UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROGRAMUL DE STUDIU
LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF.DR. DAVID GHEORGHE

Candidat:
ABRUDAN ALEXANDRU-DANIEL

TIMIŞOARA
2021
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROGRAMUL DE STUDIU
LICENȚĂ

FLOAREA-SOARELUI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF.DR. DAVID GHEORGHE

Candidat:
ABRUDAN ALEXANDRU-DANIEL

TIMIŞOARA
2021
INTRODUCEREA
Plantele oleaginoase prezinta importanta si din punct de vedere agrotehnic. Cele care se
recolteaza devreme (inul pentru ulei, cruciferele timpurii),sunt foarte bune premergatoare
pentru cerealele de toamna. Plantele oleaginoase prastioare, bine intretinute, contribuie la
combaterea buruienilor in cadrul rotatiilor.
Suprafete mai mari, pe plan mondial, se cultiva cu soia, floarea-soarelui, arahide,
bumbac si rapita, ele fiind principalele plante producatoare de ulei comestibil (alimentar),
iar inul ulei si ricinul pentru ulei industrial.
In ultimile trei decenii, productia mondiala de ulei vegetal (comestibil industrial) a
crescut mult, ajungand de la circa 18 milioane tone in 1960 la circa 58 milioane tone in
1990, ritmul cresterii mentinandu-se ridicatsi in continuare. Cele mai mari ritmuri de
crestere s-au realizat la productia de ulei de floarea-soarelui si rapita.
Ritmul ridicat de crestere a productiei mondiale de uleiuri vegetale se datoreste in
principal cresterii productiei de uleiuri comestibile, cele industrial mentinindu-se la acelasi
nivel lin ultimii ani.
In productia mondiala de ulei vegetal, pe primul loc se situeaza soia (circa 15 milioane
tone anual), apoi floarea soarelui (peste 7 milioane tone anual), rapita (peste 6 miloane
tone), arahidele (peste 5 miloane tone), bumbacul (circa 4 miloane tone). Alteuleiuri
alimentare suntcele de maslin (peste 2 milioane tone), susan (circa un million tone),
sofranel (0,5 milioane tone).
Cresterea substantial a productiei de uleiuri vegetale comestibile se datoreste extinderii
soiei in SUA, folosita si ca furaj proteic, a florii-soarelui in Europa si SUA , datorita
calitatii culinare superioare a uleiului si a rapitei in conditii mai vitrege (Canada, India).

Pe plan mondial exista o tendita de crestere a ponderii uleiurilor vegetale in bilantullipidic din
alimentatia oamenilor. Sunt doar cateva grupuri umane (eschimosii din Arctica,pastorii din
Savana Africana, etc.), care nu cultiva plante si consuma aproape numa grasimi animale.Se
considera ca ritmul annual de crestere a productiei mondiale de uleiuri vegetalecomestibile nu
este sufficient pentru a satisface cresterea cererii pe plan mondial, pentruunele tari putandu-se
vosrbi chiar de o penurie.
Floarea-soarelui detine locul al doilea in productia mondiala de ulei, dupa soia si
ainaintea arahidelor, bumbacului, rapitei, etc. Din totalul exportului mondial de seminte de
floarea-soarelui cea mai mare pondere revine Statelor Unite, iar ca mare importatoare este
Germania. Din totalul exportului de ulei de floarea-soarelui o mare pondere detin
Argentina si S.U.A.
Rapita este planta oleaginoasa a Europei Central-vestice (Germania, Polonia, Franta,
Suedia), Canadei, Indiei, Chinei, Japoniei, Rusiei, etc. Aceste tari isi asigura in mare parte
necesarul de ulei alimentar din semintele de rapita.
Inul este cunoscut de foarte mult timp, intai ca forma salbatica, apoi cultivate, atat
pentru tulpinele din care se obtin fibre, cat si pentru semintele sale bogate in ulei. In Egipt,
inul s-a cultivat cu 4000 ani i.e.n., iar in Orientul Mijlociu din epoca prebabiloniana.
O solutie importanta in rentabilizarea culturii inului este reconsiderarea productiei asa-
zise “secundare” , obtinerea de tulpini pentru fibra in cazul culturii inului pentru ulei si
valorificarea semintelor in cazul culturii inului pentru fibra. Aceasta tendinta este promovata
pentru cresterea eficientei culturii inului. In acest sens, s-au realizat
perfectionari in tehnologia lui de cultura, inclusive a recoltatului in numeroase tari, ca
S.U.A., Canada, Franta, Belgia

1. CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN

DOMENIUL STRICT AL TEMEI ABORDATE

1.1. NOȚIUNI GENERALE SPECIFICE PLANTELOR OLEAGINOASE

În regnul vegetal plantele oleaginoase sunt caracterizate ca fiind specii care dețin capacitatea de a
acumula în organismal lor importante cantități de grăsimi cu scopul de a constitui rezerve.
Acestea sunt cunoscute și sub denumirea de plante oleoproteaginoase sau oleopreoteice datorită
faptului că au posibilitatea de acumulare a proteinelor, într-o proporție cuprinsă între 16-42%.
Familii botanice precum Asteraceae, Euphorbiaceae, Linaceae, Lamiaceae, Brassicaceae sunt
importante specii producătoare de uleiuri vegetale. Apartinând unor familii diferite de plante
botanice, acestea pot fi anuale, perene sau lemnoase.
În figura 1.1 am ilustrat plantele frecvent cultivate pentru obținerea de ulei.

