UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

BUCUREȘTI

RESURSE ȘI DESTINAȚII TURISTICE

JUDEȚUL ARAD
Numele şi prenumele:
BACIU ANDREEA COSMINA
Anul II IFR
BUCUREȘTI
2019
 JUDEŢUL ARAD

Prezentarea Judeţului Arad

Aşezare geografică. Frontiere

Situat în partea de vest a ţării, judeţul Arad se învecinează la sud cu judeţul Timiş, la nord cu
judeţul Bihor, la est cu judeţul Hunedoara, iar la vest cu Ungaria, încadrat în următoarele coordonate
geografice:
• Longitudine estică: 22°39' (Târnăviţa); 20°45' (Nădlac)
• Latitudine nordică: 45°57' (Cuvejdia); 46°38' (Berechiu)
Poziţia sa geografică favorabilă este accentuată şi de intersecţia de drumuri europene
(Coridorul European rutier IV şi drumul rapid care va lega Ucraina cu Serbia), precum şi de distanţele
relativ scurte până la capitala României-Bucureşti (603 km), a Ungariei-Budapesta (284 km), a
Austriei-Viena (506 km) şi a Jugoslaviei-Belgrad (215 km).

Suprafaţă
Cu o suprafaţă de 7.754 kmp, judeţul Arad deţine un procent de 3,65% din întreaga suprafaţă
a României, fiind al şaselea judeţ ca întindere al ţării.
 Populaţie
Populaţia judeţului Arad, la recensământul din 2002, a fost de 461.791 locuitori, cu o densitate
de 59.56 loc/km2, cu aproape o treime mai mică decât media pe ţară (91 loc/km2).
După 1989, populaţia a scăzut. Dacă la nivelul întregii ţări s-a înregistrat în perioada 1992 –
2002 o scădere cu 5% a populaţiei, în aceeaşi perioadă, la nivelul judeţului Arad s-a înregistrat o
scădere cu 6%. Această scădere accentuată s-a datorat imediat dupa 1990 migraţiei masive către
occident, în ultimii ani datorită plecării populaţiei la muncă în străinătate, suprapusă, începând cu
anul 1992, peste sporul natural negativ. O parte din pierdere a fost compensată însă printr-o migraţie
internă din alte zone ale României.
Etnicitate:
o Români – 82,1%
o Maghiari – 10,6%
o Rromi – 3,8%
o Germani – 1,0%
o Sârbi – 0,2%
o Slovaci – 1,2%
o Ucrainieni – 0,3%
o Alte naţionalităţi – 0,8%

Unităţi administrativ teritoriale

Reţeaua de localităţi a judeţului Arad este formată dintr-un municipiu - Arad, reşedinţa
judeţului, 9 oraşe (Chişineu-Criş, Curtici, Ineu, Lipova, Sebiş, Nădlac, Pâncota, Pecica, Sântana), 68
de comune şi 273 de sate.

Reţea hidrografică
Judeţul Arad dispune de unele dintre cele mai importante rezerve de apă din România.
Resursele de suprafaţă formează reţeaua hidrografică al cărui bazin este de 7.654 km2, aparţinând în
proporţie de 41% Mureşului, 41% Crişului Alb, 15% Crişului Negru şi 3% la Bega Veche.
Debitul Crişului Negru are valori medii de 29 m3/s la Zerind, Crişul Alb are un debit care
creşte de la 13,7 m3/s la Gurahonţ la 18,6 m3/s la Bocsig şi la 21,4 m3/s la Chişineu-Criş. Afluenţii
Crişului Alb au debite între 1-3 m3/s la Hălmagiu, Dezna, Cigher.
Râul cel mai important care străbate judeţul este Mureşul, al doilea râu al României ca
lungime (761 km) şi ca suprafaţă hidrografică (27.890 kmp), după Dunăre.
Cele două râuri Mureşul şi Crişul Alb care străbat judeţul de la est la vest aduc un important
aport de debite şi, în acelaşi timp, au construit pe parcursul ultimei ere geologice două mari acvifere
- conurile aluvionare, cu mari rezerve de ape subterane. Acest lucru a permis dezvoltarea alimentărilor
cu apă pentru populaţie şi ramurile economice, fără restricţii.
Resursele de apă subterane: sunt deosebit de valoroase atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ,
contribuind decisiv la satisfacerea nevoilor populaţiei şi a activităţilor economice, în special a celor
industriale. Apele subterane se caracterizează printr-un debit bogat şi prin situarea pânzei freatice, în
general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m
adâncime).
Astfel, conul aluvionar al Mureşului este cunoscut astăzi ca fiind cea mai mare hidrostructură
din România, care a permis construirea uneia din cele mai mari captări de ape subterane din ţară, cea
a Aradului, care foloseşte cca 25% din totalul rezervei de apă. De asemenea conul de dejecţie al
Crişului Alb are un bun potenţial şi rezolvă problemele apei potabile pentru o serie de localităţi.
Densitatea reţelei hidrografice se înscrie între 0,6-0,8 km/km2. Cele mai mici valori ale
densităţii reţelei de râuri se înregistrează pe interfluviul Mureş-Canalul Morilor. În bazinele râurilor
Beliu, Moneasa şi Tăcăşele se înregistrează cele mai ridicate valori ale densităţii reţelei hidrografice.
Densitatea medie a reţelei de râuri în cuprinsul judeţului Arad este de 0,5 km/km 2.
Dintre suprafeţele lacustre amintim, în special, lacurile naturale de luncă-numeroase pe Valea
Mureşului, lacurile antropice cum ar fi lacul de baraj de la Tauţ.
După conţinutul chimic, apele din limitele judeţului Arad pot fi incluse în următoarele
categorii:
• izvoare termale bicarbonatate-sulfatate din zona aferentă bazinului Crişurilor, a căror geneză
este legată de prezenţa unui sistem de falii (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa);
• izvoare carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei;
• izvoare bicarbonatate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice din zona Mureşului
legate de prezenţa formaţiunilor vulcanice neogene din zonă.

Climă
Factorii genetici ai climei: radiaţia solară, bilanţul radiativ, poziţia geografică, altitudinea,
circulaţia maselor de aer, caracterul suprafeţei active determină existenţa pe teritoriul judeţului Arad
a unui climat temperat continental moderat, cu influenţe oceanice.
Comparativ cu alte regiuni în care predomină relieful de câmpie, teritoriul judeţului Arad are
un climat cu nuanţe mai moderate; astfel, comparând câmpia Aradului cu partea centrala a Câmpiei
Române, observam că deşi temperaturile medii anuale sunt apropiate în jur de 10 0C, în Câmpia
Aradului vara este mai puţin călduroasă 210C faţă de 230C, iarna mai puţin friguroasă -10C faţă de -
40C şi precipitaţiile mai bogate 600 mm faţă de 400 mm. De acest lucru ne dăm seama şi din analiza
elementelor meteorologice.
Regimul temperaturii aerului înregistrează valori medii anuale cuprinse între10,8 0C (câmpie)
şi 6 C (pe cele mai mari înălţimi) cu abateri maxime de cca. 20C (în plus sau minus) de la un an la
0

altul. Valoarea temperaturii medii anuale în câmpie este de peste 10 0C, în dealurile piemontane este
de 90C, iar în regiunile munţilor mijlocii între 8-60C. Temperatura maximă absolută a fost de 41,50C
( 19/07/1946 la Minis), iar cea minimă absolută de –300C (5/02/1954 la Arad). În regiunile
depresionare (Gurahonţ) temperaturile aerului nu prezintă valori negative mari ( cum ar fi de
aşteptat), ceea ce arată că aceasta prezintă un climat de adăpost. Temperatura medie a lunii celei mai
reci (ianuarie) este relativ blândă în judeţul Arad variind între -10C (in câmpie) şi -5 0C (în munţi),
iar temperatura medie a lunii celei mai calde oscilează între 21 0C în zona câmpiilor şi 160C în regiunea
muntoasă din est. Amplitudinile termice nu sunt aşa de ridicate ca în regiunea de est a ţării datorită
influenţei moderatoare a maselor de aer oceanic. Totuşi în câmpiile joase, acestea ajung la 23 0C, în
zona dealurilor fiind cuprinse între 220C şi 200C, iar în zona montană sub 200C.
Regimul precipitaţiilor indică valori medii anuale ce variază între 577 mm la staţia din Arad
şi 1.200 mm în 1926 la Ineu, iar cele minime au fost în unii ani sub 300 mm în 1928 la Arad şi în
1947 la Chişineu-Criş. În zona câmpiilor media plurianuală a precipitaţiilor este de 600 mm datorită
influenţei maselor de aer oceanic. Izohieta de 600 mm trece prin mijlocul câmpiei Aradului, iar cea
de 700 mm urmează zona de contact dintre câmpie şi dealurile piemontane. In zona dealurilor
piemontane media este cuprinsă între 700-800 mm, iar în zona montană între 800-1.200 mm. Numărul
zilelor cu precipitaţii sub formă de ninsoare se ridică la 18-30 pe an.
Regimul eolian indică o frecvenţa mai mare a vânturilor din sectorul nordic şi vestic şi viteze
medii de 3-4 m/s. La staţia Arad vântul dominant bate din sectorul nordic 13,0% şi sudic 12,4%.
Frecventa cea mai slabă este cea din sectorul estic 3,8%.
Diferenţieri topoclimatice sunt introduse, în special de configuraţia şi altitudinea reliefului,
dar şi de expunerea versanţilor, caracterul suprafeţei active. Astfel, un topoclimat de adăpost întâlnim
in zonele depresionare, depresiunea Almaş-Gurahonţ şi culoarul Văii Mureşului.

Relief
Relieful judeţului este variat, zonele de câmpie, colinare şi muntoase (de joasă altitudine)
ocupând suprafeţe relativ egale. Principalele altitudini muntoase şi altitudinea medie a celor mai
importante localităţi din judeţul Arad sunt prezentate în tabele următoare:
 Principalele altitudini muntoase

Denumirea vârfului Denumirea masivului muntos Altitudinea vârfului (m)

Pleşu Codru Moma 1112,4
Moma Codru Moma 854
Piatra Aradului Bihor 1428,8
Highiş Zărand 798,5
Ţapului Zărand 800,3
Husu Zărand 804

Altitudinea medie a principalelor localităţi

Localitatea Altitudinea Medie (m)

Săvârşin 160
Lipova 125
Arad 110
Pecica 100
Nădlac 90
Gurahonţ 170
Sebiş 130
Ineu 110
Chişineu Criş 95
Pâncota 110
Curtici 105
Târnova 130
Vârfurile 220
Sântana 108

Vegetaţie
Corespunzător factorilor fizico-geografici vegetaţia este variată şi bogată în specii
caracteristice florei continentale. În judeţul Arad sunt răspândite diverse plante medicinale: arborele
Gingo biloba, Tuia silvestris, brânduşa de primăvară, brânduşa de toamnă, brânduşa galbenă, stejar,
fag, carpen, salcâm, graminee perene etc.
Vegetaţia se caracterizează prin predominarea formaţiunilor zonale de silvostepă (asociat, pe
suprafeţe mici, chiar de stepă şi forestiere), a celor azonale de luncă şi prin puternica transformare
antropică a vegetaţiei naturale; numai 44% din teritoriul judeţului este ocupat de o vegetaţie naturală
propriu-zisă, sau foarte puţin transformată (aici se include fondul forestier, păşunile şi fâneţele), restul
56% fiind transformată foarte mult prin înlocuirea ei cu vegetaţie de cultură 48% din totalul judeţului
sau alte folosinţe ale terenului.
Vegetaţia forestieră (26% din suprafaţă judeţului) ocupă suprafeţe mai mari în zona montană
şi în dealurile piemontane. Se recunosc următoarele grupe de formaţiuni: carpineto-făgete, goruneto-
carpinete (care împreună ocupă cele mai mari suprafeţe forestiere), gorunete cu horsti, goruneto-
cerete, girniteto-cerete, goruneto-fagete, precum şi asociaţii de pajişti secundare pe locul fostelor
păduri defrişate.
Vegetaţia de silvostepă şi chiar de stepă în extremitatea vestică a câmpiei Aradului se
caracterizează prin predominarea formaţiunilor ierboase, întâlnindu-se însă rar şi pâlcuri de vegetaţie
lemnoasă. Pajiştile stepice ruderalizate, xerofile, mezofile de sărături şi cele stepizate sunt restrânse
în urma extinderii suprafeţelor arabile.
Vegetaţia azonală de luncă, cu caracter hidrofil şi mezofil este alcătuită dintr-o serie de specii
ierboase şi lemnoase caracteristice (salcii, plop, anin). Pe unele suprafeţe lacustre cresc nufărul alb şi
galben.
În urma procesului de eutrofizare au fost afectate o serie de specii de pe teritoriul judeţului:
Crinul de baltă-Butonus umbellatus, Mlaştiniţa-Epipactus palustris, Laptele câinelui-Euphorbia
cyparisşias, Rachitan-Lytbnum salicarnia, Nufărul alb-Nymphaea alba, Nufărul galben-Nuphar
luteum, Stupiniţa-Platanthera bifolia, Broscăriţa-Potamogeton natans, Săgeata apei-Sagâtaria
sagâtifolies,etc.
Un rol perturbator în cadrul ecosistemelor îl are şi seceta prelungită din ultimii ani care
favorizează producerea incendiilor, secarea unor bălţi, a râurilor cu cursuri temporare dar şi uscarea
vegetaţiei în special a coniferelor care au o rezistenţă mai scăzută la secetă.
Un alt factor cu rol destabilizator îl au şi zăpezile abundente care duc la degradarea speciilor
arbustive aşa cum s-a întâmplat în Rezervaţia Botanică „Dosul Laurului “ din comuna Gurahonţ, sat
Zimbru-administrată de Ocolul Silvic Gurahonţ.

