Sunteți pe pagina 1din 338

ISTORIA MEDICINEI

NOTE DE CURS ȘI SEMINAR

PROF. DR. DANA BARAN


INTRODUCERE ÎN ISTORIA MEDICINEI
SCURTĂ ISTORIE A ISTORIEI MEDICINEI

DIN ISTORIA ISTORIEI MEDICINEI


ROMÂNEŞTI

MOMENTE DIN ISTORIA UNIVERSITĂŢII


DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „Grigore T. Popa"DIN IAŞI

PERSONALITĂŢI
ALE MEDICINEI ROMÂNEŞTI MODERNE
ISTORIA ISTORIEI MEDICINEI

Hipocrate (V-IV îH) – Despre vechea


medicină (Cos)
Galenus (II dH) – Despre Secte în
Hipocrate
Medicină (Roma)
- Despre arta medicală Galenus

Ibn Abi Usaibia (1203-1270) –Vieţile


doctorilor /Istoria Doctorilor
(1245-1246, I ediție, Damasc)
Daniel Le Clerc (1652-1728) - Histoire
de la Médecine (Geneva, 1696,
Amsterdam, 1723)

Secolele XIX-XX, Şcoli moderne de Istoria


Medicinei: Franța, Italia, Germania
SORANUS DIN EFES - Primul biograf al lui Hipocrate

 Medic originar din Efes.


 A practicat medicina la
Alexandria și apoi la Roma.
 A ilustrat școala medicală
metodistă.
 Specialist în obstetrică,
ginecologie, neonatologie.

A scris Viața lui Hippocrate, o primă lucrare


SORANUS DIN EFES biografică dedicată lui Hipocrate, una printre
(scolele I-II dH)
alte biografii de medici iluştri.

Amfiteatrul Biblioteca lui Celsus

Asistarea unei parturiente


EFES
ISTORIA ISTORIEI MEDICINEI

ISTORIA ISTORIEI MEDICINEI ROMÂNEŞTI


1842 – Școala de Mică Chirurgie de la Colțea, înființată și
condusă de Dr. Nicolae Kretzulescu.
1855-1856 - Școala de Chirurgie (Dr. Carol Davila),
Bucureşti
Dr. Carol Davila
(1828–1884) 1857 - Școala Națională de Medicină și
Farmacie Alexandru
1869 – Facultatea de Medicină Papadopol-Calimach
(1833-1898)
1856-1857 - gral dr. Anton Costiescu:
a predat aici Istoria Medicinii Antice
1878 - Alexandru Papadopol-
Calimach, Bucureşti

„SCRIERI VECHI PIERDUTE


ATINGĂTOARE DE DACIA”

-Calimach scrie despre Pedanius Dioscorides


şi Lucius Apuleius (Pseudo-Apuleius?) –
și le tipărește textele, unde apar cele dintâi date
despre medicina fitoterapeutică a geto-dacilor
U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti
PSEUDO-APULEIUS

 Herbarium Apuleii Platonici,


lucrare cunoscută şi ca:
De herbarum virtutibus sau Herbarium

 Ierbar ilustrat de origine greacă, o compilație în latină


din secolul al IV-lea, atribuit lui Pseudo – Apuleius, care
descrie 131 de plante şi specifică utilizarea lor medicală și
administrarea.
 Cartea a avut o răspândire semnificativă în Europa și în
Orientul Mijlociu, tradusă, copiată și recopiată de Plantago
generații de scribi, până la inventarea tiparului. În jurul ex editione Herbarii, anni 1484
anului 1481 a apărut prima sa versiune tipărită, ceea ce a
a consacrat-o drept primul ierbar tipărit, în întregime Ilustrarea patlaginii.
ilustrat. Apuleius o recomanda în tratarea
înțepăturilor de scorpion şi a
muşcăturilor de şarpe.
Desen dintr-un manuscris de secol XIII,
reprezentând o femeie însărcinată în repaus, în
timp ce o alta îi pregătește un amestec, folosind un
mojar cu pistil, pe care îl ține în mâna dreaptă
pentru a tritura busuiocul cerbilor, plantă pe care o
are în mâna stângă.
Prof. Dr. Constantin
Dimitrescu-Severeanu
(1840-1930)
Renumit chirurg
I preşedinte – SRIM

Victor Gomoiu
(1882-1960)

 14 septembrie 1929 - Victor Gomoiu a înfiinţat


Societatea Regală Română de Istoria Medicinei,
Farmaciei, Veterinăriei și de Folclor Medical
(SRIM), la Bucureşti
 SRIM – s-a afiliat la Societatea Internaţională
de Istoria Medicinei (SIIM), fondată la
Paris, în 1921.
Acad. Prof. Dr. Ioan Cantacuzino (1863-1934)
Membre correspondant de l`Académie des Sciences (section de Renumit microbiolog
médecine et chirurgie) (1932-1934); membre associé de l`Académie
des sciences, belles-lettres et arts de Lyon; membre de la Société Preşedinte – SRIM (1932-1934)
de Biologie et membre de l`Académie Nationale de Médecine de
France (1929-1934).
1932, Bucureşti – Gomoiu a organizat şi prezidat
al IX-lea Congres Internaţional de Istoria Medicinei

1933 – Gomoiu a devenit vicepreşedinte al Societăţii


Internaţionale de Istoria Medicinii (Paris)

1936-1946 - Gomoiu a fost preşedintele Societăţii


Internaţionale de Istoria Medicinei Victor Gomoiu
1946-1960 – Gomoiu a fost acceptat preşedinte onorific al (1882-1960)
SIIM

1936 – a început să publice, la Bucureşti, „Archives


internationales d’histoire de la médecine”,
jurnal al SIIM

V. Gomoiu, „Din istoria medicinei şi a învăţământului


medical în România”, Bucureşti, 1923
Pompei Gh. Samarian
(1879-1942)

Samarian: „Medicina şi farmacia în trecutul românesc (1382-1775)”


(Tipografia Modernă, Călăraşi-Ialomitza, 1931; Tipografia Cultura, București,1936)
1929-1969 Victor Gomoiu
București, 1932-Congresul al IX-lea al SIIM

Spania, Alcalà de Henares.


Congresul al X-lea al SIIM
Gomoiu - Doctor Honoris Causa, 1935 București, 1932 - Congresul al IX-lea al SIIM
Jules Guiart şi Valeriu Bologa
Profesorul Jules Guiart (1870-1965) din Lyon,
renumit parazitolog
1921–1930, la Cluj a predat Istoria
Medicinii
1921 – a fondat, la Cluj, Institutul de Istoria
VALERIU LUCIAN
Medicinei şi Farmaciei şi de Folclor Medical BOLOGA
colaborator și discipol
1936-1948 - secretar general al Societăţii Internaţionale
de Istoria Medicinei

1925-1938 - Dr. Gheorghe Z. Petrescu


- primul profesor titular de Istoria
Medicinei la Facultatea de Medicină din
Bucureşti
- tatăl său, Zaharia Petrescu, predase câteva
cursuri de Istoria Medicinei Dr. Gheorghe Z. Petrescu
(1874-1954)
VALERIU LUCIAN BOLOGA (1892-1971)

-1948-1952 SRRIM și-a încetat activitatea


-1952-1971 – Profesorul Bologa ales Preşedintele
Societăţii Române de Istoria Medicinei
-1964-1970 – Vicepreşedinte SIIM
-1970 – a organizat al XXII-lea Congres al SIIM
la Bucureşti și Constanţa, 1970.
DIN ISTORIA UNIVERSITĂŢII DE MEDICINĂ DIN IAŞI

