Parcuri si rezervatii naturale din judetul Giurgiu

1. Padurea Manafu

Pădurea Manafu

Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)

Poziția Județul Giurgiu Romania

Cel mai apropiat oraș Giurgiu

Coordonate: 44°04′22″N 25°47′57″E44°04′22″N 25°47′57″E[1]

Suprafață 28 ha

Înființare 1954, declarată în 2000

Pădurea Manafu este o rezervație naturală de tip forestier (categoria a IV-a IUCN) înființată în
1954 și declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[2]. Aceasta are o suprafață
de 28 ha și reprezintă un șleau de câmpie de tip cereto-gârniteț.

Localizare

Aria naturală se află în vestul satului Valea Bujorului din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, în
bazinul pârâului Ismar, afluent de dreapta al Câlniștei[3].

Deși situată în Câmpia Burnazului, ca și rezervația Comana, pădurea Manafu dispune de condiții
de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri
apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din
cadrul rezervației.

Biodiversitate

Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer (Quercus cerris),
gârniță (Quercus frainetto) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) sau plantații pure de
salcâm (Robimia pseudacacica). Subarboretul este reprezentat de porumbar (Prunus spinosa),
păducel (Crataegus monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), scumpie (Cotinus coggygria).
Stratul erbaceu al pădurii este alcătuit din speciile caracteristice silvostepei și anume: firuța (Poa
pratensis), păiușul (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina), violetele nemirositoare (Viola hirta),
brebeneii (Corydalis solida).

În luminișuri, care sunt foarte frecvente în pădure, în lunile mai-iunie, vizitatorul este impresionat
de roșul aprins al bujorului românesc (Paeonia peregrina).

În pădurea Manafu, împreună cu pădurile Albele (Petru Rareș) și Ghimpețeanca (Ghimpați), au

fost colonizați fazani (Phasianus sp.) și căprioarele (Capreolus capreolus), devenind astfel și un
important centru cinegetic. Acest fapt însă a atras după sine mari prejudicii asociațiilor de bujor
românesc.

Localizare
Aria naturală se află în vestul satului Valea Bujorului din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, în
bazinul pârâului Ismar, afluent de dreapta al Câlniștei

Deși situată în Câmpia Burnazului, ca și rezervația Comana, pădurea Manafu dispune de condiții
de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri
apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din
cadrul rezervației.

Biodiversitate

Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer (Quercus cerris),
gârniță (Quercus frainetto) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) sau plantații pure de salcâm
(Robimia pseudacacica). Subarboretul este reprezentat de porumbar (Prunus spinosa), păducel
(Crataegus monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), scumpie (Cotinus coggygria). Stratul
erbaceu al pădurii este alcătuit din speciile caracteristice silvostepei și anume: firuța (Poa
pratensis), păiușul (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina), violetele nemirositoare (Viola hirta),
brebeneii (Corydalis solida).

În luminișuri, care sunt foarte frecvente în pădure, în lunile mai-iunie, vizitatorul este impresionat
de roșul aprins al bujorului românesc (Paeonia peregrina).

În pădurea Manafu, împreună cu pădurile Albele (Petru Rareș) și Ghimpețeanca (Ghimpați), au

fost colonizați fazani (Phasianus sp.) și căprioarele (Capreolus capreolus), devenind astfel și un
important centru cinegetic. Acest fapt însă a atras după sine mari prejudicii asociațiilor de bujor
românesc.
2. Parcul Natural Comana

Parcul Natural Comana

Categoria V IUCN (Peisaj terestru/marin protejat)

Imagine din parc

Zonă umedă de importanță internațională

Localizarea rezervației
(punctul marchează aproximativ centrul ariei protejate)

Poziția
Județul Giurgiu
România
 Cel mai
Giurgiu
apropiat
Comana (sat)
oraș

Coordonate Coordonate:
44°08′26″N 26°06′43″E44°08′26″N 26°06′43″E[1]
Bioregiune Continentală

Înființare 2005

Website www.comanaparc.ro

Modifică date / text

Parcul Natural Comana este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-
a IUCN (parc natural), situat în Muntenia, pe teritoriul județului Giurgiu

LOCALIZARE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ ]