Figura 1.1 Reprezentarea grafică a plantelor cu utilizare mixtă

Principalele plante cultivate pentru obținerea de ulei sunt următoarele:

- Rapița; - Perila;
- Soia; - Alunele de pământ;
- Crambele; - Camelia;
- Ricinul; - Lalemița;
- Susanul; - Inul pentru ulei;
- Măslinul;
- Floarea-Soarelui;
Cultivarea plantelor oleaginoase ierboase, anuale se realizează în scopul obținerii uleiurilor
industriale, de la plante precum ulei, ricin, perilă, lalemanție, camelină, dar și pentru obținerea
uleiurilor comestibile de la plante precum floarea-soarelui, susan, șofrănel și rapiță.
Plantele oleaginoase, perene și arborescente cultivate în scopul obținerii uleiului alimentar sunt
palmierul de ulei ( Elaeis guineensis L.), măslinul (Olea europea L.) și cocotierul (Cocos
nucifera L.). Arborele Tung (Aleurites fordii) este recunoscut datorită producției semnificative
de ulei industrial.
Plantele oleaginoase au capacitatea de a acumula ulei in diferite parti ale plantei, după cum
urmează în figura 1.2.

Figura 1.2 Ilustrarea părților plantelor unde se acumulează uleiul

In tara noastra se realizaeaza intregul necesar de ulei pentru alimentatia umana, iar datorita
excesului de cantitate produs anual se poate realiza si exportul. Cele mai valoroase uleiuri
alimentare sunt cele bogate in acid oleic si linoleic, acestea le obtinem din plantele de: floarea
sorelui , soforonel , arahide ,porumb. Uleiurile bogate in acid linoleic se foloseste si pentru a
stimula stabilitatea si valoarea alimentara a altor uleiuri precum bumbac si soia. Aceste uleiuri
sunt valoroase si pentru industria vopselelor a linoleumurilor si a lacurilor.
In țara noastra ca ulei in alimentația umana cel mai folosit este uleiul de floarea -soarelui , acesta
are conținut sporit de acid oleic si este bogat în acizi grași. Uleiul de floarea sorelui conține
vitaminele E, K, B8 Alte vitamine și minerale conținute de semințele de floarea-soarelui sunt
pierdute în urma extracției și rafinării.
Plantele oleaginoase prezinta o importanta deosebita pentru industria alimentara ,dar si pentru
alte industrii. Țări precum Rusia, Argentina, India și SUA se află în fruntea clasamentului cu
privier la producția de plante oleaginoase.
Principalele specii de plante oleaginoase cultivate pe glob sunt redate în tabelul 1.1

Tabelul 1.1. Principalele specii de plante oleaginoase

COMPOSIT Helianthus annus L. Floarea-soarelui Fructul 30-57

Carthamus tinctorius L. Șofrănel Fructul

CRUCIFERAE Brassica napus L. Rapița Sămânță 33-49
Ssp. Oleifera Calza

Brasica rapa L. Rapița Sămânță 42-49

Ssp. Oleifera DC Naveta

Sinapis alba L. Muștarul alb Sămânță 30-40

Sinapis nigra L. Muștarul negru Sămânță 28-38

Sinapis juncea L. Muștarul vânăt Sămânță 35-47

Camelina sativa L. Camelină Sămânță 26-47

Crambe abbysinica Crambe Sămânță 33-35

Hochst. Erucă Sămânță 29-63
Eruca sativa Hill.
CYPERACEAE Cyperus esculentus Migdale de Tuberculii 22-28
pământ
EUPHORBIACEA Ricinus communis L. Ricin Sămânța 52-58
E
Aleurites itacuceana Arbore kaitusi Fructul 56-60
LABIATAE Lalemantia iberica Lalemanția Fructul 38-40
Fischer Mez.

Perila ocynoides L. Perila Fructul 45-50

LINACEAE Linus sp. L. In Sămânța 39-47
PALMACEAE Cocos nucifera L. Cocotier de ulei Fructul 40-42
PAPAVERACEAE Papaver somniferum L. Mac Sămânță 40-48
PAPILONACEAE Arachis hypogea L. Alune de pământ Sămânță 42-59

Glycine hispida Soia Sămânță 19-24

PEDALIACEAE Sesamum indicum L. Susan Sămânță 50-60
O privire de ansamblu asupra producției naționale de plante oleaginoase este prezentată în
tabelul
1, iar analiza datelor va fi realizate prin figura 1.
mii tone
Denumire indicatori 2018 2019 2020
Producția Ponderea Valoarea Ponderea Valoarea Ponderea
Plante oleaginoase 5145,6 100% 4755,2 100%
- floarea soarelui 3062,7 60% 3538,0 75%
- soia boabe 465,6 9% 401,6 8,04%
- rapiță 1610,9 31% 806,5 16,96%

Ca planta cu utilizare mixta avem soia , ea este folosita atat pentru ulei cat si pentru continutul
ridicat de proteina , o alta planta cu utilizare mixta este canepa si inul ele sunt folosite pentru
fibre cat si pentru uleiul obtinut din semintele lor , dovleacul de asemenea se foloste pentru furaj
miezul iar semintele pentru extragerea uleiului.