I.1743 - bolnița „Sf. Spiridon“ Spitalul Universitar


(ctitor: Ștefan Bosie) „Sf. Spiridon" Iași

Iacob Cihac
(1800 – 1888) Gr. T. Popa
(1892-1948)

III.1879 – Facultatea de Medicină, Iaşi


II.1830 - Societatea de Medici şi Naturalişti, Iaşi 1991 – Universitatea de Medicină și
I Societate ştiințifică românească Farmacie „Gr. T. Popa”
Grigore T. Popa (1892-1948)
1928 – profesor de anatomie şi embriologie la Iași
1930 – studii post-universiatare la Londra şi
Chicago, bursă Rockefeller
-A descoperit sistemul port hipotalamo-hipofizar
în colaborare cu Una Lucy Fielding (1888 - 1969)
U. M. F. „Gr. T. Popa” - The Lancet, pag. 238 : The Vascular Link between
Iași
the Pituitary and the Hypothalamus (1930)

Francisc Iosif Rainer (1874-1944),


maestrul lui Gr. T. Popa la Iași și București
GR. T. POPA

1936 – împreună cu scriitorii Mihail Sadoveanu, George


Topârceanu și Mihai Codreanu , Gr. T.Popa a fondat și
colaborat la revista „Însemnări ieşene“,
editată între 1936-1940.

 1942- Prof. Gr. T. Popa s-a transferat la Universitatea din Bucureşti


INSTITUTUL DE ANATOMIE DIN IAŞI

- primul profesor, prin


concurs, de anatomie si
embriologie, fondator al
Institutului

1894-1900 – Institutul de Anatomie, Iaşi Aristide Peride


(1848-1906)
Vladislav Hegel – Lecția de Anatomie
(Frontispiciu)
PERSONALITĂŢI ALE MEDICINEI ROMÂNEŞTI
Acad. Prof. Dr. VICTOR BABEŞ
1885 - André Victor Cornil, Victor Babeş:
«Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie
pathologiques des maladies infectieuses», Paris)
I-ul tratat de Bacteriologie din lume
- studii despre turbare, pelagră, lepră, tbc, difterie
- a descoperit seroterapia
- a identificat principiile antibiozei
- a descris noi specii de
Victor Babeş microorganisme (Babesia)
(1854-1926) - a descris leziuni induse de bacterii

1887 – a creat la Bucureşti, Institutul de Patologie


şi Bacteriologie, I-ul de acest gen în sud-estul Europei

Timişoara
U.M.F. «Victor Babeş»
Cluj-Napoca. Universitatea
«Babeş-Bolyai»
Acad. Prof. Dr. GHEORGHE MARINESCU
1896 -1902 a utilizat primul o cameră cinematografică și a realizat
întâiul film documentar medical din istorie.
1909 – a publicat la Paris «La cellule nerveuse», prefață Ramon y Cajal
Spitalul „Gheorghe Marinescu” –
astăzi, Spitalul „Bagdasar-Arsenie”, Bucureşti

Gheorghe Marinescu Acad. Prof. Dr. ION CANTACUZINO


(1863-1938) MICROBIOLOGIE, MEDICINĂ EXPERIMENTALĂ
-1919-1920, tratatul de pace, Paris
- 1921, Institutul de seruri şi
vaccinuri, Bucureşti
- 1925 - reprezentant în Comitetul
Ioan Cantacuzino de Igienă al Ligii Națiunilor
(1863-1934) - 1926 -vaccinare anti-tbc în România
Acad. Prof. Dr. MIHAI CIUCĂ
-1919-1920, tratatul de pace, Paris
-expert în comisia Ligii Naţiunilor & OMS
pentru Malarie
-profesor de Igienă, la Iaşi
MIHAI CIUCĂ
(1883-1969) 1930, Institutul de Igienă, Iaşi
Școala
Școala VICTOR BABEŞ
ION
CANTACUZINO
Profesor de
Histologie
Suplinitor de
Au avut reprezentanţi la Iaşi Bacteriologie,
Iași
Alexandru
Slătineanu

Emil Puşcariu
Colaborator al lui Babeș

Iași, fostul Institut Antirabic


Spitalul „Izolarea” Iași al 4-lea din lume (1891/1896)
1 septembrie 1911 Azi: Institutul de Igienă și Sănătate Publică

MIHAI CIUCĂ Metoda Babeş-Puşcariu de


Elena Densusianu Pușcariu
vaccinare antirabică, definitivată (1832-1916)
în 1887, inofensivă, dar cu Prima femeie profesor
imunogenicitate superioară universitar de
oftalmologie din lume, Iași
tehnicii lui Pasteur Colaboratoare a lui Babeș,
la București
1930, Institutul de Igienă, Iaşi
Prof. Dr. Nicolae Paulescu
1990- membru post mortem al Academiei Române

1921 – pancreina/insulina

Monument în memoria lui


LANCEREAUX şi PAULESCU
Nicolae Paulescu
(1869-1931)

„Comptes rendus des séances de la Société


Acad. Prof. Dr.
de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. Iuliu Haţieganu
LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. (1885- 1959)

„Archives Internationales de Physiologie",


vol. XVII, 1921: „Recherches sur le rôle du
pancréas dans l'assimilation nutritive“.

Cluj-Napoca. U.M.F. «Iuliu Haţieganu»


Acad. Prof. Dr. C.I. PARHON Iaşi, Spitalul «Parhon»

Contribuţii – Endocrinologie, gerontologie


1909, Paris - „Les sécrétions internes“
(C.I.Parhon, M.Goldstein)
• I-ul tratat de endocrinologie din lume
1913-1933 - Iaşi, director Spitalul Socola
și profesor de neurologie, psihiatrie, endocrinologiela Iași
1933-1940, 1944-1958, Bucureşti – endocrinologie,
C.I. Parhon gerontologie
(1874 - 1969) 1934 - I Catedră de Endocrinologie din lume, Bucureşti Iaşi, Spitalul «Socola»
Elev al lui
G. Marinescu 1946 - Institutul de Endocrinologie, Bucureşti

22 ianuarie 1952 a înființat primul


Institut de Geriatrie-Gerontologie,
Bucureşti – Otopeni
C. I. PARHON - 1952-1957, Primul director

Bucureşti, Institutul
de Endocrinologie „C. I. Parhon”

Otopeni – Institutul de Gerontologie şi Geriatrie


- devenit Național în 1974
- numit „Ana Aslan“ în 1992
Acad. Prof. Dr. ANA ASLAN
- Director (1957-1988)al Institutului de Geriatrie-Gerontologie,
Bucureşti-Otopeni
- Creatoare a unei rețele naționale de geriatrie
- A elaborat medicamente și strategii anti-îmbătrânire
- Elevă și colaboratoare a a profesorilor Gh. Marinescu, C. I. Parhon
și Daniel Danielopolu

Ana Aslan
(1897 - 1988)
Acad. Prof. Dr.
GEORGE EMIL PALADE
(Iaşi, 19. XI. 1912-
Del Mar, 08.X.2008)

1979. Institutul de Biologie şi Patologie


Celulară «Nicolae Simionescu» , Bucureşti

-elev al lui Fr. Rainer şi Gr. T. Popa, la Bucureşti


- 1946 – U.S.A.
-1974 - Premiul Nobel pentru Medicină împreună cu Albert Claude şi
Christian de Duve
-1975 - membru de onoare al Academiei Române
-1979 – a sprijinit înființarea Institutului de Biologie şi Patologie Celulară
«Nicolae Simionescu», Bucureşti (3.09.1979)
-Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină şi Farmacie și al
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi
 Din 1994: 19. XI. - Ziua cercetătorului şi proiectantului din
România, aniversare decisă în onoarea savantului G.E.Palade
 2006 – platforma de
Cercetare şi Formare
«George Emil Palade»,
U.M.F. „Carol Davila” ,
Bucureşti
(incluzând 8 departamente
interdisciplinare)
Elevi ai lui G.E.Palade

