UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

BUCUREȘTI

RESURSE ȘI DESTINAȚII TURISTICE

SPANIA

Numele şi prenumele:
Baciu Andreea Cosmina
Pălălău Elena Ramona
Anul II IFR

BUCUREȘTI
2019

1
 SPANIA

Spania are o lungă şi unică istorie. Se spune că Peninsula Iberică a fost nelocuită până prin
secolul XI î.Hr. ,fiind apoi aproximativ de prin anul 900 î.Hr. colonizată de civilizaţiile
mediteraneene estice, începând cu fenicienii şi grecii, locuitorii Peninsulei Iberice făcând schimburi
comerciale cu fenicienii şi grecii şi fiind influenţaţi de cultura acestora. În acest timp,o colonie
feniciană din nordul Africii.numită Cartagina, a devenit foarte puternică.După ce aceştia au fost
învinşi de romani în anul 241 î.Hr., cartaginezii şi-au mărit influenţa în Spania. În 227î.Hr., aceştia
au fondat Noua Cartagină.
În 226 î.Hr., Cartagina a încheiat un tratat cu Spania, convenind să nu se extindă la nordul
Fluviului Ebru. Romanii,au ajuns în Spania în anul 218 î.Hr., pentru a se lupta cu cartagienii,
pornindu-se Al Doilea Război Punic(după numele de” puni” pe care romanii îl dădeau
cartaginezilor). Până în anul 206 î.Hr.,cartaginezii au fost alungaţi din Spania. Ibericii vroiau
independenţa şi s-au ridicat împotriva romanilor, dar Roma a trimis pe Cato, care a restabilit ordinea
în marea majoritate a teritoriilor.Ibericii au continuat să lupte pentru libertate pentru aproape 200
de ani, rezistenţa luând sfârşit însă în anul 19 î.Hr.urmând o integrare treptată a Spaniei în Imperiul
Roman.Romanii au dezvoltat agricultura şi au exploatat bogăţiile minerale, au construit oraşe cu
apeducte, temple şi teatre, cel puţin o parte din Spania devenind romanizată. Sub conducerea Romei,
Spania a devenit prosperă.Mineritul a fost o îndelednicire foarte importantă.Aurul şi argintul,
precum şi măslinele,strugurii şi grânele erau exploatate. Au urmat alte atacuri la începutul secolului
al III-lea, toate acestea conducând la declinul contunuu al Imperiului Roman,începând cu mijlocul
secolului al III-lea.În acest timp, locuitorii Spaniei romane au fost convertiţi la creştinism.
La începutul secolului al V-lea, odată cu slăbirea accentuată a Imperiului Roman, populaţii
germanice din nord au invadat Spania. În anul 409,alanii,suevii şi vandalii au traversat Pirineii şi
au ocupat cea mai mare parte a ţării. Alt popor germanic, vizigoţii au devenit aliaţi ai romanilor.
În anii 416-418,vizigoţii au invadat Spania, învingându-i pe alani, apoi retragându-se în Franţa.
Vandalii au absorbit restul alanilor, dar apoi în anul 429 au trecut în Africa de Nord,lăsând Spania
suevilor.Regele vizigot Teoderic al II-lea(453-466) a condus o armată în Spania în anul 456, i-a
zdrobit pe suevi într-o bătălie, punând stăpânire pe pe cea mai mare parte a Spaniei. Datorită
proastei organizări politice, vechile oraşe romane au intrat în declin şi populaţia acestora a scăzut.
Regatul vizigot din Spania a suferit şi din cauza unor divizări interne şi au devenit la
începutul secolului al VIII-lea o pradă uşoară pentru invazia musulmană din nordul Africii. În anul
711 o armată de berberi din Africa de Nord, condusă de arabi, au intrat în Spania şi i-au învins pe
vizigoţi.Armata musulmană a avansat repede şi în anul 714 cea mai mare parte a Spaniei, era sub
controlul acestora, numind ţara al-Andalus, ceea ce a devenit Andaluzia. Arabii erau foarte
civilizaţi, iar sub controlul lor artele şi învăţătura au înflorit în Spania. Regatele Aragon şi Castilia
s-au extins în sud.Castilienii au capturat Toledo în 1085 şi în secolul al XII-lea au continuat să
avanseze.În 1212, armatele unite ale Aragonului,Castiliei şi Navariei, au câştigat o bătălie decisivă
la Las Navas de Tolosa. Până în 1250, doar Granada, partea cea mai sudică a Spaniei, a rămas
în mâinile musulmanilor.
Spania a avut o societate cosmopolită, cu populaţii amestecate de creştini, musulmani şi
evrei. Secolul al XIII-lea a fost unul prosper pentru Spania, comerţul înflorind şi oraşele cunoscând
o deosebită dezvoltare. Secolul al XVI-lea, războaiele dintre musulmani şi creştini au continuat.
Creştinii au câştigat o bătălie decisivă (bătălia de la Salado) în 1340. Aragonezii au capturat Insulele
Baleare în 1343. La sfârşitul secolului al XIV-lea evreii din Spania au cunoscut un val de persecuţii,
începând în Sevilla şi înprăştiindu-se în alte oraşe, forţându-i pe evrei să se convertească la
creştinism.
În 1469, Ferdinand de Aragon s-a căsătorit cu Isabella de Castilia. Isabella a deveni regina
Castiliei în 1474, iar Ferdinand a devenit rege al Aragonului în 1479. În 1482, aceştia au pornit un
război împotriva Granadei, ultima regiune a Spaniei deţinută de musulmani, Granada predându-se
2
în 1492. Apoi, Navarra a fost absorbită şi Spania a devenit o ţară unită. În 1478, Spania a obţinut
permisiunea Papei pentru a porni Inchiziţia Spaniolă, mii de persoane fiind ucise de această
organizaţie notorie. În această perioadă, s-a desfăşurat o acţiune de convertire la creştinism a
evreilor şi musulmanilor, ambele grupuri fiind suspectate că îşi practica propria religie în secret.
Mai mult chiar, după aceste reforme, Inchiziţia i-a pedepsit pe protestanţi. În 1492, regele şi regina
au ordonat tuturor evreilor să se convertească la creştinism, sau să părăsească Spania, mulţi alegând
să plece. Anul 1942 a fost de asemeni un an semnificativ pentru faptul că Ferdinand şi Isabella au
hotărât să finalizeze expediţia lui Cristofor Columb. Acesta a crezut că poate ajunge în Asia
traversând Atlanticul, dar a subestimat mărimea Pământului, ajungând în Indiile de Vest.Columbus
a organizat patru călătorii peste Atlantic, şi Spania a început construirea unui imperiu în America
de Nord şi America de Sud. Secolul al XVI-lea a reprezentat o perioadă de aur în istoria Spaniei,
aceasta fiind bogată şi deţinând un vast imperiu, comerţul şi agricultura înflorind. Când Ferdinand
a murit în 1516, nepotul acestuia a devenit Charles I (1516-1556). Acesta era deja conducătorul
Belgiei şi Olandei şi urmaş moştenitor în Austria şi Germania de Sud. În 1519 Charles a devenit
Împăratul Imperiului Roman ca şi Charles al V-lea (în acele vremuri nu exista un singur stat german,
ci micile state germane şi Austria, formau o singură unitate numită Sfântul Imperiu Roman), deci
regele Spaniei era foarte puternic.
În 1520 a avut loc o rebeliune în Castilia, rebelii fiind învinşi la Vaillalar ,în aprilie 1521.
În ţinuturile din afara Spaniei, acesta devenea tot mai puternică. În 1521, Hernando Cortez i-a
cucerit pe aztecii din Mexic. În acelaşi an Magellan descoperă Filipinele, apoi în 1533 Francisco
Pizzaro i-a cucerit pe incaşii din Peru. În 1580, Spania a anexat şi Portugalia. Lumea nouă, a oferit
Spaniei bogăţii imense.
În secolul al XVI-lea se spune că 150 tone de aur şi peste 7000 de tone de argint au fost
trimise în Spania. Cu toate bogăţiile venind în ţară, Spania s-a lovit de probleme financiare, în mare
parte datorită cheltuielilor cu războaiele în care era angrenată.. În sec al XVI-lea, spaniolii s-au
luptat cu turcii şi francezii. Din 1568, Olanda, care era sub stăpânirea Spaniei, a început un lung
război de independenţă. A urmat un război cu Anglia, începând din 1587 până în 1604. Pe de altă
parte, Renaşterea a atins Spania în acest secol XVI. A fost o vârstă de aur pentru literatură, cei mai
mari scriitori fiind Cervantes (1547-1616) care a scris Don Quijote (publicat în 1605) şi Lope de
Vega (1562-1635). Tot în această perioadă, arhitectura a cunoscut o dezvoltare înfloritoare. La
începutul sec XVII-lea, Filip al III-lea (1598-1621) a hotărât ca toţi musulmanii care se convertiseră
la creştinism să fie alungaţi din ţară pentru că nu ar putea fi asimilaţi niciodată de societatea
spaniolă.
Tot în acest secol, puterea Spaniei a scăzut brusc şi părţi ale vastului său imperiu s-au
desprins. Olandezii au câştigat o bătălie navală importantă în 1639 (Bătălia de la Downs), Spania
recunoscând până la urmă independenţa Olandei în 1648. În 1640, a urmat revolta Portugaliei pentru
independenţă, Spania recunoscând formal independenţa acestei ţări în 1648. Între timp începuse
Războiul cu Franţa în 1635. În 1643, o armată spaniolă a încercat să invadeze Franţa, dar a fost
înfrântă. Apoi, în 1655, Anglia s-a alăturat Franţei în războiul contra Spaniei. Spania a fost forţată
prin Tratatul Pirineilor să cedeze teritorii Franţei ,în anul 1659. La sfârşitul sec al XVII-lea declinul
Spaniei continuă.
La începutul acestui secol Spania domina Europa, ajungând să numai fie o mare putere la
sfârşitul secolului. În 1700, regele Carlos al II-lea a murit, lăsând regatul Spaniei unui francez, Filip
D’anjou. Celelalte puteri europene nu au fost de acord cu aceasta, pentru că ar fii prezentat o
puternică aliată între Spania şi Franţa .În 1701, a început Războiul de Succesiune între Austria şi
Franţa. Anglia şi Olanda au intrat în acest război de partea Austriei ,în 1702. Englezii au capturat
Gibraltarul, în 1704 şi Minorca în 1709, acestea fiind cedate Angliei de Spania, prin Tratatul de la
Utrecht. Prin Tratatul de la Rastatt şi Baden în 1714 Austria a luat Belgia de la Spania. În 1767,
iezuiţii au fost alungaţi din Spania şi între 1766 şi 1776, un politician numit Don Pablo de Olavide
a introdus un număr de reforme în societatea spaniolă. A existat o reacţie negativă împotriva
acestuia, iar în 1776 Olavide a fost arestat de Inchiziţie, fiind declarat eretic în 1778 şi condamnat
la 8 ani de închisoare. Acesta a reuşit să scape şi să se refugieze în Franţa.

