Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Galați
Galaţi
— Municipiu —
Galați
Stemă
Galați
Galați (România)
Poziția geografică
Galați
Țară România
Județ Galați
SIRUTA 75098
Reședință Galați[*]
Subdiviziuni [arată]
Guvernare
- Primar Ionuț-Florin
Altitudine 55 m.d.m.
Populație (2011)[1][2][3]
- Recensământul
298.861 locuitori
anterior, 2002
Localități înfrățite
Indicativ auto GL
Prezență online
GeoNames
facebook
Poziția localității Galați
Galați este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Se află în
apropiere de frontiera triplă sudică cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ
din 2011, populatia orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori.
Este unul dintre cele mai mari centre economice din România. Orașul Galați are o istorie încărcată și
datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană,
Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial,
în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier.
Cuprins
1Geografie
o 1.1Relieful
o 1.2Localizare
o 1.3Climă
1.3.1Precipitații
1.3.2Curenți de aer
o 1.4Hidrografia
o 1.5Caracteristici geografice specifice
1.5.1Flora
1.5.2Fauna
2Istorie
o 2.1Ipoteze etimologice privind toponimul
o 2.2Nume în alte limbi
o 2.3Evenimente importante în istoria Galațiului
o 2.4Stema
3Demografie
o 3.1Minoritățile din Galați
3.1.1Comunitatea armeană
3.1.2Comunitatea indiană
3.1.3Comunitatea turcă
3.1.4Comunitatea elenă
3.1.5Comunitatea evreiască
4Festivaluri, tradiții și sărbători locale
5Administrație și politică
o 5.1Componența Consiliului Municipal Galați
o 5.2Primarii orașului Galați
6Amenajarea urbană
o 6.1Piețe
6.1.1Piețe distruse
6.1.2Piețe pietonale existente
o 6.2Bulevarde
o 6.3Cimitire
o 6.4Cartierele municipiului
o 6.5Zona metropolitană
6.5.1Zona Metropolitană Galați
6.5.2Zona Metropolitană Galați-Brăila
7Obiective turistice
o 7.1Muzee
o 7.2Statui și busturi
o 7.3Lăcașuri de cult
o 7.4Teatre și cinematografe
o 7.5Clădiri istorice
o 7.6Monumente
o 7.7Parcuri și locuri de relaxare
o 7.8Alte locuri de agrement
o 7.9Hoteluri
8Economie
o 8.1Ramuri industriale existente
o 8.2Firmele și forța de muncă
o 8.3Centre Comerciale
o 8.4Spitale
o 8.5Mass-Media
9Transport
o 9.1Transportul intern
o 9.2Transportul extern
9.2.1Transportul Feroviar
9.2.2Transportul aerian
9.2.3Transportul rutier
10Educație
o 10.1Unități de învățământ
o 10.2Biblioteci
11Sport
12Personalități gălățene
13Galațiul în povești, filme și clipuri
14Relații externe
o 14.1Sedii diferite
o 14.2Consulate
o 14.3Orașe înfrățite
15Note
16Bibliografie
17Lectură suplimentară
18Legături externe
Brăila Amonte 20 km
Isaccea Aval 43 km
Tulcea Aval 79 km
[5]
Relieful[modificare | modificare sursă]
În 1927, conform monografiei dedicate orașului Galați de profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad, forma
acestuia era de triunghi, având la sud Dunărea, la răsărit lacul Brateș și râul Prut, la apus Siretul și
lacul Cătușa. La Galați se găsesc două mari forme de relief ale țării: Câmpia Română și Podișul
Moldovei ce oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord și 5 metri la sud.
Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și central-europeană.
Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului și Lunca
Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului, din brațe părăsite
sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Climă[modificare | modificare sursă]
Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă spre nord-est și spre sud-vest, el se găsește sub
influența maselor de aer continental estice și mai putin sudice, lipsind aproape cu totul influența
aerului vestic care este oprit de paravanul munților Carpați. Temperatura medie anuală, calculată pe
o perioadă de 70 de ani, este de 10 grade C. Temperatura medie în timpul verii este de 21,3 grade
C. În timpul iernii, deasupra județului Galați vin din nord și nord-est mase de aer rece care produc
scăderi de temperatură care oscilează între 0,2 grade C -3 grade C. Temperatura medie lunară este
mai scăzută în ianuarie când are valori de -3 grade C -4 grade C. Temperatura medie a lunii iulie
este de 21,7 grade C. Cea mai mare temperatură înregistrată a fost atinsă în august 1904 când
termometrele arătau 39,4 grade Celsius, iar minima a fost atinsă în februarie 1927 când
termometrele au coborât la -28,6 grade Celsius. În timpul anului sunt cca. 210 zile cu temperaturi de
peste 10 grade C. Repartiția anuală a precipitațiilor este neuniformă, cele mai mari cantități de apă
cad în anotimpul de vară, sub formă de averse. Vântul predominant este Crivățul, care reprezintă
29% din frecvența anuală a vânturilor. Al doilea vânt predominant este Austrul, cel din sud, cu o
frecvență de 16%, bate mai mult vara și este destul de uscat. Pe teritoriul județului mai bate un vânt
mai puțin cunoscut care aduce ploi și se numește Băltărețul. Mai puțin cunoscut este Coșava. Clima,
așa cum rezultă din cele prezentate, este temperat-continentală. Conform unui memoriu de
prezentare a județului Galați, mediile multianuale în municipiul Galați sunt:
Precipitații[modificare | modificare sursă]
Presiune medie la nivelul stației: 1008,4 mb Temperatura minimă medie 6.1: grade C
Presiune medie la nivelul mării: 1017,4 mb Cantitatea lunară de precipitații medie: 477 l/m2
Temperatura medie anuală 10,5: grade Celsius Număr de zile (mediu) cu precipitații: 66 zile
Temperatura maximă medie 15.5: grade C Durata de strălucire a soarelui (medie): 184,3
ore [6]
[ascunde]Date climatice pentru Galați, Romania (1961–1
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun
29 32 27 38 51 68
Precipitații mm (inches)
(1.14) (1.26) (1.06) (1.5) (2.01) (2.68)
Umiditate [%] 87 85 81 75 73 73
Dunărea, al doilea mare fluviu al Europei, primul fiind Volga, a constituit unul dintre cele mai
traficate drumuri ale Europei încă din antichitate când Dunărea se numea Ister. Dunărea
produce o deosebită impresie asupra călătorului mai ales asupra celui care o vede pentru prima
dată. Prezența Dunării reprezintă fără îndoială atracția specifică Galați. Însuși marele
Kogălniceanu când a văzut pentur prima dată Dunărea a rămas uimit și de atunci a avut un
interes măreț pentru portul și ținutul Covurluiului. În 1927 se putea urca din Valea Orașului către
orașul modern prin 14 vaduri. Dunărea este un fluviu cu un curs unic, având adâncimi între 20 și
36 de metri. Lățimea albiei minore este de 776 metri. Cota cea mai ridicată a Dunării a fost
atinsă în 2010 când digul de protecție din Valea Orașului a început să crape, măsurând 768 de
cm, iar cea mai scăzută în 1921 când a măsurat 48 de cm.
Siretul, care izvorăște din Carpații Păduroși ai Ucrainei, este cel mai mare râu interior al țării
care străbate Moldova de la nord la Sud. Cursul Siretului, "apă cu toane", cum o numește
poporul este caracterizat de numeroase meandre și o luncă largă acoperită cu zăvoaie. În albie
care uneori depășește lățimea de 100 de metri apar insule atunci când apele sunt scăzute. Cel
mai important afluent al Siretului este Bistrița care, la rândul ei, mai colectează alte râuri și
pârâuri.
Prutul, celălalt râu de lângă municipiul Galați, are un debit mediu de 85,5 m/s curgând printre
maluri asimetrice. Prutul are afluenți mici, cel mai important fiind Horincea, cu afluenții săi Oarba
și Lișcov.
Chineja, un pârâu care curge pe un braț părăsit al Prutul adună apele văilor Băneasa, Covurlui,
Frumușița, Ijdileni, Slivna, etc. Apele Chinejei se varsă în Lacul Brateș.