Nicolae Simionescu Maya Simionescu


(1926-1995) (1937)

 2007 (5 octombrie) - cu ocazia aniversării la


Bucureşti a 150 de ani de şcoală medicală
românească, profesorului Palade i s-a conferit
ordinul Steaua României în grad de colan
GEORGE EMIL PALADE
San Diego (Californie, USA)
"George Palade" Laboratories for
Cellular and Molecular Biology

1974.Premiul NobeI

PALADE ŞI FAMILIA
PREMIUL NOBEL PENTRU FIZIOLOGIE SAU MEDICINĂ 2013
JAMES E. ROTHMAN, RANDY W. SCHEKMAN, THOMAS C. SÜDHOF

James E. Rothman Randy W. Schekman Thomas C. Südhof

The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2013 was awarded


jointly to James E. Rothman, Randy W. Schekman and Thomas
C. Südhof "for their discoveries of machinery regulating vesicle
traffic, a major transport system in our cells".
„pentru descoperirea mecanismului de reglare a traficului vezicular,
un sistem de transport major în celulele noastre“

MLA style: "The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2013". Nobelprize.org. Nobel Media AB 2013. Web. 9 Oct 2013.
<http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/2013/>
"My life's work on membrane trafficking in cells was inspired
by the discoveries of George Palade, who founded Yale's Cell
Biology Department in 1973, and indeed founded the field of
cell biology as we know it today," said Rothman in 2008,
when he was hired by Yale from Columbia University to head
the department Palade created.

JAMES E. ROTHMAN ȘI RANDY W. SCHEKMAN DESPRE G. E. PALADE


„I want to credit George Palade who really pioneered
the field of cell biologyby developing the techniques
of electron microscopy to visualise membranes within
human cells, and it was his genius to realise, to
appreciate how proteins that are going to be exported
from cells
are assembled, in a kind of assembly line process
inside the cell. ”

OMAGIUL DISCIPOLILOR

Rothman, Sheckman and Südhof ”contributed in a myriad of intangible ways to


the incredible progress we have witnessed in the post-Palade era of cell biology.”
Rothman

Schekman
ISTORIA MEDICINEI

PALEOMEDICINA

MEDICINA ANTICĂ (I)
ArtĂ PALEOLITICĂ
PRIMELE REPREZENTĂRI ANATOMICE

INIMA

Astfel de desene rupestre datează de acum


circa 40.000 de ani și au fost găsite atât în Asia, 
cât și în Europa.
PALEOLITIC ‐ PICTURI RUPESTRE DIN ROMÂNIA, MUNȚII APUSENI
Semne de la strămoșii noștri, vechi de 35.000 de ani, în peștera
PEȘTERA COLIBOAIA (BIHOR), PE VALEA SIGHIȘTELULUI
Coliboaia (Bihor)
(560 m altitudine)

Descoperire: 2010
Unice în VECHIME: cca 35.000 DE ANI 
Europa Centrală, ca vechime
CULEGĂTORI, VÂNĂTORI 
ȘI PESCARI

DURATĂ DE VIAȚĂ
‐ scurtă: 20‐40 ani;         <
AFECȚIUNI
A) Țesuturi dure (dinte, sistem osteo‐articular
‐ patologii dento‐maxilare (carii, tumori, granuloame, abcese maxilare)
‐ tuberculoză, reumatism articular, artroză, artrită, rahitism, osteomalacie, osteoporoză,  
fracturi 
‐ mortalitate materno‐fetală și infantilă mare
B) Țesuturi moi (mumificate)
‐ variolă, poliomielită, parazitoze, tumori, plăgi
TERAPII
‐MEDICALE: plante, produse animale, minerale: pământ, argilă, ape minerale, nămoluri
‐CHIRURGICALE: trepanații,reducere și imobilizare fracturi, drenaj abcese
SPECIA UMANĂ: EVOLUȚIE ÎN INVOLUȚIE ?
ROLUL ZEILOR ?

Homo Computerus

Homo Roboticus

Rolul Extratereștrilor? 

HRANĂ ȘI RĂZBOI Homo Sapiens
LUPTA PENTRU EXISTENȚĂ / 
SUPRAVIEȚUIRE
‰ PALEOMEDICINA – (PALEONTOLOGIA)
(gr.: paleos‐vechi): ‐ paleopatologia [gr. „paleos” –vechi; „pathos”‐boală, suferință] 
‐paleoterapia [gr: „paleos"–vechi; „therapeia"‐a servi, a ajuta]

TĂRTĂRIA

Marco Merlini, 2004, www.prehistory.it/ftp/tartaria_tablets)

¾ SURSE PENTRU 
PALEOMEDICINĂ 
ARHEOLOGIE‐BIOARHEOLOGIE, 
MITOLOGIE‐BIO‐MITOLOGIE,
BIOSPEOLOGIE, ICONOGRAFIE,        
ETOLOGIE, ETNOLOGIE,     
ANTROPOLOGIE
Fractură consolidată a claviculei.
Fragment de schelet uman găsit
într-un mormânt de secol II-IV,
la Sântana de Mureș

TREPANAȚII PERUVIENE.
9Margini rotunjite, netede ale 
orificiilor, 
pledând pentru supraviețuirea
subiecților și dezvoltarea de țesut 
cicatriceal.
MEDICINA PRIMITIVĂ
TREPANAȚIE 

Bolzano, Italia
60 C

Ötzi, Omul gheții din Alpi (1991): 5300‐de ani
(vârsta: cc 46 ani;înălțime: 1,59 cm). Lovituri în 
zona omoplatului stâng, dar și a occipitalului, 
posibil cauzatoare de moarte
MEDICINA MAGICĂ: apel la supranatural
‐ vrăjitorească, şamanică
‐ sacerdotală, a templelor
MEDICINA EMPIRICĂ:bazată pe practică, pe experiența  
cotidiană dată de simțuri     
‐ populară (etnomedicina, etnoiatria)
‐ savantă/academică (iatrosofia)
Trepanații craniene 
ETNOLOGIE, ANTROPOLOGIE CULTURALĂ – ANTROPOLOGIE MEDICALĂ
NEOLITIC‐ENEOLITIC cc 5500–4500 ÎCh

Cultura Turdaş. Statuetă feminină de 
cult și amuletă (?)

Cucuteni. Statuetă feminină de cult
(Tatuaj)
BIOMITOLOGIE‐BIOARHEOLOGIE
ETNOLOGIE, ANTROPOLOGIA RELIGIOASĂ, CULTURALĂ, MEDICALĂ

Peștera Les Trois Frères.