Faună
Particularităţile reliefului, climei şi vegetaţiei asigură o biodiversitate a faunei cu o compoziţie
şi răspândire variată. Din speciile existente pot fi enumerate mistreţul, râsul, ursul, vulpea, vidra,
veveriţa, căpriorul, iepurele, fazani, raţe, gâşte, cocori, barza, ariciul, cucuveaua, corbul, bufniţa
şorecarul, potârnichi.
Dintre speciile ameninţate şi protejate prin lege sunt stârcul galben, şoimul dunărean, egreta
mică, dropia, barza neagră şi râsul. Ameninţarea cu dispariţia unor specii se datorează procesului
intens de antropizare, cultivării excesive a unor suprafeţe de pajişti naturale precum şi amplorii luate
de braconaj.
La nivelul judeţului poluarea ocupă cote sub nivelul mediu pe ţară. Nu sunt observate
degradări îngrijorătoare ale florei şi faunei datorită modificării parametrilor de mediu.

Resursele naturale ale Judeţului Arad

Judeţul Arad atrage atenţia turiştilor prin intermediul multitudinii şi varietăţii resurselor
naturale de care dispune. Formele de relief, hidrografia, speciile floristice şi faunistice conferă
judeţului calitatea de zonă turistică.
În ceea ce priveşte relieful, se deosebesc următoarele zone:
o Munţii Zărand – prin altitudinile modeste pe care le etalează (atingând un maxim de 836m în
vârful Drocea) şi culmile larg ondulate, despărţite de văi lungi ce fragmentează masivitatea
acestora, polarizează interesul pasionaţilor de drumeţie, cicloturism sau papantă. Cele 28 de
trasee turistice marcate, ce vor să fie o invitaţie spre “rătăcire” în inima pădurii şi o “rupere”
de problemele cotidiene.

o Munţii Săvârşinului – cunoscuţi şi sub denumirea de Munţii Husului, sunt incluşi ca

subdiviziune în Munţii Metaliferi. Peisajul etalat, în mare parte similar Munţilor Zărand, îşi
conturează personalitatea prin existenţa a două elemente. Primul, situat la sud de linia crestei,
 nu departe de Culoarul Mureşului, este marcat de existenţa unor depresiuni mici, cu caracter
intramontan. La nord de linia crestei se conturează al doilea element, zona vulcanică neogenă,
ce ajunge la 884m în Măgura Ciunganilor. Împotrivindu-se acesteia, Crişul Alb a săpat un
defileu între localităţile Leasa şi Aciuţa, generând văi adânci, mărginite de versanţi abrupţi şi
trepte în lungul albiei.

o Munţii Codru-Moma – Deşi sunt mai puţin cunoscuţi, aceştia pot fi consideraţi printre cele
mai interesante zone turistice din Munţii Apuseni datorită unor peisaje remarcabile prin
frumuseţea şi spectaculozitatea lor: abrupturi de sute de metri, imense păduri de foioase,
platoul carstic Vaşcău, staţiunile Moneasa şi Dezna, apele termale, fauna bogată, avene sau
peşteri.

o Muntele Găina – se află situat în extremitatea estică a judeţului, fiind cunoscut datorită
Târgului de fete desfăşurat în fiecare an.
 o Depresiunea Sebişului
o Depresiunea Gurahonţ
o Depresiunea Hălmagiu
o Dealurile Lipovei
o Poiana Brătcoaia

o Câmpia Mureşului
o Câmpia Crişurilor
o Lunca Mureşului

Hidrografia judeţului Arad este dominată de râurile Mureş şi Crişul Alb, dar se remarcă şi
prin prezenţa apelor de adâncime (termale, semitermale, bicarbonate, carbogazoase, feruginoase,
sulfatate clorusodice), care sunt folosite în scopuri curative. De asemenea, menţionăm lacurile care
permit desfăşurarea activităţilor de agrement sau pescuit cum ar fi Tăuţ, Ghioroc, Grăniceri, Socodor,
lacurile din jurul oraşului Ineu (în număr de şase, măsurând circa 404 ha).

Crişul Alb Râul Mureş

Lacul Tăuţ Lacul Ghioroc

Zona pădurilor reprezintă de asemenea un punct de interes turistic, cele mai cunoscute fiind:
Ceala, Vladimirescu, Ineu.

În afara resurselor naturale menţionate, mai amintim următoarele:

o dealurile din zona oraşului Ineu (unde se practică agroturismul)
 o fântâna de la Groapa urşilor de la Săvârşin
o factorii naturali de cură
o platoul carstic de la Tinoasa

Zone protejate ale judeţului Arad

În legea nr. 5 din anul 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
zone protejate se menţionează următoarele:
Zonele protejate sunt zonele naturale sau construite, delimitate geografic şi/sau topografic,
care cuprind valori de patrimoniu natural şi/sau cultural şi sunt declarate ca atare pentru atingerea
obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.
Legea evidenţiază zonele naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile de
patrimoniu cultural naţional, care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei
acestor valori.
Lucrările de salvare, protejare şi de punere în valoare a patrimoniului din zonele protejate sunt
de utilitate publică, de interes naţional.

Parcuri dendrologice şi rezervaţii forestiere

Aproape fără nici o excepţie, cele mai importante zece parcuri dendrologice de pe teritoriul
judeţului Arad aparţin de vechi conace sau castele, construite în secolele XVIII-XIX. Iubitorii de
natură, ca semn al recunoaşterii importanţei pădurii în echilibrul ecosistemelor naturale, sau din
dorinţa de a avea grădini deosebite, foştii proprietari au adus diverse specii ornamentale sau
autohtone, enele de interes deosebit din puct de vedere peisagistic sau ştiinţific (ginko, sequoia,
cedrus, taxodium) sau altele care sunt ocrotite de lege, cum ar fi tisa. Însumând peste 161 ha, aceste
parcuri se găsesc în lungul Mureşului la Odvoş, Săvârşin, Petriş, Căpâlnaş, Bulci, Neudorf, în
bazinul Crişului Alb la Gurahonţ şi Mocrea, şi în zona de câmpie la Mănăştur şi Macea.
Parcul dendrologic de la Macea este o frumoasă grădină botanică, administrată de
Universitatea de Vest Vasile Goldiş din Arad. Structura actuală păstrează amprentele vechi lăsate de
diverşii proprietari, pentru ca astăzi să însumeze 2142 unităţi taxonomice de arbori, 16 arbori
ornamentali ocrotiţi prin lege şi o colecţie dendrologică cu cinci sectoare de plante grupate în funcţie
de originea geografică.
Dintre rezervaţiile forestiere protejate în judeţul Arad, amintim:
o Arboretele de fag de la Râul Mare cu o suprafaţă de peste 160 ha;
o Pădurea de fag de la Archiş în cadrul ocolului silvic Beliu;
o Rezervaţia Runcu Groşi situată pe raza comunei Bârzăva, cu o suprafaţă totală de 262 ha.
Cu arborii de fag numărând peste două secole, peste 66 de centimetri diametru şi până la 33
de metri înălţime, cu pădurea de goruni unică în Europa, rezervaţia impresionează de la prima
vedere.

Rezervaţii paleontologice şi speologice

În perimetrul judeţului Arad se întâlnesc mărturii ale unei evoluţii geologice complexe. Facem
referire la rezervaţia de la Monoroştia (cuprinde moluşte de vârstă Ponţian mediu şi se întinde pe o
suprafaţă de trei arii), şi la cea de la Zăbalţ (unic în tot bazinul Panonic prin varietatea şi bogăţia
fosilelor).
Rezervaţiile speologice prezintă un interes aparte, atât prin formele şi microformele de relief
(stalactite, stalagmite, draperii, gururi, etc.), cât şi prin elementele de microfloră şi faună specifice
mediului cavernicol. Cele mai reprezentative peşteri din judeţ se găsesc în bazinul Monesei, unde
întâlnim şi cea mai lungă peşteră din judeţ: Peştera cu Apă de la Băi. Alături de aceasta enumerăm:
peştera Liliecilor, peştera Moara Uscată, peştera Moara cu Apă, peşterile din Valea
Megheşului Sec, etc.
În afara celor enumarate, mai amintim peştera Cristalelor (formată din rocă de calcar negru),
peştera Sinesie şi peştera lui Duţu (aflate în apropierea localităţii Căprioara; orcotesc colonii
semnificative de lilieci).

Din păcate, exploatarea neraţională a calcarului metamorfic şi deschiderea unor drumuri forestiere
au dus la colmatarea unei peşteri unicat în România, Avenul Teia, singura dezvoltată în calcar
metamorfic.

Rezervaţii floristice şi faunistice

Rezervaţii floristice:
o Dosul Laurului – situată în apropierea satului Zimbru, cu o suprafaţă de 32,2 ha (Laurul –
Ilex aquifolium);

o Poiana cu narcise de la Rovina – 0,1 ha

o Rezervaţia de stejar pufos de la Cărand

Rezervaţii faunistice:

o Balta Şoimoş – rezervaţie situată pe raza

oraşului Lipova. Principalele valori naturale
protejate: Broaşte ţestoase-Emys orbicularis,
moluşte-Unio pictorium, gasteropode-Planorbis,
Limnea, specii de peşti similare cu cele din râul Mureş, vegetaţie acvatică.
 Barza neagră

o Rezervaţia Balta Rovina – are o

suprafaţă de 120 ha, fiind situată în
apropierea oraşului Ineu. Principalele
valori protejate: Barza neagră-Ciconia
nigra, Codalbul-Haliaeetus albicilla,
Lopătarul-Platalea leucorodia.

Rezervaţii mixte

o Dealul Mocrea Ineu – este un edificiu vulcanic, ce ocupă suprafaţa de 8 km, atingând
înălţimea maximă de 378 m. Rezervaţia cuprinde o pădure cvasivirgină cu specii de cer,
gârniţă, gorun, stejar pufos, tei, carpen, salcâm, jugastru, arţar cu exemplare rare care ating şi
vârsta de 300 de ani.

o Rezervaţia Bezdin Prundu Mare – se află în albia râului Mureş, la o distanţă de 7 km sud-
vest de localitatea Pecica. În zona rezervaţiei s-au format o floră şi o faună specifice,
corespunzatoare tipului de relief: luncă înaltă, luncă joasă, grinduri, depresiuni şi albii vechi.
Astfel aici sunt protejate următoarele elemente: Nufărul alb-Nymphea alba, Nufărul galben-
Nuphar luteum, Acvila ţipătoare- Aquila pomarina, Gaia neagră-Milvus nigrans, Barza
neagră-Ciconia nigra, Stârcul roşu- Ardea purpurea.

Rezervaţia naturală mixtă Moneasa – se află pe raza comunei Moneasa, în districtul

munţilor Codru Moma, constituind unul din ultimile carsturi împădurite din Europa. Conservarea sa
rămâne o acţiune de un covârşitor interes pentru protecţia naturii, datorită următoarelor:
➢ existenţa staţiunii balneo-climaterice Moneasa - unde există un lac cu Nuferi termali
➢ apele mezotermale ale zonei puternic falizate
➢ au fost descoperite 67 de peşteri şi avene, ceea ce reprezintă 60% din peşterile munţilor Codru
Moma (Peştera cu Apă de la Moară, Paneul Teiului, Peştera Valea Burii, Peştera Liliecilor
etc.)
 ➢ există un bogat înveliş de vegetaţie alcătuit din păduri de foioase, care adăpostesc o faună
variată şi un microclimat puternic ionizat cu influenţe pozitive asupra sănătăţii omului

o Rezervaţia cu soluri sărăturate de la Socodor – se află în Câmpia Crişurilor, pe raza

comunei Socodor. A fost declarată zonă protejată datorită covorului vegetal alcătuit din specii
halofile, xerofile şi neofile.

o Parcul Natural Lunca Mureşului – este cea mai mare arie protejată din vestul României şi
are o suprafaţă de peste 17 000 ha în judeţele Arad şi Timiş. Pe teritoriul judeţului Arad sunt
cuprinse localităţile: Arad, Pecica, Semlac, Şeitin, Felnac, Secusigiu, Nădlac. Principalele
valori naturale protejate sunt reprezentate de numeroase păsări, animale şi plante.

Resursele antropice ale Judeţului Arad

Cetăţi şi monumente istorice în judeţul Arad

❖ Cetăţile Aradului
Pe teritoriul actual al judeţului Arad au funcţionat între secolele XI şi XVIII, peste 30 de cetăţi.
Cele mai vechi sunt cele de pământ, construite în jurul anului 1000 (Vladimirescu, Cladova, Groşeni).
După marea invazie mongolă din 1241 a început edificarea cetăţilor de piatră.

Cetatea Aradului reprezintă ultima fortificaţie în stil Vauban perfect conservată din Europa.
A fost construită din ordinul împărătesei Maria Tereza, după planurile general-maiorului Filip
Ferdinand Harsch, lucrările desfăşurându-se timp de 20 de ani (1763 – 1783). Legendele spun că
cetatea a fost construită cu cărămidă adusă din mână în mână, prin şir indian, de la Jimbolia, o
cărămidă ajungând în 24 ore la destinaţie.În formă de stea cu şase colţuri, obiectivul militar este
prevăzut cu trei rânduri de cazemate subterane şi mai multe rânduri de şanţuri de apărare. Cetatea a
funcţionat ca lagăr între 1914 şi 1918, pentru sârbii deportaţi, dar şi ca loc de detenţie pentru
prizonierii de război. Acolo au fost deţinuţi şi ucişi mai mulţi ţărani răsculaţi în secolul al XVIII-lea,
conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan. Pentru turişti, cetatea împreună cu întreaga zonă limitrofă a
reprezentat un punct de atracţie de o deosebită valoare, însă astăzi cetatea nu este deschisă pentru
vizitare, fiind sediul garnizoanei militare.

Cetatea Ineului – dezvoltarea localităţii Ineu a primit un impuls deosebit, odată cu construirea
unei puternice cetăţi în anii 1290-1300 pe malul drept al râului Crişul Alb, o capodoperă a arhitecturii
Renaşterii târzii. Zidurile ei atingeau pe alocuri 4 m grosime, având numeroase creneluri de tragere.
Cetatea era înconjurată de şanţuri adânci, pline cu apă şi dispunea de numeroase depozite subterane
secrete de hrană şi apă potabilă. Astfel înzestrată ea a dobândit repede o importanţă militară şi
strategică deosebită, devenind unul din punctele principale de apărare ale frontierei de apus a
Transilvaniei. Zidurile bătrânei cetăţi au cunoscut pe rând: Semiluna otomană, trupele lui Mihai
Viteazul, stăpânirea austriacă şi chiar una dintre coloanele răscoalei ţărăneşti ale moţilor, condusă de
Horea, Cloşca şi Crişan.În jurul anului 1870, cetatea este refăcută, dar în mare măsură deformată.