Lacul Cătușa este în vestul orașului, în valea dintre oraș și Combinatul Siderurgic. Împreună cu
fosta pădure de la marginea Galați, care acum a devenit Cimitirul Sfântul Lazăr forma Centura
Verde a Orașului, care avea rolul de curățire a aerului. Lacul este folosit pentru deversarea
deșeurilor Combinatului Siderurgic, dar și pentru antrenamentele kaiaciștilor. În nordul lacului se
varsă un mic pârâu. La sud este mărginit de calea ferată ce duce spre nodul feroviar Barboși.
Lacul Brateș se află în zona de nord-este a municipiului Galați. Legătura cu râul Prut s-a realizat
prin amenajarea văii Ghimia. Trebuie amintit că pâna în 1964 lacul Brateș avea 72 de kilometri
pătrați, dar prin lucrări suprafața a fost redusă la 24 de kilometri pătrați.
Caracteristici geografice specifice[modificare | modificare sursă]
Flora[modificare | modificare sursă]
Vegetația reprezintă rezultatul interferenței ariei de influență est-europeană, sudică și atlantică.
Predomină vegetația de silvostepă, dar în zona luncilor se găsește o bogată floră hidrofilă (papură,
stuf, rogoz, trestie), plus o vegetație acvatică bogată. La suprafața bălților apar plantele plutitoare
cum ar fi ciulinul de baltă care are rădăcina fixată dar și lintița, de exemplu, care nu are rădăcina
fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben,
etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin,
etc.
Fauna[modificare | modificare sursă]
Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților și
luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeți,
potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși, vrăbii,
rândunici (doar vara), cuci, privighetori, sturzi, pitulici, porumbei, etc. Din cauza vânatului excesiv și
necontrolat, unele populații de animale s-au rărit îngrijorător, drept urmare au fost luate măsuri de
protejare și de repopulare. În consecință s-au adus pentru a se înmulți cerbi lopătari, căprioare,
fazani, etc. În privința peștilor în apele Siretului și Prutul se găsește predominant crap, șalău și mai
rar somn. În apele Bârladului, Gerului, Chinejei întâlnim bibanul și cleanul. În Dunăre lângă Galați se
găsesc pești mari, migratori ca nisetrul, cega, păstruga, morunul dar și semimigratori ca somnul,
crapul, plătica, babușca, șalăul,carasul etc. Primăvara apare și scrumbia de Dunăre.
Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act
semnat de domnitorul Ștefan al II-lea).
Galațiul a crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-
august 1484, orașul rămânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în
cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de
către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care
au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În
ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în
anul 1775, primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În
1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia
președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834,
vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un
important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o
importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele
Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le
spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga,
vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece
și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”
La Galați a trăit în tinerețe Petru Rares, fiul lui Ștefan cel Mare, timp în care a făcut comerț cu pește.
A urmat la conducerea Moldovei și a avut două domnii.
Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galați la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată
laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalache
în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția
bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al
Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim.
Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă
construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănilești, tătarii jefuiesc și
incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată.[10] Se pare că mormântul lui Mazepa a fost
refăcut și deranjat de încă vreo câteva ori până când i sa pierdut urma în urma demolării Bisericii Sf.
Gheorghe în 1962.[11] În zilele noastre două cartiere (Mazepa I și II) din municipiu poartă numele
hatmanului Mazepa, iar într-un parc de pe strada Basarabiei i s-a ridicat o statuie.
Galațiul în 1826
Galațiul în 1973
Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în
care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a izbucnit
în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se dezvelește prima
statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost
reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui
Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la
recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ 112.000 de locuitori, al
cincilea oraș al țării, fiind devansat doar de București, Chișinău, Iași și Cernăuți.
În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația rusă și apoi de cea
germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare,
inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte
clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului
județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului
siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.
Ipoteze etimologice privind toponimul[modificare | modificare sursă]
Descoperirea tezaurului de la Barboși, format din 3.700 de monede de argint cu
inscripționările grecești Gallati și Kallatiasy, ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile
Pârvan și Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia
Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a
fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă
aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația
monetară.[necesită citare] . Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la
creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat
un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie
numită Galati.[necesită citare] Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui
cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată
de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică.
Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a
denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at "cetate,
fortăreață"[13] (vezi comparativ cuvintele kala, kale și kula "culă" din limbile turcice contemporane).
O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi
coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea.
Având în vedere că topicul Galați este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă
este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui
onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aț”, formă destul de răspândită în slava
meridională. Rădăcina „Gal” aparține fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau
„noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel,
adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat.
Nume în alte limbi[modificare | modificare sursă]
Limba Traducere
Ebraică גאלאץ
Germană Galatz
Lituaniană Galacis
Tamil கலாதி
Telugu గలాటి
Franceză Galatsi
Belorusă Галаті
Ucraineană Ґалаті
Engleză Galatz
Greacă Γαλατσι
Gujarati ગેલેટી
Maghiară Galac
Turcă Kalas
Japoneză ガラツ
Sârbă Галаци
Poloneză Gałacz
Coreeană 갈라 치
Gruzină Gალათი
Armeană Գալատի
Arabă جاالتي
Persană گاالتی
Chineză 加拉茨
Hindi गालाति
1418: O atestare documentară posibilă, în lista orașelor din Țările Române care și-au trimis
reprezentanți la Conciliul de la Constanța. Apare o localitate cu numele de Galff, posibil să fi fost
Galați.
1445: Prima atestare documentară sigură a Târgului Galați în uricul lui Ștefan Vodă, fiul lui
Alexandru cel Bun, acordat Mănăstirii Humorului la 23 septembrie.
1484: Orașul Galați rămâne singurul port al Moldovei.
1590: Este deschis primul cimitir Evreiesc.
1631-1633: Se construiește prima biserică catolică, din lemn, acoperită cu șindrilă, situată lângă
piața târgului.
1641: Are loc prima atestare documentară a Târgului Săptămânal, situat în zona actualei Piețe
Vechi.
1647: Este terminată zidirea Bisericii Fortificate Sfânta Precista, construită din piatră lustruită
luată de la Castrul Roman Tirighina-Barboși.
1676: Se înființează o poștă rusească între Galați și Iași. Tot în acest an Delacroix notează în
jurnalul său, că după Iași, Galațiul este al 2-lea oraș al Moldovei
1709: Este inhumat hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa.
1710: După înfrângerea de la Stănilești, tătarii și otomanii pustiesc Galațiul.
1775: Imperiul Rus înființează primul Consulat Local.
1789: Galațiul a fost ars din temelii de către armatele generalului rus Mihail Kamensky.
1805: Franța și Anglia înființează vice-consulate.
1821: Galațiul a fost ars pentru a 3-a oară de grecii eteriști și de otomani. Revoluția lui Tudor
Vladimirescu se simte și la Galați. Aici au fost măcelăriți toți supușii Imperiului Otoman. Masacrul
de la Galați va deschide un șir lung de confruntări otomano-grecești.
1831: Populația orașului era de 8.605 locuitori.
1832: Se deschide prima Școală din juteț, Școala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
1834: Primele curse regulate din Galați cu vapoare austriece.
1836: Se înființează primul Spital Obștesc sub egida Spiridoniei din Iași. La începutul primei
conflagrații mondiale spitalul funcționa cu 125 de paturi și avea 3 secții: chirugie, medicină și
contagioși.
1837: Pe 1 ianuarie Galațiul este declarat port liber (porto-franco), alături de Brăila.
1842: Populația orașului crescuse de aproximativ 3 ori, ajungându-se la 25.000.
1844: Se înființează Fabrica de Conserve.
1846: Se înființează un serviciu permanent de vapoare între Galați și Odessa
1847: Orașul Galați este vizitat de Franz Liszt.
1850: Statele Unite Ale Americii înființează vice-consulat.