Șaman prehistoric

Cerbii din Lozna

Maramureş. Dans cu măşti
Dansul ursului
MEDICINA MAGICĂ ŞI EMPIRICĂ

A) B)

A)Trepanație. B) Lame prismatice de obsidian folosite în trepanațiile peruviene

CĂLUŞARII
dans ritual magic
contra „ielelor”,
la Rusalii
Dimitrie Cantemir: Descrierea Moldovei

Medicina magică se impune prin detaliile privind tradiţia „cu eres“ a


„Călușerilor“: dans cu 7, 9 ori 11 jucători în travesti, având faţa acoperită şi
dezlegare la sacrificarea celor ce-i deconspiră, ori cu care se luptă; „ei au mai
mult de o sută de sărituri (.), încât aceia cari joacă se pare că (..) se poartă în
văzduh“, precum ielele. Nu lipseşte contactul cu terra mater, melosul, incantaţia
şoptită. Când cineva „ ... este căznit de duhuri rele şi de strigoaice şi
prostimea cea eretică crede, cum că ei au putere să gonească acel fel
de boale. Căci ei fac vindecare într-acest chip, adecă: aştern la pământ
pre acel bolnav şi încep a sări şi la o notă anume a cântării îl calcă
fieştecarele dela cap până la călcâie şi mai pre urmă îi zic la urechi
nişte cuvinte alcătuite de dânşii într-adins şi poruncesc beteşugului să
se depărteze şi după ce fac ei aceasta de trei ori în trei zile, apoi
urmează lucrarea care o nădăjduea ei; şi aşa într-acest chip cu prea
puţină osteneală se pot vindeca boalele cele mai grele cari se
împotrivesc meşteşugului doftoresc..“
Asemenea lucrare, conchide autorul, „are nădăjduirea şi în farmece“.
MEDICINA  MESOPOTAMIANĂ

Tăbliță cuneiformă
Alfabet cuneiform
Limba akadeană

LEGEA TALIONULUI
(TALIONIS LEX) 
•Taxele datorate medicilor
•Pedepsirea eşecurilor medicale 
(tăierea degetelor ori a mâinii)

CODUL LUI HAMMURABI
‐ 300 de reglementări specifice
Inclusiv: Reglementări medicale  Ashurbanipal
(668 îCh‐c. 627 îCh)
(~2000 î.Ch Pat Rege și Mare Preot
NINGIZZIDA

CODUL LUI HAMMURABI
Stelă de bazalt aflată la Luvru
(cca 1792‐1750 îCh)
MEDICINA EMPIRICĂ –PLANTE, SUBSTANȚE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI MINERALĂ

LEOAICĂ MURIND.
‐Detalii anatomice privind 
musculatura scheletică.
‐ Leziuni medulare cu paralizia 
membrelor posterioare
MEDICINA MAGICO-RELIGIOASĂ
DIVINAŢIA - Hepatoscopia

Model babilonian de argilă
al ficatului

Preoți‐muzicieni Demonul Pazuzu
aducător de boli
•Teoria „zilelor critice”:
simbolismul cifrei 7
„7 cel rău”
•Tradiția sabatului
Relief asirian din alabastru cu text
cuneiform. Reprezintă o divinitate
înaripată ce polenizează arborii,
simbolizând fertilitatea. Provine
din Palatal lui Assur-nasir-pal II
din Nimrud. (Muzeul Brooklyn)
MEDICINA MESOPOTAMIANĂ

ISHTAR, zeița nopții
SHAMASH,zeul Soare
Gardian al porții 

MEDICI
«Baru» ‐ ghicitor (hepatoscopia)
«Ashipu» ‐ exorcist
«Asu» ‐ medic , terapii empirice
ŞCOLI
TEMPLE 
NINGIZZIDA
ZEUL‐MEDIC ‐ ŞARPE
ZIQQURAT NERGAL – zeu pestilențial
MEDICINA EGIPTEANĂ
‰ Viață sănătoasă ‐ conform adevărului şi dreptății – Maat (comparabilă cu Tao chinez)

Zeița Maat
• ZEI, MAGICIENI, PREOȚI, MEDICI

PAPIRUSURI
MEDICALE: Ebers, 
Smith, Al Kahoun etc
Zeița Ritho dând naştere zeului Ra, asistată de moaşe
„Case de naştere” ‐ „Mammisi”, anexate templelor
INSTRUMENTE CHIRURGICALE

Maat
MEDICINA EGIPTEANĂ

Ochiul lui Horus

Toth

Sekhmet Isis RENENUTET


SEKHMET
•sinonimă cu noțiunea de medic sau chirurg    Şarpele uraeus
în Regatul de Mijloc RENENUTET (uraeus)
•Preoții săi – medici, în vechime •sufletul în cursul naşterii
•Aducea boala, dar şi vindecarea •generează numele 
•ajută alăptarea
•protejează copiii

Taueret , zeiţa mamă


apărând fertilitatea şi Bastet
Heket, moaşa divină BES
renaşterea după moarte
MEDICINA EGIPTEANĂ VIAȚA DE DUPĂ MOARTE

TEMPLU.ŞCOALĂ

Mumia lui Ramses al v‐lea (1157 
Medicul‐Zeu IMHOTEP îCh) semne de VARIOLĂ pe față
(cca 2700 îCh) Sechele de poliomielită
Mumia faraonului Siphtah, dinastia a IX­
a.Membrul inferior stâng  evidenţiază o  OMUL ZODIAC
deformare de tip equin, rezultat, 
probabil, al unei poliomielite. 
VIAȚA DE DUPĂ MOARTE

Kebehsenuf (vultur) –
Intestine-Serket-Vest Serket‐ Cea care face să respiri, controlează
respirația și noul suflu de viață al defuncților;
asociată scorpionuluiși șarpelui; zeiță vindecătoare, 
stăpână a înțepăturii, a doctorilor și vrăjitorilor

Amset (om)
- Ficat -Isis-Sud Isis – zeiță protectoare și salvatoare a lumii,
Stăpâna tronului
Marea magiciană și vindecătoare

Duamutef
(șacal) – Neith – Cea mare în înțelepciune, părtașă la 
Stomac-
Neith-Est cosmogonie, asociată cultului lui Ra

Hapi (babuin)
Plămâni‐Neftis‐Nord Neftis ‐ Stăpâna castelului, zeiță protectoare a morților
MEDICINA EGIPTEANĂ

Harpist orb

MELOTERAPIA • Medicina muncii
•Medicină socială

KIM‐ AL‐CHIMIA

Roată de irigație Irigație
MEDICINA INDIANĂ TRADIȚIONALĂ

Taksasila. Ruine (700 î.Ch) Nalanda. Ruine (IV)


Mohenjo Daro. Canalizare Atharva-Veda, cel mai
Medicina Ayurvedică  vechi text Indian (~
2500‐1500 î.Ch
„ştiința vieții” 1500 îCh), cu multe
(ayu‐viață;veda‐ştiință)  informaţii medicale

Marriamman,  Susruta (~VI î.Ch), 


Dhanvantari, zeu hindus
zeița variolei şi şi trusă chirurgicală
al medicinei şi chirurgiei Charaka (~300 î.Ch)
febrelor
MEDICINA  INDIANĂ TRADIȚIONALĂ
‰ Charaka Samhita
‰ «Susruta Samhita», 
„charaka” ‐ „medicii itineranți”,
„samhita” ‐ „colecție” „colecția de texte medicale a lui Samhita”, 
„colecția de texte medicale a lui Charaka”,  nume generic pentru medicii ambulanți
nume generic pentru medicii ambulanți

‰ Cele trei dosha 
vata – sau suflul,

pitta – sau bila ‰ Operație de rinoplastie.Tehnica


lamboului Indian pentru rinoplastie
kapha – sau flegma
Determină tipul constituțional
‰ Prana
• viziune umoralistă şi pneumatistă

Disecțiile ‐ interzise 
‰ Operație de cataractă
• Chirurgie plastică, reconstructivă (după Susruta Samhita)
•Embriotomie
MEDICINA  INDIANĂ TRADIȚIONALĂ