Cetatea Şoimoş este situată în dreptul oraşului Lipova, pe malul drept al Mureşului. Ruinele
fostei cetăţi medievale, fortăreaţă strategică importantă cu rol de apărare a teritoriilor de pe Valea
Mureşului, se şnalţă pe un vârf de deal, lângă şoseaua naţională Arad-Deva. Numele cetăţii derivă de
la principala activitate în Evul Mediu: creşterea şoimilor de vânătoare. Este atestată documentar din
anul 1278. Aici s-au descoperit, în fundaţia zidurilor medievale urme ale unei aşezări dacice
fortificate.

Cetatea Dezna potrivit unei legende,

cetatea, situată pe dealul Ozoiu, îşi leagă
numele de cel al regelui Decebal, deşi ea a fost
ridicată în secolul al XIII-lea de către Laurenţiu
de Pâncota, fiind un avanpost de apărare
împotriva invaziei otomane. Evenimentele
petrecute de-a lungul istoriei au determinat un
proces de degredare, astăzi păstrându-se numai
câteva ziduri, conturul curţii interioare şi
câteva fragmente din zidul de apărare.

Cetatea Agriş – datează din anul 1400, fiind denumită după localitatea unde a fost construită.
Fortăreaţa Tăuţ (ruine) – aflată în comuna Tăuţ, ea datează din secolul al XII-lea.
Ruinele cetăţii dacice Ziridava – aflata pe teritoriul localităţii Pecica, cetatea a fost menţionată
de Ptolomeu în lucrarea sa, Geographia.
Ruinele unei cetăţi turceşti – la Pecica.

❖ Monumentele istorice ale Aradului

o Monumentul lui Vasile Goldiş, coordonatorul înfăptuirii actului Unirii din 1918 –
monumentul este amplasat în comuna Beliu.

o Monumentele istorice în cinstea eroilor căzuţi în primul şi în al doilea război mondial –

ridicate în localităţile Bocsig şi Mânerău în anul 1996.

o Monumentele istorice din comuna Gurahonţ:

1. Troiţa ridicată în anul 1934 în cinstea memoriei lui Ioan Buteanu, prefectul
Zarandului, luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania şi pentru
colaborarea forţelor revoluţionare româno-maghiare;

2. Cimitirul eroilor din curtea Bisericii Ortodoxe din Gurahonţ, format din 10 morminte
ale elevilor Şcolii de ofiţeri în rezervă nr. 2 - Bacău, căzuţi pe valea Crişului Alb în
cel de-al doilea război mondial şi o troiţă din marmură albă.
o Monumentele istorice din comuna Hălmagiu:
1. Piatra Chinzaiului (a chinului) care se află în curtea Bisericii Voivodale (sec. XII -
XIII), unde erau biciuiţi cei care se împotriveau orânduirii habsburgice;
2. Statuia lui Avram Iancu

3. Troiţa de la podul de peste valea Bămeştilor - loc de martiraj, prin spânzurarea unui
grup de preoţi români şi a tribunului Alexandru Chendi de către trupele maghiare; a
fost ridicată la comemorarea a 150 de ani de la Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan;
4. Monumentul Eroilor Neamului - în memoria Divizionului 2 Vânători de munte şi a
Regimentului de voluntari "Horia" pentru înfăptuirea României Mari;
5. Hanul Moţilor - fostă reşedinţă a principilor de Bethlen, principi ai Transilvaniei.

o Grupurile statuare din localitatea Macea: monumentul Eroilor Necunoscuţi; ansamblu statuar
- Gelu, Glad şi Menumorut şi Aleea Poeţilor ce cuprinde busturile celor mai de seamă scriitori
români. Toate acestea sunt realizate de către sculptorul Pavel Mercea - fiu al satului.

o În comuna Păuliş se găsesc: "Monumentul Eroilor de la Păuliş" şi Troiţa din faţa canalului
Matcă, care au fost ridicate în cinstea eroilor căzuţi în cel de-al II-lea război mondial.

o Monumentele istorice din comuna Moneasa sunt următoarele:

1. Monumentul lui Czárán Gyula – promotorul mişcării turistice montane din masivul
Codru-Moma - se găseşte în cimitirul comunei Moneasa;

2. Cuptorul de topit fier (sec. XVIII) – vechiul cuptor situat în apropierea carierei de
calcar;
3. Bustul sculptorului Gheorghe Groza (1899-1930) – plasat în faţa şcolii generale
„Gheorghe Groza” din Moneasa;

o La Buteni, săpăturile arheologice au scos la iveală o serie de vestigii istorice precum:

1. barca „monoxilă”, ce provine din Crişul Alb, zona Buteni - se găseşte expusă la
Muzeul din Oradea;
2. colecţia de ceramică "Dacică", vatra Buteni-Şindioara (arheolog prof. Barbu) - se
găseşte expusă la Muzeul Judeţean Arad. Se mai pot remarca casele „aranjate
inginereşte” pe vatră dreptunghiulară.
o Casa natală a dramaturgului maghiar Csíky Gergely (1842-1891) din oraşul Pâncota - este
autorul mai multor piese de teatru.

o În oraşul Lipova se găsesc următoarele monumente istorice:

1. Bazarul Turcesc, aflat în zona istorică a oraşului este semnul trecerii stăpânirii
otomane prin aceste locuri;
2. Crucea Sever Bocu, realizată pentru păstrarea memoriei celui care a fost “sufletul”
acestui oraş în secolul trecut. Ea se află situată pe dealurile Lipovei.

o Monumentele istorice din municipiul Arad sunt:

1. Primăria (Bd. Revoluţiei Nr. 75) – „Palatul Primăriei” - este o construcţie ridicată în
anul 1875 după planurile arhitectului Pekár Ferenc, în stil neorenascentist. Planul
clădirii este în formă de „U”. Turnul central are o înălţime de 54m, având un orologiu
care a fost adus din Elveţia în anul 1878.
2. Palatul Cenad (Bd. Revoluţiei Nr. 73) - a fost construit de societatea de cale ferată
Arad-Cenad, după planurile arhitectului Jivaszek, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Clădirea face parte din ansamblul urbanistic al pieţei Primăriei şi este reprezentativ
pentru arhitectura eclectică, bogat ornamentată în stil clasic şi renascentist.

3. Clădirea Universităţii "Aurel

Vlaicu" (Bd. Revoluţiei Nr.
77) - a fost construită în a
doua jumătate a secolului al
XIX-lea, destinată iniţial
pentru Administraţia
Financiară. Este o clădire cu
trei nivele care se încadrează
în curentul eclectic,
combinată cu elemente
clasice şi cu elementele
rococoului vienez.

4. Teatrul de Stat Arad (Bd.

Revoluţiei Nr. 103) - clădirea a fost construită în stil neoclasic, având 3 nivele; intrarea
principală, în axul bulevardului, este marcată de o colonadă ce susţine un fronton.
Teatrul a fost dat în folosinţă în anul 1874 şi renovată în întregime în anul 1958 după
un incendiu ce a distrus toată clădirea.
 5. Gara Arad (Piaţa Gării) - a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea după
planurile arhitectului Szántay Lajos. Clădirea a fost distrusă în timpul celui de-al
doilea război mondial; faţada reconstruită în stilul iniţial - placată cu cărămidă
glazurată, conţine elemente decorative secessioniste.
6. Monumentul 13 Generali
7. Arcul de Triumf din Parcul Reconcilierii
8. Statuia libertăţii din Parcul Reconcilierii

Castele şi vestigii istorice în judeţul Arad

❖ Castele în judeţul Arad

o În comuna Birchiş se află Castelul din Căpâlnaş, construit în anul 1860 de către arhitecţi şi
meşteri italieni. Clădirea de o deosebită valoare istorică şi arhitecturală a aparţinut familiei
Teleky.
o În oraşul Pâncota, Castelul Dietrich-Schulkovski, construcţie în stil baroc apropiat de
roccoco, construit în jurul anului 1840. ca plan, imobilul are forma literei „U”, având în mijloc
o curte spaţioasă. De remarcat este acoperişul realizat din solzi de ţiglă smălţuită în diferite
culori, care, prin felul cum sunt aşezate, formează motive geometrice multicolore care dau un
aspect plăcut şi interesant. Astăzi aici se găsesc sediul Primăriei, biblioteca orăşenească,
cabinete medicale, sala de sport a liceului teoretic.

o Castelul Bohuş, aflat sub dealul cetăţii Şiria (localitatea Şiria) – a fost construit în prima
jumătate a secolului al XIX-lea în stil neoclasic. Este format dintr-un singur corp de clădiri cu
30 de camere, partea principală având o faţadă şi terasă cu coloane dorice. Castelul găzduieşte
un muzeu memorial dedicat scriitorului Ioan Slavici.

o În oraşul Curtici, castelul Keszonyi – în apropierea gării, la marginea estică a oraşului, se

ridică castelul Keszonyi datând din 1769, în arhitectura căruia predomină unele caracteristici
ale barocului târziu. Terasa, străjuită de coloane lucrate artistic, salonul, de formă circulară şi
scara de refugiu de sub castel, practicabilă şi astăzi, sunt detalii arhitecturale deosebite.

o Castelul din Sebiş – datează de la începutul secolului al XIX-lea, este compus dintr-un singur
corp de clădire, iar exteriorul purta iniţial amprentele barocului târziu. Dupa mai multe
restaurări, acesta adăposteşte astăzi biblioteca orăşenească.

o Conacul “Ştefan Cicio-Pop” din Conop, azi şcoală generală, a fost construit la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, suferind de-a lungul timpului mai multe transformări atât în exterior
cât şi în interior. În forma actuală are un caracter neoclasic, impunându-se mai ales prin
simplitatea stilului. În acest sens remarcăm faţada situată în partea dinspre parc, ornamentată
cu masive coloane cu capiteluri în stil doric. În acest castel a locuit mai multe decenii Ştefan
Cicio Pop, în ultima parte a vieţii sale (1934).

o Castelul “Konopi” din Odvoş (comuna Conop) – construit în stil neoclasic şi datat din
secolul al XVIII-lea.

o Castelul Purgly din comuna Şofronea, construit în secolul al XVIII–lea, înscris în

patrimoniul cultural naţional.

o Castelul realizat în stil neoclasic din satul Aciuţa, comuna Pleşcuţa (sec. al XVIII-lea).
o Castelul din Gurahonţ, datat din secolul al XIX-lea, construit în stil neoclasic.
o Castelul din Şepreuş, datat din secolul al XIX-lea, construcţie ce se impune în teritoriu prin
arhitectura sa.
o Castelul construit în stil baroc din Galşa (comuna Şiria) – monument de arhitectură datat din
secolul al VII-lea.
o Castelul construit în stil neoclasic din satul Ilteu, comuna Petriş (secolul al XVIII-lea – al
XIX-lea).
o Castelul de pe Dealul Cornet din Hălmăgel.
o Castelul Kover-Appel din comuna Fântânele – datează din secolul al XIX-lea. Parcul şi
ansamblul arhitectural din împrejurime reprezintă obiective turistice de mare interes.

o Castelul Mocioni din satul Bulci, comuna Bata.

o Castelului Salbek din Petriş (sec. al XIX-lea) - astăzi sanatoriu pentru tratarea afecţiunilor
pneumofiziologice

o Castelul Karagherghevici de la Bocsig (azi şcoala generală veche) este situat în centrul
localităţii. Castelul construit în stilul Renaşterii târzii, care în exterior şi-a menţinut forma
iniţială, a fost ridicat la 1860 de către fostul rege al Serbiei, Alexandru, venit aici în emigraţie.
Castelul este construit în forma literei “L”.

o Castelul Macea – monument de arhitectură cu valoare de patrimoniu naţional, datat din

secolul al XIX-lea. Castelul Macea a fost construit în două etape principale, acum având forma
literei "L". Prima parte, până la turnul cel mare, decorată pe frontispiciu cu stema familiei
Cernovici, sculptată în piatră, provine dinainte de 1862, fiind precedată de o clădire datând
din secolul al XVIII-lea. Aripa dreaptă, dincolo de turn, s-a ridicat între 1862 şi 1886 când i
s-au adăugat şi clădirile anexe. Începand cu 1956-1957, castelul, de proporţii impunătoare, a
fost restaurat.

• Castelul din Săvârşin (sec.al XVIII-lea), proprietatea Maiestăţii Sale Regele Mihai I de
România, întregeşte şi sporeşte imaginea şi potenţialul turistic al comunei. Refăcut la
începutul secolului al XIX-lea în stil neoclasic şi prevăzut cu etaj şi un frumos balcon, clădirea
castelului a suferit în cursul deceniilor multiple transformări interioare şi exterioare. Castelul
este înconjurat de un splendid parc prevăzut cu lac si debarcader. Din anul 2005, reşedinţa
 regală de la Săvârşin a intrat în circuitul turistic. Aici, într-o adevărată oază de verdeaţă,
cultura şi arta se împletesc armonios cu crâmpeie din istoria contemporană a României.

❖ Vestigii istorice în judeţul Arad

✓ Pe teritoriul comunei Felnac din Câmpia Vingăi a existat o cetate din secolul al XIV-lea, care
a fost reconstruită în anul 1500 şi demolată în anul 1699.

✓ În comuna Şimand s-a identificat în locul numit "Grozdoaia" o necropolă sarmatică (sec. I.
î.Hr.-I. d.Hr.) în care s-au găsit podoabe de chihlimbar, oglinzi din plumb şi un vas ceramic
dacic.