3
 În 1778-1783, Spania a luptat împotriva Angliei, de partea coloniilor americane care luptau
pentru independenţă. Mai târziu profitând şi de Revoluţia Franceză, Spania a început războiul cu
Franţa, francezii câştigând până la urmă, pacea încheindu-se în 1795, urmând ca cele două ţări să
se alieze în războiul împotriva Angliei în 1796. În 1808, Napoleon a foţat regele Spaniei să abdice,
numindu-l rege pe fratele său Joseph, acesta fiind însă refuzat de poporul spaniol, ceea ce l-a
determinat pe Napoleon să pornească în noiembrie cu o armată împotriva Spaniei şi să cucerească
Madridul în decembrie. Spaniolii au continuat lupta de guerillă, de data aceasta englezii fiindu-le
aliaţi. În 1812, Parlamentul Spaniol (Cortes) a emis o constituţie, care menţiona faptul că regele
trebuie să fie un monarh constituţional. Apoi, în 1813 francezii au fost scoşi din ţară. Ferdinand a
devenit rege în 1813 şi în 1914 a declarat constituţia ca fiind nulă, făcându-şi clare intenţiile de a
conduce ţara ca un monarh absolut. În 1820 însă, generalul Rafael de Riego l-a forţat pe Ferdinand
să accepte constituţia, apoi în 1823 regele Franţei a trimis o armată pentru a-i reda lui Ferdinand
puterea absolută. Coloniile spaniole din America Centrală şi America de Sud s-au ridicat împotriva
Spaniei şi între 1818 şi 1824 şi-au câştigat independenţa. În plus, în 1819, Spania a fost forţată să
cedeze Florida către SUA.
Inchiziţia Spaniolă abolită în anul 1808 fusese repusă în de Ferdinand în 1814, dar apoi a
fost abolită din nou în 1820. Ferdinand a murit în anul 1833 şi Spania a fost cuprinsă de un război
civil între liberali şi conservatori. Ferdinand şi-a dorit ca fiica lui Isabella, să îi succeadă la tron, dar
conservatorii spanioli îl doreau pe Carlos, fratele acestuia să devină rege. Războiul civil a durat
până în 1839, când conservatorii au fost învinşi.
În urma revoluţiei din 1868, regina Isabella a fost forţată să abdice, fiind înlocuită de
Amadeo I, care la rândul său a abdicat în februarie 1873. Pentru un scurt timp, Spania a
fost republică.Alfonso XII a devenit rege în 1874, o nouă constituţie a fost publicată în 1876, iar
în 1892 toţi bărbaţii au primit dreptul de vot. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Revoluţia
Industrială a început să schimbe Spania.Prima cale ferată a fost construită în 1848 şi până în 1860
ţara a fost împânzită de căi ferate. Mineritul şi industria metalurgică au crescut la sfârşitul secolului
al XIX-lea. Cu toate astea, Spania încă era la sfârşitul secolului al XIX-lea o ţară în mare parte
agricolă şi încă era săracă. În plus,în 1898 Spania a fost învinsă în războiul cu SUA şi a pierdut
Porto Rico şi Cuba.
De la sfârşitul secolului al XIX-lea au existat multiple fricţiuni legate de clasa
muncitoare,culminând cu”săptămâna tragică” din 1909, când muncitorii au fost înrolaţi pentru un
război în Maroc. Situaţia a devenit şi mai tragică atunci când cei bogaţi s-au putut sustrage de la un
astfel de înrolare, plătind o taxă în acest sens.O săptămână de manifestări violente a început în
Barcelona, propagându-se apoi şi în alte oraşe în Catalania. Mulţi dintre muncitori care erau de
asemeni anticlericali, şi-au îndreptat furia către Biserica, mai multe biserici şi mănăstiri fiind
incendiate. Socialismul şi anarhismul au continuat să ia amploare în Spania,revoltele muncitorilor
s-au înmulţit.
În 1917 a avut loc o grevă generală care a degenerat în acţiuni violente. În cele din
urmă,generalul Primo de Riviera a restabilit ordinea. În jurul anilor, 1925, Spania a cunoscut
prosperitatea,pentru mulţi spanioli standardele de viaţă au crescut,iar industrializarea a crescut. Cu
toate acestea, de Riviera şi-a pierdut susţinerea şi şi-a dat demisia în 1930. Regele al XIIlea a abdicat
în 1931 şi Spania a devenit din nou republică. În noiembrie 1933, dreapta a câştigat alegerile
generale. Încercarea acestora de a renunţa la reformele modeste ale guvernării anterioare, a dus la
revolte în Asturias, în nord-vestul Spaniei, guvernul aducând trupe din Maroc pentru a înăbuşi
aceste mişcări.
În 1936, aripa stângă a câştigat alegerile şi Spania a fost divizată între stânga şi dreapta. În
cele din urmă,asasinarea liderului opoziţiei Jose Calvo Sotelo în iulie 1936 a oferit armatei un
motiv pentru a prelua puterea,aceasta rezultând într-un război civil. În octombrie 1936, generalul
Franco,a devenit liderul armatei naţionaliste, Spania fiind supusă unei dictaturi represive. Mussolini
şi Hitler i-au sprijinit pe naţionalişti pe durata războiul civil, în timp ce Stalin, a fost de partea
republicanilor. Războiul a devenit foarte sângeros, ambele părţi comiţând multe atrocităţi. La
început naţionaliştii, au încercat să cucerească Madridul, dar nu au reuşit. În 1937, aceştia au avansat

4
şi au cucerit Bilbao în iunie şi Santander în august 1937, apoi au reuşit să divizeze teritoriul
republicanilor în aprilie 1938. În ianuarie 1939 au capturat Barcelona şi pe 27 martie 1939 au intrat
în Madrid, punând sfârşit războiului. Anii ’40 au fost ani grei din punct de vedere economic pentru
Spania. Spania a fost neutră în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar aproximativ 20.000
de voluntari spanioli, au luptat de partea Germaniei, împotriva Uniunii Sovietice.După încheierea
războiului,Franco a fost o figură nepopulară pentru celelalte naţiuni europene, dar având în vedere
Războiul Rece, Vestul a avut nevoie de el ca aliat.
În 1953,Spania a semnat un acord cu SUA, Franco încheind un tratat şi cu Vaticanul. În
1955 Spania a devenit membru al Naţiunilor Unite.De la începutul anilor ’60, economia Spaniei a
început să crească rapid. Mulţi spanioli au plecat la muncă în strainătate, iar alţii s-au mutat în
zonele rurale în marile oraşe pentru a lucra în industriile care au cunoscut o adevărată explozie, în
1970 Spania devenind o societate afluentă. Franco a rămas ditactor până la moartea sa, în noiembrie
1975. Înainte de moartea sa, Franco a decretat că după moartea sa Spania să devină monarhie,
acestuia succesându-i-se la conducere Regele Juan Carlos, care a prevăzut o tranziţie la democraţie.
În 1977, au avut loc alegeri şi o nouă constituţie a fost publicată în 1978, aceasta fiind
aprobată în decembrie 1978 prin referendum. În februarie 1981, câţiva ofiţeri de armată au avut o
tentativă de lovitură de stat dar au eşuat. În acest timp, economia Spaniei a continuat să crească
puternic către sfârşitul secolului al XX-lea, deşi rata şomajului era ridicată. Spania a suferit însă
foarte tare în timpul recesiunii economice în perioada 2008-2010, şomajul ajungând la o rată foarte
ridicată.

Aşezare geografică.Limite şi vecini ai Spaniei

Spania este un stat situat în sud-vestul Europei,între 36 grade-43grade 48’lat.N şi 3grade
19’long E-9grade 18’long.V, ocupând cea mai mare parte din Peninsula Iberică, precum şi Insulele
Baleare, Pityuse din Marea Mediterană şi Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Are ieşire la
Oceanul Atlantic şi la Marea Mediterană;la vest se învecinează cu Portugalia,iar la nord-est cu
Franţa şi Andorra, de-a lungul lanţului Munţilor Pirinei. Lanţul Munţilor Pirinei se extinde pe
întreaga distanţă de 435 km dintre Mediterană şi Golful Biscaya.

În extremitatea sudică se găseşte, Strâmtoarea Gibraltar,care separă Spania şi restul Europei

de Maroc găsindu-se în extremitatea nord-vestică a Africii. Are o suprafaţă de 504.750
km2(inclusiv Insulele Baleare şi Canare) şi o populaţie de 39,6 mil.locuitori (cu o densitate de 78
loc/km2 dintre care 3/4 spanioli,în rest cataloni,başci şi galiţieni). Capitala este Madrid, cu populaţie
de 2.060.000 loc,iar limba vorbită este spaniola(casteliana). Spania are ca diviziuni administrative
15 regiuni şi 50 de provincii, iar cele mai importante oraşe sunt:Barcelona, Valencia, Sevillia,
Bilbao, Murcia, Saragosa, Malaga.

Relieful
În Spania, predomină relieful de podiş şi muntos,câmpiile ocupând numai a 10-a parte din
teritoriu.Partea centrală a Spaniei,este formată din Podişul Meseta înconjurat de lanţuri muntoase:la
5
nord Munţii Cantabrici,paralel cu ţărmul Golfului Biscaia,la nord-est Munţii Iberici,la sud
Cordiliera Betică cu Munţii Sierra Nevada,spre sud-vest Sierra Morena,iar în interior Cordiliera
Centrală. În marginea nord-estică se află lanţul Munţilor Pirinei (3478 m în vârful Pic d’Aneto).
Câmpii mai întinse există de-a lungul fluviului Guadalquivir (Câmpia Andaluziei) şi Ebru(Câmpia
Aragonului).