1.2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A CULTURII DE FLOAREA SOARELUI

Floarea soarelui isi are originea pe continental American, a fost dusa in Europa in anul 1510 iar
in Romania la sfrasitul secolului alXIX -lea. La aceasta data este una dintre cele mai cultivate
plante la nivel Mondial ocupand o suprafata de 21-23 milioane de ha, in prezent se inregistreaza
o tendinta de crestere. Floarea soarelui aparține familiei Compositae, subfamilia Tubuliflorae ,
genul Heliantus , cea mai importanta fiind Heliantus annus .
Sistematica
Apartinand familiei Compositae ,subfamilia Tubuliflorae ,tribul Helianteae , genul Helianthus,
cuprinde 264 de specii dintre care 196 fiind plante ierboase ieboase majoritatea perene . Cea mai
importanta fiind Helianthus annus L.
Dintre cele mai importante particularitati ale hibrizilor cultivate în România, tind sa enumar
urmatoarele
-rezistenta la mana
- capacitate de productie mare
- rezistenta la seceta
-rezistenta la frangere si cadere
-continut ridicat de ulei
Prinicipali hibrizi cultivati in Romania sunt obtinuti la ICDA Fundulea, SCDA Lovrin dar si la
firmele Syngenta, Pionner.
Acestia au capacitate mare de productie si rezistenta la atacul unor agenti patogeni , alegerea
unui hibrid trebuie facuta in functie de zona in care se va cultiva.
Totodată ei au capacitatea dezolvatată de a rezista la erbicide cu efect total si grad mare de
rezistenta la boli si dăunatori.

Particularitati morfologice
Floare sorelui este o planta anuala perioada ei de vegetatie variaza intre 80 si 180 de zile.
Radacina este pivotanta si strabate solul pana la 2-2.5 metri adancime, dezvoltarea acesteia fiind
dependenta de apa din sol, ramificatile radacini pot ajunge la aproximativ 70 de cm in jurul
plantei, radacina are capacitatea de exploata elementele nutritive aflate in sol, cu toate acestea in
lipsa fosforului usor solubil afecteaza cresterea.
Tulpina erecta care se dezvolta intre 1-2 metri lungime la hibrizi pentru ulei, iar 3-5 metri la
hibrizi pentru furaj si cei ornamentali. In interiorul tulpini se afla un tesut medular care
depoziteaza apa , fiind folosita in timpul secetei si a arsitei . Diametrul tulpini fiind cuprins intre
3-5 cm, in unele situatii cand planta nu sufera aceasta poate ajunge la baza chiar si la 10 cm.
Frunzele sunt petiolate cu limbul cardiform triunghiular prezinta o parte dintata cu nervuri
paroase. numarul lor fiind variabil intre 15-40. Timp de 40-50 de zile de la semanat frunzele isi
fac aparitia, iar dezvoltarea lor dureaza pana in timpul infloriri. Din masa totala a plantei 35%
este ocupata de frunze.
Florile sunt grupate in capitule, cu diametru variat intre 10-40 de cm in functie de conditii si de
hibrid. Inflorescenta fiind alcatuita dintr-un disc carnos, convex, drept, si semiconcav.
Receptaculul are forma triunghiulara si prezinta 2-3 randuri de bracte sessile, paroase, de
asemenea el prezinta doua tipuri de flori: tubulare si ligulate.
Florile ligulate: sunt de culoare galbena cu petale lungi de 5-10 cm si cu o latime de 2 cm, le
putem observa la marginea capitulului pe unul sau doua randuri. Avand uneori stamine
incomplete dezvoltate, ele pot fi unisexuate sau asexuate.
Florile tubulare: sunt hermafrodite, aflandu-se in spirala de la margine spre centrul discului.
Florile sunt separate prin palei. La maturitate paleele se intaresc si dezvolta o structura
alveolara , care mentine semintele pe calatidiu .
Caliciul este format din doua sepale care cad usor.Corola fiind de culoare galbena in exterior cu
5 dintisori , si forma de tub. Staminele sunt in numar de cinci si au filamentele staminale libere.
Pistilul este format din doua carpele. Ovarul este inferior, unilocular cu un singur ovul.
Fructul este o achena, lunga pana la 8- 25mm, lata de 4-13, si groasa de 5-7 mm. Achena fiind
formata din samanta si pericarp. Pericarpul este alcatuit din trei straturi: epicarp, mezocarp,
endocarp.
Samanta este alcatuita din tegumentul seminal si embrionul format din doua cotiledoane,
gemula, tigela si primordiul radiculei.
Compoziția chimică a fructului la floarea-soarelui este redată în tabelul de mai jos:
Tabelul 1.2. Compoziția chimică la floarea-soarelui

Specificarea Ulei Proteină Extracte Celuloză Cenușă

brută neazotate
Total achenă 43,1 – 52,5 15,9 – 14,6 – 14,8 17,1 – 19,5 3,1 – 3,3
21,9
Miez și 19,8 –
57,8 – 68,0 7,4 – 9,2 4,1 - 5,0 3,4 – 3,6
sămânță 25,2
Coji 1,0 – 6,0 1,9 – 4,2 30,8 – 36,9 53,3 – 65,9 1,4 – 2,8
Turte 6,0 – 10,0 30,0 – 19,0 – 22,0 12,0 – 18,0 6,5 – 7,2
35,0
Calatidii 4,8 7,0 – 9,0 45,1 – 57,2 18,1 17,2

1.3. CERINȚELE FAȚĂ DE FACTORII DE VEGETAȚIE

Temperatura
Temperatura minima de germinare la cultura de floarea sorelui este de 4-6 ℃ sub această
temperature rasarirea este neuniforma si grea, cea mai buna germinarea se realizeaza la
temperaturi pozitive de peste 20℃. Dupa rasarirea si dezvoltarea plantei pana la faza de 4
perechi de frunze rezistența ei este sporita la temperaturi scazute si rezistă până la -8 ℃ dar
pentru o perioada scurtă de timp, totuși fiind afectat varful de crestere iar alturi de el si producția.
Cel mai bine se pretează in zonele in care temperatura medie este de 18℃ , arsița si
temperaturile mai mari de 30℃ scade producția.