✓ Descoperirile arheologice din comuna Vladimirescu au scos la lumină vestigii importante

care atestă continuitatea locuirii pe aceste meleaguri (în locul numit "La Movile" au fost
descoperite o aşezare din secolul al V-lea, morminte tumulare datând din secolele IX-XI şi o
aşezare din secolele XI -XII, în locul numit "La Cetate" s-a descoperit o aşezare din secolul
al VIII-lea, o cetate de pământ din secolul al IX-lea şi o necropolă din epoca medieval-
timpurie iar în locul numit "La Bisericuţă" au fost puse în evidenţă ruinele unei bazilici
romanice dintr-o incintă medievală). În localitatea Cicir, în locul "La Gropi" a fost descoperită
o aşezare dacică ce datează din secolele II-III.

✓ Comuna Frumuşeni poartă urmele locuirii pe aceste meleaguri încă din epoca bronzului - pe
teritoriul comunei, în locul cunoscut sub denumirea "Dosul Caprei", a fost descoperită o
aşezare fortificată aparţinând epocii mai sus amintite şi două aşezări ce sunt datate ca
aparţinând epocii fierului.

✓ În situl arheologic de la Zăbrani (Dealul Viilor) au fost puse în evidenţă două aşezări datând
din paleolitic şi din epoca fierului.

✓ La Păuliş (Sâmbăteni) au fost descoperite valuri de apărare datate ca aparţinând epocii

dacoromane.
✓ Comuna Săvârşin – aşezarea fortificată şi situl arheologic de la Troaş situat în „Dâmbul
Tătarilor”.

✓ Situl arheologic din Berindia comuna Buteni.

✓ La Agrişu Mare, cel mai însemnat monument istoric este Cetatea de la Cioaca. Cetatea avea
o excelentă poziţie care domina întreaga vale şi drumurile de acces. Ea este atestată
documentar în secolul al XV-lea. Fortăreaţa, având un ax principal de circa 70 metri, era
străjuită în mare parte de două rânduri de ziduri din piatră. În interior se disting urmele unor
clădiri de locuit, iar la intrarea în cetate, urmele unui pod suspendat. Împrejurul zidurilor, se
disting şanturile de apă adânci de 3 metri.

✓ Covăsânţ - Cetatea Tornea, urmele cetaţii de pământ Hindec, ruinele şi turnul unei
impresionante biserici datate din secolul al XIV-lea.
✓ Chelmac – ruinele unei cetăţi. HYPERLINK "javascript:;"Cercetările istorice sugerează
faptul că această mică cetate datează din secolul al XV-lea, documentar fiind atestată abia în
anul 1511. Importanţa militară a acestei cetăţi s-a evidenţiat în timpul luptelor anti-otomane
din perioada anilor 1550-1554. Cetatea a fost în mare parte distrusă de către turci.
Documentele ulterioare vorbesc despre unele încercări de reconstrucţie, dar fără rezultate. S-
 au păstrat o parte din zidurile cetăţii: fragmente de 1-4 metri înălţime, precum şi urmele unor
şanţuri de apărare.
✓ Teritoriul comunei Hăşmaş este încărcat de istorie. Pe teritoriul satului Clit au fost
descoperite în anul 1968 urmele unei aşezări dacice, fortificate, datând din secolul I î.Hr.-I
d.Hr şi au fost scoase la iveală vase ceramice lucrate la roată sau cu mâna, unelte şi arme din
fier, podoabe etc. Arheologii au datat aşezarea de la Clit în sec. I î.e.n – I e.n., pe vremea lui
Burebista şi Decebal, apreciind-o ca o fortificaţie de pământ completată cu palisade de lemn.
✓ Comuna Covăsânţ poartă urmele unei comunităţi care a trăit pe teritoriul său în epoca de
piatră. Aici a fost descoperit în urma unor săpături arheologice, un important tezaur de 300
monede romane, brăţări, inele şi alte obiecte din bronz. Atracţii turistice: Cetatea Tornea;
Cetatea de pământ Hindec; Turnul cu ruinele unei biserici ridicate în stil gotic, în secolului al
XIV-lea, care astazi este declarata monument istoric.

Muzee şi case de cultură în judeţul Arad

Activitatea cultural-educativă este o parte importantă a acţiunii generale de educaţie în cadrul

societăţii. Această activitate se desfăşoară prin instituţii tradiţionale (şcoală, teatre, biblioteci, muzee,
etc.), mijloace mass-media (presă, televiziune, cinema). În cele ce urmează vom prezenta situaţia
existentă a muzeelor din municipul Arad şi din judeţ.

❖ Muzee

1. În municipiul Arad există următoarele muzee şi galerii de artă:

• Complexul Muzeal Arad, cu trei secţii (istorie, ştiinţele naturii şi artă)
• Galeria Naţională de artă "Delta"
• Galeria de artă "Alfa"
• Sala "Clio"
• Expoziţie permanentă de artă medievală şi modernă a Episcopiei Ortodoxe Române

Expoziţii şi acţiuni organizate de Complexul Muzeal Arad:

• 1992 - expoziţie de etnografie organizată în trei localităţi din judeţul Békés/Ungaria – „Artă
populară din judeţul Arad”
• 1993 - expoziţie organizată la Szeged/Ungaria, consacrată aniversării a 145 de ani de la Revoluţia
din 1848
• 1994 - expoziţie organizată la Szeged/Ungaria – „Pietre preţioase”, provenind din patrimoniul
secţiei de ştiinţele naturii
• 1994 - expoziţie organizată în provincia Gorizia/Italia – „Icoane pe lemn şi pe sticlă”
• 1998-1999 - 2 expoziţii organizate la Békéscsaba respectiv Budapesta/Ungaria, consacrate
aniversării a 150 de ani de la „Revoluţia Europeană de la 1848”
• 1999, 21 - 22 mai, Armonii Naturale, ed. IV
• 1999, 2 - 3 iunie, Arta şi Arhitectura, ed. IV
• 1999, noiembrie, Aradul şi Marea Unire
• 2001-2003 – expoziţie itinerantă „Povestea Carelor” în Germania, Ungaria, Serbia şi România,
organizată în colaborare cu Muzeul Şvabilor Dunăreni din Ulm, Germania.
• Din 2003 – este organizat anual, la sfărşitul lunii mai, „Târgul Meşterilor Populari” în Piaţa
Avram Iancu din Arad.

Complexul Muzeal Arad realizează următoarele publicaţii:

Ziridava – revistă de istorie,
Armonii Naturale – revistă a secţiei de ştiinţele naturii,
 Studii şi comunicări – revistă a secţiei de artă,
Zărandul – revistă a secţiei de etnografie,
Minorităţi – revistă anuală dedicată interferenţelor culturale între minorităţi naţionale.

2. În comuna Apateu funcţionează un muzeu în cadrul şcolii generale.

3. În comuna Bata există un Muzeu local în care sunt expuse costume populare specifice acestei
zone, podoabe de o rară frumuseţe şi rafinament artistic, obiecte de uz gospodăresc, unelte de
muncă, mobilier şi obiecte de artă populară colecţionate de la păstrătorii de tradiţie din satul
Bata, având o vechime de 50-60 de ani până la 140 de ani, toate bine conservate. În muzeul
etnografic din Bata se mai pot întâlni elemente ale folclorului şi tradiţiei populare, regăsite în
lucrarea „Folclorul localităţii Bata”- editată cu prilejul sărbătorii europene a încheierii
mileniului II sau înregistrate pe bandă magnetică în interpretarea unor rapsozi vestiţi ai satului.
Doinele sau cântecele bătrâneşti, („Iorghină, Iorghină”, „Dealul Lipovei se gată”, „Trandafir
de la Gornia”, „Balada lui Nesa”) au rămas mărturii ale talentului de necontestat al rapsozilor
din satul Bata.

4. În comuna Beliu, în cadrul Liceului teoretic, funcţionează Muzeul „Codrii şi Lunca

Beliului” şi Muzeul “Emil Lăzureanu” cu colecţiile sale de sticlărie (glăjărie), etnografie -
compusă din obiecte ceramice, textile, lemn, costume populare - arheologie, istorie şi ştiinţele
naturii.

5. Pe raza localităţii Birchiş, reşedinţă de comună, funcţionează un mic muzeu de etnografie şi

folclor, care este deschis la şcoala generală. Sunt expuse frumoase piese de port popular,
diferite lăzi de zestre, obiecte casnice. Atrage in mod deosebit atenţia colecţia de ceramică
provenită din vechiul centru de olari. Oalele de dimensiuni mari purtau ca ornament brâul
alveolar, de tradiţie dacică.

6. Comuna Bocsig are două muzee, în localităţile Bocsig şi Mînerău.

7. În comuna Buteni există un Muzeu sătesc şi o Colecţie sculpturală de pe dealul Groşilor.

Muzeul sătesc cuprinde valoroase exponate de: ţesături şi mobilier vechi, cusături, scule
primitive şi medievale şi o colecţie de fosile şi minerale locale. Colecţia sculpturală de pe
dealul Groşilor cu fond istoric şi astral, realizată de către renumitul sculptor Buculei, este
recunoscută la nivel naţional.

8. În oraşul Curtici, sat Dorobanţi funcţionează un punct muzeistic.

9. În comuna Felnac, Mănăstirea Hodoş-Bodrog dispune de un muzeu ce conţine însemnate

obiecte bisericeşti: manuscrise, cărţi slavone din secolul al XVI-lea.

10. În comuna Hălmagiu vechea biserică ortodoxă adăposteşte un muzeu.

Muzeul Ţării Crişului are o filială în oraşul Ineu.

11. În oraşul Lipova există un Muzeu Orăşenesc şi un Muzeu de Artă Bisericească. Muzeul
Orăşenesc Lipova este adăpostit într-un valoros castel din secolul al XIX-lea, monument
istoric şi de arhitectură - Castelul Misici - şi a aparţinut omului politic Sever Bocu. Este expusă
colecţia de artă "Eleonora Costescu şi Vasile Varga", alcătuită din pictură românească
modernă, pictură din şcolile italiană, flamandă, engleză, franceză, maghiară, piese de artă
decorativă (argintărie, porţelan, sticlă, mobilier); de asemenea, muzeul deţine o frumoasă
 colecţie etnografică, iar mai recent şi-a început activitatea şi o secţie de istoriografie. Muzeul
de Artă Bisericească se găseşte în incinta bisericii ortodoxe din Lipova şi este dotat cu
numeroase obiecte de artă feudală şi o colecţie de cărţi româneşti vechi.

Biserica Ortodoxă Muzeul Orăşenesc Lipova

12. În comuna Macea se găseşte Muzeul Satului şi Muzeul Caricaturii - Ştefan Popa Popa's
- ambele funcţionând în Castelul Csernovics.

13. Măgulicea – un muzeu de etnografie aflat în incinta şcolii generale.

14. Muzeul „Sabin Drăgoi” este amenajat în sediul Căminului cultural Selişte din comuna
Petriş.

15. În comuna Săvârşin se găseşte Muzeul de Artă şi Etnografie care cuprinde: Colecţiile de
Artã şi Etnografie Eugen Popa - Gina Hagiu şi Iosif Dohangie, pictură şi grafică Eugen Popa,
grafică universală, artă decorativă din Extremul Orient, obiecte etnografice de pe valea
Mureşului. Muzeul - Sat Troaş, situat pe valea Troaşului la 8 km de Săvârşin, care conservă
multe elemente populare specifice: mori de apă, case de lemn acoperite cu paie sau şindrilă,
port popular şi un bogat folclor. De asemenea, mai există şi Muzeul etnografic Temeşeşti -
cu piese de port popular, ţesături, icoane, ceramică.

16. În comuna Şiria există Muzeul Memorial „Ioan Slavici” şi Punctul Muzeistic al
Pompierului. Muzeul Memorial „Ioan Slavici” se află găzduit în castelul Bohus şi cuprinde
manuscrise ale scriitorului, documente, fotografii de familie, mobilier şi obiecte de uz
personal. Colectia Emil Monţia - mobilierul camerei de lucru a compozitorului, pianul şi
vioara, partituri, culegeri de folclor, fotografii de familie.
 Interior Muzeul Ioan Slavici

17. În oraşul Sebiş se află Colecţia etnografică a Muzeului Ţării Zărandului.

18. Comuna Zerind are o Galerie de artă plastică care deţine picturi şi 122 obiecte de artă.
Galeria este una din puţinele locuri de cultură de acest gen din mediul rural.

19. În comuna Zăbrani funcţionează Muzeul „Adam Müller Guttenbrun”, personalitate

marcantă a literaturii germane. Muzeul se află în casa natală a scriitorului şi cuprinde volume
din opera scriitorului, documente, fotografii, mobilier şi obiecte personale.

20. La Dieci, în clădirea şcolii generale funcţionează un punct muzeistic dedicat etnografiei
locale, iar în satul Revetiş – Muzeul etnografic.

21. „Muzeul vinului şi viei” este organizat în incinta Staţiunii de Cercetare Viticolă Miniş cu
sediul în comuna Ghioroc; conţine documente, fotografii, obiecte şi instalaţii privind istoricul
cultivării viţei de vie şi al vinificaţiei în Podgoria Aradului.

❖ Case de cultură, teatre şi instituţii muzicale, cinematografe

1. În judeţul Arad, în următoarele oraşe există case de cultură: municipiul Arad, Lipova,
Chişineu-Criş, Curtici, Ineu, Pâncota şi Nădlac.
2. În 68 de comune funcţionează 65 de cămine culturale (Căminul Cultural Fântânele a fost
retrocedat fostului proprietar, iar Căminul Cultural Tauţ este în demolare).
3. Teatrele şi instituţiile muzicale din judeţ sunt în număr de 4, după cum urmează:
• Teatrul de Stat
• Teatrul de Marionete
• Filarmonica de Stat
• Orchestra de muzică populară „Rapsozii Zărandului”
4. Pe întreg teritoriul judeţului, la ora actuală, funcţionează 9 cinematografe.