Clima
Clima Spaniei este oceanică în nord-vest, mediteraneană pe marginile de est şi de sud şi
continentală în cea mai mare parte a teritoriului, cu nuanţe excesive, cu ploi puţine şi rare în
Pod.Castiliei. În câmpia Andaluziei este o climă cu influenţe subtropicale mai pronunţate. Aici bat
vânturile calde tropicale, vânturile de Vest; precipitaţiile fiind de 700/1000 mm/an iar temperaturile
medii anuale de 15-18 grade Celsius.
Climatul temperat oceanic se întâlneşte în Galicia, Asturias, Cantabria, Ţara Bascilor şi
Navarra. Se caracterizează prin precipitaţii abundente, repartizate uniform de-a lungul anului şi prin
temperaturi moderate, atât iarna cât şi vara(10,4 grade Celsius media lunii Ianuarie şi 19,2 grade
Celsius media lunii August şi 1008 mm/an pentru oraşul La Coruna). Climatul temperat
continental:se întâlneşte în Castilla şi Leon, Madrid, La Rioja, Castilla -La Mancha, Extramadura
şi Andalucia. Se caracterizează prin precipitaţii reduse, repartizate neuniform de-a lungul anului şi
prin amplitudini termice mari de la zi la noapte,precum şi de la un anotimp la altul. Climatul
mediteraneean: se întâlneşte în Catalonia, Murcia, Valencia, Andalucia, precum şi în Insulele
Baleare. Se caracterizează prin precipitaţii ce scad în cantitate dinspre nordul şi sudul zonei(640
mm/an la Barcelona,524 mm/an la Tortosa, 454 mm/an la Valencia,336 mm/an la Alicante,196
mm/an la Almeria).
Aceste precipitaţii cad preponderent toamna, sub formă de averse.Temperaturile sunt relativ
ridicate atât vara (23-27 grade Celsius media lunii august) cât şi iarna (8-12 grade Celsius media
lunii Ianuarie), amplitudinea termică dintre cele două anotimpuri fiind mai ridicată decât în cazul
climatului temperat oceanic, dar mai scăzută decât în cazul climatului temperat continental.

Nivelul de dezvoltare social-economic al Spaniei

După marea creştere economică de la sfârşitul anilor 1980, economia spaniolă a intrat în
recesiune în anul 1992. Odată cu intrarea Spaniei în Comunitatea Economică Europeană,
predecesoarea Uniunii Europene, la 1 ianuarie 1986 a devenit necesară deschiderea economiei,
modernizarea industriei, îmbunătăţirea infrastructurii şi revizuirea legislaţiei economice, pentru a
îndeplini cerinţele Uniunii Europene.
Făcând acest lucru, Spania a accelerat creşterea Produsului Intern Brut, a redus datoriile
publice, rata şomajului a scăzut de la 23% la 15% în 3 ani şi a redus inflaţia la mai puţin de 3%;
cele mai importante provocări pentru economia spaniolă sunt reducerea deficitului public, o
reducere mai mare a ratei şomajului, reformarea legilor muncii, reducerea inflaţiei, creşterea
randamentului productivităţii şi creşterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor.
Economia se redresează începând cu 1995, datorită creşterii încrederii consumatorilor şi a
consumului privat, deşi această creştere a fost mai mică în ultimii ani,şomajul încă reprezintă o
problemă pentru spanioli-în 2005, rata şomajului era de 8,5% -cu toate acestea, cifra respectivă
demonstrează o situaţie mai bună faţă de nivelele anterioare. Devalorizarea pesetei de-a lungul
anilor 1990 a făcut mai competitive exporturile, dar forţa de care a dat dovadă euro de când a fost
adoptat (la sfârşitul lui 2003, un euro avea ca echivalent 1,25 dolari) a provocat îndoieli în legătură
cu posibilitatea ca preţurile să fie prea înalte pentru cumpărătorii străini. Acest fapt s-a văzut
compensat de către facilităţile comerciale între ţările din zona euro.
O problemă cronică în Spania este aceea a creşteri excesive a preţurilor locuinţelor, datorată
speculei imobiliare generalizate,modei celei de a doua locuinţe, turismului rezidenţial masiv de
britanici şi germani, spălării banilor de către mafii,creşterii populaţiei datorită imigranţiei ,a măririi
finanţării primăriilor etc.

6
 Contribuţiile de capital de la UE, care au ajutat în mod semnificativ la creşterea economiei
spaniole de la încorporarea în CEE, au început să scadă considerabil,în ultimii ani,datorită efectelor
marii extinderi UE. Pe de o parte,fondurile de la PAC(Politica Agricola Comuna) trebuie repartizate
între mai multe ţări (noile încorporate din Europa de Est au un sector agricol semnificativ), pe de
altă parte, fondurile de coeziune şi fondurile structurale vor scădea în mod inevitabil datorită
succesului economic spaniol (venitul pe cap de locuitor s-a mărit mult în termeni absoluţi şi Spania
este a opta economie a lumii) şi a încorporării unor ţări cu venituri mai mici, care provoacă scăderea
mediei comunitare şi face ca regiuni spaniole considerate sărace să intre acum în media europeană.
Dacă la sfârşitul anilor ’70 Spania era considerată o ţară agrar-industrială,marea proprietate funciară
deţinând ponderea principală în structura proprietăţii agricole, după moartea dictatorului Francisco
Franco şi instaurarea pe tron a regelui Juan Carlos al II-lea, Spania a intrat într-o nouă etapă a
dezvoltării sale, parcurgând atât etapele democratizării vieţii politice, cât şi pe cele ale dezvoltării
industriale,mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
Spania dispune alături de Italia,Franţa şi SUA de cea mai dezvoltată industrie turistică din
lume. Anual ţara este “ţinta vacanţelor “a cca 50 mil.persoane, veniturile din activităţi depăşind 30
miliarde $ în anul 200 contribuind semnificativ la ameliorarea balanţei de plăţi.

Căi de Acces în Spania

Avion
Spania are câteva aeroporturiinternaţionale(Madrid, Barcelona, Bilbao, Santiago de
Compostela, Sevilla, Malaga, Alemeria, Alicante, Valencia, Palma de Mallorca, Ibiza şi Mao în
Insula Menorca) şi numeroase alte aeroporturi pentru traficul intern de pasageri.

Trenul
Compania naţională Renfe are trenuri lente, ce opresc în toate staţiile, trenuri ce leagă marile
oraşe sau trenuri care circulă pe distanţe mari. Cu excepţia primei categori, trenurile spaniole sunt
scumpe şi au preţuri mai ridicate decât călătoriile cu autocarul.

Rutier
Sistemul de autocare este bine organizat, legând marile oraşe ale Spaniei de capitalele
europene apropiate. Pentru studenţi şi tineri sub 26 de ani există o reducere de 10%. Din fiecare
oraş este dezvoltată o reţea de autocare ce deservesc regiunile rurale înconjurătoare. Limita de
viteză este de 50km/h în localităţi, 90km/h în afara acestora, 120km/h pe autostradă.

Vaporul
Santander şi Bilbao sunt porturi de pasageri în relaţiile cu Marea Britanie şi Franţa iar Centa,
Cadiz, Malaga leagă Spania de Maroc şi Insulele Mediterane.

Regionarea turistică a Spaniei

Madrid este capitala Spaniei. Construit pe ruinele unui fort maur numit Magerit, oraşul a
devenit capitală în 1561, în timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg. Madrid nu este doar
capitala ţării, ci şi capitala a comunităţii automome Madrid.Puncte importante culturale şi turistice
includ faimosul Muzeu Prado, Muzeul Thyseen Bornemistza, Centru de Artă Regina Sofia (unde
se află pictura Guernica lui Pablo Picasso), Palatul Regal, Monasterio de las Descalzas, Puerta del
Sol,Parque de Retiro. Alte oraşe învecinate sunt populare pentru călătoriile de o zi din Madrid,
incluzând Toledo, Segovia, Avila, Aranjuez, Alcala de Henares, mănăstirea şi complexul de palate
de la El Escorial şi monumentul Santa Cruz del Valle de los Caidos. Mănăstirea şi Escorialul din
Madrid au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Madridul
este cunoscut şi pentru viaţa sa de noapte şi discotecile sale. Pentru madrileni nu este ieşit din comun
să danseze toată noaptea iar apoi dimineaţa să meargă la muncă. Această viaţă de noapte numită la
movida (a fost o mişcare socioculturală care a avut loc în Madrid în anii 1980, influenţată de o

7
creştere economică rapidă a Spaniei şi de o explozie a libertăţii după moartea dictatorului Francisco
Franco). Madrid este servit de Aeroportul Internaţional Barajas. În ciuda populaţiei oraşului în jur
de patru milioane, metroul madrilen este una dintre cele mai extinse şi mai rapid dezvoltate reţele
de metrou din lume. În centul Madridului, în Plaza de Castilla, se află 4 zgârie-nori cu înălţimi
cuprinse între 250 şi 236 metri.
Litoralul mediteranean, desfăşurat între graniţa cu Franţa, în nord şi strâmtoarea Gibraltar,
în sud, cu patru mari “costa”(Brava,Dorada,Blanca şi del Sol),care includ un lung şir de staţiuni
balneomaritime (Torremolinos, Marbella, Estepona, Fuengirola, Benidorm, Tossa del Mar,
S’Agaro, San Felin de Guixols etc.), unele fiind şi renumite oraşe istorice (Barcelona, Valencia,
Alicante, Cadiz, Malaga etc). Se adaugă Insulele Baleare,cu staţiuni pe fiecare petec de uscat:
Mallorca (Palma de Mallorca, Ricardo Roca, Puerto de Soler, Ses Animes etc) Menorca, Ibiza (sau
Isla Blanca), Formentera etc. Litoralul atlantic, cea mai important staţiune balneomaritimă fiind San
Sebastian. Castilia şi Andaluzia
Castilia: Madrid (cu Palatul Regal, Muzeul Prado unul dintre cele mai bogate din lume; în
apropiere mănăstirea Escorial necropolă a regilor Spaniei), Guadalajara, Toledo (Catedrala,Casa-
muzeu El Greco), Segovia(Apeductul Roman, Catedrala, Palate), Avila etc.
Andaluzia: Granada (cu faimosul Palat Alhambra, numit şi Castelul Roşu, având elemente
maure, Palatul lui Carol Quintul), Sevilla (Catedrala din secolul XV, cu mormântul lui Cristofor
Columb, palate între care Alcazares ,,Casa lui Pilat), Cordoba (mai multe catedrale,renumit totodată
prin „pielea de Cordoba”), Cadiz,pe ţărmul mediteranean etc.
Catalonia, având drept punct central Barcelona, cu o poziţie geografică de excepţie care
îmbină edificii vechi (fortăreaţa Montjuic,Catedrala,mai multe palate etc) cu cele proiectate de
Antonio Gaudi (Catedrala Sagrada Familia,Palatul Guell,Casa Mila etc), în apropiere se află
mănăstirea Monserrat, din secolul IX,care adăposteşte La Maroneta, o statuietă din lemn
reprezentând-o pe Fecioara Maria neagră.
Alte atracţii între care: Santiago de Compostela, unul dintre cele mai importante locuri de
pelerinaj creştine (la Catedrala construită deasupra presupusului mormânt al apostolului
Santiago(Sf.Iacob), oraşele Salamanca(monumente şi una dintre cele mai vechi universităţi din
lume fondată în 1215), Oviedo, Bilbao (faimosul muzeu Guggenheim este principala atracţie a Ţării
Basce datând din secolul XX), Taragona etc., Insulele Canare sunt un arhipelag format din şapte
insule de origine vulcanică din Oceanul Atlantic relativ aproape de coasta nord-vest a Africii.Insule
cu peisaje spectaculoase şi excelente plaje, posibilităţi de practicare a sporturilor nautice –Gran
Canaria (cu cea mai cunoscută staţiune La Palma), Tenerife, Fuerteventura, Lanzarote, Gomera, El
Hierro.