‰ Embriogeneza şi circulația intrauterină 
‰ Pulsul era examinat cu trei degete
•se clasifica după un sistem elaborat  de diagnostic şi prognostic al bolilor
•diagnostic organoleptic
‰ Alchimia –iatrochimia, farmacologia
‰ Charaka distinge medicina preventivă şi medicina curativă
Enumeră calitățile unui bun spital:  spațiu adecvat,fără fum, mirosuri, 
zgomote, climă blândă, furnizarea rapidă de medicamente prin farmacii
Sălile de operație ‐ amplasate separat de zonele frecventate de pacienți
• Apar spitale pentru cei sărmani
•Regele Ashoka (272‐232 î.Ch)
‰ Se practica variolizarea, prin inoculare de fluid obținut din 
pustulele variolice cutanate, prin înțepare sau scarificare

‰Susruta: „doar unirea medicinei interne cu chirurgia poate face un 
doctor desăvârşit". 
MEDICINA  INDIANĂ TRADIȚIONALĂ

Buda, „marele medic”


Marmas ‐ „Secret”  Cele şapte chakre ale vieţii şi («Mahabhisak»)
corelaţiile lor temporale îngrijind un bolnav
Puncte vitale
(108 marmas) ayurvedice
Unitate trup-suflet
Yoga medicală – practică
psiho‐somatică
controlând  prana
(energia vitală)
ETICA MEDICALĂ
Studenţi exersând chirurgia
• Legile lui Manu (200 î.Ch ‐ 200 d.Ch) pe fructe (după Sanjay, 2007)
practicianul trebuie să fie ireproşabil Studii: şapte ani , angajament final
•Budismul
MEDICINA  CHINEZĂ TRADIȚIONALĂ
ÎMPĂRAȚI ŞI FILOSOFI‐MEDICI

SHEN NUNG,
ÎMPĂRATUL ROŞU
sau HUNG TI
LAO TSI (~ 2784î.Ch) FU HSI (~ 2900 î.Ch) 
(604 – 531 îCh) CONFUCIUS( «I CHING»
«TAO TE CHING » 551‐479 îCh)  (Cartea transformărilor)
(Calea clasică  ƒierbar medical
«LUNYU»
a virtuții) «Pen‐Tsao»
ƒ (365 droguri)
ƒhărți de acupunctură
Shen Nung testând plantele
Yin‐Yang 
TRIGRAMELE 
„Medicul superior învață,  LUI FU HSI
‰ HUANG TI
pe când medicul inferior  •Acupunctură
tratează” •Qi Gong
•Efecte plante medicinale
YU HSIUNG (~ 2600 î.Ch), ÎMPĂRATUL GALBEN sau •Viața sexuală
HUANG TI –«Nei  Ching»(CANONUL MEDICINEI) •Corelează organele cu culorile
şi gusturile
PEN TS'AO ȘI EVOLUȚIA MEDICINEI FITOTERAPEUTICE CHINEZE

Circa 1.500 remedii derivate din plante diferite,


testate și analizate, apar în peste 50 de ediții ale
cărții lui Pen Ts'ao.

Cânepa - reprezentare
din ediția din 1234
(Cheng-Lei Pen-ts’ao)

Li Shih‐Chen sau Dongbi (1518 ‐1593), unul din 


marii herbaliști și acupuncturiști chinezi, dintr‐o 
familie de doctori tradiționali
MEDICINA  CHINEZĂ TRADIȚIONALĂ

Lame neolitice de agat
pentru sângerare (?)

Cuțit de ƒMeditație
piatr㠃Exercițiu 
respirator
Ventuză de porţelan ƒExercițiu fizic
5 elemente fundamentale: FOCUL, METALUL, LEMNUL, APA, PĂMÂNTUL ƒArte marțiale
ƒMasaj
TAI QI ŞI QI GONG («LUCRAREA LUI QI»)
MEDICINA  CHINEZĂ TRADIȚIONALĂ
•Anamnaeză
•Inspecție
•Ascultație
•Palpare
Filosofia Tao. Simbolul
•Ex.puls  (Bian Que, 407‐310 î.Ch), 
Pa-Kau. Unitatea şi lupta
contrariilor yin-yang

‰ACUPUNCTURĂ •Diagnosticul limbii
ACUPRESIUNE
•Anatomie imaginară
•Sfigmologia diagnostică
•Sângele circulă în cerc
• 200 tipuri; 26 – prezic moartea

Ace de piatră, os, 
metale prețioase 

Meridiane energetice  ‰MOXIBUSTIE


Păpuşi diagnostice
şi acupuncte (Moxa) de fildeş
MEDICINA  CHINEZĂ TRADIȚIONALĂ

GINSENG

‰ VARIOLIZARE prin insuflație Efedrina


intranazală (cruste uscate şi pisate)
•tuburi de bambus ori argint 
Pustule Variolice • Imunizare prin  Set de instrumente utilizate
pentru imunizare contra variolei
purtarea hainelor unui
bolnav
ƒVariolizare prin inoculare PICIOR‐LOTUSUL DE AUR

• Homeopatia
• Alchimia medicală
• Farmacopeea (+plante) 
•Dietetica •Sun Szu Miao (581‐682 d.Ch)
Budism chinez • Etica medicală «Regele medicinei»
~7000 remedii „de aur”
MEDICNI ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE TRADIȚIONALE
TRADITIONAL ALTERNATIVE/COMPLEMENTORY MEDICINES
MÉDECINES ALTERNATIVES/COMPLÉMENTAIRES TRADITIONNELLES

TERAPIA CU VENTUZE
CUPPING THERAPY
THERAPIE PAR LES VENTOUSES
There is reason to believe
the practice dates from as
early as 3000 B.C.; the
earliest record of cupping is
in the Ebers Papyrus, one of
the oldest medical textbooks
in the world, describes in
1550 B.C. Egyptians used
cupping. Archaeologists
have found evidence
in China of cupping dating
back to 1000 B.C. In ancient
Greece, Hippocrates (c. 400
B.C.) used cupping for
internal disease and
structural problems. This
method in multiple forms
spread into medicine
throughout Asian and
European civilization
Medical engravings "Kom Ombo" temple - Aswan,
Egypt
Suction Cup Therapy

MESOPOTAMIA

ROME
Islamic World: Hijama
Claudius Galen (129-199 CE) of Pergamon
is shown "cupping" a patient.

ANCIENT GREECE - A CUP is repreesented, too


(lefthandside)
MÉDECINES TRADITIONNELLES

Le dictionnaire de l'Académie française dans sa première édition (1694) décrit (p.


628) la ventouse médicale comme un « vaisseau de verre qu'on applique sur la
peau avec des bougies ou de la filasse allumée pour attirer le mauvais sang ». Il
précise qu'on appelle « ventouses sèches, les ventouses qu'on applique sans
faire de scarification ». L'édition de 1751 définit la ventouse comme un
« instrument de chirurgie » et précise qu'elle peut être métallique (de cuivre,
d'argent...) et que son objet est d' « attirer avec violence les humeurs du dedans
au-dehors ». L'édition de 1798 précise encore qu'elle a pour objet de « soulever la
peau et de produire une irritation locale ». Enfin, l'édition de 1832 ajoute qu'on
y « fait le vide par le moyen du feu, ou d'une pompe aspirante, afin de soulever la
peau et de produire une irritation locale ».

Ventouse iranienne des premiers siècles de


l‘Iran (Musée du Louvre), équipée d'un
système d'aspiration. Elle peut-être utilisée
pour la saignée "sous vide relatif.
Cornelis Dusart (1660-1704)

La ventouse
(Ventuza/The cup),1695
Le vide relatif créé dans la ventouse dilate les pores
et les vaisseaux sanguins superficiels (capillaires).
Ceci produit une congestion cutanée localisée sur le
site de l'application du vide, traduite par un
changement d'aspect de la peau qui rougit et se
couvre de points rougeâtres à violacés. Cette
congestion provoquée localement, au-dessus de
l'organe supposé malade était réputée attirer les
humeurs ou le "mauvais sang" ou l'excès de sang
qui congestionne un organe sous-jacent.