Lăcaşe de cult în judeţul Arad

Datorită diversităţii etnice în Municipiul Arad există numeroase biserici de rit ortodox,
romano-catolic, evanghelic, reformat, adventist, dintre care menţionăm pe cele mai importante:
• Catedrala Romano-Catolică (Bd. Revoluţiei Nr. 96) - a fost construită între anii 1902-1904, în stil
renascentist, după planurile arhitectului Tabakovics Emil. Intrarea principală a catedralei este
boltită, deasupra ei aflându-se frontispiciul semicircular adâncit ce adăposteşte "Pieta" - o copie
după sculptura lui Michelangelo de la Catedrala "San Pietro" din Roma.
• Biserica Ortodoxă Română "Sfântul Ioan Botezătorul" - construită în stil baroc între anii 1862-
1865, după planurile arhitectului Antoniu Czigler. Cele două turnuri-clopotniţă au secţiunea
pătrată, cu câte un orologiu pe fiecare latură.
• Biserica Evanghelică (Bulevardul Revoluţiei Nr. 61) - a fost construită în 1906, în stil neogotic
după planurile arhitectului Szántay Lajos. Aceasta este denumită şi "Biserica Roşie" datorită
finisajului exterior din cărămidă aparentă. Biserica are un turn de 46m înălţime, un altar sculptat
în stil neogotic şi o orgă electropneumatică realizată la Timişoara.
• Biserica Ortodoxă Sârbă "Sfântul Petru şi Pavel" (Piaţa Sârbească Nr. 1) - a fost construită între
anii 1698-1702. În anul 1790 se restaurează în stil baroc. Turla a fost construită în anul 1822 în
stil baroc, având secţiune patrată, care se termină cu un glob mare aurit.
• Biserica Catolică, Casa Parohială din Aradul Nou (Calea Timişorii Nr. 33)
Biserica a fost construită între anii 1812-1821, în stil baroc. Actuala Casă Parohială a fost
construită în anul 1725 şi a adăpostit o mănăstire franciscană. Este considerată cea mai veche
clădire în Arad.
• Sinagoga Evreiască (Str. Tribunul Dobra Nr. 10) - este o clădire construită între anii 1827-1834
într-o combinaţie de mai multe stiluri. Cupola şi ornamentele au elemente ale ordinului toscan cu
influenţe maure. Clădirea este compusă din patru încăperi: templu, o capelă şi două încăperi
pentru garderobă.
• Mănăstirea "Sfântul Simion Stâlpnicul" - Gai (Strada Dunării Nr. 170)- este amplasată în afara
localităţii, în apropierea cartierului Gai. Vechiul nucleu al actualului complex de clădiri a fost
construit între anii 1760-1762. Iconostasul a fost pictat de Ştefan Teneţchi în anul 1767 în stilul
Renaşterii italiene târzii. În încăperile fostei reşedinţe episcopale este amenajată o expoziţie de
obiecte de cult, carte şi artă veche românească. În incinta mănăstirii se află o bisericuţă din lemn
din Sălişte, comuna Petriş (judeţul Arad).

În comuna Şiria există:

• Biserica ortodoxă, construită în stil clasic, în anul 1838
• Biserica catolică – începutul sec.XIX
• Mănăstirea Feredeu - înfiinţată în 1931.

Mănăstirea Feredeu
 Oraşul Lipova dispune de trei biserici ortodoxe (Lipova, Şoimoş, Radna) şi două biserici
catolice (Radna, Şoimoş) dintre care cele mai importante sunt:
• Biserica ortodoxă Lipova, atestată documentar încă din secolul al XV-lea. Distrugerile
suferite pe parcursul timpului, i-au adus ulterior o impozantă înfăţişare baroc, atunci când a
fost refăcută în secolul al XVIII–lea.

• Biserica este cea mai importantă

construcţie de acest gen din judeţ,
dispunând şi de valori picturale
deosebite.
• Catedrala Romano-Catolică Sf.
Maria Radna, construită în
perimetrul unei foste mănăstiri
franciscane în mai multe etape
începând cu anul 1727 (piatra de
temelie a fost pusă în anul 1551).
Actuala biserică este dominată atât în
interior, cât şi în exterior de stilul
baroc. În spatele bisericii, pe deal, a
fost amenajat un drum al crucii, urcat de pelerini şi credincioşi cu ocazia sărbătorilor
religioase.

În comuna Zădăreni - Mănăstirea Hodoş - Bodrog (satul Bodrogul-Nou). Mănăstirea este

situată la 10 km de Arad, fiind una dintre cele mai vechi aşezări monastice de pe întreg teritoriul
României. Mănăstirea este atestată documentar într-o diplomă din 1177, emisă de regele Bela al III-
lea al Ungariei. Imaginea mănăstirii, aşa
cum a fost ea pe la 1750 se poate vedea pe
o stampă expusă în pridvorul bisericii.
Mănăstirea a fost restaurată în 1766 în stil
baroc. Frescele sunt de factură bizantină,
adevărate capodopere ale artei feudale
româneşti, mănăstirea dispunând şi de un
muzeu ce conţine însemnate obiecte
bisericeşti: manuscrise, cărţi slavone din
secolul al XVI-lea.

În comuna Secusigiu, satul Munar, se află

Mănăstirea Bezdin „Adormirea Maicii Domnului” –
unul din puţinele aşezăminte monahale ortodoxe
sârbeşti din ţara noastră, care datează din anul 1593.
Biserica este construită în stil bizantin, în formă de
treflă cu trei abside. În anul 1960, mănăstirea a fost
declarată monument isotric, religios şi de arhitectură.
 Ca urmare a diversităţii religioase în comuna Vinga există: 2 biserici ortodoxe (Vinga,
Mănăştur), o biserică ortodoxă sârbă (Mănăştur), 3 biserici romano-catolice (Vinga, Mănăştur,
Mailat), una penticostală şi o biserică baptistă.
Biserica romano-catolică Vinga a fost construită în anul 1892 de către arhitectul Eduard
Reiter din Viena, cu o înălţime de 63 m, în stil neogotic, mobilierul fiind confecţionat în regiunea
Tirol din Austria. La 12 iunie 1892 are loc sfinţirea şi inaugurarea bisericii. Odată cu sărbătorirea a
100 ani de la inaugurare, Biserica Romano – Catolică din Vinga este declarată monument istoric.
Ceea ce atrage la acest monument istoric este acurateţea arhitecturii în stil neogotic, cât şi interiorul
care este dotat cu 9 altare şi 43 statui din lemn, executate de societatea sculptorului tirolez Rungaltier
Iosif.

Comuna Hălmagiu are 11 biserici ortodoxe, o biserică penticostală şi una baptistă. Dintre
cele două biserici ortodoxe, care se situează în reşedinţa de comună cea mai importantă este Biserica
Voivodală construită în secolul al XII-lea - XIII-lea. În satele Bodeşti, Tisa, Ioneşti, aparţinătoare de
comuna Hălmagiu, există biserici de lemn cu o vechime mai mare de 200 de ani.

Biserica actuală Hălmagiu Biserica voievodală Hălmagiu

 Comuna Săvârşin dispune de următoarele biserici:
• Biserica Romano - Catolică "Sfânta Ana", construită la 1791. În faţa bisericii, se află o cruce de
piatră cu Hristos răstignit, ridicată de familia Hunyazilor.
• Biserica Ortodoxă, construită la 1899, posedă obiecte de cult şi cărţi de mare valoare artistică,
corul bisericii având o vechime de circa 100 de ani. Biserica impresionează prin armonia părţilor
componente, prin înălţimea sa, prin decoraţiile interioare şi prin acustica deosebită. Clopotele
bisericii au fost turnate în Austria şi au o muzicalitate aparte.
• Biserica "Sf. Trei Ierarhi" - biserica de lemn la Troaş.

Biserici din lemn: Buceava, Groşii Noi, Săvârşin, Hălmagiu, Brazii, Petriş.

În comuna Brazii se găsesc următoarele biserici:

• Biserica din lemn din satul Soimuş, construită în sec.XVIII a fost cumpărată de ortodocşi în anul
1865 de la satul Zeldeş (Iacobini)
• Biserica din lemn de la Mădrigeşti - construită la sfârşitul secolului al XIII-lea
• Bisericile din satele Brazii şi Secaş au fost ridicate în secolul al XIX-lea. O caracteristică aparte
are Biserica din Secaş construită şi pictată în 1838, ce păstrează şi astăzi pisania, care reflectă
lupta românilor din această parte împotriva "uniaţiei". Înainte de această biserică, satul Secaş a
avut o altă biserică mare, din zid de piatră (asemănătoare bisericii voievodale din Hălmagiu) ale
cărei ruine se văd şi astăzi.

Etnografie şi folclor în judeţul Arad

❖ Portul popular arădean

Straiele înseamnă în lumea satului românesc „coaja” omului, „stratul” de contact al trupului
cu lumea. Prin însemnătatea ei, haina a devenit, în timp, un grai vizual, o reprezentare culturală şi
marcă a identităţii etnice.
Haina ţărănească s-a născut nu doar din raţiunile practice – ploaie, frig – ci mai ales din acelea
culturale. Ea vorbeşte lumii despre cel care o poartă.
Tineri ori bătrâni, căsătoriţi sau nu, trăind o stare specială (doliu sau nuntă), săraci sau bogaţi,
oameni cu o anumită meserie, cu toţii se îmbrăcă diferit.
Poate că particularizarea este doar una de detaliu, dar sătenii puteau fi „citiţi” vizual. Uneori,
haina povesteşte prin ornamentele sale cine este meşterul care le-a dat viaţă şi când anume.
Lucrat de mâna femeii, stratul ţărănesc păstrează şi azi urma gestului ei, împunsătura acului,
mirosul de pânză spălată în apă de râu. El dezvăluie priceperea şi migala ţesătoarei sau ascunde micile
accidenteori greşeli ale aceleaşi mâini. Cu fir de bumbac sau de mătase, degetele ţărăncii au brodat,
după o grafică ancestrală, semnele acestei lumi şi devenirea oamenilor săi. Venit din negura timpului,
costumul devine astfel o reprezentare culturală, cu caracter personal. Iar cuoaşterea lui vorbeşte
despre sistemul de valori al satului, estetică tradiţională şi stratificare socială.
În satul românesc, mentalitatea comunităţii, credinţele ei au ales veşminte pentru anumite
spaţii sau momente ale muncii ori ale sărbătorii. Potrivit acestor legi, transmise prin viu grai, şi mai
ales, prin obicei de la o generaţie la alta, costumul a căpătat trăsături obligatorii. Cu toate acestea, el
a lăsat loc inovaţiei, variantelor, individualului.
România rămâne astăzi una din puţinele ţări din lume în ale cărei sate oamenii poartă costumul
popular în zi de sărbătoare.
Cunoşti o ţară, un popor pornind de la oameni şi de la plăsmuirile lor. Alături de limbă,
obiceiuri şi tradiţii, haina ţărănească rămâne un semn al identităţii etnice.

o Localitatea Bata
 Portul tradiţional este mai solemn decât al
bănăţenilor. Roşu nu are ponderea întâlnită în arta
populară bănăţeană sau de pe Crişul Alb, aria
cromatică de roşu şi negru, subliniind sobrietate,
dar şi sensibilitatea celor care l-au creat şi purtat.

Câteva elemente principale ale

costumului tradiţional din Bata ar fi „cojocul cu
zbici” şi „laibărul”, „spăcelul cu puritab sau cu
cheiţă”, „summa cu pecegi”, „cătrinţa sau laţii”
cu mărgele aurii aplicate pe „somat” negru, şuba
şi cioarecii. La gât şi cingătoare fetele şi nevestele
mai purtau „pereit” din mărgele mărunte
tricolore, iar pe cap şi pe piept „salbă cu bani de argint sau cocoşei de aur”, completată pe lângă frunte
cu „cocori” - ornament de păr din coada fetei.
Croitorii-cojocari confecţionau cojoace deosebite din piele de oaie şi porc.

o Localitatea Bocsig
În aceste părţi (răsăritul câmpiei Crişului Alb), portul popular este de o mare vigurozitate
artistică. Astfel, ornamentele dispuse pe mâneci şi în partea de jos a poalelor sunt realizate din lână
colorată în roşu şi negru pe fond alb, la care se adaugă uneori firul metalic. Exemplare izbutite de
costume populare se întâlnesc expuse la muzeul organizat în incinta liceului din comuna Bocsig.

Chemători la nuntă

o „Şuba din Buteni” şi „cojocul cusut cu belinăr”, sunt piese ce conturează zona extrageografică
Buteni (studiată de universităţi din Cluj, Suceava, Iugoslavia, Ungaria, Franţa, Italia).
 Port tradiţional bărbătesc Buteni Port tradiţional femeiesc Buteni

o Comuna Hălmagiu

Costume populare tradiţionale din Ţara Zarandului – Hălmagiu

 o Oraşul Ineu
Ineul este un renumit centru folcloric şi de conservare a tradiţiei populare. Aici se remarcă
portul popular, de o mare vigurozitate artistică (ornamentele dispuse pe mânecile cămăşii şi cele din
partea de jos a poalelor sunt realizate din lână colorată în roşu şi negru pe fond alb, la care se adaugă
uneori firul metalic).