Potenţialul turistic al reliefului

Cadrul este reprezentat de un podiş înalt de 700-1000 m, (Mesetta) situat în partea centrală,
despărţit de Cordiliera Montană Centrală (2592 m) în Mesetta de Nord, calcaroasă, cu peisaje aride,
cu vegetaţie rară, drenată de Duero (Castilia Veche şi Leon) şi Mesetta de Sud (600-700 m),
străbătută de Tojo şi Guadiana, mai fragmentată şi cu peisaje atrăgătoare către vest (Estremadura)
şi platouri calcaroase aride şi dezolante către est (Castilia Nouă) şi sud (La Mancha). La Vest,
Mesetta trece în trepte spre Câmpia Portugaliei, spre N-V în Galicia, podişul fragmentat în râuri
coboară în Ocean prin golfuri de tip “rias”, la nord este închisă de Munţii Cantabrici (2600 m),
calcaroşi la Est de Munţii Iberici (2300m), iar la sud se desfăşoară Cordiliera Betică (3478 m) de la
Atlantic la Mediterana, ca o barieră climatică, pentru litoralul mediteranean. În N-V,Câmpia
Aragonului este închisă de Munţii Iberici şi Munţii Pirinei (3403 m) la graniţa cu Franţa. Aceştia
din urmă sunt dispuşi ca un zid între ele 2 ţări, cu piscuri şi creste, forme glaciare şi carstice, pereţi
verticali de mare atracţie turistică ce coboară spre Atlantic prin coaste înalte şi faleze (sălbatica
Costa Brava).

8
 Pe Guadalquivir se află Câmpia Andaluziei, cea mai fertilă din Spania,cu vestitele câmpii
înalte ale Cordobei şi Seviliei. Litoralul mediteranean şi atlantic, varietatea şi pitorescul peisajelor
naturale, valorile spirituale completează zestrea turistică de mare valoare, care face ca Spania să fie
considerată între primele destinaţii turistice din Europa. Munţii Pirinei, Cordiliera Cantabrică şi
Masivul Gacian formează un lanţ montan continuu, de peste 1000m altitudine, cu peisaje dintre cele
mai variate şi pitoreşti,cu domenii schiabile, speoturismul şi parcuri naţionale, litoralul Golgului
Biscaya se înscrie cu peisaje spectaculoase date de contrastul coloristic al apei Oceanului şi de
versanţii montani cu vegetaţie bogată(păduri de pin) de un verde strălucitor (Coasta Esmeralda), cu
faleze, câmpie de litoral cu plantaţii de meri,plaja întinsă de pe Coasta d’Argent, Costa Brava, Costa
Esmeralda, Costa Cantabrică.
La poalele Pirineilor se află Navarra, ţară de păstori şi cultivatori de pomi fructiferi cu
centrulturistic Pamplona, aşezare veche(751 î.Hr.) bodată în vestigii medievale şi cunoscută prin
“fiestele” cu tauri (pe 7 iulie), iar la izvoarele Ebrului este regiunea viticolă renumită “Rioja”, cu
centrul viticol vestit prin pivniţele sale cu uriaşe depozite de vin roşu (Haro), dar şi cu multe vestigii
romane şi medievale prezente la Lograno şi Navarette-declarat oraş muzeu naţional. Ţinutul
Montana-Santander,montan cu un pitoresc aparte dat de formele carstice şi de Coasta atlantică
„Esmeranda”, cu peşteri şi picturi rupestre (Altamira lângă Santillana de Mar) şi frumoase plaje cu
nisip fin.
Santander(sec.XII), vechi port pescăresc, azi principal centru turistic, cu plaje spectaculoase
şi bine amenajate. Sardines,cu catedrala gotică de pe colină,Fântâna Couchei(fiica lui Santander).
Asturia este o regiune istorică,cu peisaje pitoreşti date de cele mai mari piscuri ale Cantabricilor şi
Parcul Naţional Pena Santa unde se găsesc valea şi sanctuarul de la Covandonga ridicat în memoria
victoriei asupra maurilor. Spania Centrală ocupă Mesetta spaniolă şi Cordiliera montană centrală
care o traversează de la vest la est. Reprezintă o mare valoare turistică prin bogăţia de monumente
istorice şi de artă, de localităţi încărcate de istorie. Castilia Veche,situat la N de Cordiliera montană
predominant agricolă, se impune prin valori cultural-istorice păstrate de-a lungul istoriei milenare
a Spaniei şi prezente în localităţile de aici.
Spania de Sud se caracterizează prin peisaje dintre cele mai spectaculoase şi contrastante de
la câmpia mănoasă a depresiunii Guadalquivir, la munţii înalţi de peste 2500 m şi cu peisaje alpine
şi glaciare, podişuri înalte şi aride de la nord de Cordiliera Betică până la fermecătorul ţărm
mediteranean cu cerul cel mai senin din Europa(Costa del Sol şi Costa de la Luz).
Câmpia Andaluziei se individualizează prin potenţialul său (agricol şi industrial), aspecte
peisagistice şi prin marile valori culturale care se concentrază aici.
Granada, oraş agricol, artinazal, turistic aşezat la poalele Sierrei de Baz, într-o regiune
dominată de fortăreaţa Gudiz şi cu aspect de deşert stâncos, saharian, pe valea pitorească a Golfului,
beneficiază de un peisaj spectaculos şi un climat de excepţie şi are un trecut de mare rezonanţă
istorică.
Spania de Est ocupă depresiunea Aragonului pe fluviul Ebro, între Munţii Iberici, la V şi
Munţii Pirinei la E precum şi podişurile şi Munţii Cataloniei către ţărmul Mediteranean, care se
prelungesc spre S-V cu lanţul Sierrelor din Murcia.
Candachin este o staţiune de sporturi de iarnă de interes european în Munţii Pirinei(1800 m
alt).
Catalonia este un ţinut muntos, variat şi pitoresc, cu Munţi Pirinei (Pic d’Aneto-3404 m)cu
relief alpin şi glaciar. Cordiliera prelitorală cu dantelăria de cretă a masivului Monserat (1236 m)
şi pădurile de brad şi fag în Montseny sau Catena Catalonă, îmbrăcată în faleze şi plaje de mare
frumuseţe (Costa Brava, Costa Dorada).
Levante este o provincie alcătuită dintr-o succesiune de Sierre (Vinaroz, Torreblanca,
Castelon) se coboară abrupt spre Câmpia Valenciei şi micile golfuri “huertas” (Alicante, Elche,
Orhuela) prezintă un peisaj pitoresc(o vegetaţie mediteraneană ce dă farmec abrupturilor, faleze,
plaje frumoase fiind recunoscut pentru plantaţiile de portocali şi viţă de vie.
Provinciile se impun prin frumuseţea litoralului acesteia (Costa Brava, Costa del Azahar).
Murcia este provincie istorică cu un relief variat, podiş deşertic (600m) către Sierra Morena şi

9
Albacete şi montan, în Cordiliera Betică. Etalează peisaje şi un litoral cu peisaje şi faleze atractive
(Costa Blanca în golfurile Menor şi Mazzuron.
Riviera Spaniolă este arealul cel mai reprezentativ al Spaniei sub aspect turistic, date fiind
aspectele peisagistice de mare frumuseţe ale litoralului,calitatea plajelor şi a apei de mare,precum
şi infrastructura turistică de mare amploare şi diversitate. Se desfăşoară pe cca 1200 km de la graniţa
cu Portugalia de V şi până la Port Bon în E, la hotarul cu Franţa.
Andorra în E Munţilor Pirine, la garniţa Spaniei cu Franţa (435 km,24.000 locuitori). Are
un relief montan cu peisaje alpine şi graciare (3138m) cu păduri de pin sivestru,păşuni şi culturi de
viţă de vie (sub 1000m) cu vestigii medievale şi edificii interesante.

Potenţialul turistic climatic

Spania se află într-o zonă cu climă temperată, meditarană, în centrul ţării în zona capitalei
Madrid climatul fiind mediteran-continental. Între climatul dintre regiunile muntoase, cel de pe
malul mării şi cel din centrul ţării se pot constata diferenţe importante, în regiunile de pe malul
mării climatul fiind mai puţin extrem, în timp ce zonele limitate de Oceanul Atlantic au un climat
mai ploios. Temperatura medie a Madridului în luna iulie este de 30 grade celsius, în februarie de
8 grade celsius.
Pentru planificarea şi efectuarea unor anumite forme de turism, este nevoie de cunoaşterea
prognozelor meteorologică şi climatică. Prima implică avertismentele legate de viscol, vânturi
puternice, ploi torenţiale, nebulozitate care pot influenţa anumite activitaţi cum ar fi
drumeţii,pescuitul spoortiv. A doua se referă la informaţii de natură climatică, mai exact la
temperaturile înregistrate de-a lungul deceniilor pe baza carora se pot planifica, orientativ anumite
activitaţi legate de turism (de exemplu sezonul estival la munte).
Clima nu se referă doar la conturarea atmosferei în cadrul activităţilor de turism ci se
manifestă ca obiect de sine statator. Astfel.se remarcă climatul de adăpost,climatul subteran şi
climatul litoral.

