Argumentare Fantastic in Harap-Alb

Plecând de la afirmația lui George Călinescu “Fantasticul e tratat realistic,

cu culoare locală, țărănească. […] Efectul literar vine din originala alăturare a
miraculosului cu cea mai specifică realitate și e din câmpul comicului”, fantasticul e
tratat realistic, ca ceva obișnuit, natural. Realismul are ca principiu de bază
reflectarea realității în datele ei esențiale și nu este supus niciunei perioade istorice.

Opera este menită să proiecteze cititorul într-un univers interesant,

păstrând totuși o serie de elemente realiste, pentru a putea face, însă, distincție între
ceea ce există și ceea ce nu.

Realismul basmului este completat de o gamă simbolică imposibil de imaginat

într-o naraţiune populară, de unde Creangă preia, totusi, simbolul podului sau al
pădurii – “labirint”. Trecând podul, fiul de crai face, de fapt, trecerea de la copilărie
spre maturitate, către împlinirea destinului său de împărat. Călătoria pe care o va
săvârşi eroul va avea caracter formativ, el iniţiindu-se şi fiind iniţiat în vederea
ocupării tronului împăratului Verde. Acesta este momentul în care copilul iese din
spaţiul protector al familiei şi începe o existenţă proprie, fundamentată pe decizii
personale. Pădurea, în basm, este un spaţiu al morţii şi al regenerării. Altfel spus,
tema basmului este cea prea bine cunoscută a luptei binelui cu răul.

După clasificarea personajelor de basm, Harap-Alb este eroul, în timp ce Spânul

este antieroul sau falsul erou.

Personajul negativ adoptă un comportament care nu se abate cu nimic de la

logica firescului. Inteligenţa vicleană, înzestrată cu o mare forță de convingere, îi
dictează orice gest. Înfăţişarea de om „însemnat” este una de împrumut, el este un
personaj instrument, un rău necesar,un simbol al răului!

Deși autorul nu iese din schema narativă a basmului popular, nici nu

inventează nimic esențial, el are o capacitate extraordinară de a retrăi cu sinceritate
și naivitate aventurile povestite.

Creangă umanizează fantasticul, conferă caracter de scenetă întâmplărilor și

înscrie personajele negative într-un registru comic și „spune” o poveste.