Elemente de port popular specifice Ineului

o Satul Chelmac (Conop) – amatorii etnografi întâlnesc aici un element specific: „laibarul de
haba”, frumos ornamentat cu motive populare florale, în forme originale.

o Comuna Birchiş – piesele de port popular erau prelucrate iniţial pe pânză ţesută în casă, iar
motivele cusute mai mult cu negru. Scoaterea în relief a frumuseţii modelului se făcea cu
culorile tricolorului românesc. Pentru bărbaţi toată cusătura se făcea cu alb. Se remarcă şuba
foarte fină albită numită „Haba”. Până în zilele noastre s-au menţinut motivele iniţiale.
 Costum popular din localitatea Birchiş

o Satul Căpâlnaş (Birchiş) – se remarcă portul popular femeiesc, prin numeroase salbe de bani,
care se prind în par şi pe frunte, spacelul şi poalele cusute pe pânza albă cu mătase neagră şi
catrinţele cu fir. Acesta este portul reprezentativ al văii Mureşului ca şi al judeţului Arad.

o Comuna Bârsa – costumul popular femeiesc, specific acestei subzone, întruneşte

perfecţiunea autenticitătii. Are aceleaşi piese distincte ca şi costumul de Şicula, diferenţiindu-
se doar prin motivele florale şi compoziţia cromatică. De remarcat că în această subzonă apare
renumitul cojoc butincesc.

o Comuna Dieci – costumele populare locale sunt formate - la barbaţi - dintr-o cămaşă ţesută
din in, cu broderie pe guler, mâneci şi margini, izmene largi, un laibăr şi pălărie, - iar la femei
- costumaţia este formată din „spătoi” brodat, poale brodate, „zadie” cu „cârpă de încins”,
cojoc şi „cârpă” pe cap.

o Satul Chier – portul popular femeiesc are următoarele caracteristici: firul gros, folosit la
cusătură, face ca ornamentul să dea mpresia unei broderii aplicate. Motivele foarte numeroase
de pe mânecile spaţoiului sunt realizate cu isclogi şi cu fir metalic auriu sau argintiu. Cele mai
des folosite sunt motivele denumite: piparci, turteaua, pajura, şerpălăul, tulipanul, firangul şi
altele. Poalele, un alt element al portului femeiesc, au un decor asemanător cu spaţoiul, dar pe
care se găsesc cusute jure sau şire care poartă diferite denumiri locale. Cârpa, renumitele salbe
în 3-4 rânduri, cizmele cu înflorituri de motive româneşti, completează ornamentul
vestimentar al fetelor în timp de vară. Şubele femeieşti şi bărbăteşti diferă de la sat la sat,
acestea fiind lucrate odinioară de subarii bihoreni din Sârbeşti, dar care respectau specificul
local. Caracteristic în portul bărbaţilor este cămaşa cu motive florale pe guler, piepţi şi pe
mânecile cu pumnari în aceeaşi compoziţie cromatică. Izmenele albe, largi şi lungi în timp de
vară, sau iţarii cu găitane negre la buzunare şi la cingătoare completează portul ce poartă
amprenta trăirilor spirituale ale neamului românesc.
o Zona Secusigiu

Costum popular Ie

Pieptar Cojoc
o Lipova – costum popular bărbătesc

o Săvârşin – detaliu al costumului femeiesc (spăcel)

❖ Arhitectura tradiţională

o La Bata se păstrează case deosebit de valoroase din punct de vedere etnografic. Dintre
acestea, la nr. 274 se păstrează o casă de lemn cu tindă, lucrată în întregime cu toporul,
acoperită cu paie, aşezate pe coarne; clădirile gospodăreşti anexe sunt de asemenea specifice
timpului.

o Satul Brusturi aparţine de comuna Hălmagiu, localitatea reţinând atenţia prin arhitectura
populară specifică, manifestată în special la construcţii tipice Munţilor Apuseni, elementele
acestora păstrându-se şi la stâlpii caselor noi.
o Potenţialul turistic al comunei Pleşcuţa este unul de mare valoare, fiind reprezentat prin
ahitectura tradiţională şi fondul etnofolcloric al zonei.

o Comuna Bârsa – la casele vechi, prevăzute cu pridvor şi tălpi solide de stejar, se observă
acoperişul ascuţit, odinioară acoperit cu paie. În camerele de locuit tavanul este podit cu
scândură groasă. În camera de la stradă este prezentă „ruda” pe care stau atârnate diverse
ţesături (prosoape, masariţe, poneve, lipidee).

o Birchiş – interior casă tradiţională

o Ghioroc

o Hălmăgel – casă ţărănească

o Hălmagiu – Casă ţărănească

❖ Artă populară în judeţul Arad

o Satul Chier – situat în zona de contact a Dealurilor Cigherului cu Munţii Zărandului, este
renumit datorită centrului artizanal unde se realizează cusături. Una din cele mai frumoase
produse ale artei populare din părţile locului, este ştergarul. Ornamentat la capete cu alesături
în culori vii, are diferite întrebuinţări. Ca podoabă, el intră în ornamentarea interiorului
camerelor (sobelor), este purtat pe mână sau înveseleşte uneori capul femeii. Motivele de pe
ştergare sunt preluate şi de ornamentaţia altor ţesături.
Împreună cu Şicula, Ineu, Bocsig, Gurba şi alte localităţi din jur, face parte dintr-o subzonă
folclorică şi etnografică de neegalat caracteristică Ţării Zarandului.

o La Brusturi îşi desfăşoară activitatea renumitul artist popular Ion Niţă-Nicodim, a cărui
pictură naivă a format obiectul unor apreciate expoziţii pe plan naţional şi internaţional.

o La Cristeşti meşterii populari realizează o mulţime de articole din lemn cu care colindă ţara
şi pe care le valorifică în târguri şi pieţe.

o Comuna Bârsa este cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate pentru produsele ceramice
realizate de meşterii locali. Olarul Faur Teodor, prin măiestria cu care respectă specificul
ceramicii de Bârsa, a facut ca oalele, olurile şi blidele nesmălţuite, de un roz portocaliu, să
ajungă în cele mai renumite muzee din ţară şi din străinătate. La ceramica de Bârsa se remarcă
alternarea de inscripţii negre şi albe pe fondul roşu al vasului, realizându-se astfel o mare
varietate de compoziţii decorative. Aici se produce ceramică nesmălţuită. Ţesutul şi albitul
pânzei de cânepă şi misir este o altă tradiţie moştenită din timpuri vechi.
 o Comuna Buteni este cunoscută în regiune ca un important centru meştesugăresc pentru
producţia artizanală. Pe strada principala, ultima casa pe dreapta inspre Almas, locuieşte
pictorul popular Moţ Ion, care în ultimii ani a avut peste 20 de expoziţii locale. Ocupaţiile
şi meşteşugurile tradiţionale, produsele artizanale alături de dezvoltarea agroturismului
pot face din comuna Buteni un areal de convergenţă turistică.

o Atelierele de împletit obiecte din nuiele de la Frumuşeni sunt un punct de atracţie pentru
turişti.

o Comuna Birchiş este cunoscută atât

în ţară cât şi în străinătate pentru
obiectele de ceramică realizate de
meşterii locali. Atrage în mod
deosebit atenţia colecţia de ceramică
provenită din vechiul centru de olari,
a cărui reminiscenţă se menţine în
denumirea străzii Olarilor. Oalele de
dimensiuni mari purtau ca ornament
brâul alveolar, de tradiţie dacică.

o Comuna Hălmagiu – mica industrie

artizanală a făcut din această comună un important centru de cojocărit şi de confecţionare
a uneltelor din lemn.

o Centru de artizanat ceramică şi produse textile de la Hălmăgel:

➢ Ceramică smălţuită de la Târnăviţa (vase decorative, vase pentru flori, căni pentru apă, vase
pentru lapte, vase pentru preparate culinare, suporturi pentru lumânări, candele, farfurii
decorative şi uzuale, servicii de băutură, servicii de cafea). Aici şi-a avut atelierul meşterul
Aurel Golea, care transforma argila exploatată pe dealul Oii în frumoase ulcioare smălţuite în
verde, cu nunaţe specifice acestui centru ceramic.
Meşteri populari din Târnăviţa

Dorin Betea

Nicolae Betea

Nicodim Bănici

➢ Produse textile (dantele realizate din macramee, feţe de mese, covoare şi preşuri, pături,
prosoape decorative, costume naţionale brodate, pânză de cânepă, perdele de dantelă, broderii)
Ineu – oraşul este recunoscut ca păstrător a unor vechi meşteşuguri, precum: olăritul, cojocăritul
şi ţesutul. Cele mai reuşite exemplare de ştergare le găsim aici. Ele se caracterizează printr-o
cromatică simplă specifică zonei (culoarea roşie şi neagră pe fondul alb al pânzei).

Ceramica de Ineu

❖ Datini şi obiceiuri

o Satul Cuied – „strigile peste sat”: feciorii strigă dintr-o colina în alta, sau dintr-un crâng în
altul, noutăţile satului, în special pe cele legate de tocmelile pentru nuntă, sau vorbe de ciufală.
Tot aici s-a răspândit „jocul felengii”, când fata iese în lume (la horă) şi dăruieşte feciorului
care-i place o feleangă (un prosop) cusută de ea, ca semn al hărniciei.

o Comuna Bârsa – se păstrează un obicei stravechi numit de localnici “Druscele”, o petrecere

de primăvară numai a femeilor căsătorite.

o Buteni – dintre tradiţiile populare, păstrate cu autenticitate, poate fi amintit un obicei după
care primăvara fiecare poartă este împodobită cu armindeni (crengi de tei cu frunze verzi),
simbol al dragostei oamenilor faţă de rodul pământului.

o Căpâlnaşul (comuna Birchiş) se impune de asemenea prin tradiţiile sale folclorice. Renumit
este obiceiul „sânzienele”, atunci când fetele din sat, cu cununi de flori pe cap, aduc într-o
duminică prin joc mulţumire rodului pâmântului.
o Birchiş – s-au menţinut o serie de obiceiuri: la nuntă, scoaterea miresei la poartă şi apoi după
actul căsătoriei, la ciubar, unde nuntaşii, prin diferite strigăte adecvate şi cântece de nuntă, fac
despărţirea miresei de familie, iar după cununie prezentarea ei soacrei.
În perioada 24 - 26 decembrie a fiecărui an, în toate localităţile comunei Birchiş se derulează
următoarele obiceiuri de iarnă: „Dubaşii”, „Stelaşii”, „Vertepaşii” urmate de jocuri ţărăneşti
tradiţionale la Căminele culturale, în zilele de 25 şi 26 decembrie. Aceste obiceiuri sunt legate
de sărbătorile de iarnă şi se desfăşoară sub formă de colind pe texte de baladă păstorească,
vânătorească, de muncă, de dragoste, pentru fată de măritat şi fecior de însurat. „Umblatul cu
dubele” se înscrie, ca modalitate de exprimare, alături de „Vertepu”, în categoria teatrului
folcloric. „Vertepu” este, de fapt, o simbioză între teatrul de păpuşi şi balada cântată. Grupul
de cântăreţi umblă din casă în casă, interpretând balade specifice, pe scena improvizată,
evoluând concomitent şi personajele care ilustrează balada. Melodiile ce însoţesc baladele
cântate sau recitate au un rafinament artistic unic iar costumaţia, recuzita şi sumanele sunt
elemente de decor ce dau spectacolului o notă de originalitate de necontestat.

o Comuna Almaş poate deveni un punct de atracţie turistică prin punerea în valoare a tradiţiilor
şi obiceiurilor populare de peste an. Evenimentul cultural tradiţional almăşenesc este Nunta
Almaşană.
 o Localitatea Bata – colindele reînvie în fiecare an la Naşterea Mântuitorului, numărul lor
egalând numărul zilelor dintr-un an (365 de colinde); dintre acestea pot fi amintite: Colinda
crăciunului, Colinda colacului, Colinda Junelui mare şi mic, Colinda fetei mari şi mici,
Colinda bogatului şi săracului, Colinda Cerbului, Colinda ghizdoavei neveste (văduvei),
Colinda Jupânesei, Colinda Vânătorului etc.

o Obiceiuri tradiţionale comunei Bocsig sunt: claca, obiceiul de nuntă, culesul viilor.

o În comuna Ghioroc s-au menţinut până azi datini şi obiceiuri prilejuite de sărbătorile de iarnă:
„Irod”, „Steaua”, „Pluguşorul”, colindul şi uratul de Anul Nou. Un alt obicei este cel de la
nunţi, când „pălăscaşii” călări, cu plosca de vin, invită oaspeţii la nuntă. Astăzi, în comuna
Ghioroc autorităţile locale caută modalitatea de a reveni la o veche şi frumoasă tradiţie
(pierdută în ultima vreme), acea a organizării sărbătorii „Balul Strugurilor”. Cu acest prilej se
vor întâlni aici formaţii de dansuri populare din toate localităţile învecinate şi se vor organiza
spectacole de muzică populară, ceea ce ar readuce în actualitate păstrarea valorilor culturii şi
portului popular.

o Comuna Petriş este deosebit de bogată în obiceiuri şi tradiţii populare, evidenţiindu-se

obiceiurile de iarnă - căluşarii, colindătorii - dar şi cele referitoare la invocarea ploii –
„Mămăruţa” - ce se cheamă cu taraf, dansatori, grup vocal.

o În lunile iulie şi august, în zona Săvârşinului este obiceiul „Rugii”, ceremonial legat de
mulţumirea pentru roadele pământului.