Climatul subteran
Se intâlneşte în peşteri sau cavitaţi artificiale şi se remarca printr-o temperatură,umiditate
constantă.Se impune şi ca factor terapeutic prin ionizarea puternică a aerului(aerosoli).

Peştera Nerja (cu cea mai mare stalactită din lume) se întinde pe aproape 5 km şi este una
dintre atracţiile turistice majore din Spania. Concerte sunt organizate în mod regulat într-una din
camerele care formează un amfiteatru natural. Peştera este împărţită în două părţi principale
cunoscute sub numele de Nerja I şi II Nerja. Nerja I cuprinde Galeriile Show, care sunt deschise
pentru public, cu acces relativ uşor.

Cueva del Tajo de las Figuras este o cunoscută peşteră din Spania cu picturi magnifice ce
reprezintă păsări şi animale cu patru picioare.

10
11
 La cueva de los Verdes
Este una dintre cele mai mari peşteri de lavă din lume

Cueva Zugarramurdi
Aceasta este, mai degrabă, un tunel neexistând stalactite sau stalacmite şi a fost locul unui
ritual păgân în care bărbaţi şi femei dansau în jurul focului.

Cueva Altamira
Altamira este o peşteră din Spania renumită pentru picturile rupestre policrome înfăţişând
mamifere sălbatice şi mâini umane pe bolta acesteia. Este localizată în apropierea oraşului
Santillana del Mar în Cantabria, Spania, la 30 km vest de oraşul Santander. Peştera a fost declarată
monument al Patrimoniului Mondial UNESCO.
Peştera are 296 de metri lungime şi este compusă dintr-o serie de pasaje şi camere.

12
 Climat litoral
Iată câteva dintre cele mai apreciate locuri ale litoralului spaniol :
Plaja Barceloneta
Această plajă se întinde paralel cu esplanada (loc deschis de dimensiuni mari, plantat cu
arbori, iarbă şi flori, aflat în faţa unei clădiri monumentale)
Barceloneta oferă facilităţi excelente, care includ: cişmele sigure, toalete, duşuri, condiţii
speciale pentru invalizi, parcări, locuri special amenajate pentru copii şi câţiva palmieri pentru
răcoare. Salvamarii sunt disponibili pentru siguranţa înnotătorilor, asigură desfăşurarea în regulă a
lucrurilor: nu permit înotul în apropiere de dig, aducerea animalelor pe plajă, sau folosirea săpunului
în apă

13
 Plaja
Mar Bella

Singura plajă oficial destinată nudiştilor din oraş şi centrul sporturilor de apă. Baza Nautică
de la Mar Bella este locul unde poţi închiria echipament şi poţi lua lecţii dintr-un lung şir de
activităţi pe mare. Alte facilităţi includ: duşuri, toalete, colectoare de gunoi, locuri de joacă pentru
copii , locuri amenajate pentru invalizi, salvamari.

Plaja Nova Icaria

Una dintre cele mai cunoscute plaje ale oraşului Barcelona datorită facilităţilor de care
dispune, atmosfera specifică de destindere , turiştii având prilejul să-şi petreacă timpul liber în
portul Olimpic şi pe minunatele plaje cu nisip fin şi apă excelentă pentru scăldat.

14
 Plaja Sant Sebastia
Spre uimirea multora există numeroase plaje în Barcelona ce ocupă aproximativ 4 km, bine
îngrijite şi dotate cu toate facilităţile necesare reţinerii turiştilor pe plaje timp îndelungat, şi revenirii
acestora pe tot parcursul sezonului, precum şi în anii următori.

Potenţialul turistic al apelor

Regatul Spaniei cuprinde 83%din Peninsula Iberică, iar cu Insulele Baleare din Marea
Mediterană şi Insulele Canare din Atlantic, însumează o suprafaţă de 504,282 kmp.
Litorarul mediterneean şi atlantic, varietatea şi pitorescul peisajelor naturale, valorile
spirituale completează zestrea turistică de mare valoare, care face Spania să fie considerată între
primele destinaţii turistice din Europa, înregistrând 55 mil de turişti străini în 1999 (loc3 în lume).
Pe lângă faptul că Spania are ieşire atât la Medirerană cât şi la Atlantic, pe teritoriul acesteia
este prezentă o reţea hidrografică destul de impunatoare, cu râuri şi fluvii ce presară frumoasa
regiune cu peisaje mirifice oferite de podurile şi provinciile construite de-a lungul cursurilor
acestora.Printe acestee râuri se numără şi Guadalvivir, Duero şi Ebro.
Diversitatea geografică (ca relief, climă, ape, vegetaţie), demografică, etnografică,istorică
şi culturală se reflectă în anumite particularităţi regionale şi sub aspect turistic, diferenţiindu-se mai
multe areale turistice, suprapuse în partea provinciilor istorice.

1.Râul Guadalvivir
Pentru poeţii arabi, Andaluzia era’’pământul situat la 2 paşi de paradis’’. Dansurile,
flamenco incendiare, coride şi parfum de Islam, astăzi numai ca suvenir pe carţile poştale, nu ar fi
nici pe departe de ajuns pentru a rezuma frumuseţile deosebite ale celei mai meridionale dintre
provinciile spaniole.În Andaluzia, niciun oraş nu se aseamănă cu altul. Râul Guadavivir care o
traversează de la est la vest îi reflectă toate contrastele, între pământurile albe, aride şi pustii demne
de Vestul Îndepărtat şi plajele inundate de soare.’’Marele Fluviu’’alb numele vine dela Wadi el
Kibir care înseamnă ‚ ’’marele fluviu’’ în limba arabă. Lung de 602 km, acesta izvorăşte din Sierra
de Cazorla şi se revarsă cu Oceanul Atlantic (Golful Cadiz), în apropierea localităţii Saulucar de
Barramenda.Sudul văii râului Guadalvivir,de la Sevillla până la Cordoba este
denumit’’campino’’(câmpie)fiind acoperit de culturi cu cereale , câmpuri de bumbac, viţă de vie şi
măslini.
În apropierea Sevilliei , succesiunea de coline un pic mai înalte marchează intrarea în partea
orientală a văii, unde sunt crescuţii tauri pentru luptele de coridă. După ce trece de Sevilla,
Guadalvivir traversează o regiune numită Los Maurisenos. Alimentat de apă de ploaie în iarnă şi
15
prin topirea zăpezilor de pe Sierra Nevada în vară, râul păstrează un debit regulat tot timpul anului,
permiţând irigaţiile şi producerea energiei hidroelectrice. Pe timpul ocupaţiei maure în Evul Mediu,
Guadalvivir era navigabil până la Cordoba, dar din cauza acumulării progresive de sedimente nu se
poate naviga nici astăzi decât până la Sevilla, adică pe o distanţă de 80 kilometri.

2.Râul Duero
Râul Duero, care străbate Spania şi Portugalia, este al 3-lea ca mărime din Peninsula Iberică,
cu o lungime de 775km. Izvorăşte pe teritoriul Spaniei,în Spania, în partea de sud a Pena de Urbion,
în provincia Soria şi curge către vest, de-a lungul platoului Castiliei. Urmează graniţa spaniolo-
portugheză pentru 105km, vărsându-se apoi în Oceanul Atlantic. Pe valea râului Duero există
numeroase porţiuni cu plantaţii de viţă de vie, dintre cele mai cunoscute fiind:Tierra del Vino, lângă
Toro şi Simancas. Numele râului provine de la triburile celtice care au locuit în această zonă înainte
de cucerirea romana. Pe teritoriul spaniol, Duero străbate meseta castiliană şi şerpuieste prin
importante provincii ale comunităţii autonome Castilla şi Seon, Soria, Burgos, Valladolid, Zamora
şi Salamanca, trecând prin oraşe Soria, Almazau, Rouda de Duero, Tordesillias şi Zamora, oraşul
cu cele mai multe biserici în stil roman din Europa.
Se remarcă, aproape în toate aceste oraşe, un contrast fermecător între podurile vechi, uneori
din Evul Mediu sau chiar din Antichitate şi clădirile noi de pe malurile râului, un fel de punte
reprezentând armonia între diferite epoci istorice. În mai toate aceste oraşe,există posibilităţi de a
face croaziere şi de a admira împrejurimile sau chiar centrul oraşului,unde râul trece chiar prin
mijlocul acesteia.

16
 3.Râul Ebro
Fluviul Ebro este cel mai lung curs de apă al Spaniei şi izvorăşte la 70 km distanţa de
Atlantic la sud de Santander în munţii Cantabriei. El curge pe o întindere de peste 600 km, de-a
lungul poalelor Munţilor Pirinei, înainte de a se revărsa în M.Mediterană la aproximativ 160 km de
Barcelona, formând o deltă mirifică. Această deltă are o rază de peste 20 km şi este dominată pe
lângă numeroasele întinderi de ape, de dune de nisip auriu imaculat. Însă, înainte de a ajunge în
delta sa, râul străbate ceea ce se cheamă Valea Ebro, o zonă de o frumuseţe covârşitoare. Râul este
practic încă un paradis nedescoperit de pescari.Fiind foarte lung şi foarte lat, prezintă toate tipurile
de formaţiuni:secţiuni cu apă adâncă lângă baraje, sau mică în alte locuri, cu apă repede şi
învolburată lângă nenumăratele cascade sau domoală. Frumuseţea lui sălbatică te imbie la pescuit
lestat sau plută pentru nenumăratele bancuri de peşti, sau la intratul în apă mică pentru pescuit la
muscă sub soarele apusului.