Aria naturală se află în sud-estul județului Giurgiu, pe teritoriile administrative ale

comunelor Comana, Călugăreni, Colibași, Băneasa, Gostinari, Greaca, Mihai
Bravu si Singureni[3].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Parcul Natural Comana a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151
din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 38 din 12
ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) [4].
Acesta se întinde pe o suprafață de 24.963 ha[5] și reprezintă o zonă specială de
conservare cu regim de protecție pentru mai multe specii de floră spontană (Paeonia
peregrina Mill-sp., Ruscus aculeatus) și faună sălbatică (păsări, pești, mamifere, reptile
și amfibieni) din Câmpia Burnazului.
Situl Comana (începând din 25 octombrie 2011) este protejat prin Convenția Ramsar,
ca zonă umedă de importanță internațională[6].
Parcul se suprapune atât ariei de protecție specială avifaunistică Comana (sit SPA)[7] cât
și sitului de importanță comunitară Comana (sit SCI)[8] și include rezervațiile
naturale: Pădurea Ologa - Grădinari și Pădurea Padina Tătarului.

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Parcul Natural Comana prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea continentală
sudică a Câmpiei Române și cea nord-estică a Câmpiei Burnazului, ce adăpostește,
protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel
de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.
Habitate[modificare | modificare sursă]
Habitat natural cu ape stătătoare aflat în arealul parcului Comana
Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri
balcano-panonice de cer și gorun, Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus
laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion
minoris, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion
incanae, Salicion albae), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Zăvoaie cu Salix
alba și Populus alba, Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp., Vegetație
forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a
lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Cursuri
de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion
fluitantis și Callitricho-Batrachion, Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu
vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofe naturale
cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri distrofice și iazuri și Râuri cu
maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention); ce
adăpostesc floră și faună specifice Câmpiei Române . [9]

Floră[modificare | modificare sursă]