1852: Navele din Galați aveau destinații din ce în ce mai diversificate cum ar
fi: Stavanger și Bergen în Norvegia; Bremen în Germania; Marsilia în Franța; Livorno, Genova și
Ragusa în Italia; Amsterdam în Olanda; Corfu, Reni, Odessa, Istanbul, Trieste, Alexandria, etc.
1854-1855: Se construiește prima linie telegrafică între Galați și Iași, care mai apoi a fost extinsă
la Sulina și Ismail.
1856: Galațiul devine sediu al Comisiei Europene a Dunării, după Războiul Crimeei, decizie
luată de marile puteri ale vremii. Sediul era în actualul sediu al Bibliotecii V.A. Urechia. La 4
noiembrie Comisia își începe activitatea cu delegați ai Angliei, Austriei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei,
Franței și Turciei. Tot în acest an se deschide o sucursală a Băncii Otomane, prima sucursală a
unei bănci străine din Moldova.
1857: Își deschide o sucursală la Galați și Banca Națională a Moldovei. Se tipărește primul ziar
românesc numit "Gazeta Danubiu".
1858: Statele Unite Ale Americii ridică vice-consulatul la grad de consulat.
1860: Faima Galațiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în țară, drept
urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioții Alexandru Ioan Cuza și Costache
Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galați ca noua capitală
a Principatelor datorită comerțului și economiei care era în avânt. O simplă estimare a vremii a
lucrurilor exportate sau manufacturate la Galați trecea de 110 milioane de lei.
1861: Se deschide Fabrica de Lumânări.
1862: Se finalizează șoseaua Galați-Brăila. Fabrica de Argăsit Piei își începe activitatea.
1864: Pe 2 octombrie este deschisă Școala Superioară de Comerț Alexandru Ioan I.
1867: Se înființează Liceul „Vasile Alecsandri”, sub direcțiunea profesorului Ioan Cetățianu.
1869: La 5 noiembrie circula pentru prima dată un tren pe relația portul Galați - gara Barboși.
Odată cu deschiderea Atelierelor C.F.R. se inaugurează și Parcul Municipal Mihai Eminescu. Se
înființează și Fabrica "Leul" pentru sârmă și cuie.
1870: În Galați sunt deschise câteva noi fabrici. Se încep curse navale între Galați și Brăila. În
iulie Se pune în circulație linia ferată Galați - Tecuci.
1872: Pe 13 septembrie este inaugurată de către Regele Carol I, Gara de Călători, o clădire
impunătoare. Se deschide și linia ferată București - Brăila - Barboși - Galați - Bârlad.
1877: Se construiește prin concesiune rusă linia ferată Odessa - Tiraspol - Cetatea Albă - Reni -
Galați.
1878: Se deschide Arsenalul Marinei Militare
1881: Se instalează primele linii telefonice care făceau legătura între Primărie, Turnul de
Observație al Mănăstirii Mitoc, Pompieri și Poliție.
1882: Pe 22 decembrie regimul de port liber este înlăturat. Începe construcția tunelului feroviar
de sub cartierul Vadu Ungurului.
1884: Se construiește Spitalul Militar cu 88 de paturi, pe locul fostului "Obor de fân".
1887: Se deschide Fabrica de Produse Chimice și Ambalaje "Albina".
1889: Se înființează Biblioteca V.A. Urechia.
1894: Se deschide Fabrica de Ulei "Etna".
1895: Se deschide Fabrica de Cherestea "Goetz".
1900: Se deschide Uzina Electrică. Pe 14 august se deschide prima linie de tramvai din oraș.
Exploatarea a început cu 30 de trăsuri. Traseul pornea din docuri și urca pe Strada Portului spre
centru. De aici o linie mergea pe Strada Brăilei până la capăt iar alta pe Strada Mavromol până
la Strada Holban. O linie trecea pe Strada Mihai Bravu până la Grădina Publică, altele făceau
legătura între gara de călători și port. Linia de pe Strada Tecuci continua pe Strada Traian până
la Spitalul "Elisabeta Doamna". În acest an populația orașului a fost evaluată la aproximativ
80.000 de locuitori.
1902: În acest an rețeaua tramvaielor electrice avea 13 kilometri. Înaintea introducerii
tramvaiului la Galați se circula cu trăsuri, omnibuze și tramcare, după modelul celor
din București.
1907: Izbucnește revolta țărănească, dar este înnăbușită rapid de armată.
1908: Galațiul avea 41 de fabrici deschise ce lucrau la capacitate maximă.
1911: Se dezvelește prima statuie a poetului Mihai Eminescu.
1914: Galațiul avea 16 consulate străine.
1918: Bătălia de la Galați (12-22 ianuarie 1918).
1919: Se înființează Liceul Comunității Evreilor, în prezent Colegiul Alexandru Ioan Cuza.
1922: Se înființează Laminorul "Titan", ce furniza tablă subțire și tablă plumbuită, iar din 1932
tablă zincată.
1923: Se înființează Fabrica de Ulei "Prutul".
1926: Prima cursă aeriană din România a avut loc între Galați și București
1927: Rețeaua de tramvai electric din Galați avea 15,5 km fiind răspândită pe 8 străzi și
deservită de 23 de vagoane.
1930: Galațiul avea 112.000 de locuitori, fiind al 4-lea oraș din Regatul României. Avea 20 de
consulate și era considerat cel mai european oraș al României.
1938: Galațiul devine reședința Ținutului Dunării, după organizarea fascistă a regelui Carol al II-
lea.
1939: Se înființează Casa Corpului Didactic.
1944: Galațiul este bombardat de aviația americană și de aviația germană în retragere. 90% din
clădiri, locuințe și parcuri sunt distruse. La 24 august 1944 Străzile Portului și Domnească sunt
distruse complet prin minare.
1950: Orașul mai număra doar 80.000 de locuitori după război.
1945: Începe reconstrucția orașului după model comunist.
1952: Galațiul devine reședința Regiunii Galați.
1955: Are loc fondarea I.S.C.L. (Întreprinderea de Sârmă, Cuie și Lanțuri), devenită în 1990
TREFO S.A. A fost cumpărată în 2002, iar în prezent este falimentară după mutarea la Brăila,
de către „investitorul” italian.
1956: Se vehiculează prima dată ideea unirii Galațiului cu Brăila. Autoritățile comuniste iau
legătura cu o firmă elvețiană pentru a pune tramvai de viteză pe dig.
1965: Începe construcția Combinatului Siderurgic Galați, care avea să devină simbolul țării
socialiste, asociat cu independența industrială față de U.R.S.S..
1967: Se deschide Combinatul Siderurgic Galați. Orașul avea 156.000 de locuitori, iar colosul
industrial 73.000 de angajați.
1971: Se dublează linia feroviară Făurei - Galați.
1977: Cutremur în care o parte din clădiri se prăbușesc. 2 blocuri din cartierul Țiglina 4 sunt
practic lipite și în ziua de azi.
1989: Pe 10 septembrie are loc tragedia navei de pasageri Mogoșoaia, care a fost lovită de o
barjă bulgărească. Doar 16 oameni scapă cu viață.
1992: Galațiul număra 326.000 de locuitori fiind al 5-lea oraș din România. Începe distrugerea
cinematografelor gălățene, primul fiind Cinema Dunărea, demolat abuziv de Primăria Galați, iar
pe locul lui răsărind un centru de afaceri al fiului fostului primar, Eugen Durbacă, ce a condus
orașul până în anul 2000.
1995: Se inaugurează Monumentul Eroilor Revoluției din 1989.
1994: Este închisă „Roata Mare” (roată precum în Londra), deoarece prezenta un pericol pentru
cetățeni. Terenul este mai apoi vândut și în câțiva ani se toarnă fundația pentru un bloc de
locuințe.
1996: Se închide pentru reparații capitale, unul dintre tunelele feroviare ce subtraversează
Galațiul.
2004: Se deschide pe 4 mai primul și cel mai mare Parc de Tehnologie a Informației din țară.
2005: Orașul este puternic inundat de la ploile abundente. Canalizările au refulat. Pe fostul
amplasament al „Roții Mari” se inaugurează o parte din blocul Vega. În 2007 acest bloc se
inaugurează în proporție de 90% iar în el, pe lângă apartamente și sediul firmei Vega 93,
funcționează diferite companii, afaceri private dar și televiziunile Express TV Galați-Brăila
respectiv TV Galați-Brăila.