Asturia este o regiune istorică, bine industrializată cu peisaje pitoreşti, date de cele mai mari
piscuri de Contabricilor şi Parcul Naţional Pena Santa unde se găseşte valea şi sanctuarul de la
Covadunga ridicat în memoria victoriei asupra maurilor.
Arealul Spaniei de Nord numită şi ’’Spania Umedă’’, unde trecerea de la cerul senin la cel
înnorat se face brusc şi în care munţii, oceanul şi valurile de vest s-au imprimat în peisaj şi în viaţa
oamenilor. Litoralul golfului Biscaya se înscrie în aspecte peisagistice spectaculoase date de
contrastul coloristic al apei oceanului.
Leon, o prelungire spre nord Vest a Castilliei vechi pe cele 2 laturi ale fluviului Duero se
remarcă prin centrele turistice:Leon, capitala regiunii asteriano-leoneză, catedrale, biserica San
Isidro,palatele San Marco şi Guzman, vestigii ale legiunii a VII-a Genimo.
De asemenea, arealul Spaniei de Est ocupă depresiunea Aragonului pe Fluviul Ebro, situată în
apropierea ţărmului medieranean.
În Aragon se remarcă Zaragoza. Important centru istoric, oraş antic, capitală a unui puternic
regat maur. Oraşul vechi impresionează prin monumentele istorice, podurile peste Ebro, piaţa şi
catedrala La Seo, catedrala Nuestra Senora del Pilar, palatul maur, Turnul Trubadurului, în
apropierea oraşului în care s-a născut pictorul Goya.
De asemenea la izvoarele Ebrului se află regiunea viticolă renumită ’’Rioja’’cu centrul
viticol vestit prin pivniţele sale cu uriaşe depozite de vin roşu(Haro).
Ţara Bascilor situată la nord de râul Ebro este renumită prin numeroase edificii religioase.
În Ţara de Jos (Guipuzeda şi Viscaya), de litoral (Costa Basca) se află principalele centre navale,
economice şi turistice:Bilbao, recunoscut prin coride, regate şi pelota(sport tipic pentru basci).
San Sebastian-renumit pentru plajele Zarruz şi la Concha, unde are loc un festival cinematografic
mondial, vestita promenadă Pasco de Concha, Palatul Mării cu muzeul naval oceanografic, Muzeul
de Etnografie Bască.
De asemenea, Loredo este un mic port pescăresc, dar renumit pentru turism prin plaja Lo
Salvel, dintre cele mai frumoase de pe Coasta Cantabricilor.
Riviera Spaniolă mediteraneană este arealul cel mai reprezentativ al Spaniei sub aspect
turistic, date fiind aspectele peisagistice de mare frumuseţe al litoralului, calitatea plajelor şi a apei
de mare, regimul termic şi insorirea puternică, precum şi infrastructura turistică de mare amploare
şi diversitate. Se desfăşoara pe circa 1200 kilometri de la graniţa cu Portugalia în Vest până la Port
Bon în Est, la graniţa cu Franţa.Se pot separa 7 sectoare:
17
 1) Costa de la Luz: ocupă partea vestică a rivierei, la vest de Capul Tarife şi are un ţărm
mlăştinos, mai puţin amenajat pentru turism. Se evidenţiează plajele frumoase şi amenajate ale
staţiunilor turistice: Sanlucar de Barra Meda şi Chipiana, situate într-o regiune viticolă.
2) Costa del Sol dă faimă Spaniei,alături de Costa Bravo din nord est atât prin generozitatea
peisajelor marine ale Andaluziei, cerului senin, nisipului fin, falezelor spectaculoase, porturilor
pescăreşti, vestigiilor culturale de mare valoare turistică,cu o dotare şi organizare turistică dintre
cele mai desăvârşite. Aici se află renumitele staţiuni turistice internaţionale Torre Molinos,
Fuengirola, Nerja(perla Mediteranei), Aicipio, Merbella-plajă foarte frecventată,cu băi sulfuroase,
La Linea-cea mai veche plajă iberica, Playa Degerates, Algeciros, El Rincancillo-renumită pentru
plajele cu nisip foarte fin şi alb, Estepana-port pescăresc, specializat în sardele, cu o plajă frumoasă,
Malaga, Almeria, Antequera şi Bueneral.
3) Costa De Los Pinos
4) Costa Blanca cu numeroase staţiuni de litoral: Morovia, Calpe, La Marina, Morella,
Tarravija
5) Costa del Azahar: se impune: Valencia şi staţiunile de litoral: Benicarlo, Alciro, Denia.
6) Costa Dorado (Catalana) desfaşurată până la Blanus spre nord, în jurul golfului San Joral.
7) Costa Bravo: numeroase vestigii culturale îmbogăţesc patrimoniul turistic al litoralului.
Staţiuni de litoral: Figueros, Blanes, Lloret de Mar, San Felin de Guixos, Lo Escala, Rosas.
Un alt punct de atracţie turistică este reprezentat de Insulele Canare, un arhipelag atlantic
de origine vulcanică, cu peisaje spectaculoase. Formele de turism prezente aici sunt: odihna şi cura
heliomarină, turism de circulaţie cu valenţe naturale. De asemenea, să nu uităm Insulele Baleare,
formate din insulele Mallorca, Menorca, Ibiza, Formentera şi Cabrera, o prelungire a Levantului
Spaniol în Marea Mediterană. Se spune că reprezintă cel mai plăcut loc de odihnă şi plaja din
Europa.
La început, Regatul Spaniei cuprindea 83% din Peninsula Iberică, iar insulele Baleare din
Marea Mediteraneeană şi Canare din Atlantic, însumează o suprafaţă de 504.282 kilometrii pătraţi.
Litoralul mediteranean şi atlantic, varietatea şi pitorescul peisajelor naturale, valorile
spirituale completează zestrea turistică de mare valoare, care face Spania să fie considerată între
primele destinaţii turistice din Europa , înregistrând 55 milioane de turişti străini în 1999 (loc III
în lume).

Prezentarea ariilor protejate din regiune

Parcul Naţional Ordesa (Monte Perdido) este situat în regiunea Pirineilo, provincia
Huesca, Spania. El a fost declarat parc naţional la data de 16.08.1918 fiind cel mai vechi parc din
Pirinei.Pe teritoriul său Monte Perdido, regiunea muntelui fiind declarată în 1997 patrimoniul
mondial UNESCO.PNO. a fost mărit la 13.07.1982, întinzându-se astăzi pe o suprafaţă de 15.608
ha, cuprinzând teritoriile comunale Torla (2315), Faulo (8265),Tella-Sin( 730), Puertdos(2973)şi
Bielsa( 1824).Anual, parcul este vizitat de circa 600.000turişti.

Vulcanul Teide - Vulcanul şi împrejurimile formează Parcul National Teide declarat şi

patrimoniu UNESCO în Iunie 2007. La 3718 m deasupra nivelului mării şi aproximativ 7500 m de

18
sub nivelul mării, Teide este cel mai înalt munte din Spania şi cel mai înalt munte de pe orice insulă
din Oceanul Atlantic. Insula Tenerife este al III-lea vulcan din lume ca volum.
Copacul Milenar (Drago Milenario) - Principala atracţie în Icod de los Vinos este copacul
milenar (Drago Milenario) care este unul dintre cele mai importante simboluri naturale din cultură
şi istoria insulelor Canare. A fost declarat monument naţional în anul 1917. Considerat cel mai
bătrân, peste 1000 ani, copacul milenar măsoară 17 m înalţime şi are o circumferinţă la bază de 6
m.

19
 În Asturia, în Parcul Naţional Pena Santa, călătorul poate vizita sanctuarul de la Covadonga,
ridicat în 772 în cinstea victoriei asupra maurilor, iar în Galicia, în La Lugo, descoperi un zid roman
de 2100 de metri lungime, construit de Augustus.
Piramidele lui Guimar se află în Insulele Canare, Spania.. Construite din rocă vulcanică,
piramidele de pe insula Tenerife au o origine controversată.Mulţi oameni de ştiinţă cred că
piramidele sunt doar simple terase acoperite cu pietre în mod natural şi nu o minune antică.
Alţii cred că au fost făcute de oameni şi sunt asemănătoare, ca şi tehnică, cu cele din Mexic,
Peru şi Mesopotamia. Există speculaţii că ar fi fost clădite de preeuropenii care navigau pe vremuri
în Oceanul Atlantic.
Pe insula Tenerife, în regiunea Chacona există un mister încă neelucidat – cele şase piramide
cu bază dreptunghiulară, construite din piatră de origine vulcanică, din localitatea Guimar. Acestea
se remarcă prin faptul că la construcţia lor nu s-a utilizat nici un fel de mortar. Specialiştii susţin că
piramidele datează din secolul al 19-lea, dar structura lor aminteşte de construcţiile similare din
Mexic, vestigii ale vechilor civilizaţii aztecă şi maya. Scopul în care au fost ridicate misterioasele
piramide de la Guimar este încă necunoscut. La ora actuală se fac încă cercetări pentru stabilirea
funcţiei lor.
Conform uneia dintre primele teorii ale cercetătorilor, piramidele au fost construite de
agricultorii de pe insulă, folosind ca material de construcţie pietrele găsite în pământ în timpul
săpării canalelor de irigaţii. Din fotografiile de epocă şi mărturiile localnicilor în vârstă reiese că pe
insulă existau mult mai multe astfel de piramide. Unele dintre ele au fost însă distruse pentru a se
obţine material de construcţie pentru casele noi. Piramidele sunt menţionate pentru prima dată într-
un contract referitor la împărţirea pământurilor, datând din anul 1881. Conform acestui document,
este posibil ca piramidele să fi fost ridicate pentru a marca hotarele dintre zonele de culturi agricole
şi cele rezervate creşterii animalelor.
O altă teorie îi aparţine lui Thor Heyerdahl, arheolog, antropolog şi scriitor norvegian, care
susţinea că e imposibil ca piramidele să fi fost construite din material adunat la întâmplare.
Argumente în favoarea acestei teorii sunt fundaţiile supraînălţate şi pietrele de colţ care prezintă
urme vizibile de finisaj. Mai mult, geologii au confirmat faptul că tipul de rocă folosit la construcţia
piramidelor nu provine de pe câmpurile din jurul acestora, ci din stânci de origine vulcanică. S-a
mai observat şi că toate piramidele au treptele pe latura vestică, ceea permite în timpul urcării
observarea exactă a fazelor răsăritului soarelui, în zilele ambelor solstiţii. Din păcate, Thor
Heyerdhl nu a reuşit să stabilească vechimea controversatelor piramide, şi nici cine le-a construit,
dar s-a stabilit că, înainte ca Tenerife să fie cucerită de spanioli în a doua jumătate a secolului al 15-
lea, Güímar a fost capitala regilor populaţiei locale Guanche. Aceştia au locuit chiar în subsolul
uneia dintre piramide.
În anul 1998, în zona piramidelor a fost înfiinţat un parc arheologic cu o suprafaţă de 65 000
m2, care poate fi vizitat. Muzeul local consemnează toate teoriile legate de construcţii, inclusiv
aceea a lui Thor Heyerdahl. Parcul şi muzeul au fost finanţate de Fred Olsen, cetăţean norvegian
care trăieşte pe insula Tenerife.