La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște și de mlaștină),
dintre care unele foarte rare, protejate prin lege sau endemice pentru această zonă.
Ouăle-popii (Himantoglossum caprinum)
În arealul parcului sunt întâlnite trei specii floristice enumerate în anexa I-a a Directivei
Consiliului European 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
faună și floră sălbatică)[10]; astfel: capul-șarpelui (Echium russicum), trifoiașul de baltă
(Marsilea quadrifolia) și ouăle-popii (Himantoglossum caprinum).
Alături de acestea vegetează și alte rarități floristice din speciile: bujor
românesc (Paeonia peregrina Mill. var. romanica), dedițel vânăt (Pulsatilla montana),
pătlăgină (din speciile: Plantago tenuiflora și Plantago cornuti), stupiniță (Platanthera
bifolia), orhidee (din speciile: Platanthera chlorantha, Epipactis purpurata, ), broscariță
(din speciile: Potamogeton lucens și Potamogeton perfoliatus), brândușă galbenă
(Crocus flavus), căpșunică (Cephalanthera rubra și Cephalanthera damasonium),
nemțișor (Delphinium fissum), cucență (Digitalis ferruginea), mlăștiniță (din
speciile: Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), lalea pestriță (Fritillaria orientalis),
stânjenel sălbatic (Iris sibirica), flocoșele (Lychnis coronaria), garbiță (Limodorum
abortivum), buhai (Listera ovata), nufăr galben (Nuphar lutea), untul-vacii (Orchis morio),
poroinic (Orchis tridentata), peștișoară (Salvinia natans), viorele (Scilla autumnalis) sau
ghimpe (Ruscus aculeatus)[11].
Faună[modificare | modificare sursă]
Printre speciile faunistice enumerate în acceași anexă a Directivei Europene se află două
mamifere: popândăul (Spermophilus citellus)[12] și liliacul comun (Myotis myotis)[13]; o
reptilă și doi amfibieni: țestoasa de baltă (Emys orbicularis)[14], buhaiul de baltă cu burtă
roșie (Bombina bombina)[15] și tritonul cu creastă danubian (Triturus dobrogicus)[16]; și
cinci specii de pești: țigănuș (Umbra krameri), zvârlugă (Cobitis taenia), petroc (Gobio
kessleri), țipar (Misgurnus fossilis) și boarța (Rhodeus sericeus amarus)[17].
Parcul adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor păsări protejate
enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009,
privind conservarea păsărilor sălbatice[18].
Egretă albă (Egretta alba)
Specii de păsări: uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), uliu păsărar (Accipiter
nisus), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcarul de mlaștină (Acrocephalus
palustris), lăcarul de rogoz (Acrocephalus schoenobaenus), lăcarul de lac (Acrocephalus
scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), ciocârlie-de-câmp (Alauda
arvensis),pescăruș albastru (Alcedo atthis), rață sulițar (Anas acuta), rață lingurar (Anas
clypeata), rață fluierătoare (Anas penelope), rață mare (Anas platyrhynchos), rață pestriță
(Anas strepera), rață cârâitoare (Anas querquedula), gârliță mare (Anser albifrons), gâscă
cenușie (Anser anser), fâsă-cu-gât-roșu (Anthus cervinus), fâsă de pădure (Anthus
spinoletta), lăstunul mare (Apus apus), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), stârc
cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc galben (Ardeola ralloides),
pietruș (Arenaria interpres), ciuf-de-pădure (Asio otus), ciuf-de-câmp (Asio flammeus),
rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), rață roșie (Aythya
nyroca), mătăsar (Bombycilla garrulus), buhai de baltă (Botaurus stellaris), rață
sunătoare (Bucephala clangula), șorecar-încălțat (Buteo lagopus), fugaci de
țărm (Calidris alpina), prundaș nisipar (Calidris alba), fugaci mic (Calidris minuta), fugaci
roșcat (Calidris ferruginea), fugaci pitic (Calidris temminckii), caprimulg (Caprimulgus
europaeus), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), florinete
(Carduelis chloris), scatiu (Carduelis spinus), prundașul gulerat mic (Charadrius dubius),
ploier gulerat mare (Charadrius hiaticula), chirighiță neagră (Chlidonias niger), chirighiță-
cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), chirighiță-cu-aripi-albe (Chlidonias
leucopterus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), erete de stuf
(Circus aeruginosus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), porumbel de scorbură
(Columba oenas), dumbrăveancă (Coracias garrulus), cristel-de-câmp (Crex
crex), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbica), ciocănitoare de stejar
(Dendrocopos medius), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), egretă mică
(Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), presură bărboasă (Emberiza cirlus),
vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), lișiță (Fulica
atra), becațină comună (Gallinago gallinago), ciovlica roșcată (Glareola pratincola),
piciorong (Himantopus himantopus), frunzăriță-galbenă (Hippolais icterina), stârc pitic
(Ixobrychus minutus), capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio),
sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), pescăruș argintiu (Larus cachinnans),
pescăruș râzător (Larus ridibundus), gușă albastră(Luscinia svecica), prigoare (Merops
apiaster), presură sură (Miliaria calandra), codobatură galbenă (Motacilla flava),
codobatura albă (Motacilla alba), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), pelicanul
comun (Pelecanus onocrotalus), cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus), bătăuș (Philomachus pugnax), lopătar (Platalea leucorodia), codroș de munte
(Phoenicurus ochruros), țigănuș (Plegadis falcinellus), corcodel-mare (Podiceps
cristatus), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), pițigoi-pungar (Remiz
pendulinus),mărăcinar (Saxicola rubetra), chiră de baltă (Sterna hirundo), călifar alb
(Tadorna tadorna), corcodel mic (Tachybaptus ruficollis), fluierar de mlaștină (Tringa
glareola), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), sturzul cântător (Turdus
philomelos), mierlă (Turdus merula) sau nagâț (Vanellus vanellus)[19].

3.Padurea Tesila

Rezervația naturală Pădurea Teșila este o arie naturală protejată ce corespunde

categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală), situată pe raza
comunelor Schitu și Izvoarele, în județul Giurgiu.
Rezervația naturală Pădurea Teșila a fost declarată arie naturală protejată prin Legea
nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național -
Secțiunea a III-a - zone protejate, avînd o suprafață de 52,5 ha.
Aceasta este formată din 3 trupuri de pădure, despărțite de drumul național DN5B și
drumul județean 505 (DN5B - Chiriacu). Se află la o distanță de 22 km de municipiul
Giurgiu, la 30 km de Parcul Natural Comana și 55 km de municipiul București.
Vegetația este compusă din Quercus robur (stejar - 1%), Q.cerris (cer - 40%),
Q.pubescens (stejar pufos), Q.pedunculiflora (stejar brumariu - 5%), Acer tataricum
(arțar tătărăsc), A.campestre (jugastru), Pirus pyraster (păr pădureț), Robinia
pseudacacia (salcâm - 25%), Rosa canina (măceș), Ligustrum vulgare (lemn câinesc),
Cornus sanguinea (sânger), Poa pratensis(firuța), Rubus caesius (mur), Festuca rubra
(păiuș roșu), Carex gracilis (rogoz), Agrostis alba (iarba câmpului).
Fauna este reprezentată de Phasianus colchicus (fazan), Perdix perdix (potârniche),
Anser albifrons (gârlița mare), Anas plathyrinchos (rața mare), Coturnix coturnix
(prepelița), Scolopax rusticola (sitar), Corvus corone cornix (cioara grivă), Capreolus
capreolus (căprior), Sus scrofa (mistreț), Lepus europaeus (iepure), Vulpes vulpes
(vulpe), Felis silvestris (pisica sălbatică), Meles meles (bursuc).
Parul National Yellowstone