2009: Se inaugurează Monumentul Eroilor Contemporani, în cinstea celor 3 gălățeni morți în
războiul din Afganistan. Acest monument stârnește discuții cu privire la asemănarea lui cu un
monument francmason datorită celor 3 coloane în stil Ionic, Doric și Corintic. În același an
Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de Arhiepiscopie. Tot în acest an se mută fabrica
TREFO S.A. (fostă ISCL) în Brăila.
2010: Faleza inferioară și străzile din Valea Orașului sunt inundate. Digul de protecție din valea
orașului este fisurat, cotele Dunării depășind maximul istoric înregistrat.
15 Mai, 2011: Echipa de fotbal FC Oțelul Galați se încoronează campioana României.
Noiembrie 2013: Se deschide centrul comercial „Shopping City”, care va fi extins în 2017.
Decembrie 2015: Se deschide primul Cinematograf făcut 100% cu fonduri private, Cinema Prof.
Ioan Manole, aflat în Casa De Cultură a Sindicatelor. Deplasările cinefililor gălățeni în Brăila se
reduc aproape la 0.
Iunie 2017: Primăria Galați câștigă în instanță Palatul Simion Gheorghiu, sau ce-a mai rămas
din el. Nici până azi, 4 martie 2019, nu s-a făcut un proiect de reabilitare!
Octombrie-Noiembrie 2017: După 9 ani, sosesc primele unități de transport în comun, aduse
nou-nouțe de la firma Skoda din Cehia. Este vorba de 14 troleibuze Solaris. Ultima livrare de
material rulant nou a avut loc în August 2008. Se lansează prima identitate vizuală sau stemă
turistică a orașului Galați, pe lângă cea care face parte deja din heraldica națională. Se deschide
Cinema City Galați în centrul comercial Shopping City, centru comercial ce are parte de o
extindere substanțială.
Ianuarie 2018: Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, se inaugurează monumentul „Apărătorilor
Galaților” din zona Potcoava de Aur, monument închinat luptelor anti bolșevice ce au avut loc la
Galați în Ianuarie 1918. Monumentul original a fost demolat de autoritățile comuniste, pentru a
șterge din istorie conflictul cu „poporul prieten și eliberator”
Decembrie 2018: Tunelul închis în 1996 pentru reparații capitale se redeschide.
2019: Intră în refacere totală, restul rețelei de tramvaie, subdimensionată și adaptată la doar
patru trasee. Se publică pe rând licitații pentru achiziționarea a 18 tramvaie, 40 de autobuze
Diesel, 20 de minibuze Diesel și se face proiect separat pentru încă 50 de autobuze hibride. Pe
lângă transport, se investește în turism, cultură și istorie, reabilitarea Porții Hanului Otoman și a
Cavoului Roman apărând pe site-ul SICAP. Viceprimarul Sorin Enache lansează ideea
refacerea Roții Mari (de tipul celei din Londra).
Stema[modificare | modificare sursă]
Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond
albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o
apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele
întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu negru. Scutul este
timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri. Ambarcațiunea din partea
superioară a scutului amintește că acest oraș este un important port la Dunăre, atestarea lui
documentară port, datând din secolul al XV-lea; peștii scot în evidență faptul că acest port a avut un
rol definitoriu în dezvoltarea pescuitului; caduceul este atribuit zeului Mercur, zeu al comerțului.
Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la Galați. Orașul, în 1711, conform
afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe întreg parcursul Dunării,
statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului otoman din zonă și mai ales după desființarea
definitivă a acestuia în 1829.
Demografie[modificare | modificare sursă]
An Populație ±%
Recensământ
8605
1831
Recensământ
1842
25.000 ▲300%
Recensământ
1900
62,678 ▲120%
Recensământ
1912
71,641 ▲14.3%
Recensământ
1930
100,611 ▲40.4%
Recensământ
1948
80,411 ▼−20%
Recensământ
1956
95,646 ▲18.9%
Recensământ
1966
151,412 ▲58.3%
Recensământ
1977
238,292 ▲57.3%
Recensământ
1992
326,141 ▲36.8%
Recensământ
2002
298,861 ▼−8.3%
Recensământ
2011
249.732 ▼−9%
Comunicare
INS 2015
306.000 ▲+19%
Conform datelor Recensământului locuințelor și populației din 2011, orașul avea o populație de
249.432 locuitori. INS, în iulie 2015 a oferit un comunicat în care arăta faptul că municipiul are
306.000 locuitori.
Comunitatea elenă din Galați care, alături de cele din București, Constanța și Brăila, se numără
printre cele mai vechi și mai reprezentative din țară, număra în perioada interbelică peste 10.000 de
membri.[necesită citare] Dupa ce în anii 1947-1948 organizația grecilor și-a întrerupt activitatea pentru o
lungă perioadă de timp, în urma schimbării din decembrie 1989, în luna aprilie 1990 Comunitatea
elenă din Galati (C.E.Gl.) a fost reînființată, ea fiind continuatoare a vechii comunități grecești și, prin
urmare, moștenitoarea de drept a bunurilor pe care le-a deținut aceasta. Plecările masive ale
grecilor din perioada anilor '48-'50 și repatrierea din anii '75-'80 a partizanilor au făcut ca organizația
grecilor din Galați, care este afiliată la Uniunea elenă din București, să numere în prezent doar
aproximativ 1000 de membri, dintre care 78 sunt simpatizanți.[necesită citare] Comunitatea grecilor
revendică în acest moment [Când?]Biserica Metamorphosis din Galați (actuala Biserică Greacă),
precum și toate imobilele comunității din jurul acesteia, practic, pe lângă biserică, grecii din Galați
mai dețineau actualul restaurant Olimpic, cinematograful Central, clădirea Stării Civile, o școală
demolată în primăvara anului 1989 pe locul căreia s-a construit sediul Bancii Transilvania, o Cantină
a Săracilor, de asemenea demolată, situată între Banca Transilvania și Starea Civilă plus câteva
imobile situate pe străzile Portului, Sfântul Nicolae și Basarabiei. Restaurantul Olimpic și
Cinematograful Central au fost retrocedate către Comunitate în anul 2000, iar Oficiul Stării Civile în
toamna anului 2009.[necesită citare]
Comunitatea evreiască[modificare | modificare sursă]
Templul Meseriașilor
Istoricul I.B. Brociner, președinte al Comunității evreilor din Galați între 1875 - 1898, considera că
israeliții au venit la malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, popor de origine turcă trecut la
iudaism în secolul 8 după Hristos. Evreii erau principalii comercianți în singurul port al Moldovei din
timpul lui Alexandru cel Bun și al lui Ștefan cel Mare, ei intreținând intense legături comerciale cu
coreligionarii din Bizanț și lumea musulmană. Domnitorul Ștefan Tomșa (1611 - 1623), printr-o
proclamație, i-a invitat pe negustorii evrei din Liov să practice nestingherit comerțul în Moldova.
Așezați în valea orașului, evreii ocupau cea mai mare parte a străzii Dogarilor (astăzi Dogăriei) și
străzile învecinate (Elicei, Chihan Vodă, Piata Moruzzi, Ceres, Griviței) până în cartierul Bădălan.