20
 Gigantul stâncos al Tenerifelor din vestul Insulelor Canare se
înalţă spre cer până la 800 m. Cea mai frumoasă privelişte este dată de
Los Gigantes, aşa cum se numesc pe bună dreptate colţii stâncoşi abrupţi
ce ies din apă. Cine face rezervare pentru o plimbare cu barca până la
impresionanţii pereţi stâncoşi, are şanse să vadă delfini sau balene cu cap
rotund, care traiesc în apropierea coastei.

Obiective turistice cultural-istorice

Aşezată între Europa şi Africa, ca poarta între cele două continente, Spania a jucat un rol
determinant în istoria lumii. Astazi, aceasta ţară cu o populaţie de aproape 50 de milioane de
locuitori se mândreşte cu una dintre cele mai bogate oferte turistice ale Europei: oraşe monumentale
şi cosmopolite cum ar fi Madridul, Barcelona sau Valencia, cele peste 2000 de castele, cetaţi şi
palate, insulele Canare si Baleare, plajele nesfârşite din estul ţarii, nenumaratele festivaluri
tradiţionale, gastronomia bogata şi diversificată şi, nu în ultimul rând, specificul unui popor care,
în ciuda globalizarii, şi-a pastrat intacte aproape toate tradiţiile.
Castele remarcabile în Spania:
Castelul Loarre

În inima ţinuturilor viilor din Somontano, la mică distanţă de Huesca, tronează silueta
aproape mistică a castelului Loarre. Complexul arhitectural care include şi castelul datează din
secolul 11 şi face parte din lista monumentelor protejate UNESCO. A fost construit de către regele
Sancho el Mayor, când acesta a cucerit inprejurimile, aflate pe atunci sub dominaţie maura.
Arhitectură castelului circumscrie elemente lombarde şi mozarabe. În anul 1095, regele Pedro I de
Aragon şi Navarra, a donat castelul mănăstirii regale din Montearagon. Castelul şi cele opt turnuri
de apărare, au fost restaurate în două mari etape, care au avut loc în anii 1913, respectiv 1970.
21
 Castelul Tossa de Mar

Deasupra plajei care mărgineşte orăşelul pescăresc cu acelaşi nume, acest castel fortificat
beneficiază, probabil, de una dintre cele mai bune locaţii din Spania: Tossa de Mar este situat pe
celebra Costa Brava, perlă turismului spaniol. Apropierea, în egală măsură, de semeţii Munţi Pirinei
şi albastrul Mediteranei, totul sădit într-o ambianţă catalană clasică, face ca Tossa de Mar să fie un
obiectiv căutat tot timpul anului de amatorii de frumos şi spectaculos. Dacă adăugăm şi proximitatea
podgoriilor Emporda, înţelegem de ce o casă din zonă costă de 2-3 ori mai mult decât una similară
din alte regiuni ale Spaniei.

Castelul Alarcon

Acesta fortăreaţă arabă din provincia Cuenca, care datează din secolul 8, deţine între zidurile
sale, secole de istorie zbuciumată şi mistere încă negrăite. În anul 1177, Ferren Martinez de Ceballos

22
a condus oştile creştine care au capturat Alarcon, pe atunci o importantă fortăreaţă a dinastiei maure
a Almohazilor. În urmă unui acces de recunoştinţă, regele Alfonso al VII-lea de Castilla, l-a
împroprietărit pe Ferren Martinez cu cetatea proaspăt cucerită, denumindu-l Alarcon, în amintirea
vitejei sale. Numele a fost purtat timp de secole de către descendenţii săi, celebru fiind dramaturgul
de secol 16, Juan Ruiz de Alarcon. În buna tradiţie a majorităţii castelelor spaniole, Alarcon este
aşezat în apropierea unei podgorii. Vinurile marca Pago Vicario sunt printre cele mai apreciate din
regiunea viticola La Mancha. Alarcon mai deţine un record de invidiat. Fiind printre cele mai
reprezentative castele din La Mancha, se crede ca este însuşi castelul în jurul căruia a "gravitat"
Don Quijote, eroul capodoperei lui Cervantes.

Castelul Olite
Considerat de mulţi experţi în domeniu ca fiind cel mai impunător edificiu medieval din
nordul Spaniei, castelul din Olite a fost construit de regii din Navara, undeva în intervalul de timp
dintre secolele 13-15. Castelul a servit drept reşedinţa pentru regele Charles III. În timp, clădirea
şi-a abandonat destiantia militară, devenind palat. Olite este situat la congruenţa a două mari regiuni
viticole spaniole, Ochoa şi La Rioja. Castelul a trecut şi prin momente dificile, culminând cu un
eveniment de arme din perioadă Războiului Peninsular, când a fost incendiat. La începutul secolului
trecut, s-au demarat primele lucrări de restaurare integrală. Astăzi, castelul arată atât de spectaculos
încât a fost ales sediu principal al Parador Nacional de Turismo.

23
 Castelul Coca
La doar 50 kilometri de capitala Segoviei şi la 60 km de Valladolid, în provincia autonomă
Castillia y Leon, ne întâlnim cu castelul de la Coca. Cu toate ca străvechiul oraş Cauca a fost fondat
de romani încă din Antichitate, castelul de aici a fost ridicat tocmai în secolul 14 d.Hr. Încă din anul
1453, când construcţia a fost încheiată, castelul a servit drept reşedinţa oficială a Casei de Albă, o
importantă dinastie nobiliara spaniolă. Astăzi, rolul sau este unul turistic, fiind adăugat pe lista
monumentelor istorice de maximă importantă, încă din anul 1931.

24
 Castelul Ponferrada
Considerat de mulţi turişti ca fiind cel mai frumos castel de pe întregul traseu al celebrului
Pelerinaj de la Compostella, Ponferrada (în traducere Porţile de Fier), are parte şi el de o
binemeritată podgorie, pe nume Bierzo. În vremurile străvechi, de dinaintea ocupaţiei romane,
întreagă regiune a fost populată de către triburile asturienilor, o populaţie hispano-celto-galiciana.
Însă, castelul de aici a fost ridicat în onoarea cavalerilor templieri. Denumit Castilio de los
Templarios, fortificaţia a fost fost donată ordinului Templierilor, în anul 1178, de către regele
Ferdinand ÎI de Leon. Celebrii cavaleri s-au erijat în acele vremuri în apărători ai pelerinilor care
treceau prin ţinutul El Berzo, de-a lungul drumului lor spre Santiago de Compostella. Astăzi,
edificiul este cel mai căutat obiectiv turistic din întreaga regiune Leon.

Castelul La Mota
În provincia Valladolid găsim castelul spaniol cu arhitectura cea mai apropiată curentului
gotic. Clădirea a intrat sub protecţia statului spaniol, încă din anul 1904, prin actul Bien de Inters
Cultural. Castelul La Mota a fost construit în anul 1080, pe post de avanpost în faţă maurilor. A fost
cucerit pe calea armelor o singură dată: se întâmplă în anul 1345, când porţile castelului au căzut în
faţa lui Enrique de Trastamara. În urmă bătăliei de la Olameido, din anul 1445, La Mota a intrat
pentru totdeauna în rândul posesiunilor monarhiei castiliene. Castelul a servit şi drept închisoare
pentru multe personaje celebre, între care se ramarca Cesare Borgia şi Hernando Pizzaro. Astăzi,
este unul dintre cele mai căutate castele din Spania, porţile sale rămânând deschise în faţă
milioanelor de vizitatori care-i călca pragul anual.
25
 Castelul Xativa
Oraşul Xativa, situat din apropierea Valenciei, are în împrejurimile sale un străvechi castel
aşezat de-a lungul drumului Via Augusta, care lega Cartagina de Roma, traversând Hispania. În
anul 1092, castelul a intrat în posesia dinastiei maure a Almoravizilor, unde a rămas până în 1145,
când o revoltă locală i-a izgonit pe aceştia. Castelul cade apoi în mâinile dinastiei rivale a
Almohazilor, iar în 1244, este cucerit definitiv de creştini, prin persoana regelui James di Aragon.
Astăzi, a fost restaurat şi este deschis turismului.

Castelul Alcazar
Pe stâncile aspre din apropierea oraşului Segovia, deasupra confluenţei râurilor Eresma şi
Clamores, se ridică, probabil, cel mai impunător castel din Spania. Alcazar, căci acesta-i este
26
numele, a fost construit, iniţial, cu rol de fortăreaţă, dar a servit şi drept palat regal, închisoare,
Colegiu Regal de Artilerie şi academie militară. A fost ridicat de arabii mauri, în anul 1120, dar
destinul a vrut că, la doar 32 de ani de la desăvârşirea edificiului, să cadă în mâinile armatelor
creştine conduse de regele Alfonso IV de Castilla. De-a lungul întregului Ev Mediu, a fost una
dintre reşedinţele favorite ale monarhilor spanioli. Aici este locul unde cele două personaje
legendare ale istoriei spaniole, Ferdinand de Aragon şi Isabela de Castilla, s-au întâlnit pentru prima
data, jurându-şi credinţă unul altuia. Mai recent, tot aici s-au căsătorit regele Spaniei Felipe cu cea
de-a două soţie, prinţesă Anna de Austria. Locul în sine este fabulos: dacă îţi place istoria sau dacă
eşti pasionat de arme medievale, vizitează Sala de Arme, unde poţi găsi numeroase arme albe şi
armuri. Pentru o experienţă de neuitat, urcă cele 150 de trepte până în cel mai înalt turn.

Palate deosebite:

Alhambra
Alhambra este una dintre cele mai gigantice, mai măreţe şi mai frumoase construcţii din
istoria lumii. Aceasta se află în oraşul Grenada, pe o întindere de 800 metri lungime şi 200 lăţime.
Monumentul Alhamara a fost ridicat în timpul dominaţiei Maurilor în Spania şi s-a lucrat la el 42
de ani zi şi noapte. De aici îi provine şi numele de la cuvântul arab Alhamara ce înseamnă roşu:
amintind de lumina torţelor ce străluceau în timpul nopţii pe când se lucra fără nici o întrerupere.
După alţii însă, cuvântul ar proveni dela Mahometul Alhamar ce însemna cel mare, cel viteaz. În
fine unii zic, că denumirea ar proveni de la culoarea roşie a pietrelor de marmură şi a cărămizilor
din care era făcută. Cu toată munca depusă monumentul nu a fost niciodată complet finalizat. .
27
Partea principală formează o sală imensă de peste 60 metri lungime, frumos împodobit, cu desene
graţioase, sculpturil şi infinite arabescuri care de care mai bogat încărcate cu aur, aruncat cu o mână
largă şi chiar risipitoare.
Astăzi cuvântul Alhambra a rămas ca expresia unui simbol, ca tot ce poate fi mai frumos,
mai înălţator şi mai grandios ca şi construcţie, arhitectură, întreaga artă picturală, decorativă şi
sculpturală.