Une explication plus contemporaine pourrait être que le flux sanguin provoqué et le stress
sur la peau pourrait respectivement décongestionner la zone sous-jacente (par effet dit
de « révulsion »), et donner un coup de fouet au système immunitaire. La scarification qui
était adjointe dans le cas des ventouses dites « humides » pourrait aussi contribuer à un
dopage du système immunitaire, mais en ajoutant toutefois un risque d'infection.

Cupping: a local suction is created on the skin; practitioners believe


this mobilizes blood flow in order to promote healing. Suction is
created using heat (fire). Mechanical devices (hand ) or electrical
pumps are also used to produce a relative vaccum.
BLOOD LETTING
SAIGNÉE BAMBOO CUPS
SÂNGERARE
greatly
ISTORIA MEDICINEI
MEDICINA ANTICĂ
● MEDICINA HIPOCRATICĂ
●MEDICINA GALENICĂ

●MEDICINA GETO-DACICĂ
MEDICINA ANTICĂ
●MEDICINA HIPOCRATICĂ
PREMISE PREHIPOCRATICE
• MEDICINA MAGIC-SACERDOTALĂ
• FILOSOFII „FIZIOLOGI” (sec. VI-IV îCh)
• Şcoala IONIANĂ: Thales & discipolii
• Şcoala din CROTONA: Pythagora APOLLO, ASKLEPIOS, HYGIEIA
• Şcoala din AGRIGENTO: Empedokles
• Şcoala ATOMISTĂ: Leucip & Democrit

Pythagora Empedocle

Leucip Democrit
• Şcolile medicale greceşti:Cnidos şi Cos
HIPPOCRATE DIN COS
Cnidos: analiză, solidism, organicism
Cos: sinteză, umoralism, holism
Trusă chirurgicală și ventuze
ARTĂ - RELIGIE - MEDICINĂ

Sculptură votivă din Melos, cca 100-200 dCh;


inscripţia mprecizează : „Tyche [a dedicat
aceasta] către Asklepios şi Hygieia, ca dar de
mulţumire”. Sculptura a fost amplasată într-un
sanctuar al zeilor vindecători
ASKLEPIOS şi HYGIEIA.

Asklepieion, cca 400 îCh. Relief votiv


MEDICINA ANTICĂ
●MEDICINA HIPOCRATICĂ
Hippocrate Lucrări
Hippocrate
(460-370 îCh) Aforisme
Icoană
„Corpus Hippocraticum”
bizantină
PRINCIPII ALE MEDICINII HIPOCRATICE
EXAMENUL BOLNAVULUI ȘI „FOAIA DE OBSERVAȚIE”

1. Observaţia atentă prin care nimic din ceea ce survenea nu trebuia


neglijat, nici lăsat la voia întâmplării.
2. Studiul bolnavului mai curând decât al bolii includea: anamneza -
furniza informaţii esenţiale despre: vârsta, starea de sănătate, vorbirea,
tăcerea, gândurile, calitatea somnului, conţinutul şi originea viselor,
zona geografică, dieta, obiceiurile, comportamentele, vestimentaţia,
profesia, familia şi, deci, problemele de ansamblu ale pacientului;
inspecţia - observarea vizuală a semnelor de boală pe toată suprafaţa
corpului şi în cavităţile direct accesibile; palparea – compresiune
moderată superficială sau profundă prin utilizarea pulpei degetelor sau
a palmei în întregime, ce informează despre mărimea, forma, conturul,
consistența, omogenitatea unei structuri.
MEDICINĂ INTERNĂ

Interogatoriul (anamneza) Inspecţia

Degete hipocratice
Facies hipocratic
Auscultaţia directă

Examen organoleptic
(al urinei) • Sucusiunea hipocratică
Palparea
PRINCIPII ALE MEDICINII HIPOCRATICE
EXAMENUL BOLNAVULUI ȘI „FOAIA DE OBSERVAȚIE” (II)

Hippocrate
(460-370 îCh)

Se estimează ensibilitatea spontană sau provocată la palpare şi


mobilitatea diverselor structuri; percuţia - nu sunt date;
auscultaţia directă - percepere a zgomotelor normale sau
patologice la nivelul organelor (cord, pulmon, intestin);
examen organoleptic (ex. urină)
3. Evaluarea onestă a evoluţiei bolii, recunoscându-se nu
doar succesul, ci şi lipsa de răspuns la tratament.
4. Asistarea naturii, concepţie prin care orice medic era dator
să se sprijine în demersul său curativ pe natură, permiţând
forţelor vindecătoare ale naturii din corpul bolnav să realizeze
/să restabilească armonia, adică starea de sănătate.
RAŢIONALISMUL MEDICAL
MEDICINA UMORALISTĂ
• Celepatru umori: sânge, flegmă (limfă), bilă galbenă,
bilă neagră (corespundeau la: aer, apă, foc, pământ).
• Perechile de contrarii trebuie ţinute în echilibru pentru
a asigura armonia în macrocosmos şi sănătatea în
microcosmosul uman.
•«Eucrasia» („amestecul bun”) opus «Dyscrasiei»
(„amestecul rău”)
•Boala trece prin trei stadii: degenerarea umorilor,
cocţiunea şi criza prin care se evacuau umorile în exces,
dăunătoare: MATERIA PECANS / PUS BONUM
• Cele patru temperamente: sangvin (exces de sânge),
coleric (exces de bilă galbenă), melancolic (exces de bilă
neagră) şi flegmatic/limfatic (exces de flegmă/limfă)
CALD - RECE
UMED - USCAT

Primăvară – Aer – Sânge-


Cord

Vară – Foc – Bilă – Ficat

Toamnă – Pământ –
Atrabilă – Splină

Iarnă – Apă – Flegmă -


Creier
Sangvin

Cald Coleric- Sangvin- Umed


Sangvin Flegmatic
Bila Galbenă
FOC Coleric Flegmatic

Sânge Bila Neagră


AER PĂMÂNT Coleric- Flegmatic-
Uscat Melancolic Melancolic Rece

Flegmă
Melancolic
APĂ
Clismă efectuată cu un clister
Sângerare
pentru reechilibrarea
umorilorilor

Flebotomie

Ventuză
de sângerare
RAŢIONALISMUL MEDICAL
•Bolile mintale și neurologice nu mai sunt înţelese ca
având origine divină, ci cauze naturale (epilepsia –„boala
sacră”- nu este mai sfântă decât alte boli)

•Teoria „zilelor critice” – influenţe mesopotamiene,


egiptene și pitagoreice

•Teoria Miasmelor morbide, pestilenţiale – diseminare a


boli
TERAPIA
•Terapii active asupra «PHYSIS»-ului
•Sângerări, vărsături, purgaţii, clisme, regim igieno-
dietetic (restabilirea eucrasiei), plante, substanţe de
origine animală, minerale
CHIRURGIE
Principii biomecanice

Rec hipocratic. Tratament


prin elongaţia coloanei

Banca hipocratică pentru repoziţionarea


Zeiţa componentelor osoase prin tracţiune
Macului
Anestezie (?)

Manevra hipocratică de reducere


a luxaţiei de umăr Instrumente chirurgicale
AFORISME
«Medicus curat, natura sanat»
„Medicul îngrijeşte, natura vindecă”

«Primum non nocere»


„Cât despre boală, fă-ţi un obicei din aceste două lucruri: să
ajuţi, sau, cel puţin, să nu dăunezi“.
Hipocrat „Despre epidemii” (cartea I, Sect. V)

«Ars longa, vita brevis»


„Arta este lungă, viaţa este scurtă, ocazia trecătoare,
experienţa înşelătoare, judecata dificilă.”