Primul Cimitir Evreiesc este atestat documentar în 1590, iar un altul în 1629. Începând cu 1769,
părăsesc zona și primesc autorizație pentru a se muta pe deal. Construcțiile sinagogale au început
târziu în Galați, abia în 1730 fiind atestată o casă de rugăciuni a evreilor și doar peste 50 de ani se
menționează în documente Sinagoga Mare de pe strada Podul de Piatră. S-au mai construit, între
1800 și 1848 două sinagogi, apoi alte 14 în a doua jumătate a secolului 19. Preocupați tradițional de
învățătură,[necesită citare] Evreii din Galați înființau în 1859 prima școală primară, apoi înca una, iar în
1877 a fost constituit primul comitet școlar al comunității, anii următori înregistrând deschiderea altor
școli Școala de fete "Silvya Schmierer", Școala populară de menaj "Lumina", o școală comercială
pentru fete evreice, o grădiniță de copii, o școală profesională etc.). În 1919 ia ființă Liceul
Comunității Evreilor (în prezent Liceul "Alexandru Ioan Cuza"), în clădirea acestuia aflându-se și
sediul comunității. În vara anului 1941, școlile evreiești au fost transformate, până în luna noiembrie
a aceluiași an, în lagăre de internare pentru evrei, liceul continuând să funcționeze într-un imobil pus
la dispoziție de o familie din comunitate. Evreii s-au asociat în funcție de profesiile diverse pe care le
practicau în Galați (Breasla croitorilor, Societatea meseriașilor israeliți, Societatea magazionerilor -
Bender, Societatea funcționarilor din port - Junimea, Asociația zugravilor și vopsitorilor evrei etc.).
Au înființat societăți de binefacere, culturale, sportive (tatăl celebrului pianist londonez Radu Lupu,
Mauriciu Lupu, a fost un profesor de gimnastică foarte apreciat al sportivilor evrei), au scos diverse
ziare și publicații specifice ("L'Echo Danubien", "Prietenii Sionului", "Pământeanul", "Akavat Zion",
"Vocea Galațiului" s.a.). Nerecunoscuți ca cetățeni legitimi ai țării în care trăiau, deși participaseră cu
entuziasm și la Revoluția din 1848 și la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Principatele
Unite Române, luptaseră în războiul de Independență și în cel de Întregire, evreii din Galați au
suportat adesea excese antisemite, devastări de sinagogi și magazine, bătăi și chiar omoruri. Abia
în 1919, au obținut prin Decretul-Lege 9464, dreptul de cetățenie pentru toți cei născuți în România
și care au satisfăcut legea recrutării. Acte de violență antisemită s-au mai înregistrat la 1932, cu
prilejul Congresului Ligii Apărării Naționale Creștine a lui Cuza, în vara anului 1940, după ocuparea
Basarabiei de către U.R.S.S., în timpul prigoanei legionare, dar și după reprimarea rebeliunii
legionare, în anii regimului mareșalului Antonescu.
În anii '20 ai secolului trecut, evreii din Galați reprezentau o cincime dintr-o populație de peste
100.000 de locuitori. Marea majoritate a evreilor din Galați a emigrat în cursul anilor de dupa război
în Israel. Sediul comunității evreiești din Galați se află pe strada Dornei nr. 7-9, în apropierea
Templului Meseriașilor și a restaurantului ritual. Sinagoga a fost proaspăt renovată.
Oana Iurescu
Picu Apostol Roman
Georgica Dima
Nicoleta Badiu
Ilie Ghețu
Moise Oancea
A.L.D.E.:
Cosca Radu
Eugen Găvan
Popa Cătălin
Gheorghe Bugeac
Independent:
Piața Energiei
Piața Centrală
Piața Siderurgiștilor
Bulevarde[modificare | modificare sursă]
La capitolul nume schimbate după era comunistă, putem trece Str. 6 Martie -> Bd. Basarabiei, Str.
Suliței -> Str. Bucovinei etc. Cele mai importante și circulate artere ale municipiului sunt următoarele:
Bulevardul Brăilei Strada Bulevardul Milcov Bulevardul Galați
Bulevardul George Domnească (Bd. Bulevardul Henri Bulevardul Basarabiei
Coșbuc Republicii) Coandă (Str. 6 Martie)
Bulevardul Dunărea Bulevardul Traian Bulevardul Strada Prelungirea
Bulevardul 1 Bulevardul Ștefan cel Siderurgiștilor Brăilei
Decembrie 1918 Mare Bulevardul Marii Magistrala C.S.G.
Bulevardul Oțelarilor Bulevardul Cloșca Uniri Bulevardul Traian
Strada Nicolae Calea Prutului Vuia
Bălcescu
Galațiul are 6 cimitire. Cel mai nou este Cimitirul Sf. Lazăr, construit și extins între 1999 și 2005,
astăzi deja plin. Construirea lui a stârnit scandal deoarece în locul celui mai întins cimitir din Galați
exista o pădure, special făcută pentru a proteja cât de cât orașul de poluarea din Combinatul
Siderurgic. Cel mai bine amenajat este Cimitirul Eternitatea, râvnit și care face subiectul multor
suspiciuni privind locurile de veci, în acest moment existând un mormânt neobișnuit al unui țigan, ce
are un cavou la suprafață, cu vitrină. Deși contravine regulilor, nimeni nu a luat nicio măsură nici în
ziua de azi. Cel mai neamenajat, necunoscut și uitat cimitir este cel din cartierul Filești.
Cimitirul Eternitatea Cimitirul Filești Cimitirul Ștefan cel Mare
Cimitirul Cătușa Cimitirul Sfântul Lazăr Cimitirul Evreiesc
Cartierele municipiului
Galați
Este cel mai ușor de realizat, cuprinde pe lângă municipiul Galați și comunele: Smârdan, Tulucești,
Pechea, Schela, Slobozia-Conachi, Braniștea, Independența, Piscu, Cuza-Vodă (recent desprinsă
din comuna Slobozia-Conachi), Frumușița, Vânători, Șendreni și Scânteiești. Populația aproximativă
ar fi de 350.000 de locuitori.
Zona Metropolitană Galați-Brăila[modificare | modificare sursă]
Se estimează că populația zonei metropolitane (urbane și rurale la un loc) va fi în jur de 600.000 de
locuitori.
Muzeul de Istorie
„Paul Păltănea”
Lupa Capitolina
A. I. Cuza
Ivan Mazeppa
I. C. Brătianu
Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]
Biserica fortificată „Sfânta Precista”
Este construcția cea mai veche din Galați,[necesită citare] fiind sfințită ca lăcaș de cult în septembrie
1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele
Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fața locului: piatră de la Barboși,
lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă și var, nisip de pe plajele Dunării etc.
Arhitectura bisericii este românească și prezintă unele elemente specifice: turnul-clopotniță este
prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar în caz de nevoie devenea
fortificație de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru
ascunderea valorilor, cu două metereze și o ușă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel
era prevăzut cu ferestre și metereze. Un alt element de apărare la "Precista" este podul întărit,
alcătuit din două părți, una deasupra naosului și a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu
28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnica nefolosită la
alte biserici moldovenești ridicate în aceeași perioadă. Biserica ,,Precista" a suportat toate vitregiile
vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din
1735-1739 și 1769-1774. În 1821, otomanii distrug și jefuiesc iar locașul. Biserica a fost refăcută și
restaurată în 1829 și-n 1859. S-a făcut o restaurare și între anii 1953-1957 după care, biserica a fost
transformată în muzeu. În perioada 1991-1994, biserica ,,Precista" a fost restaurată iar și a fost
redată cultului ortodox. Se spune ca există un tunel secret pe sub Dunăre de la biserică până pe
malul celălalt al fluviului pentru a putea ascunde bunurile și a scăpa de atacurile vrăjmașilor.
Biserica Romano-Catolică
Monumentul din strada Domnească nr. 86 a fost construit în anul 1844 și extins în anul
1873.[15] Printre obiectele de valoare artistică se numără: altarul, executat din marmură colorată,
tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", statuile Pieta și sfântul Francisc de Assisi. Orga bisericii
a fost donată de tatăl lui Vasile Alecsandri. Biserica a fost consolidată și renovată în starea actuală
între anii 1985-1988.
Biserica Greacă
La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Față" a
cărei sfințire se face la 17 septembrie 1872 de către episcopul Melchisedec alături de Arhimandritul
Eughenie Xiropotamo. În pronaos se află placa de marmură cu numele fondatorilor precum și două
plăci de marmură cu numele ctitorilor și a marilor ctitori. Biserica e în formă de cruce înscrisă cu turlă
și are pe latura vestică două clopotnițe. Pictura a fost relizată de către pictorul Papadopoulos din
Adrianopol. Pe catapeteasmă sunt icoane mari reprezentând pe Sf. Fecioara Maria cu Pruncul,
Învierea Domnului, Sf. Gherasim, Sf. Sofia, Sf. Grigorie și Sf. Vasile cel Mare. Ferestrele bisericii
conțin 8 vitralii cu apostoli și sfinți: Petru, Andrei, Marcu, Toma, Bartolomeu și Luca pe latura nordică
și Pavel, Simion, Ioan, Iacob, Filip pe latura sudică.