Lumina
Lumina este foarte importanta pentru plantele de floarea soarelui , deoarece are cerinte mari față
de lumina mai ales in partea a doua de vegetatie , favorizând creșterea masei vegetale dar si
calitatea si cantitatea uleiului prezent in semințe. In prima parte a vegetației cererea fata de
lumina fiind mica. Nefiind sensibilă la fotoperiodism in prezența lumini slabe , plantele se
alungesc si reduc suprafața foliară.

Apa
Fiind o planta consumatoare de apa cu un coeficiend de transpirație de 470 – 570, datorita
particularitaților morfologice a radcinei dezvoltate, prezenta mâduvei din interiorul tulpinii, si
capacitați de a reduce frunzele bazale, este totodata rezistentă la secetă si arșiță.
Pentru incoțirea semințelor este necesară 70-100% apă din greutatatea lor. Consumul unei plante
fiind pană la maturitate de 70-80 litri de apă.
Excesul de umiditate afectează capacitațile plantei de a mai fi la fel de rezistentă la boli si
impiedică albinele sa efectueze polenizarea, fapt care duce la producție scazută.

Solul
Având cerințe ridicate in ceea ce priveste solul, cel mai bine se preteazâ pe solurile luto-
nisipoase, cu textura mijlocie lutoase bine inmagazinate cu fosfor si ntrati. pH-ul fiind cuprins
intre 6,4-8.
Nu se recomandă cultivarea ei pe soluri grele, cu continut ridicat de argilă si nici pe cele
nisipoase, erodate, in pantă.
În prezența salinitați talia este redusă dar productia si continutul in ulei fiind neafectate.
Influențată de hibridul ales, textura solului, regimul hidrotermic durata fezelor de vegetație poate
sa crească sau sa scadă.

Zonarea culturi

Având in vedere cele șase zone pe care se cultivă floarea – soarelui in țara noastră , trebuie să
avem un cadru, format din cerințe pedoclimatice si incadrarea culturii pe un asolament specific.

În zona I fiind prezente urmatoarele; Câmpia Română, Câmpia de vest si Podișul Dobrogei,
acestea prezentând soluri fertile cu un punctaj de bonitare apropiat de maxim. Aceasta fiind una
dintrele zonele irigate.

În zona a II – a prezente sunt Lunca si Delta Dunării , unde floarea soarelui ar putea ocupa
aproximativ 40-50 de mii de hectare. Aici nota de bonitare este mai scazută datorită defecitului
de apă si a arsiței prezente in faza a doua a vegetației.

Zona a III-a este cuprinsă de câmpia Română si Podisul Dobrogei aici fiind terenuri neirigate.
Având terenuri cu fertilitate medie, floarea soarelui se adapteazâ bine co zona, totusi avem ca
factori limitativi deficiența de apă si fertilitate scăzutâ.

Zona a IV-a este formată din Câmpia Plenița ,Câmpia Leu-Rotundă si Câmpia Găvanul –
Burdea, având soluri brun roșcate și cernoziom levigat, textura fiind mai grea si gradul de
eroziune ridicat cu un exces temporar de umiditate.

Zona aV -a fiind alcătuită din Câmpia Jijiei si Câmpia Transilvaniei unde solurilie sunt mai
putin fertile decat cele prezentate anterior, limita de favorabilitate este redusă pentru cultura de
floarea soarelui, deoarece fertilitatea este scăzută, deficitul de apă este mare la fel si
temperaturile sunt si ele scăzute.

In zona a VI-a este prezent Podișul Moldovenesc si Podișul Getic aici terenurile au fertilitatea
scăzutâ, aciditatea ridicatâ, eroziune si exces de umiditate favorabilitatea pentru cultura de
floarea soarelui fiind scâzuta si ea.

PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PROPRII .CAPTOLUL 2 MATERIAL SI METODĂ

Așezare geografică
Localitatea Zimandu Nou este localizata la nord de municipiul Arad , la 13 km distanta de Arad
pe DN 79 spre Oradea avand coordonatele: 46°15′48″N 21°25′56″E. Datorită cadrului natural
prezent in această localitate, consider ca este unul benefic pentru tema propusă deoarce și
economia localitatii fiind agrară, bazată pe cultura cerealelor, plantelor oleginoase, si a
legumelor. Ca elemente turistice localitatea Zimandu nou are ca atracți: Rezervația forestieră de
platani si alun turcesc, Pădurea Utviniș si Canalul Militar – lucrare hidrotehnică importantă in
peisajul așezări.

Figura 2.2. Poziția geografică a orasului Arad.

Comuna Zimandu Nou se invecinează cu urmatoarele localitați: Sofronea , Livada , Sîntana ,

Șimand.