„Doctorul trebuie nu numai să fie pregătit să facă ceea ce este


corect din punctul său de vedere, ci trebuie să facă, de
asemenea, ca pacientul, însoţitorii săi şi mediul să îl ajute.“
JURĂMÂNTUL HIPOCRATIC

• Jur pe Apollo medicul, pe Asclepios, pe Hygieia şi Panacea, pe


toţii zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi îndeplini, pe cât mă
vor ajuta puterile şi priceperea, jurământul şi legământul care
urmează.

• Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu


părinţii care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la
nevoie, îi voi îndestula trebuinţele; pe copiii săi îi voi privi ca pe
fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată
şi fără să le cer vreun legământ.
Preceptele, lecţiile şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi
fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o
făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar
nimănui altcuiva.
Voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă
vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău
şi orice nedreptate.
Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, chiar dacă îmi va cere, şi
nu voi îndemna la aşa ceva; tot astfel nu voi încredinţa nici
unei femei leacuri abortive.
Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în
nevinovăţie şi curăţie.
Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din vezică*,
lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta.
----------------------------------------------------
* vezica urinară – litiaza urinară
• În orice casă aş intra, voi intra numai spre folosul bolnavilor,
păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bună ştiinţă,
mai ales de ademenirea femeilor şi a bărbaţilor, oameni liberi sau
sclavi.
• Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria, sau chiar în
afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să
fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea
tainei este o datorie.
• Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur
pe deplin de viată şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar
dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, atunci merit să mi se
întâmple contrariul.

ŞCOALA POST-HIPOCRATICĂ – ALEXANDRIA (Egipt)


Erasistrat şi Herofil
ERASISTRAT ŞI HEROFIL

ŞCOALA POST-HIPOCRATICĂ – ALEXANDRIA (Egipt)


Erasistrat şi Herofil, cca. 290 îCh
Fondatorii Şcolii de Anatomie
ERASISTRAT - (c. 325/304 – c.250 îCh) din Ioulis, statul cetate Iouliada din insula Keos / Kios -
anatomist grec şi medic regal, ce a studiat la Atena şi a lucrat în Alexandria.
I se atribuie descrierea valvulelor inimii, organ pe care îl considera a funcţiona exclusiv ca o
pumpă şi nu ca un centru al sensaţiilor.
A deosebit venele de artere şi nervii sensitivi de nervii motori, pe care i-a înţeles ca fiind conectaţi
la creier.
 Printre primii a dat descrieri detaliate ale creierului şi cerebelului.
Erasistrat a scris multe studii de anatomie, medicină practică şi farmacie.

„Vena apare din partea în care arterele, care sunt


distribuite la întregul corp, își au originea, și pătrunde în
ventriculul sanguin [sau drept] [al inimii]; iar artera [sau
vena pulmonară] provine din partea unde venele își au
originea și pătrunde până în ventriculul pneumatic [sau
stâng] al inimii. “ (Erasistrat citat de Galen)

TULBURĂRI PSIHOSOMATICE
Fiul vitreg al Stratonicei, Antioh, a fost s-a îndrăgostit
profund de ea. Erasistrat a observat că, atunci când
Stratonice se apropia de el, pielea lui Antioh devenea
mai fierbinte, culoarea i se aprindea, iar pulsul se
accelera, punându-I astfel diagnosticul.
O anecdotă similară s-a relatat despre medici precum Jacques-Louis David (1774)
Hipocrate, Galen, Avicenna,precum și alţii. Erasistrat descoperă cauza
bolii lui Antioh
HEROPHILUS (335–280 sau 255 îCh
Herophil s-a născut în Calcedonia, în Asia Mică (în prezent Kadiköy, Turcia).
A fost unul dintre fondatorii metodei știinţifice și a intensificat utilizarea metodei experimentale
în medicină: disecţia sistematică.
 El a înţeles că venele transportă numai de sânge, nu aer. A diferenţiat între artere și vene.
Când sângele curgea prin artere, ele pulsau ritmic.
 Profesorul său, Praxagoras de Cos, limitat pulsul la un grup distinct de nave și a considerat că
acesta ar putea fi un indicator al bolii
 Herofil a elaborat standarde pentru măsurarea ritmului pulsului și a folosit aceste standarde
pentru a diagnostica boala.
El a folosit un ceas de apă – clepsidră- pentru a măsura frecvenţa pulsului.
Herofil nervii de la vasele de sânge și tendoane diferenţiate, și a descris creierul și cerebelul,
"teascul lui Herofil” (torcular Herophili) - confluenţa celor patru mari sinusurilor venoase, și
ventriculele cerebrale.

Herophilus fost primul care a compara pulsaţia vaselor de sange


la ritmul muzical și această teorie a avut un impact enorm asupra
atât literatura medicală și muzicală până în Evul Mediu și
sfârșitul Renașterii.
Clepsidra lui Herofil
Clepsidră sau ceas cu apă grecesc: un ceas apă portabil utilizat de
Herophilus în scopul examinării pulsului arterial. Acest ceas de apă a fost
capabil de a conţine o anumită cantitate de apă pentru batai de
impulsuri naturale de orice vârstă.
MEDICINA ANTICĂ
MEDICINA ÎN ROMA ANTICĂ
●MEDICINA GALENICĂ
Premise
Medicina etruscă
Medicina grecească

Clistere pentru clismă Hepatoscopie


• Cato cel Bătrân (Censorul) Haruspicii

• Asclepiade din Bitinia: traheotomia

Ventuze pentru sângerare

Forceps
• Severus Alexandrus (222 - 235 d.Ch)
Chiron

Patrocle Ahile

Ahile
detaliu

Ahile pansându-l
pe Patrocle
cca. 500 îCh. Vulci, Italia
MEDICINA GRECO-
ROMANĂ

TERMĂ ROMANĂ

HYGIEIA – sec I dCh, ROMA

POMPEI –
Frescă murală ilustrând tratarea
chirurgicală a unui soldat
PEDANIUS DIOSCORIDES (Dioscoride) (~41 d.Ch)
«De materia medica» („Despre substanţele
vindecătoare"): polifarmacia
•600 de plante şi ingrediente derivate din plante
•Remedii minerale şi de origine animală
•Pericolele recurgerii la opiu
•Plante utilizate de daci sunt menţionate

CORNELIUS CELSUS (~25 î.Ch-50 d.Ch)


DE MEDICINA
•prevenirea maladiilor
•tehnicile terapeutice
• chirurgia cosmetică
•SEMNELE INFLAMAŢIEI ACUTE: Efes. Biblioteca lui
Celsus
-roşeaţă (hiperemie), tumefiere (edem)
însoţite de căldură (hipertermie) De Medicina
şi durere (lat.: «rubor, tumor cum calor et dolor»)
Galenus adaugă: «et functio laesa»
Soranus din Efes (98-138 d.Ch): obstetrică şi ginecologie
Rufus din Efes (~110-180 d.Ch): descrie nervii optici, capsula şi cristalinul
Celsus
CLAUDIUS GALENUS
Galenus (~129-200 d.Ch)

• A călătorit mult
• A cules informaţii de farmacologie referitoare la plantele şi mineralele
specifice diferitelor zone vizitate
•A văzut numeroase tipuri de afecţiuni, familiarizându-se cu tratamente şi
filosofii medicale variate
•A scris circa 500 de lucrări
•A dezbătut subiecte de anatomie, fiziologie, farmacologie, patologie, terapie,
igienă, dietetică şi filosofie