Catedrala Sfânta Parascheva
Se află în cartierul Micro 20, pe Centura Galațiului, în curtea ei fiind și Cimitirul Cătușa. Construcția
este finalizată, dar amenajarea interiorului a fost amânată, slujbele ținându-se la subsolul Catedralei
într-un spațiu extrem de mic, care va servi drept Capela Mortuară. Deschiderea oficială a interiorului
ar trebui să fie prin anul 2012.[necesită citare] Tot atunci trebuie să fie finisat și exteriorul edificiului
religios.
Catedrala Arhiepiscopală Dunărea de Jos - Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Andrei
Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galați a fost așezată la 27 aprilie 1906, de către
prințul Ferdinand și regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu,
viitorul mitropolit al Moldovei, construcția durând până în anul 1917 și fiind realizată după planurile
arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Construcția se detașează în planul arhitectural
gălățean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a
fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galați, prilej cu care au sosit în orașul de la
malul Dunării moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina.[16] Construcția a fost restaurată, operațiune
care a început în anul 1989 și care a continuat vreme de 17 ani, implicând lucrari de consolidare de
infrastructură și extrastructură, Catedrala fiind de fapt reconstruită și reconsolidată. De asemenea,
pictura originală din anul 1957 a fost curațată complet, a fost pavat așezamântul din jurul Catedralei,
au fost refăcute împrejurimile, iar în curtea Centrului eparhial a fost construită o nouă cladire, un
centru cultural, pastoral și misionar cu numele Sf. Ioan Casian.
Biserica Mavromol
„Stânca neagră” în greacă, a fostei mănăstiri Mavromol poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și
a fost construită în 1669 de Gheorghe Duca și refăcută de fiul său între 1700-
1703.[necesită citare] Păstrează picturi murale interioare valoaroase refăcute între 1973-1975. În chiliile
acestei biserici au funcționat primele scoli din Galați înființate în 1765 (cu predare în limba greacă) și
1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 și razboiul ruso-austro-turc, 1787-1792
au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Școala și-a întrerupt activitatea și s-a reînființat
abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul revoluției din 1821 biserica a fost arsă
de turci. Construcția actuală datează din perioada 1858-1861, și respectă planul inițial. Biserica are
o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica Domnului", și o valoroasa catapeteasmă adusă de la
biserica Mănăstirii Sf. Sava din București. Biserica are plan bazilical necompartimentat. Absidele
laterale apar în exterior în rezalituri. Tavanul este format din trei calote separate prin arce dublou.
Intrarea se face pe latura de sud printr-o ușă marcată de un portal cu icoana de hram și simboluri
heraldice: capul de bour și doi lei. Tot pe latura de sud, în medalion, sculptată în piatra, este stema
Moldovei. Pe timpul comunismului biserica a fost abuziv expropriată de terenul de lângă ea pe care
era un cimitir.[17]
Biserica Vovidenia
Monument istoric și de arhitectură ridicat în anul 1790, pe locul unde mai fusese o biserică. A fost
arsă și distrusă complet în anul 1821, restaurarea încheindu-se în anul 1851. Deasupra naosului se
ridică o cupolă susținută de arce dispuse în cruce, în stilul moldovenesc tradițional. Acoperișul turlei,
ridicată pe naos, este în formă de clopot și o altă turlă, mai mică, este ridicată deasupra altarului.
Turla clopotniței de pe pridvor este o adăugire din 1901. Aici se află mormântul Smarandei Cuza,
mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Biserica Sf. Spiridon
A fost ridicată în anul 1817 pe un plan triconic cu patru contraforți. Are trei turle, una mai mică,
celelalte două egale, baza turlei de pe naos se sprijină pe arce dispuse în cruce. Cele mai valoroase
elemente ale bisericii sunt catapeteasma și icoanele. Pictura originală nu se mai pastrează.
Sinagoga
Este singura sinagogă rămasă în municipiu. A fost renovată de curând.
Catedrala Arhiepiscopală
Teatrul Gulliver
Palatul Administrativ
Palatul Navigației
Palatul Universității
Monumente[modificare | modificare sursă]
Monumentul „Apărătorii Galațiului”
Acest monument a fost reinaugurat în Ianuarie 2018, la împlinirea centenarului Bătăliei de la
Galați, ce s-a desfășurat între 9 și 20 ianuarie 1918, având ca participanți 500 de soldați
români contra 12.000 de soldați ruși bolșevizați. Monumentul original a fost demolat în primii
ani ai comunismului.
Monumentul „Eroilor Revoluției”
Este amplasat în fața Palatului Administrativ. A fost construit în anul 1995. Este făcut din marmură.
Aici, în fiecare an se fac manifestări de Ziua Eroilor pe 22 Decembrie, Ziua Națională a României pe
1 Decembrie, etc. Sunt depuse coroane de flori din partea tuturor partidelor politice și instituțiilor de
stat, dar și din partea cetățenilor simpli.
Monumentul „Eroilor Contemporani”
Cel mai nou monument din Galați, inaugurat cu mare fast în anul 2009. Acest monument a stârnit
discuții aprinse din cauza asemănării cu un monument masonic. Cele 3 coloane care simbolizează
câte unul dintre cei 3 soldați gălățeni morți în Afganistan, sunt construite în stil Doric, Ionic și
Corintic, exact ca simbolurile masonilor.
Monumentul Eroilor din Primul și Al Doilea Război Mondial
Aflat în Cimitirul Eternitatea, este cel mai impunător monument al Galațiului. Are în componență și
un mausoleo dedicat celor morți pentru apărarea patriei noastre.
Monumentul „Progresului”
Construit în perioada comunistă, în fața cinematografului Țiglina, coloana reprezintă progresul patriei
socialiste. Monumentul va fi restaurat.
Monumentul Armatei Germane
Se găsește în cimitirul Eternitatea. Este extrem de curat, toate mormintele sunt îngrijite exemplar și
este "dotat" și cu o cutie poștală, pentru a putea ține legătura cu comunitatea germană din oraș, care
se îngrijește de monument și de morminte. Pe plăcile de marmură care alcătuiesc ansamblul
monumental sunt scrise toate numele soldaților nemți.
Monumentul Armatei Franceze
Se află aproape de mausoleul Armatei Române, este mult mai mic și găzduiește între gardurile lui,
aproximativ 15 morminte ale soldaților francezi morți pe câmpurile Galațiului.
Monumentul Armatei Sovietice
Se găsește tot în Cimitirul Eternitatea. Are steaua sovietică în vârf și este în mijlocul parcelei
soldaților ruși căzuți la Galați.
Poarta Hanului Otoman
Se află în spatele restaurantului Continental din Centrul Galațiului, pe Strada Alexandru Ioan Cuza.
Este tot ce a mai rămas din fostul Han Otoman. Poarta va fi restaurată și în jurul ei va fi amenajat un
părculeț.
Monumentul Eroilor C.F.R.-iști
Aflat în partea nordică a Cimitirului Eternitatea, ridicat în cinstea angajaților C.F.R. care au luptat
pentru apărarea patriei. Monumentul este aproape de mormântul fostului director al C.F.R. Valentin
Bota.
Monumentul Sfânta Sofia
Se află lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, la intersecția Bulevardelor Coșbuc și Brăilei. A fost
ridicat în anul 2000 de către primarul orașului, Dumitru Nicolae, pe locul fostei biserici Sfânta Sofia,
demolată abuziv de autoritățile comuniste. Există un plan de reconstrucție a bisericii.
Parcul Eminescu
Parcul Libertății
Grădina Publică
Parcul Cloșca
Grădina Botanică
Industria metalurgică din Galați realizează 55,6% din producția de oțel a României, 55% din cea
a producției de laminate și 90,4% din producția de tablă și benzi laminate la rece. Mai mult de
jumătate din producția metalurgică este exportată.