Geologia
Ca urmare a consecințelor diferitelor faze ale orogenezei alpine, cu precădere faza stirică, în
scoarță s-au acumulat tensiuni ce au determinat fisurarea acesteia și mișcarea pe verticală a
blocurilor rezultate. Astfel Munții Apuseni s-au ridicat, pentru ca bazinul panonic să se scufunde,
rezultând în cuprinsul celui din urmă o structură sub forma unei „table de șah” cu compartimente
situate la adâncimi diferite. Pe acest fundament s-au depus roci sedimentare, de vârstă terțiară,
ajunse la zi prin retragerea lacului panonic până la începutul cuaternarului. Ca atare, identificăm
două structuri geotectonice diferite, atât ca vârstă și geneză cât și ca stratigrafie: fundamentul
cristalin și depozitele sedimentare terțiare.

Din in punct de vedere petrografic, fundamentul este format din șisturi cristaline, peste care,
discordant, există un înveliș sedimentar prelaramic (constituit în special din depozite cretacice),
întâlnit în Câmpia Crișurilor. Depozitele sedimentare terțiare, care acoperă fundamentul cristalin,
aparțin cu precădere celei de a doua etape din evoluția bazinului panonic, etapă care începe în
badenian. In baza acestor depozite întâlnim, dispuse discordant pe cristalin, conglomerate și
gresii, acoperite de o serie de complexe calcaroase și grezoase. Pliocenului îi sunt atribuite
conglomeratele, gresiile, nisipurile și marnele, peste care sunt depuse rocile sedimentare de
vârstă cuaternară. Aceste depozite acoperă întreaga câmpie și sunt reprezentate prin argile,
nisipuri argiloase, nisipuri fine și grosiere, pietrișuri și bolovănișuri proluviale. In fine, peste
acestea s-au depus cele mai recente roci sedimentare (de vârstă holocenă), reprezentate prin
pietrișuri, nisipuri și mâl, pentru ca în sectorul Zimand să întâlnim depozite nisipoase sub forma
unor dune fixate și acoperite de un strat de sol. Sedimentele antrenate în acest proces de
acumulare provin, în cea mai mare parte, din eroziunea piemonturilor corespondente zonei
colinare din est, prin acțiunea de aluvionare a râurilor actuale (Mureșul și Crișul Alb pentru
spațiul corespondent comunei Zimand), pe fondul unei subsidențe din regiunea Sarethului
(Ungaria), pentru ca jumătatea sudică a comunei să se suprapună peste marginea nordică a
conului aluvionare al Mureșului.

Relieful
Zona Zimandu nou situate in Câmpia Aradului prezintă o suprafața tubularâ cu valorii oscilante
de 100 m, fată de nivelul Mârii Negre. Altitudinea scăzând din sud spre nord , adânicmea
blocurilor cristaline din fundament diferă. Datorită interventiei omului pentru desecare caracterul
subsident al câmpiei este estompat , intâlnind caracteristica de câmpie aluvionară svântată. Din
rândul lor amintim Canlul Militar localizat in perimtrul comunei Zimandu nou.

Clima
Comuna Zimandu Nou beneficiaza de un climat favorabil pentru agricultură , fiind vorba de un
climat temperat continental moderat cu influențe oceanice , care reduc amplitudinile termice
anuale și asigură o umiditate mai mare prin valoarea anuală a precipitațiilor căzute.

Tabelul 2.1. parametrii inregistrați la stațiile meteorologice din Arad si Chisineu Criș.
PARARMETRU/LUNĂ I II III IV V VI VII VII IX X XI XII MEDIA

TEMPERATURA
MEDIE A AERULUI
- -

1, 0, 5, 10, 16, 19, 20 20 15 10, 4, 0, 10,2

4 1 2 3 1 1 ,9 ,4 ,9 3 3 8
 NEBULOZITATEA % 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0, 0,5

72 63 61 59 56 50 41 39 45 47 68 75 6
PRECIPITAȚII 32 31 32 48 61 85 62 54 46 39 42 50 581,8

,3 ,8 ,7 ,6 ,2 ,9 ,4 ,7 ,4 ,5 ,8 ,1

Temperatura medie anuală fiind de 10,2 ℃ , valoarea medie este de 20℃ aici incadrânduse luna
Iulie dar putem observa ca toate lunile de vara au valori de apropiate de cea anterioara .
Amplitudinea medie anuala este de 22,3 ℃ conferând astfel un caracter continental , in ciuda
faptului ca comuna se aflâ in totalitate pe un sector de câmpie.

Figura2.3 Regimul termic anual la Zimandu Nou

Nebulozitatea
Nebulozitatea, sau gradul de acoperire al cerului cu diferite formațiuni noroase, este mai ridicată
în perioada lunilor de iarnă, când variază între 0,69 și 0,75 %, decembrie fiind luna cu cel mai
ridicat grad de acoperire. In schimb, valorile cele mai reduse (< 0.50%) corespund lunilor iule –
septembrie. Există o oarecare corelație între acest indicator și regimul precipitațiilor, dar se poate
observa că nu neapărat luna cu cele mai multe precipitații se suprapune peste luna cu cel mai
ridicat grad al nebulozității.
 Figura 2.4 Rgimul termic anual la Zimandu NOU