Parcul Național Yellowstone

Amplasare Statele Wyoming, Montanași Idaho, Statele

Unite
în apropiere de Billings, Montana

Coordonate 44°58′0″N 110°42′0″V

Suprafață 8.987 km²

Deschis 1 martie 1872

Nr.
vizitatori 2.835.651 (în 2005)
anual

Website http://www.nps.gov/yell
 Modifică date / text

Parcul Național Yellowstone a fost întemeiat la data de 1 martie 1872 fiind primul parc
național din lume. El se află pe teritoriul a trei state federale nord americane iar 96 %
din suprafața parcului se află pe teritoriul statului Wyoming, 3 % pe teritoriul
statului Montana și numai 1 % pe teritoriul statului Idaho.
Indigenii americani au trăit în regiunea Yellowstone de peste 11.000 de ani. Regiunea a
fost ocolită în timpul Expediției lui Lewis și Clark din secolul al XIX-lea. În afară de
vizitele muntenilor din prima jumătate a secolului XIX, expedițiile organizate nu au
început până la sfârșitul anilor 1860. Armatei Statelor Unite i s-a comandat
supravegherea parcului imediat după înființare acestuia. În 1917 administrarea parcului
a fost mutată către National Park Service, care a fost creată anul precedent. Sute de
structuri au fost construite și sunt protejate acum pentru importanța lor arhitecturală și
istorică, iar cercetătorii au examinat mai mult de 1.000 de situri arheologice.
Parcul Național Yellowstone se întinde pe o suprafață de 8.987 km², cuprinzând lacuri,
canioane, râuri și lanțuri muntoase. Lacul Yellowstone este unul dintre cele mai mari
lacuri de mare altitudine din America de Nord și este centrat deasupra lui Yellowstone
Caldera,cel mai mare super-vulcan de pe continent. VulcanulCaldera este considerat un
vulcan activ. Acesta a erupt cu o forță extraordinară de mai multe ori în ultimele două
milioane de ani. Lava și rocile de la erupțiile vulcanice acoperă cea mai mare suprafață
a parcului Yellowstone. Parcul este elementul central al ecosistemului Yellowstone, cel
mai mare ecosistem rămas aproape intact în zona temperată de nord a Pământului.

Cuprins

Descriere[modificare
Yellowstone este cel mai vechi și întins parc american.Este situat pe un adevarat bazin
de lava acoperit de straturi de roci solide prin care țâșnesc numeroase gheizere(apă și
vapori fierbinți)și izvoare calde.Unul dintre aceste izvoare ,a cărui apă atinge 90 °C,are
culori incredibile. Yellowstone National Park este cel mai mare parc național din Statele
Unite și unul dintre cele mai mari din lume, având suprafața de 8.987 km², ceea ce
corespunde aproximativ cu suprafața insulei Corsica. Pe direcția nord-sud parcul are o
lungime de 102 km, iar pe direcția est-vest 87 km.
Parcul cuprinde și o parte din munții Rocky Mountain, motiv pentru care are o altitudine
medie de 2.440 m, punctul cel mai înalt fiind Eagle Peak cu altitudinea de 3462 m
deasupra n.m., iar punctul cel de cea mai joasă altitudine fiind în nord cu altitudinea de
1620 m deasupra n.m.. Numele parcului provine de la numele fluviului
omonim, Yellowstone, care este cea mai importanta apa curgatoare din parc.
Printre caracteristicile faimoase ale parcului Yellowstone se pot enumera, prezența
frecventă izvoarelor termale și a gaysirelor, precum și existența unor animale
ca bizonul, urși grizzli, lupi. În anul 1978 a fost declarat patrimoniu mondial