Industria navală, ramură de mare tradiție în oraș, furnizează flotei fluviale și maritime nave de
până la 65.000 tdw (barje, vrachiere, mineraliere, remorchere, petroliere) și platforme de foraj
marin. Galațiul este unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din România, conectat la
principalele coridoare de comunicație europeană: pe cale fluvială la Canalul Main-Dunăre care
leagă Marea Nordului de Marea Neagră; prin căile ferate se asigură transferul de la
ecartamentul european către cel folosit în țările ex-sovietice;
Zona Liberă Galați este un punct strategic în zona de est a orașului, pe teritoriul acesteia
întâlnindu-se toate căile de comunicație enumerate mai sus: rutier, feroviar mixt ruso-european
și naval; are stație de triaj Barboși Triaj în satul Movileni. Transportul rutier se realizează printr-o
rețea densă de șosele naționale și județene. Orașul Galați, amplasat pe malul stâng al Dunării,
la 80 km de Delta Dunării, are patru porturi, un port pentru transportul de persoane și trei pentru
transportul de mărfuri. Galațiul este al doilea port al României, cu posibilitate de conectare la
Marea Neagră, de la Galați Dunărea fiind maritimă. Prin porturile sale se realizează cea mai
importantă parte a exportului de cherestea a României. Cel mai important port la Dunăre,
construit acum 12 decenii, Port Bazinul Nou oferă o serie de servicii: facilități de încărcare,
descărcare, legare, depozitare pentru bunuri, rulouri, oțel, aluminiu, cherestea, bușteni, cereale,
mașini și alte încărcături.
Caracteristicile portului Galați sunt următoarele:
Suprafață totală: 864.131 mp;
Număr de bazine portuare: 2 (Docuri, Bazinul Nou);
Lungimea cheurilor: vertical = 4.675 m; pereat = 2.390 m;
Număr dane de operare: 56;
Facilități pentru staționarea navelor pe timp de iarnă;
Conexiune feroviară: lungime = 12.348 m (Ecartament European);
Cale ferată cu ecartament larg - în lungul danelor de operare;
Punct de tarifare cale ferată;
Conexiune cu sistemul rutier național;
Parcare asigurată pentru camioane;
Facilități de depozitare a mărfurilor (platforme deschise și magazii închise);
Echipamente portuare pentru operarea navelor;
Siloz pentru cereale;
Gestiunea deseurilor de la navă: gunoi menajer, ape uzate și ape de santina;
Facilități pentru bunkeraj și pentru întreținerea navelor;
Zona liberă;
Punct vamal;
Șantierul naval DAMEN S.A.;
Terminal cerealier;
Terminal de containere;
Terminal petrolier;
Siguranță în conformitate cu codul ISPS.[18]
Trafic
Trafic Fluvial Trafic Maritim Total
Portuar
Nr. Nr. Nr.
Anul Mii tone Mii tone Mii tone
Nave Nave Nave
1998 8.716 4.581 796 4.930 9.512 5.971
1999 7.859 4.373 910 4.740 8.769 6.155
2000 6.860 3.906 1.191 4.425 8.051 6.553
2001 5.987 3.196 893 3.586 6.880 5.657
2002 7.316 3.518 1.178 4.027 8.494 6.169
2003 7.553 4.036 1.419 4.648 8.972 6.679
2004 8.342 4.141 1.189 4.695 9.531 7.345
2005 9.380 4.722 1.164 5.264 10.544 7.680
2006 8.529 4.587 1.162 5.057 9.691 8.563
2007 8.430 4.614 1.629 5.162 10.059 8.510
2008 7.096 3.739 1.775 586 8.871 4.325
[19]
Prin poziția sa geografică, Zona Liberă Galați continuă tradiția statutului de Porto Franco pe care
Galațiul l-a obținut în perioada 1837 - 1883, având acces la Dunare. Prin infrastructura modernă, în
conjuncție cu avantajele naturale oferite de canalul de navigație al Dunarii, Zona Liberă Galați oferă
avantaje speciale pentru investitori, deopotrivă români sau străini. Exonerările de taxe, garanțiile de
stat pentru investițiile realizate, operațiile financiare realizate în monedă straină convertibilă sunt
măsuri pentru a atrage investitorii. Municipiul Galați este cel mai important centru român de industrie
maritimă. Șantierul Naval DAMEN SA ansamblează și repară nave de până la 65.000 tdw. În Galați
se află deasemeni cel mai mare combinat siderurgic din România, Arcelor Mittal S.A., care împreună
cu alte unități specializate, formează un sector metalurgic și siderurgic puternic.[20] Din anul 2001
pâna în prezent, combinatul siderurgic din Galați a cunoscut mai multe denumiri: LNM Holdings,
Mittal Steel și în prezent Arcelor Mittal. Parte a celui mai mare grup mondial din industria de profil,
combinatul asigură jumătate din necesarul de oțel al României. Cu investiții ce depăsesc 600 de
milioane de dolari, în peste 7 ani Arcelor Mittal Galați a depășit o cifra anuală de afaceri de 6
miliarde RON. Din 27000 de angajați câți erau în 2001, s-a ajuns în 2006 la 16000, iar în 2009 la
11000. Investițiile în tehnologie modernă au acelerat transformarea combinatului. Ținta administrației
este cresterea eficienței de la nivelul de 280 tone de oțel anual pe angajat la 600 tone de oțel anual
pe angajat cât reprezintă media europeană. Din anul 2009 combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galați
a devenit centrul Diviziei Produse Plate Europa de Sud-Est, care va încorpora activitatea altor doua
unități, din Macedonia și din Turcia.[21] Zece companii din Galați sunt prezente în top 30 al Regiunii
de SE în funcție de cifra de afaceri: Arcelor Mittal SA, Arabesque SRL, Electrocentrale SA, Damen
SA, Mairon SA, Vega 93 SRL, Euro-P.E.C SA, Mairon Holding Ltd. SRL, Navrom SA, Prutul SA.
Indicii producției industriale au fost în anul 2007 realizați în procent de 102,1% , comparat cu
aceeași perioadă a anului 2006. Creșteri semnificative ale producției s-au înregistrat în: industria
construcțiilor metalice și a produselor din metal (120,4) ; producția de mobilier ( 111,5) ; industria
metalurgică (102,7%) ; captarea, tratarea și distribuția apei (101,1%). Scăderi ale producției s-au
remarcat în : industria de mașini și echipamente (72,9%) ; edituri , poligrafie și reproducerea
înregistrărilor pe suporți (92,6%) ; industria alimentară și a băuturilor (98,4%).[22]
Firmele și forța de muncă[modificare | modificare sursă]
Din totalul de 23.715 de operatori economici activi înregistrați la Registrul Camerei de Comerț,
Industrie și Agricultură din Galați la sfârșitul anului 2008, 150 de mari companii asigură locuri de
muncă pentru majoritatea salariaților din județ. Firmele private reprezintă 97,5% din numărul total al
întreprinderilor. Structura firmelor după forma de proprietate: dintre cei 23.715 agenți economici,
5678 sunt asociații familiale și persoane fizice și 18.037 sunt societăți comerciale. Totalul
operatorilor economici activi din Galați reprezintă 2.1% din totalul operatorilor economici activi din
întreaga țară.[23]
Centre Comerciale[modificare | modificare sursă]
În Galați se găsesc următoarele centre comerciale și lanțuri de magazine:
Euromall (în Gară - construcția acestui centru comercial a fost oprită în 2007)
Centrul Comercial Țiglina (în Țiglina 1)
Rețeaua unităților ce servesc mâncare rapidă, cafenele și patiserii cuprinde la Galați următoarele
reprezentanțe:
Viața Liberă
Realitatea de
Galați
Bună Ziua Galați Monitorul de
(doar pe internet) Galați
Pro FM Lider FM Antidotul
-100,1 FM Ne pasă de Galați
Digi 24 Galați-Brăila (se România Cultural Revista Explore Raabis Ștefan Bădiță -
vede HD) - 101,6 FM Mie-mi pasă de Galați!