Precipitații
Valoarea media anuală a precipitațiilor căzute (parametru meteorologic înregistrat la Arad, este
de 581,8 mm/an, valoare suficientă pentru dezvoltarea vegetației spontane sau culturilor agricole.
In regimul anual al precipitațiilor observăm două perioade de creștere , una mai evidentă în
perioada lunilor mai – iulie, cu un maxim de 85,9 mm/an în iunie, respectiv în lunile noiembrie –
decembrie. Cele mai mici valori se înregistrează în lunile ianuarie – martie (sub 33 mm/an).
Precipitațiile specifice sunt în stare lichidă, pentru ca cele solide, datorită regimului termic, să
cadă cu precădere în perioada lunilor de iarnă. Durata stratului de zăpadă nu depășește, în medie,
35 de zile, pentru ca grosimea medie a acestuia să nu treacă de 31 cm . Fiind într-o zonă
eminamente agricolă, un interes deosebit îl prezintă valoarea temperaturilor medii acumulate în
perioada de vegetație (250 - 259 zile/an), parametru specific agroclimatologiei. Astfel, valoarea
acestui parametru ajunge la 3802oC, pentru zilele în care temperatura medie este de peste 0oC,
respectiv la 2627oC, pentru zilele în care temperatura medie este mai mare de 50 ℃. Regimul
eolian se încadrează în tiparul specific Câmpiei Banato – Crișene, unde predominante sunt
vânturile de vest, aducătoare de precipitații. In mod secundar, mai ales iarna, se resimte un vânt
care vine dinspre nord și nord – vest, care accentuează starea de disconfort, cunoscut de
localnicii din Șepreuș (comună situată în apropierea Zimandului ) sub denumirea de “orădeanul”
 Figura 2.5 Regimul pluviometric mediu anual

Apele
Zimandu Nou se află in bazinul hidrografic al râului Mureș Inferior , in Câmpia Panonică , pe
raza comunei nu există cursuri de apă de la suprafață, dar Zimandu Nou se poate bucura de apa
subterană care are rol important pe intreaga regiune limitrofă.
 Figura 2.6 Perimetrul sanitar care delimitează un foraj din frontul de captare al apelor de
adâncime

Stratigrafia depozitelor sedimentare terțiare, prin alternanța stratelor permeabile cu cele

impermeabile, a favorizat prezența mai multor strate acvifere, sub forma apelor freatice sau de
adâncime. Primul strat acvifer se situează undeva între 1 și 3 m adâncime, urmat apoi de un strat
situat la o adâncime de circa 10 - 15 m. Aceste strate sunt ușor de valorificat, utilizate mai ales în
scop agricol, dar potabilitatea acestora lasă de dorit, ele fiind afectate de prezența areolară a
nitriților și nitraților. De asemenea, aceste strate sunt responsabile, în urma precipitaților mai
abundente, de băltiri și înmlăștiniri, fenomene întâlnite în sectoarele de câmpie joasă, respectiv în
perimetrul belciugelor. In schimb, datorită gradului ridicat de potabilitate și a debitului constant,
apele de adâncime au fost captate prin intermediul unor foraje adânci (Figura 2.6), care depășesc
100 m. Astfel, pe marginea estică a drumului Arad – Oradea, observăm peste 30 de foraje, care
constituie principalul front de captare al apelor subterane care alimentează orașul Arad, și câteva
localități învecinate, cu apă potabilă. Adâncimea de exploatare variază între 85 – 115 m, și
provin din conul sedimentar al Mureșului, acesta fiind și principala sursă de alimentare,
secondată de infiltrațiile ce apar la marginea vestică a Munților Zarand.

Elemente bio-pedologice
Factorii orografici și cei climatici își pun amprenta asupra covorului vegetal al comunei Șimand,
componentă naturală puternic modificată prin intervenția omului, datorită extinderii suprafețelor
agricole pentru a acoperii necesarul de hrană. Astfel, prin defrișări și desțeleniri, începute încă
din zorii secolului al XIX – lea, vegetația spontană și-a redus mult suprafața, cu efecte negative
extinse și asupra faunei prin degradarea sau restrângerea habitatelor naturale. Vegetația
caracteristică este cea de silvostepă, unde speciile ierboase sunt dominante, reprezentate prin:
festuca, spinul vântului, coada șoricelului, colilia, scaiul vânăt . Diferite specii de arbuști,
reprezentate mai ales prin porumbar și măceș, se dezvoltă cu precădere în lungul canalelor ce
fragmentează câmpia, etalând un aspect de galerie, însoțite și de diferite specii higrofile, precum
salcia. Suprafață forestieră cuprinde speciile : quercineele, alături de care mai apar plopul,
ulmul, teiul si platan si alun turcesc.

Figura 2.7 Rezervația forestieră de platan si alun turcesc

Fauna este reprezentată cu precădere de rozătoare (iepure, popândăul, șoarecele de câmp etc), iar
păsările de fazan, potârnichea, prepelița, mierla, cucul, uliul etc. Sporadic, putem observa
exemplare de cervide, respectiv vulpea. Datorită extinderii terenurilor agricole suprafața
habitatelor naturale au fost mult restrânse, astfel că vegetația galerie din lungul canalelor
constituie coridoare pentru deplasarea faunei, sau areale de protecție în fața prădătorilor naturali
sau a omului. Solurile comunei Șimand sunt de calitate ridicată, fertile, apte pentru culturile
agricole și suport pentru vegetația spontană. In cea mai mare parte aparțin clasei molisolurilor cu
tipurile cernoziom, cernoziom levigat.