❖ Manifestări folclorice şi sărbători tradiţionale

o În comuna Hălmăgel, începând cu prima duminică din luna iunie şi până în cea mai apropiată
duminică de 20 iulie (Sfântul Ilie) se desfăşoară sărbătorile populare denumite Nedei. În
fiecare sat, duminica, se organizează astfel de sărbători, la petreceri fiind invitate rudenii,
prieteni, oficialităţi.
Ultima serbare câmpenească are loc pe Muntele Găina sub denumirea de „Târgul de Fete”
unde se întâlnesc localnici din mai multe judeţe: Arad, Alba, Hunedoara, Cluj, Bihor. Târgul
de pe Muntele Găina are o tradiţie de sute de ani, aici fiind locul de întâlnire al moţilor -
oameni ai munţilor. Sărbătoarea constituie unul dintre puţinele ocazii de întâlnire a tinerilor
de pe aceste meleaguri. În trecut, fetele de măritat îşi găseau aici feciorii cu care îşi întemeiau
apoi familia.
o Tradiţiile cele mai importante din comuna Hălmagiu sunt:
• Bâlciuri (târguri mari) - sâmbetele din preajma sărbătorilor mari
• Nedeea Hălmagiului - a doua duminică din luna iulie

o Tradiţiile şi obiceiurile din oraşul Lipova sunt:

• “Serbare câmpenească” (mai) – spectacol de dansuri şi muzică populară susţinut de
orchestra de muzică populară locală
• Săptămâna Culturală Lipoveană (17 –21 mai) – suită de întâlniri, simpozioane,
expoziţii de carte, concerte de muzică religioasă şi populară
• Ruga Lipoveană (august) – se organizează baluri cu cântec şi muzică populară
• Pelerinaj la Mănăstirea „Sf. Maria” din localitatea Radna - 15 august
• “La izvor de cânt şi dor” (septembrie) – festival interjudeţean de folclor
• Spectacol festiv dedicat Zilei Naţionale (decembrie)
• Spectacol dedicat sărbătorilor de iarnă – colinde, pluguşorul şi alte obiceiuri populare specifice
 o În comuna Macea au loc următoarele evenimente în cursul anului:
• Sânzienele (23 iunie) – sărbătoare ce constă în culesul florilor de sânziene de către tineri, flori
care în acea noapte vor fi puse sub pernă spre a indica viitorul soţ sau soţie.
• Sărbătoarea Hramului Sf. Petru (29 iunie) –ocrotitorul bisericii ortodoxe din Macea.
• “Umblatul cu steagul”(7 ianuarie) – sărbătoare religioasă a Sf. Ioan
• “Urzicatul” (23 aprilie) – sărbătoare religioasă a Sf. Gheorghe.
• Festivalul cântecului şi portului românesc dintre valea Crişului şi cea a Mureşului (în fiecare
toamnă)
• “Gura satului” (odată la doi ani) – festival de satiră şi umor recunoscut pe plan naţional. Se
organizează în incinta Castelului Cernovics, la Muzeul Caricaturii.
• Congresul Internaţional al Caricaturii la care invitat de onoare este reputatul caricaturist, intrat în
Cartea Recordurilor, Ştefan Popa Popa’s.

o În oraşul Nădlac se realizează anual:

• Tabăra de creaţie pentru literatură şi artă plastică, în colaborare cu Societatea Culturală şi
Ştiinţifică IVAN CRASKO
• Festivalul Zilele Culturii Slovace - organizat în colaborare cu Uniunea Democratică a Slovacilor
şi Cehilor din România – cu prilejul căreia se organizează simpozioane internaţionale şi conferinţe
cu parteneri străini în domeniile artei şi culturii.

o În comuna Păuliş se ţine:

• „Hora satului”, organizat în zilele de duminică la Căminul Cultural. Aici este locul de întâlnire a
muzicanţilor şi dansatorilor din zonă
• „Balul strugurilor” - sărbătoare tradiţională legată de terminarea recoltării strugurilor, ea urmează
o veche manifestare de tradiţie germană din comuna Păuliş.

o La Sebiş se organizează Festivalul de colinde în fiecare an în luna decembrie cu ocazia

sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou.

o Folclorul literar şi artistic este foarte variat în comuna Şiria. Recunoscute sunt formaţia de
dansuri populare a căminului cultural Şiria, dar şi baladele inspirate din viaţa “lotrilor”
(haiducilor) ce au hălăduit în vremuri trecute pe aceste meleaguri precum: “A lu Pătru Mantu”,
“A lu Lică Sămădăul”.
Principalele manifestări culturale din comună sunt:
• Cercul şirian "Traian Cheverşan"- artă plastică
• Tabăra de pictură ce se desfăşoară în prima decadă a lunii august
• „Întâlnirea fiilor satului”, în prima sâmbătă a lunii Octombrie, se organizează prin rotaţie la Şiria,
Galşa şi Mâsca
• „La cules de vie”, prima duminică a lunii octombrie, în podgorie - serbare câmpenească

o În comuna Vinga:
• Balul pompierilor din Vinga - prima sâmbătă din luna mai, sărbătoare ce se organizează anual şi
constă în demonstraţii de virtuozitate ale pompierilor din regiune, dansuri şi cântece populare.
• Balul pompierilor din Mailat - duminica Sf. Paşti la credincioşii catolici.
Ce merită a fi urmărit cu ocazia acestor sărbători sunt costumele populare bulgăreşti, maghiare
şi germane. Ele întregesc cromatica şi motivele veşmântului arădean, fiind confecţionate din produse
textile industriale, cu o armonizare cromatică specifică şi un anumit gen de aplicare a motivelor
decorative caracteristice, compunând astfel ansambluri vii, interesante, care relevă un ales simţ
artistic.
 o În comuna Zerind:
• Balul strugurilor - octombrie, sărbătoare cu dansuri în port popular
• Balul mascat - februarie, se organizează în fiecare an

o Comuna Vârfurile: “nedeia de la Tăcăşele” - manifestare etno-folclorică ce are loc anual în

satul Avram Iancu. Sărbătoarea constituie azi un adevărat festival al portului, cântecului şi
jocului popular, dar în acelaşi timp şi prilej de târg pentru produsele artei populare.

o Birchiş – Ziua nedeii de la 8 septembrie a constituit mult timp o adevărată paradă a artei
populare a celor din localitate şi din jur, manifestată şi prin jocurile ritmice şi variate ca:
măzărichea, ardeleana de trei, seredea, pitiguşul etc.

• Pensiunea La Foresteria – capacitate de cazare 16 locuri

 Staţiunile turistice din Judeţul Arad

Moneasa

Amplasarea staţiunii

Aşezare geografică,
cadru general
„Perla Munţilor
Apuseni” cum este denumită,
staţiunea balneoclimaterică
Moneasa este situată în vestul
ţării, fiind cuibarită într-o mică
depresiune de pe valea
Moneasa, relativ joasă, la
poalele ramei muntoase a
Masivului Codru-Moma, la
altitudinea medie de 280 m. Adapostită de dealuri şi de mantia verde a pădurilor de foioase, Moneasa
este astfel ferită de vânturile tăioase, de curenţii reci la schimbarea anotimpurilor, bucurându-se de
un climat destul de blând, extrem de favorabil curelor balneare.
Staţiunea se află la 110 km de Arad şi la 20 de km de oraşul Sebiş.
Spectaculoasele culmi ale Masivului Codru-Moma din lanţul Apusenilor, constituite în bună
parte din roci calcaroase, aduc aşezării un plus de frumuseţe şi atractivitate.
Înşirate mai ales pe valea pârâului Moneasa, afluent al Crişului Alb, hotelurile, vilele şi
gospodăriile localnicilor se ivesc printre vârfurile vegetaţiei arborescente, compunând un tablou de
mare frumuseţe cromatică.

Scurt istoric
Străveche vatră
românească, regiunea în
care se află situată staţiunea
Moneasa a fost locuită din
cele mai vechi timpuri.
• sec XVII – Moneasa
şi zona
înconjurătoare intră
sub stăpânirea
otomanilor, care după înfrângerea de la Viena, părăsesc regiunea şi punctele fortificate;
• 1835 – în „Descrierea geografică a comitatului Arad”, apare prima menţiune despre folosirea
apelor termominerale din staţiune;
• septembrie 1854 – într-un raport, întocmit cu ocazia închiderii sezonului la Băile Moneasa,
rezultă că staţiunea a fost vizitată de 27 de vilegiaturişti, toţi fiind „indigeni aparţinând
burgheziei...Atitudinea lor a fost paşnică şi ordonată”;
• 1865 – izvoarele de ape termominerale sunt analizate, sub aspectul compoziţiei lor chimice,
apele curative conţinând sulfat de potasiu, carbonat de potasiu, sulfat de sodiu, bicarbonat de
calciu, bicarbonat de magneziu, bicarbonat de siliciu, oxid de aluminiu;
• 13 mai 1886 – anul fondării: Moneasa obţine de la Ministerul de Interne Imperial de la Viena
denumirea de staţiune balneară;
• 1891 – Moneasa intră în proprietatea contelui Wenenheim care iniţiază construcţia căii ferate
cu ecartament îngust, Sebeş-Moneasa, pentru a facilita transportul turiştilor în staţiune. Se
 întreprind transformări edilitare prin ridicarea unor edificii noi, după tipicul şi amprenta
vremii. De asemenea orchestra din Ineu concertează zilnic;
• 1895 – creşte numărul turiştilor la cca 2000 de persoane;
• 1898 – se face o nouă analiză a apelor termominerale. Se reconfirmă compoziţia chimică a
apelor şi faptul că datorită calităţii acestor ape, Moneasa face parte din categoria staţiunilor
renumite din Europa, precum Romerbad, Tobelbad şi altele;
• 1920 – distrusă în timpul primului război mondial, staţiunea a fost refăcută. De- a lungul
timpului au fost costruite numeroase vile, au fost modernizate, racordate la reţeaua de apă şi
canalizare.

Potenţial economic
Comuna Moneasa este una dintre puţinele comune ale judeţului ce dispune de un potenţial
economic ridicat. Exploatarea marmurelor negre şi roşii, izvoarele minerale, valorificate încă din anul
1866, exploatarea şi prelucrarea lemnului precum şi exploatarea celorlalte resurse turistice ale zonei
sunt răspunzătoare de susţinerea economiei locale.

Factorii naturali
de cura
Staţiunea
Moneasa prezintă un
profil de cură şi
tratament pentru
afecţiuni ale sistemului
nervos central şi
periferic, ale sistemului
locomotor, unele
afecţiuni ginecologice,
nevroza astenică, reumatologie, ca şi boli asociate (de nutriţie şi metabolice).
Factorii naturali de cură sunt climatul şi apele minerale oligoterme, slab radioactive. Climatul
staţiunii Moneasa reprezintă un factor de prim ordin în terapeutica balneară. El are un efect calmant
asupra sistemului nervos central şi în general asupra organismului uman. Aerul încărcat de ioni
negativi, furnizaţi de vegetaţia abundentă, are un efect benefic asupra sănătăţii, conferind staţiunii
încă un element care o face căutată. Se pare că apele termominerale au fost cunoscute încă de pe
vremea romanilor, care posibil să fi avut aici terme. Aceste ape constituie zestrea de aur a staţiunii şi
asigură, prin ele însele, profilul ei de tratament.

Potenţial turistic
Potenţialul turistic al
comunei Moneasa este unul de
excepţie. Staţiunea turistică
balneoclimaterică Moneasa este
principalul obiectiv turistic al
comunei.
Urmele locuirii pe aceste
meleaguri datează din paleolitic şi
neolitic şi au fost descoperite în
complexul de peşteri „Hoanca” şi „Ivoi”. Peştera „Valea Morii” - rezervaţie naturală de interes
naţional, peştera „Liliecilor”, cascada „Boroaia”, vârful „Momuţa” şi ruinele cuptorului de topit fier
completează lista obiectivelor turistice ce nu trebuie ocolite în periplul oricărui turist prin această
parte de ţară.
Renumit este şi lacul cu bărci, un mic lac artificial unde se pot face plimbări cu barca sau cu
hidrobicicletele, precum şi ştrandul.

Staţiunea are trei hoteluri (Moneasa, Codru-Moma şi Parc), numeroase vile şi locuri de
agrement cum ar fi: discoteci, cofetării, restaurante, baruri, bibliotecă etc.

Proiect de dezvoltare
Staţiunea Moneasa va fi beneficiara unui grandios proiect în valoare de peste 4 milioane de
euro, proiect fără precedent pentru staţiunea de la poalele Munţilor Codru-Moma. Concret, să spunem
că este vorba despre un proiect PHARE prin intermediul căruia vor ajunge 2.745.000 euro, dar la care
contribuie Guvernul României cu 915.000, iar autorităţile locale cu 418.000 euro. Este vorba despre
construirea unui centru de informare turistică, ce va avea o suprafaţă totală de 217,7 mp şi va găzdui
un birou de informare turistică şi un punct de prim-ajutor. De asemenea se va moderniza terenul de
fotbal existent în comună şi se vor amenaja 2 noi terenuri: unul de hanbal/volei/baschet şi unul de
tenis. Se va construi un centru sportiv, ce va cuprinde o clădire cu două nivele, cu o suprafaţă totală
de 497,7 mp şi va consta din vestiare pentru două echipe, respectiv arbitri, sală de forţă, saună. Mai
trebuie menţionat că se va construi o staţie de epurare nouă, reţeaua de alimentare cu apă potabilă va
fi reabilitată pe 2,91 kilometri şi extinsă cu 2 kilometri, iar reţeaua de canalizare va fi reabilitată pe
3,85 kilometri şi extinsă cu 2,8 kilometri. În programul amintit este cuprinsă şi reabilitarea Drumului
Judeţean 792 B şi semnalizare turistică - se vor reabilita 590 de metri din drumul judeţean existent în
interiorul localităţii şi se vorpune marcaje turistice pe 100 de kilometri de drum judeţean şi marcaje
rutiere pe 2 km de drum îm interiorul localităţii.
Modernizarea parcului din staţiune va face de asemenea parte din acest proiect, astfel: se vor
face alei noi, se va reabilita fântâna arteziană şi pavilionul izvorului, se va construi un teren de joacă
în centrul staţiunii şi se vor înlocui băncile în tetrul de vară.

Trasee turistice
Potenţialul turistic al staţiunii Moneasa a fost apreciat de multă vreme, iar primirea statutului
de staţiune turistică în 1886 a condus la dezvoltarea acestei regiuni. Ca atare, cele mai vechi
stabilimente turistice datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, unele dintre ele dăinuind şi astăzi.
Un rol major în dezvoltarea turismului în Moneasa l-a avut Czaran Gyula care a conceput o reţea
vastă de trasee turistice în Munţii Apuseni şi Codru Moma.
În ultimii ani s-a înregistrat o revigorare a staţiunii care, în momentul de faţă dispune de o
infrastructură capabilă să satisfacă cele mai diversificate gusturi: posibilităţi de cazare în camping sau
în vile şi hoteluri de 2,3, 4 stele, baruri, terase, discoteci, baze de tratament, săli de conferinţe, bazine
de înot, teatru, manifestări folclorice, festivaluri, etc.
Parcurgerea traseelor turistice montane în această zonă nu implică un echipament special,
acestea fiind de dificultate medie.
 Printre obiectivele turistice importante din zona staţiunii se numără:
• Peştera Liliecilor;
• Vârful Izoi;

• Platoul carstic Tinoasa;

• Stânca Laptelui;
• Valea Ruja;
• Cetatea Deznei;
• Grota urşilor;
• Cuptorul de topit fier;
• Izvorul Piatra cu Lapte;
• Cariera de marmură;

Dezna
Comuna Dezna se află situată în Depresiunea Ineu-Gurahonţ, la poalele Munţilor Codru-
Moma, la confluenţa râului Moneasa cu râul Sebiş. Comuna are o suprafaţă administrativă de 8350
ha şi este formată din cinci sate: Dezna - sat reşedinţă de comună situat la o distanţă de 92 km faţă de
municipiul Arad, Buhani, Laz, Neagra şi Slatina de Criş.
Prima atestare documentară a localităţii Dezna datează din anul 1318.
Turismul este ramura economică ce înregistrează în prezent o evoluţie ascendentă. Pe lângă
tabăra şcolară şi complexul turistic „Floria-Tour” au început să se se dezvolte şi forme de organizare
aparţinând turismului rural.
Potenţialul turistic al comunei Dezna este unul de excepţie. Dintre obiectivele turistice ale
comunei fac parte ruinele cetăţii Dezna (sec. al XIII-lea -XVII-lea), biserica ortodoxă din satul Dezna
ce poartă hramul "Pogorârea Sfântului Duh"- menţionată pentru prima oară în anul 1318, urmele unei
cetăţi de piatră datate din secolul al XIII-lea, situate pe dealul Ozoiu, un castel neoclasic datând din
secolul al XIXlea, cele doua troiţe, ruinele topitoriei de fier de la Răschirata şi nu în ultimul rând
Valea Zugăului, Vf. Măgura Diecilor, Vf. Lacul Tăului şi malul cu melci din satul Laz.