Revista Magpro
RTV Galați-Brăila (se Antena Satelor - Vouă?
Presa de Galați
vede HD) 153 KHz Nicușor Ciumacenco - O
Express de
Realitatea Galați-Brăila România poziție reală!
Dunăre
TV Galați Galați-Brăila Actualități - 106,4 Biblioteca Județeană
Imparțial
VOX TV Regional Galați- FM V.A. Urechia
Adevărul de
Brăila-Vrancea Radio 1 - 100,1 Asociația Galați, Orașul
Galați
Express TV Galați-Brăila FM Meu
Impact-est
Mega TV Galați (nu Radio Trinitas - Ne pasă de Galați
Raid Galați
găzduiește decât anunțuri) 96,5 FM Prin Galați
Dunărea Bătrână
Pro TV Galati-Brăila Europa FM - Case care plâng
(studio de corespondență) 103,4 FM Presa Galați-
Brăila Forumul Gălățenilor
Prima TV Galați-Brăila Radio ZU - 94,8
Știri de Galați Orașul Galați
(studio de corespondență) FM
Alternativa - Casa de Cultură
Antena 1 Galati-Braila Magic FM - 99,1
Jurnalist fără Forum pentru Galați
(studio de corespondență) FM
mogul Palatul Copiilor Galați
Kanal D Galați-Brăila Kiss FM - 92,8
(studio de corespondență) FM Reperul de Galați Sport Galați
Rock FM - 104,8 Ziarul de Galați
FM Revista Urbania
Sport Total FM - Ghidul Unde
87,7 FM Mergem
7 seri
Acțiunea de
Galați
Tramvai KT-4D
Troleibuz MAZ 203T
Autobuze Isuzu
Tramvai ZGT-6
Plăcuță informativă
se mai așteaptă un număr necunoscut de troleibuze, 20 de minibuze, 18 tramvaie achiziționate prin
M.D.R.A.P. și 60 de autobuze Mercedes Conecto)
În februarie 2016, Primăria Municipiului Galați, împreună cu Consiliul Local Galați au dat publicității
noul plan de transport în comun, care totuși lăsa lacune mari, zone neacoperite și zone fragmentate,
pentru călători fiind un coșmar. Planul a fost abandonat în urma reacțiilor internauților.
Cele mai mari companii de taximetrie din Galați sunt: Taxi Samatax și Taxi AS.
Transportul extern[modificare | modificare sursă]
Transportul Feroviar[modificare | modificare sursă]
Gara Galați
Se poate ajunge în Galați, cu trenul, din direcția Tecuci (M703), Brăila (M700) și Bârlad (M704).
Gările Galațiului se află pe magistrala 700 și aparțin de Regionala T.C.F. Galați:
1. De călători:
Privire de ansamblu
Interiorul Gării CFR Galați
Bibilioteca V. A. Urechia
În Galați cea mai mare bibliotecă este Biblioteca "V. A. Urechia", înființată în anul 1889, având ca
prim fond de carte donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia. Biblioteca "V. A. Urechia"
dispune de peste 600000 de titluri și are peste 150 de abonamente la ziare și reviste. În privința
serviciilor, biblioteca și-a organizat și dispunde de secții de împrumut pentru adulți și copii, sală cu
lucrări enciclopedice de referință, săli de lectură specializate cu 190 de locuri, sală de audiții și
video, cataloage alfabetice și sistematice, pe fișe, pentru colecțiile proprii, cataloage tipărite pentru
cărți românești și străine, catalog on-line al publicațiilor monografice, servicii specializate de
informare biografică, o bibliografie a județului Galați. Din anul 1991, instituția a trecut la un program
complex de automatizare și prelucrare a informațiilor, bazele de date bibliografice fiind accesibile
publicului, din 1994, prin terminale de interogare directă sau cu asistența personalului de
specialitate. Biblioteca dispune de 30 de stații de lucru și de pachetul integrat de programe TINLIB
produs de IME (Marea Britanie). Biblioteca, prestigios centru de documentare și informare,
organizează la sediu și în alte instituții din oraș activități specifice. De asemenea biblioteca a
elaborat lucrări proprii (Buletinul Fundației "V. A. Urechia", Anuarul bibliografic al Județului Galați,
monografii etc.). Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de un fond de carte veche și rară deosebit de
valoros. Are și filiale în municipiu. Filiala Grigore Vieru din gara principală a orașului și filiala
găzduită de Casa de Cultură a Sindicatelor.
Casa Corpului Didactic
Înființată în anul 1939 reprezintă o valoroasă bibliotecă de specialitate. Instituția editează revista de
informație și opinie pedagogică "Școala gălățeană", cu apariție lunară, dispune de o editură cu
aceeași denumire, sub egida căreia sunt publicate lucrări de specialitate sau pe teme de educație.
Tot aici activează Cenaclul literar "Anton Holban".
Stadionul Oțelul
Stadionul Dunărea
Rugby
Echipa de Rugby din Galați se numește din 2018 C.S.M. Rugby Galați, intrând în structurile
Clubului Sportiv Municipal. Îi are ca antrenor principal pe Marius Secuianu și antrenor
secund pe Daniel Vlismas. Echipa de seniori activează în Divizia Națională, al 2-lea eșalon
rugbystic din țară. Echipele de juniori activează în Divizia Națională, clasându-se pe locuri
fruntașe de obicei. Echipa de Rugby în 7 a ieșit campioană națională.
Virgil Madgearu
Consulatul Austriei
Consulatul Braziliei
Consulatul Belgiei
Consulatul Statelor Unite ale Americii
Consulatul general al Greciei
Consulatul Turciei
Consulatul Franței
Consulatul general al Guatemalei
Consulatul Cehoslovaciei
Consulatul Portugaliei
Consulatul general al Regatului Unit
Consulatul Persiei (Iranul de azi)
Consulatul general al Italiei
Consulatul Letoniei
Consulatul Elveției
Consulatul Norvegiei
Consulatul Germaniei
Consulatul Olandei
Consulatul Poloniei
Consulatul Suediei
Consulatul Danemarcei
Viceconsulatul Spaniei
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
Istoria orașului Galați: de la origini până la 1918, Paul Păltănea, Editura Porto-Franco, 1995
Primăria Galați
Consiliul Local Galați - [2]
Mausoleul Eroilor de la Galați (Oficiul Național pentru Cultul Eroilor)
Portaluri
Investiți în Galați
Port Galați
Istorie
Originea numelui orașului Galați le-a dat mari bătăi de cap istoricilor români, 11 ianuarie 2013,
Marius Mototolea, Adevărul
Mandru ca sunt roman: Scrinul cu arta si istorie (Galerie foto & video), 6 noiembrie 2012, Dan
Mladinoiu, Ziare.com
Galațiul - un reper în biografia lui Cuza, 24 ianuarie 2009, Pr. Gabriel Ioan Pelin, Ziarul Lumina
Cultură
[arată]
v•d•m
Obiective turistice în Galaț
[arată]
v•d•m
Subdiviziunile administrative ale jude
[arată]
v•d•m
Dunărea românească
[arată]
v•d•m
Dunărea
[arată]
v•d•m
Orașe pe malul Dunării
[arată]
v•d•m
Reședințele județelor Român
[ascunde]
v•d•m
Cele mai populate orașe ale Rom
Peste 300 000 de locuitori Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timișoara (319.279 loc.)
Peste 200 000 de locuitori Iași (290.422 loc.) · Constanța (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Brașov (253.200 loc.) · Galați (249.432 loc.) · Plo
Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Pitești (155.383 loc.) · Sibiu (147.245 loc.) · Bacău (1
Peste 100 000 de locuitori
loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)
Peste 75 000 de locuitori Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc.) · Piatra Neamț (85.055 lo
Tulcea (73.707 loc.) · Reșița (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călărași (65.181 loc.) · Alba Iulia (63.536 loc.) · Giurg
Peste 50 000 de locuitori
loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (50.713 loc.)
1cd-651a-4ddf-b90d-aca2ec141b67