Ernest Juvara

Ernest Juvara (n. 5 mai 1870, Bârlad, județul Vaslui - d. 5 mai 1933,
București) a fost un medic român, inovator în tehnica chirurgicală și
instrumentală. A fost profesor universitar la Facultatea de Medicină din București
și a avut preocupări în domeniul chirurgiei și anatomiei, aducând contribuții în
domeniul protezele osoase, anastomozele intestinale și rahianestezie.

Ernest Juvara a urmat cursurile primare și liceale la București, apoi cursurile

Facultății de Medicină din Paris (1888 – 1895), perioadă în care i se încredințează
direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor,
lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie (1890 – 1892). A fost extern al
spitalelor din Paris (1890 – 1893), preparator – ajutor la Anatomie Patologică,
preparator al conferințelor și exercițiilor practice de etologie. A obținut titlul de
Doctor în medicină și chirurgie la Paris (1895), teza de doctorat fiindu-i premiată.

1
 Întors în țară (1895) a fost numit asistent la Institutul de Anatomie
Topografică și Chirurgie Experimentală din București (1895 – 1900), apoi asistent
la institutul similar din Iași. În 1906 a fost numit profesor de Anatomie descriptivă
la Institutul de Anatomie din Iași, al cărui director devine. În 1907 i s-a încredințat
un serviciu de chirurgie la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași la care efectua 300 –
400 de operații anuale. S-a transferat la București în 1912 și a fost numit profesor
la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului „Filantropia” și subdirector al Institutului
de Anatomie Topografică.

În timpul Campaniei din 1913 a celui de-al Război Balcanic a organizat

lazarete de holerici, iar apoi, în primul război mondial, a organizat și activat în
Spitalul IV de evacuare, în diferite localități ale Moldovei, numai între noiembrie
1916 – mai 1917 operând peste o mie de răniți. După ce a fost avansat la gradul
de colonel (1917) a trecut la Spitalul IX de evacuare, operând în localul Școlii
Normale de băieți din Bârlad. A fost demobilizat în 1918 și și-a reluat postul la
spitalul „Filantropia” de la care se transferă în 1923 la Spitalul „Brâcovenesc”,
unde organizează o clinică model.

A imaginat și perfecționat 77 de piese chirurgicale și diferite procedee

chirurgicale din Paris (1928). Desenele sale anatomice constituie și astăzi lucrări
inegalate.

A fost decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler.

A decedat pe 5 mai 1933 în București (electrocutat în baie), lăsând în urma

sa o școală românească medicală recunoscută în întreaga lume, precum și 110
lucrări.

În 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la nașterea acestui fiu strălucit al

Bârladului.

***