Tot aici funcţionează şi un renumit

sanatoriu de recuperare neuromotorie,
înfiinţat şi condus de Dr. Bârsan. Faima
acestuia a depăşit de mult timp graniţele
ţării datorită rezultatelor deosebite obţinute.
La ieşirea din Dezna, într-un loc
mai larg, în care valea a reuşit să-şi formeze
o luncă de cca 300-400 m, se găseşte
„Pescăria”. Aici există două heleştee care
valorifică însemnate cantităţi de peşte.
Excursionistul poate poposi la
hanul pescăresc care oferă gustoase
specialităţi de peşte.

Băile Lipova

La începutul secolului al XX-lea, staţiunea Băile Lipova se afla la nivel de apogeu, din punct
de vedere turistic; ea se înscria cu succes în rândul celor mai apreciate staţiuni turistice ale vremurilor,
impresionând prin potenţialul natural, calitatea, originalitatea şi costul serviciilor. Condiţiile fizico-
geografice locale şi mai ales existenţa apelor minerale au favorizat desfăşurarea de activităţi balneare
în staţiune, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu realizarea în anul 1894 a unui stabiliment
balnear alimentat cu apă de la două puţuri armate în lemn şi a unei vile cu circa 60 locuri de cazare.
Apogeul staţiunii s-a înregistrat însă în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, ca urmare a
construirii aici de noi unităţi de cazare (250 locuri) şi agrement. Staţiunea a început să fie cunoscută
şi pentru apa minerală, aceasta fiind folosită pentru tratamente în cura externă şi internă, agrement şi
pentru îmbuteliere.
Ceea ce la vremea respectivă constituia ceva deosebit chiar şi în marile oraşe ale Europei:
tramvaiul, cinematograful,”sala de radio”, cât şi terenurile de tenis erau prezente în minunata staţiune.

Datorita calităţilor terapeutice ale apei minerale, s-a dezvoltat în timpul anilor de după cel de-
al doilea război mondial cel mai renumit centru de cardiologie din ţară. Momentul coincide şi cu
dezvoltarea bazei de agrement a staţiunii prin modernizarea ştrandului şi a unităţilor de cazare.
Staţiunea este vizitată de turişti datorită cadrului natural şi a ştrandului, dar şi de bolnavi pentru
tratament în bolile cardiovasculare.
Baza tehnico-materială a turismului a cuprins: baza de cazare, baza de tratament, de
alimentaţie publică, agrement şi tehnico-edilitare.
 Alimentaţia publică a reprezentat un alt segment de bază al ofertei turistice a staţiunii. Aceasta
era asigurată printr-o cantina-pensiune şi o braserie. Cantina-pensiune cu o capacitate de 240 locuri
oferea o corelaţie cu numărul locurilor de cazare, iar braseria cu 70 locuri, dotată cu o terasă acoperită
sşi cu o terasă în aer liber cu 120 locuri, funcţiona în incinta ştrandului. Baza de agrement a staţiunii
a fost constituită de ştrand, un club amplasat în clădirea cantinei, o platformă betonată pentru
desfăşurarea de activităţi sportive, un pavilion din lemn pentru muzica de promenadă şi o sală de
cinematograf .
Din zona de agrement ştrandul dispune de un bazin în aer liber, cu plajă cu gazon, în apropiere
fiind amplasată braseria cu terasă şi o sală de spectacole de circa 150 locuri, folosită de multe ori ca
sală de cinematograf.
Ambianţa placută a staţiunii era realizată de parcul acesteia, în suprafaţă de 14 ha cu copaci
seculari, peluze acoperite cu iarbă, rondouri cu flori, numeroase alei pietonale care prin efectele
estetice şi reconfortante au influenţat benefic asupra stării de sănătate.
Dupa 1990, staţiunea a intrat într-un declin continuu datorită factorilor mediului economic de
tranziţie şi administrării necorespunzătoare la care a contribuit gradul înaintat de uzură fizică şi
morală a unităţilor de cazare, tratament şi agrement. Nefiind efectuată nici o investiţie în această
perioadă, baza materială a devenit improprie funcţionării staţiunii, activităţile specifice turismului
fiind temporar suspendate la data de 1 iulie 1998.
Până în prezent s-au realizat câţiva paşi importanţi pentru redresarea staţiunii:
1. S-a reglementat situaţia cu foştii proprietari
2. S-a achitat întreaga valoare a acţiunilor
3. S-au cumpărat o parte din terenurile aferente clădirilor
În acest context apar şi primele semne vizibile:
1. S-au efectuat desmlăştinări
2. Pomii bolnavi sau rupţi au fost îndepărtaţi din pădure
3. A fost curaţată pădurea de gunoaie, elemente străine ecosistemului
4. Staţiunea este tot timpul pazită
Investiţii realizate:
1. S-a renovat clădirea cantinei-restaurant
2. S-a construit o sală de fitnes, aerobic, masaj, hidromasaj, solar
3. S-a construit un punct comercial
4. S-a construit un restaurant, bar de zi, terasă, discotecă, fast food
5. S-a construit un camping

Fundaţia Băile Lipova – nonprofit, apolitică şi neguvernamentală, având ca scop contribuţia

la refacerea, dezvoltarea şi modernizarea Staţiunii Balneoclimaterice Băile Lipova.
Măsuri adoptate:
• sprijinirea tuturor măsurilor iniţiate pentru protecţia zăcământului de apă minerală naturală
carbogazoasă şi pentru protecţia mediului ambiant şi a microclimatului din staţiune;
• reînfiinţarea secţiilor de tratament a bolilor cardiovasculare, digestive, renale, reumatice, boli
inflamatorii cronice ale aparatului genital feminin, anemie, neuroastenie etc;
• refacerea şi reamenajarea zonei de agrement din cadrul staţiunii;
• sprijinirea autorităţilor locale în elaborarea şi implementarea de programe de dezvoltare
urbanistică a zonei adiacente şi de legatura între staţiune şi oraş;
• sprijinirea acţiunilor care vizează păstrarea specificului arhitectural al staţiunii.

Obiectul de activitate al fundaţiei:

• susţinerea activităţii de elaborare a pachetelor de studii, documentaţii şi proiecte care vizează
efectuarea investiţiilor necesare, cronologic şi sistematic pentru refacerea, dezvoltarea şi
modernizarea Staţiunii Băile Lipova;
• identificarea şi atragerea surselor de finanţare necesare susţinerii proiectelor de investiţii, până la
finalizarea şi demararea exploatării acestora;
• promovarea scopurilor Fundaţiei, a proiectelor şi a zonei în devenire în toate mediile
administrative, ştiinţifice, de afaceri şi culturale din judeţ, regiune şi din străinătate;
• organizarea, realizarea şi participarea la activităţi specifice de instruire, formare şi perfecţionare
profesională în domeniile de activitate abordate pentru realizarea scopului propus;
• realizarea colaborării cu instituţiile de învăţământ, sănătate şi turism;
• edificarea unui centru polifuncţional pentru organizarea de reuniuni, întâlniri, simpozioane,
conferinţe în diverse domenii, cu caracter cultural, social, religios, economic;
• primirea sub formă de donaţii, bunuri din ţară şi străinătate necesare îndeplinirii scopului şi
obiectului de activitate;
• realizarea împreună cu Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi Societatea Naţională a Apelor
Minerale de studii asupra zăcământului hidromineral în vederea stabilirii echilibrului optim între
valorificarea acestuia pentru cura internă şi externă şi pentru îmbuteliere.

Podgoria Miniş-Măderat

Înfiinţată în anul 1957, pe fondul tradiţiei de două milenii, podgoria este aşezată într-o zonă
pitorească cu deschidere spre Câmpia de Vest, delimitată la sud de râul Mureş, situată la 22 km de
municipiul Arad.
 Localitatea Miniş
este una dintre cele mai
importante şi renumite
aşezări din Podgoria Miniş-
Măderat care şi-a cucerit de-
a lungul secolelor un bine
meritat renume în onţinerea
vinurilor de calitate
superioară. Podgoria Miniş
este situată într-o zonă cu un
climat temperat continental
cu influenţe mediteraneene,
ideal pentru cultura viţei de
vie. La Miniş, încă din anul
1744, s-au produs pentru
prima dată vinuri dulci de tip
„aszu” după o tehnologie
specifică, din soiul Cadarcă. Un an mai târziu, în 1975, vinul roşu sec şi dulce provenit de la Miniş
a început să fie exportat în mai multe ţări din Europa şi a continuat şi în secolul al XIX-lea. Între anii
1848-1862 vinurile de Miniş au pătruns şi pe pieţele din Brazilia, iar în 1885 diferite soiuri de vinuri
provenite de la Miniş puteau fi cumpărate şi consumate de către cetăţeni din Australia şi India. În
1881 a fost înfiinţată prima şcoală de Viticultură din Transilvania, într-o clădire a unui castel medieval
construit în 1749.
În ultimii ani, vinurile roşii din podgoria Miniş-Măderat, a căror calitate excepţională este
recunoscută şi apreciată de către consumatorii din numeroase ţări, este reflectată de zecile de distincţii
primite (medalii obţinute în concursurile naţionale şi internaţionale).
Câteva soiuri de vinuri:
• Vinul de Muscat Ottonel, produs în această podgorie se distinge prin aroma de iasomie, fiind
un vin care se poate asocia oricărui desert sofisticat. Vinul de Merlot produs aici are şi el o
serie de caracteristici care îl fac inconfundabil, mai ales prin aroma de fructe de pădure
proaspete.

• Un vin tipic pentru această podgorie este Marienfelder, cu o culoare galben-verzuie şi un gust
catifelat.

• Cadarca este specific podgoriei Miniş; are o coloraţie mai puţin intensă, dar foarte placută şi
vie, de la roşu aprins la roău închis, devenind roşie cărămizie pe măsura învechirii, cu aromă
particulară de fruct proaspăt. Acest vin este armonios la gust, uneori acid, aparent mai subţire,
dar agreabil, putând fi băut cu plăcere din primele luni după vinificare. Câştigă în calitate după
o învechire de 2-3 ani, dezvoltând un buchet fin şi complet de vin maturizat. Se asociază cu
preparate de carne roşie sau vânat cu pene.

• Roşu de Miniş este sortimentul de vin roşu consacrat, unicul promovat de actuala legislaţie
românească, constituit din Cabernet Sauvignon şi Merlot 60 %, Cadarcă şi Burgund 40 %. În
acest vin se îngemănează foarte armonios robusteţea şi plinătatea soiului Cabernet Sauvignon,
cu catifelarea şi delicateţea soiului Merlot, voiciunea şi nervul soiului Cadarca şi Burgund,
rezultând un mariaj demn de remarcat. Vinul a obţinut numeroase distincţii la concursurile
naţionale şi internaţionale, intrând în categoria vinurilor cu denumire de origine controlată.
Acest vin se asociază perfect cu preparate din carne şi vânat.
 Roşu de Miniş Cabernet Sauvignon

Traseul vinului în Podgoria Miniş-

Măderat trece prin următoarele localităţi:
Lipova, Păuliş, Baraţca, Miniş, Ghioroc,
Cuvin, Covăsânţ, Şiria, Galaşca, Mâsca,
Pâncota, Măderat, Târnova, Şilindia, unde
cei care se vor încumeta să străbată acest
itinerar, cu aşezări viticole străvechi, vor
avea posibilitatea să deguste renumitele
vinuri.
Acest program de turism viti-
vinicol permite reabilitarea şi relansarea
acestei zone viticole în circuitul turistic.

Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru viticultură şi vinificaţie Miniş

Staţiunea a fost înfiinţată acum aproximativ 50 de ani, funcţionând iniţial în sediul şcolii de
viticultură, până în anul 1982 când s-a mutat la Ghioroc.
Muzeul viei şi vinului

“Muzeul viei şi vinului”, inaugurat în anul 1987, reprezintă o atracţie internaţională, prin
includerea sa în circuitul turistic. Turiştii pot vedea în muzeu documente, fotografii, privind istoricul
cultivării viţei de vie şi al vinificaţiei în Podgoria Aradului, dar şi obiecte, ustensile, instalaţii folosite
de către viticultori la executarea lucrărilor din vii, începând cu întreţinerea viţei de vie şi până la
recoltarea şi vinificarea acesteia. Întreaga podgorie Miniş-Măderat poate fi vizitată folosind ca mijloc
de transport cel mai vechi tren electric din Europa. De asemenea, cei interesaţi pot degusta şi vinuri
din cea mai veche colecţie a României, datând din anul 1926, colecţie deţinută de această unitate.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Arad
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_comune_din_jude%C8%9Bul_Arad
3. http://www.cjarad.ro/judetul-arad/
4. https://identitatea.ro/obiective-turistice-arad/
5. https://ideipentruvacanta.ro/obiective-turistice-in-arad/
6. https://locuridinromania.ro/judetul-arad