Palatul Guell
Palatul Guell este un palat din Barcelona realizat de arhitectul catalan Antonio Gaudi- pentru
magnatul industrial catalan Eusebio de Guell. Face parte din anul 1984 din patrimoniul mondial
UNESCO.
Imobilul este una din cele mai reuşite lucrări ale arhitectului şi singura reşedinţă privată
deschisă în prezent pentru public. Faţada întunecată contrastează dramatic cu interiorul somptuos,
unde coloane Art Nouveau în forma de suliţe încadrează ferestrele, sprijinind plafonul din lemn
bogat sculptat. Stilul specific arhitectului este însă cel mai evident pe acoperiş, unde coşurile din
ceramică multicoloră atrag privirea prin aspectul lor vesel, amintind de operele ulterioare ale lui
Gaudi, Parcul Guell şi La Pedrera. De remarcat girueta în formă de liliac de pe cel mai înalt horn al
acoperişului, simbol al lui Jaume I Cuceritorul, care a adus casa de Aragon la apogeu, în secolul al
XIII-lea

28
 Zidurile Cetăţii Romane Caesaraugusta construite în sec II - III. Ca multe alte aşezări
romane, Caesaraugusta a fost înconjurată de un cerc de ziduri ridicate în scop defensiv; aveau şi un
caracter monumental, fiind simbolul de prestigiu al coloniei romane. În aceea epocă se estimează
că zidurile înconjurau un perimetru de 3000 m, aveau 120 de turnuri şi în multe zone atingeau
grosimea de 7 m. Lângă resturile zidurilor romane, în central oraşului se găseşte impunătoarea
statuie copia din bronz a Împăratului Augusto, oferită oraşului Zaragoza de guvernul italian. Pe o
placă de alabastru sunt inscripţionate cele 4 nume avute de-alungul timpului de oraşul actual.
Murallas Zidurile Cetăţii Romane Caesaraugusta construite în sec II - III. Ca multe alte aşezări
romane, Caesaraugusta a fost înconjurată de un cerc de ziduri ridicate în scop defensiv; aveau şi un
caracter monumental, fiind simbolul de prestigiu al coloniei romane. În aceea epocă se estimează
că zidurile înconjurau un perimetru de 3000 m, aveau 120 de turnuri şi în multe zone atingeau
grosimea de 7 m. Lângă resturile zidurilor romane, în central oraşului se găseşte impunătoarea
statuie copia din bronz a Împăratului Augusto, oferită oraşului Zaragoza de guvernul italian . Pe o
placă de alabastru sunt inscripţionate cele 4 nume avute de-alungul timpului de oraşul actual.

29
 Murallas de Ibiza

Zidurile ce împrejmuiau Ibiza sunt singurele de acest gen din lume care s-au păstrat intacte
şi au fost incluse pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Zidurile conţin opt bastioane în
total şi mai multe porţi principale, cea mai importantă fiind Porta del Mar, împodobită cu blazonul
regelui Filip al II-lea. Murallas de Ibiza oferă o privelişte superbă asupra oraşului şi portului, dar şi
a insulei învecinate Formentera.

Muzeul Prado

Turnul Pimental:

30
 Turnul Pimentel este o clădire emblematică pentru Torremolinos şi se află lângă malul mării.
Puteţi urca sus, pentru a privi întreaga zonă. Numit şi Torre Vigia, acest turn de veghe a fost
construit în secolul XIV, ca parte a strategiei de apărare a oraşului.
Statuia lui Cristofor Columb

31
 Parcul National Garajona

Patrimoniu Mondial UNESCO. O zonă împadurită întreţinută de ceţurile umede ce acoperă

munţii. Copacii sunt acoperiţi de muşchi şi licheni.

Obiective turistice religioase

CATOLICISMUL este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populaţie
este de religie catolică, conform unui studiu al Centrului de Investigaţii Sociale realizat în anul
2005.După catolici, alte religii minoritare reprezintă doar 6% din populaţie.După numărul de
membri, a doua religie este cea musulmană . Datele arată că 800.000 de persoane sunt de religie
islamică. Urmează Martorii lui Iehova cu 103.784 de credincioşi. Există de asemenea şi o
comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania
şi aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depăşeşte 15.000 de membri.

32
 Sagrada Familia

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriaşă biserică din Barcelona.Imensa clădire este
încă neterminată, deşi se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanţată din bani publici, asa cum
se obişnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare sunt donatiile private si incasarile din biletele de
intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple
Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

33
Guadalupe: o manastire colosala in stil Mudejar, in care se afla opere de arta valoroase.

34
 Biserica Santa María del Campo

Biserica Santa María del Campo adaposteşte Muzeul de Arta Sacra. Biserica datează din
secolele XIII - XV şi are un turn din secolul XIV. Uşile sale mari sunt decorate cu sculpturi
frumoase.

Bazilica Nuestra Señora del Pilar

Bazilica romano-catolică Nuestra SeA±ora de Pilar datează din secolele XVI - XVII şi se
află între râul Ebru şi piaţa Plaza del Pilar. Bazilica a fost construită pe locul în care se presupune
că Fecioară Măria i-a apărut Apostolului Iacob, în anul 40, când acesta se îndrepta spre Compostela.
Pe acest loc a fost construită mai întâi ocapela ce includea stâlpul (pilar în spaniolă) pe carea apărut
35
Fecioara. Bazilica de astăzi are 132 m lungime, un mare dom central, 10 domuri secundare acoperite
cu ceramică şi patru turnuri înalte în cele patru copturi ale construcţiei. Clădirea a fost începută de
Francisco Herrera cel Tânăr în 1681 şi continuată de Ventura Rodriguez în 1753. Forma prezentă a
căpătat-o abia la sfârşitul secolului XIX.

Catedrala Veche si Catedrala Noua

Acestea sunt construite una langa alta. Prima in secolul XII, a doua in secolele XVI, XVIII
si XVIII.
Catedrala La Seo del Salvador

36
 Catedrala gotică La Seo del Salvador a fost construită în anii 1380 - 1550 şi are o faţadă
barocă bogat decorată, specifică stilului arhitectural gotic aragonez. Catedrala La Seo a fost
construită pe locul forumului roman al lui Augustus şi pe o moschee al carui minaret face parte
acum din turnul catedralei. Catedrala prezintă un amestec de stiluri arhitecturale - de la absida
romanesca, la turnul baroc, uşa principală neo-clasică si stiluri mudéjar şi gothic.

Tibidabo

37
 La nord de districtul Gracia, Tibidabo este un deal - 532 m - ce oferă privelisti panoramice
ale Barcelonei. Aici se află Bizerica Tibidabo, care este înconjurată de un balci cu o mare roată.

Manastirea Montserrat

Această mănăstire este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj, alături de
Zaragoza şi Santiago de Compostela. Mii de pelerini vin aici în fiecare an, pentru a vedea şi atinge
statuia medievală a Fecioarei "La Moreneta" (Fecioara Neagra), sfântul patron al Cataloniei.

Tradiţii şi obiceiuri specifice Spaniei

Cu siguranţă cele mai cunoscute tradiţii populare spaniole sunt flamenco şi corida. Coridele
sunt organizate aproape peste tot în Spania, cel mai cunoscut spectacol de acest gen fiind cel din
Sanfermines, Pamplona. Dar luptele cu tauri fac îndeosebi parte din orice fiestă spaniolă.
Cele mai cunoscute fieste spaniole sunt: Feria de Avril, o întreagă săptămâna din luna aprilie este
dedicată cântecului şi dansului pe străzile Sevillei. Niciun turist nu poate rata ocazia să bea un
38
Sherry şi să guste din celebrele aperitive „tapas”. Un alt eveniment popular important, având la bază
o tradiţie religioasă, este El Rocio, un pelerinaj tradiţional organizat în luna mai în satul El Rocio,
situat în provincia Huelva. Desigur, astăzi acest pelerinaj nu este ceva foarte solemn, flamenco şi
vinul fiind componente indispensabile. Urmăriţi miile de turişti care aleg să facă acest drum anual
şi veţi lua parte la o petrecere de neuitat. O altă fiestă cu tradiţie este „Las Fallas de San Jose”,
organizată la Valencia în luna martie. Atunci oraşul devine o imensă scenă pentru tone de
bunădispoziţie şi excelente jocuri de artificii. Alt festivalul este „La Tomatina” din orăşelul Bunol,
care găzduieşte renumita luptă cu roşii şi atrage anual mii de turişti din întreaga lume numai pentru
acest eveniment. În San Sebastian ,în luna februarie, are loc La Tamburrada. Desigur, capitala are
fiesta sa, „San Isidro”, în luna mai. Carnavalul este, de asemenea, popular peste tot în Spania, mai
cu seamă în Santa Cruz de Tenerife.

39
40
 Obiective turistice cu funcţie economică
Podul Carlos III

Construit în 1777 sub conducerea lui Francisco Alejo de Aranguren, podul constă în ţase
arcade. din 1786, podul este păzit de doi lei, operă a sculptorului Juan Antonio de Moraza.

41
 Bibliografie:

1. http://www.google.com/images?hl=en&q=diacrtice.com&um=1&ie=UTF-
8&source=og&sa=N&tab=wi
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Spania
3. http://www.spania.com/
4. http://www.aatravel.ro/tari/sejur-spania2.html
5. http://www.zoopedia.ro/cautare.html?q=rauri+spania
6. http://facultate.regielive.ro/referate/turism/monografia_turistica_a_spaniei-
74312.html
7. http://www.referate-ok.com/cauta-referate-raurile-spaniei.html
8. http://guzgan.ro/7381-pesteri-marble-din-spania-12-poze.html
9. http://www.sacred-destinations.com/spain/seville-cathedral
10. http://www.sacred-destinations.com/spain/toledo-cathedral
11. http://www.artline.ro/Muzee-Spania-13300-1-n.html
12. http://www.referatero.com/referate/geografie/GEO8/SPANIA.php

42