Palatul Sanssouci

Palatul Sanssouci, a fost proiectat şi construit în perioada 1745-1747 din dorinţa

regelui prusac Frederic cel Mare de a avea o reşedinţă de vară în mijlocul naturii,
departe de fastul şi rigorile reşedinţei din capitală. Chiar şi numele palatului,
împrumutat din franceză, subliniază faptul că palatul s-a vrut a fi un loc de relaxare şi
nu unul de exercitare a puterii.

Sanssouci este o clădire istorică din Potsdam, aproape Berlin. Construit de

Frederick cel Mare, Regele Prusiei, ca palatul său de vară, este adesea numărat printre
rivalii germani ai Versailles. Palatul a fost proiectat si construit de Georg Wenzeslaus
von Knobelsdorff între 1745 și 1747 pentru a satisface nevoia regelui Frederic de o
reședință privată unde să se poată relaxa.

În timpul secolului al XIX-lea, palatul a devenit reședința lui Frederick William al

IV-lea. L-a angajat pe arhitectul Ludwig Persius să restaureze și să mărească palatul, în
timp ce Ferdinand von Arnim a fost însărcinat cu îmbunătățirea terenului și, astfel, a
vederii din palat. Orașul Potsdam, cu palatele sale, a fost un loc de reședință preferat
pentru familia imperială germană până la căderea Dinastia Hohenzollern în 1918.

După Al doilea război mondial, palatul a devenit o atracție turistică în Germania

de Est. Ca urmare a reunificarii germane în 1990, trupul lui Frederick a fost returnat la
palat și îngropat într-un mormânt nou cu vedere la grădinile pe care le crease.
Sanssouci și grădinile sale extinse au devenit un Patrimoniul mondial în 1990 sub
protecția UNESCO; iar în 1995, Fundația Palate și Grădini Prusiene Berlin-Brandenburg
a fost înființata pentru a avea grijă de Sanssouci și de celelalte foste palate imperiale
din jurul Berlinului. Aceste palate sunt acum vizitate de peste două milioane de
oameni pe an din întreaga lume.

Nu întâmplător, Frederick a selectat stilul de arhitectură rococo pentru

Sanssouci. Stilul ușor, aproape capricios, aflat atunci la modă, se potrivea exact
utilizărilor ușoare pentru care a cerut această retragere. Stilul rococo a apărut în
Franţa la începutul secolului al XVIII-lea ca o continuare a stilului baroc, dar în contrast
cu temele mai grele și culorile mai întunecate ale barocului, rococo a fost caracterizat
de o opulență, grație, jucăuș și lumină.
 Fațada grădinii palatului este decorată cu figuri sculptate din Atlas și Cariatide;
grupate în perechi între ferestre, acestea par să susțină balustrada de mai sus. Fațada
de intrare nordică este mai restrânsă. Colonade segmentate de 88 de coloane
corintice - două adânci - se curbează în afară de clădirea palatului pentru a închide
semicircularul curte de onoare. Ca și în partea de sud, a balustradă cu vaze de gresie
decorează acoperișul principalului corp de logis.Conținând doar zece camere
principale, a fost construit pe marginea unei terase în centrul parcului.

Frederick a ocupat în mod regulat palatul în fiecare vară de-a lungul vieții sale,
dar după moartea sa în 1786 a rămas în cea mai mare parte neocupat și neglijat până
la mijlocul secolului al XIX-lea. Camera în care murise Frederick era destinată să fie
readusă la starea inițială, dar acest plan nu a fost niciodată executat din cauza lipsei
de documente și planuri autentice.

Palatul exprimă teoria arhitecturală franceză contemporană în apartament

dublu idealuri de confort curtenesc, cuprinzând două rânduri de camere, unul în
spatele celuilalt. Camerele principale sunt orientate spre grădină, spre sud, în timp ce
camerele slugii în rândul din spate se află pe partea de nord a clădirii. Un apartament
dublu constă astfel dintr-o cameră principală și o cameră de servitor.

După terasarea podgoriei și finalizarea palatului, Frederic și-a îndreptat atenția

spre amenajarea peisajului din vecinătatea mai mare a palatului și a început astfel
crearea Parcul Sanssouci.

Stiati ca...

Palatul și parcul Sanssouci, adesea descris ca „Versailles prusac”, sunt o sinteză

a mișcărilor artistice din secolul al XVIII-lea în orașele și curțile Europei. Ansamblul
respectiv este un exemplu unic al creațiilor arhitecturale și al proiectării peisajului pe
fundalul intelectual al ideilor monarhice ale statului.

Sanssouci și grădinile sale extinse au devenit un Patrimoniul mondial în 1990

sub protecția UNESCO; iar în 1995, Fundația Palate și Grădini Prusiene Berlin-
Brandenburg a fost înființata pentru a avea grijă de Sanssouci și de celelalte foste
palate imperiale din jurul Berlinului. Aceste palate sunt acum vizitate de peste două
milioane de oameni pe an din întreaga lume.