială avifaunistică
(33.259 ha, din care 89% pe teritoriul județului Sălaj și 11% pe teritoriul
administrativ al județului vecin, Maramureș)[6]
 Lozna, sit de importanță comunitară (10.249 ha).
 Muntele Șes (34.881 ha, din care 70% pe teritoriul județului Bihor și 30%
pe teritoriul județului Sălaj)[7]
 Peștera Măgurici (96 ha).
 Racâș-Hida (239 ha).
 Tusa – Barcău (10 ha).

Grădina Zmeilor
 
 

Mlaștina de la Iaz
 

Tusa-Barcău
 

Stanii Clițului

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Resursele naturale de materii prime sunt localizate în următoarele localități: [3]

 Cristolțel – cărbune brun;
 Ip și Sărmășag – lignit;
 Zimbor – șist cărbunos;
 Treznea – gips;
 Gălășeni și Stana – alabastru;
 Moigrad – diorit;
  Marca – micașist;
 Cuciulat, Glod, Prodănești și Răstoci – calcar;
 Crasna, Cuciulat, Nușfalău și Zalău – argilă;
 Jac și Var – nisip caolinos;
 Jac, Creaca, Surduc și Var – nisip silicios;
 Var – nisip cuarțos;
 Ruginoasa – caolin;
 Mirșid – tuf vulcanic;
 Benesat, Var, Rona, Almașu, Băbeni, Cuciulat, Glod, Gâlgău, Ileanda, Ro
mânași, Rus, Someș-Odorhei, Surduc și Tihău – agregate de râu.
De asemenea, județul Sălaj se numără printre județele bogate în factori naturali de
cură, dispunând de o mare varietate de ape precum: [3]

 apele termominerale utilizate în scopuri terapeutice, bicarbonatate, cu

temperaturi cuprinse între 23–42°C de la Băile Boghiș;
 apele minerale balneoterapeutice, sulfatate și sulfuroase de la Bizușa-Băi,
precum și în alte localități: Șimleu Silvaniei, Jibou, Bobota, Meseșenii de
Sus și Zalnoc.