CAPITOLUL 3. REZULTATE SI DISCUȚII

3.1. Prezentatrea entitații economice

Începând cu anul 2010 a fost înființată PFA Abrudan Alexandra-Liana, bazată pe o structură
simplă, care să confere un maxim de beneficii economice. Sediul social este situat în localitatea
Zimandu Nou, județul Arad. Obiectul de activitate este reprezentat de cultivarea cerealelor,
plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

În anul 2011 societatea a beneficiat de Fonduri Europene prin Măsura 112 privind îmbunătăţirea
şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi
sprijinirea procesului de modernizare. Prin încasarea fondurilor s-a realizat achiziționarea de
terenuri și utilaje necesare desfășurării activității agricole.

Misiunea societății este formare unui renume pe piața locală. Printre obiectivele menite să
consolideze această misiune se numără dezvoltarea unor culturi agricole obținute cu ajutorul
unor utilaje performante care oferă un maxim de avantaje pe termen lung. Pentru aceste obiective
se au în vedere instrumente necesare sprijinirii echipei, respectiv contracte de achiziție cu
furnizori, garanții, investiții inițiale și capital de lucru.

Situată într-o regiune cu tradiție agricolă, terenul din Câmpia Aradului este recunoscut la nivel
național drept o zonă cu potențial pentru dezvoltarea agriculturii.

În prezent societatea desfășoară activități de cultură a plantelor pe o suprafață de aproximativ 80

ha, a căror structura este redată în graficul x:

Lucernă
11%

Porumb
33%
Floarea-soarelui
22%

Grâu
33%

Porumb Grâu Floarea-soarelui Lucernă

Se poate observa o pondere superioară a culturilor de cereale datorată interesului crescut al

cererii de pe piețele locale. Aceasta este urmată cu un procent de 22% de cultura de floarea-
soarelui, care este cultivată datorită versatilitatea utilității sale ca ulei, semințe și ca furaje și,
având în vedere preocupările tot mai accentuate cu privire la sănătate și schimbările climatice,
cultura are un rol major în îmbunătățirea alimentației și protejarea mediului înconjurător.
Ponderea cea mai scăzută este deținută de cultura de lucernă, care înregistrează numai 11% din
totalitatea supeafeței cultivate.

Descrierea hibrizilor cultivați

Alegerea unui hibrid care să se adapteze cel mai bine condiților de climă din zona studiată dar si
a tehnologiei, este un pas foarte important pentru infințarea unei culturi datorită caracterelor
gentice la care sa ajuns in urma cercetări acestora .

Entitatea iși propune ca pentru cei trei ani de studiu, sa aleagă trei hibrizi de floarea – soarelui
care apartin mai multor companii. Acestea fiind : -LG 50.635 CLP
 - KWS APACHE CL

- P64LE25

Pentru anul 2018 sa ales hibridul LG 50.635 CLP apartinand firmei Limagrain Romania , acesta
avand adaptabilitate pentru toate zonele de cultură ,face parte din categoria hibrizilor semi-
timpuri, cu o rezistență sporită atât la frangere cât si la aprovizionarea optima in ceea ce privește
apa , tot odată rezistența sa este dublă la Orobanche cumana si tolerantâ la boli precum Phoma si
Phomopsis dar si la formele de mană întâlnite in țara noastră . Talia sa fiind medie cu vigoare
foarte bună la pornirea în vegetație , si un pontential de producție foarte ridicat. Densitatea
recomandată acestui hibrid fiind de 50.000-55.000pl/ha, MMB de 60-65 gr, cu MH 40-42 kg/hl
și conținut în ulei de 45-46%. Figura X ilustrează producțiile obținute in ani anteriori in
Romania.

4.3

4.2

4.1

3.9

3.8

3.7

3.6

3.5
Călărași Cogealc Caracal Timișoara

to/ha

In anul 2019 hibridul ales este APACHE CL KWS datorită particularitaților sale de tolernța
foarte bună la secetă si capacitați sale de rezistența la Orobanche. Este un hibrid semitardiv, si
dezvoltă capacitatea de a produce o cantitate mare de semințe, plantele fiind de inalțime medie ,
cu tija curbată. MH 45-48 kg/hl, semintele fiind de dimensiuni mici. Densitatea recomandată
pentru semănat este de 60-62 gr. Figura X ilustrează producțiile obținute in ani anteriori in
Romania.
 3.7
3.6
3.5
3.4
3.3
3.2
3.1
3
2.9
2.8
Timișoara Bărăgan Moldova Oltenia

to/ha

In anul 2020 am ales hibridul P64LE25, hibrid semi-timpuriu cu stabilitate mare de producție și
tolerant la erbicidul Express, rezistența sporită la Orobanche cumana inclusiv rasa E, tolerant
până la rasa G inclusiv BR1 și BR3. Rezistent la arșiță si seceta precum si la
Phomopsis  și Sclerotinia, dar si la toate formele de mană cunoscute in țara noastră. Sistemul
radicular este foarte dezvoltat si străpunge solul obținand rezultate foarte bune si in condiții
nefavorabile. Recomandarea este de a fi cultivat in zonele de cultură a florii-soarelui, chiar si
unde buruienile dicotiledonate si lupoaia iși fac aparaiția. Densitațiile recomandate sunt:
Neirigat: 55.000 - 58.000 boabe germinabile/ha și in sistem irigat 58.000- 62.000 boabe
germinabile/ha. Figura X ilustrează producțiile obținute in ani anteriori in Romania.

5
4.5
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
Banat Bărăgan Crișana Moldova Oltenia Transilvania

to/ha

Rotația culturii
Floarea soarelui nu accepta monocultura , porumbul , mazărea , si cerealele sunt recomandate ca
plante premegatoare , ea fiind la randul ei bună premergătoare pentru grau si culturii de
primăvară. Nu se intervine pe același teren decat la o perioadă de 5 ani , deoarece boliile si
dăunatorii ramân prezenți in sol pe această perioadă de timp. O a doua recomandare este să nu se
infințeze cultura de floarea sorelui , pe terenul unde in urmă cu un an au fost prezente, plante
atacate de putregaiul alb si cenusiu , acestea fiind transmisibile.

Fertilizarea culturii de floarea – soarelui

Fertilizarea este extrem de importantă când vine vorba de cultura de floarea-soarelui, deoarece ea
are nevoie de elemente nutrtive pentru o producție bogată. In prima fază de vegetație cerințele
sunt crescute in special pentru fosfor,. Pentru 3000 de kg consumul specific fiind de : 170kg/N,
80 kg/P2O5 si 260 kg/K20.

Fertilizarea in exces cu azot duce la creșterea parți vegetative scăzând partea generativă si cea a
conținutului de ulei. Cel mai mare consum de elemente nutritive este in perioada de inflorire
cand se consumă 2/3 din N , P ¾ din K şi 9/10 din Mg. Dozele pentru cultura de floarea soarelui
0
se ilustreaza in tabelul X.

Recolta scontată

Kg/ha N P205 K2O MgO

1500-2000 50-70 45-65 90-110 25-35

2500-3000 90-100 90-100 140-170 45-75

Lucrările solului

Solul trebuie sa fie bine afânat, fără prezența bulgărilor, fără buruieni, si cu o rezervă imbogățită
de apă, prezentă in stratul superficial pentru a putea sa se efectueze lucrarea de semănat.

Dezmiriștirea

Este foarte benefică deoarece apa este conservată si desfașurarea proceselor microbiologice in
sol, aceasta lucrare se execută cu grapa cu discuri la o adâncime de 10-12 cm

Arătura

Această lucrare trebuie efectuată de urgență dacă acest lucru este posibil , la o adâncime de 25
cm si intreținută pană in toamna prin lucrări de curațare a buruienilor si prin lucrari de afânare
efectuate cu grapa cu discuri. Pregatirea patului germinativ se execută cu combinatorul, cu
scopul de a avea un sol curat, neimburuienat, bine afănat, marunțit bine pana la adâncimea de
așezare a semințelor si pastrarea rezervelor de apă.

Sămânța si semănatul
Semănatul se realizează atunci cănd in sol temperatura este de minim 7℃ la adâncimea de
semănat pentru a asigura condiții favorabile necesare germinării si rasaririi plantelor. Semanatul
devreme întârzâie rasarirea si plantele se vor dezvolta neuniform rămânând multe goluri in
cultură. Densitatea se stabilește in funcție de hibridul ales, asigurând recoltarea a 45-55 mii de
plante/ha. In general denistatea este cuprinsă intre 50-60 mii de plante/ha acest număr poate
varia, dacă cultura este irigată.

Distanța intre randuri fiind de 70 de cm pentru a se putea realiza lucrări.Adâncimea este

cuprinsă intre 4-8cm aceasta depinde de umiditatea solului, momentul semănatului dar si de tipul
de sol prezent. Cantitatea de samanta este 3.5-5.5 kg/ ha. Puritatea minima este de 99%,
facultatea germinativă de 85%, calibrarea de marime si greutate a semințelor.
In principiu floarea soarelui este afectata cel mai frecvent de urmatoarele boli: mana, putregaiul
alb, putregaiul cenușiu, rugina, pătarea brună, alternarioză. Iar ca dăunatori avem: molia flori
soarelui, rațisoara porumbului si gândacul pământiu. Pentru a preveni atacurile mentionate atât
de boli cat si de dăunatori este necesara tratarea cu fungicid pictor pentru tratarea bolilor.

Lucrările de îngrijire

Îmburuienarea este unul dintre cei mai mari dușmani pentru cultura de floarea- soarelui, de aceea
aceasta trebuie prevenită prin utilizarea de erbicide, parșit, respectarea densitați si a epocii de
semănat dar si așezarea intru-un asolament corespunzător. Alegerea produselor chimice pentru
combaterea buruienilor monocotiledonate si dicotiledonate trebuie facută in functie de hibridul
cultivat si de rezistența sa la anumite erbicide.

Printre erbicidele cele mai frecvent folosite pentru hibrizi de floarea sorelui se numară: Pulsar
40, pulsar plus, stomp aqua, stratos ultra, frontier forte, pantera.

Recoltarea
Aceasta lucrare se execută atunci cand umplerea semințelor a luat sfârsit si atunci cand
umiditatea este cuprinsă intre 12-14, iar incheierea procesului se face cand umiditatea scade
sub 10-11. Combina necesită anumite reglaje pentru a fi pregatită de intrarea in lan cum ar
fi: montarea mesei de floarea-soarelui , reglarea corectă a echipamentului in functie de starea
culturii, distanța dintre batător si contrabătător, inlocuirea sinelor la postbătător, se regleaza
turația pentru a nu arunca boabele afară, deplasarea in lan se face cu o viteza de 3-5km/h,
inaltimea tăieri fiind cuprinsă intre 50-100cm, turația bătătorului este de 400-600
turati/minut.