•ARS MEDICA (Arta Medicală) și PRINCIPIUL DESCOPERIRII PRIN EXPERIMENT


•Gândire teleologică
•Teoria umoralistă
•Dezvoltă corespondenţele dintre umori şi temperamente
•Prima teorie cuprinzătoare asupra nutriţiei
•A susţinut principiul descoperirii prin experiment
•A practicat experimente precum vivisecţii pe animale, ligaturi
•A practicat disecţii pe cadavre umane abandonate şi pe carcase de animale
•A adus detalii anatomice: a descris măduva rahidiană şi ureterele, oasele, muşchii
scheletici şi inserţiile lor osoase
•A greşit extrapolând date de la animal (maimuţă, porc) la om
• O „Metafiziologie” a sistemului circulator,
după Galen
GALENUS

• fin observator clinic, teoretician eclectic


• a acordat atenţie particulară examinării pulsului
•ca terapii, a recurs a sângerări, purgaţie şi aplicare
de ventuze
• recomanda, în special, dieta, exerciţiul fizic, odihna
şi măsurile igienice
•spre deosebire de Hipocrate, pe care îl admira, şi
care accepta să-şi recunoască eşecurile, Galenus
raporta aproape exclusiv succesele.
• Terapiile sale respectau echilibrul celor
patru umori şi al calităţilor lor: cald, rece,
uscat şi umed

PREPARATELE GALENICE

• merit aparte în domemeniul farmaciei


• prepara propriile prescripţii, care întrebuinţau peste 500 de
remedii,minuţios descrise
• Amesteca multe ingrediente de origine vegetală şi minerală, pe care le
colecta el însuşi → polifarmacie
• Astfel de preparate: generic denumite «galenice»
• Teriaca (θηρίον – thērion: fiară, animal sălbatic) îngloba pâna la 70 de
ingrediente şi era destinată tratării leziunilor produse de fiarele sălbatice și,
în mod deosebit, a muşcăturilor de șarpe. În final, teriaca a ajuns să fie un
„panaceu”, recomandat în orice suferinţă, dar mai ales contra oricărui tip de
otrăvuri
• Anterior: mithridatium (≈60 ingrediente)→ Mithridatizare, formă de
„homeopatie", avant la lettre (Regele Mithridate)
Chirurgia
1. Aproximaţia - cuprindea reducerea şi bandajarea
fracturilor şi luxaţiilor şi tratarea prolapsurilor;
2. Separaţia - cuprindea practicarea inciziilor, exciziilor,
amputaţiilor, cauterizărilor.

În Renaştere, Galenus a devenit deosebit de


HIPOCRATE ŞI GALEN important, constituind o punte între medicna
1225, Anagni, Italia antică şi cea clasică

La Basel şi Veneţia, textele lui Galenus au fost traduse din arabă, sau direct din greacă,
în limba latină, care domina epoca.
MEDICINA ANTICĂ. MEDICINA ÎN DACIA
600.000 ani î.Ch-sec IVdCh

TĂRTĂRIA (~5300 - 5200 î.Ch)

Sarmizegetusa.
Complexul sacru (detaliu)
Cultul șarpelui

Tăbliţele de la
Tărtăria, Reconstituire a unei locuinţe
creaţie a culturii
•Cultul soarelui
Vinca-Turdaş
TĂRTĂRIA •Repere cronobiologice geto-dacice din sec al II-lea
Idol feminin
Femeile dace, în special, îşi făceau tatuaje
 Fragment de idol
antropomorf feminin,
descoperit în situl de la
Tărtăria, în 2014.

Cultura Cucuteni
Tăbliţele de la Tărtăria Zeița Mamă
Posibilă scriere dacică -față/spate-
•Dacii cunoşteau sistemul alimentării cu apă prin conducte, încă
înainte de ocupaţia romană
•Legile «Belagines»: „legile frumoase”, care ar fi fost revelate de zeiţa
Hestia lui Zamolxe
• recitate în cor, spre a fi mai lesne memorate
• conţineau recomandări importante referitoare la igienă, remedii
naturale şi alte metode de tratament
• Deceneu, reformatorul de geniu, a hotărât şi distrugerea culturilor de
Herculane
viţă de vie
•Fitoterapie, apiterapie
•praf cicatrizant de natură vulcanică
•Băi minerale sau termale:
Germisara (Geoagiu-Băi), Aquae (Călan), Herculane (Ad aquas)
• Băile publice sau termele se întâlneau aproape în fiecare oraş, mai
ales în epoca romană
•Epidemii numeroase Zamolxis/Zalmoxis
Dacii, femeile în special, îşi făceau tatuaje

Grădiştea
Muncelului. Trusă
medicală dacică
(după I.H.Crișan)

Biberon de lut
Zeii asociaţi actului medical în Dacia Romană
Bendis

Zamolxis (Zalmoxis) Constanţa .Glykon


Darzos (Derzos) – Hercule sec II d.Ch Constanţa. Esculap,
Bendis - Artemis-Diana sec II d.Ch
Orfeu
Asclepios şi Hygieia
Apollo
Telesforus

Mangalia (Callatis)
Ştampila («parafa») Hygeia
unui medic roman sec.IV-III îChr. Telesforus Hercule
Mina romană de la Roşia Montană
MEDICINA DACILOR
Sinuciderea regelui
Decebal

Medicina de război a
Dacilor. Imagini de pe
Columna lui Traian

COLOANA TRAIANĂ
ROMA,
Sec II dCh - 113 dCh
Daci pe Columna lui
Traian din Roma
Episodul prezentării capului lui Decebal de pe Columna lui Traian

Tiberius Claudius Maximus, soldatul care i-a dus lui


Traian capul lui Decebal. Mormântul său de la
Grammeni (Macedonia) conţine o inscripţie care-i
confirmă fapta şi un relief reprezentând un călăreţ
care se repede la un om prăbuşit la pământ,
înveşmântat în straie de dac, din mâinile căruia cade
un pumnal încovoiat: regele-erou, care tocmai îşi
luase viaţa.
COLUMNA LUI TRAIAN

Sinuciderea Regelui Decebal. Detalii


Regele Decebal apare în cel puţin trei scene de pe Columnă.
Medicina de război a Dacilor. Imagini de
pe Columna lui Traian
Împărțirea hranei. Imagini de pe Imagini de pe Columna lui Traian.
Columna lui Traian. Detaliu Plângerea celui răpus și consolarea
supraviețuitorilor. Detaliu
„Un dac a coborât de pe Columnă”.

Badea Cârţan (Gheorghe Cârţan), un ţăran patriot din Cârţişoara, judeţul


Sibiu, care a plecat pe jos din satul său până la Roma, în anul 1896.
Platon: Charmide
„Zamolxis care e regele nostru, dovedeşte, ca zeu ce este, că tot
aşa cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără să fi
vindecat capul, nici să tămăduim capul, fără să ţinem seama de
trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără
a căuta să tămăduim sufletul; pricina pentru care cele mai multe
boli nu se supun artei medicilor Helladei este că ei nesocotesc
întregul pe care ar trebui să-l îngrijească, iar dacă acestui întreg
nu-i merge bine, nu poate să-i meargă bine nici părţii. Aşadar, (..),
de la suflet pornesc cele rele şi cele bune pentru corp, ca şi pentru
omul întreg; de acolo purced acestea, aşa cum din cap purced cele
privitoare la văz".

•slujitorii lui Zamolxe (Zalmoxis) erau preoţi-vindecători, care


îndreptau sufletul şi trupul, unul în dependenţă de altul

medici romani laici: valetudinaria (cabinete medicale militare)


Iatreia - în medicina greacă
ISTORIA MEDICINEI

MEDICINA EVULUI MEDIU


●MEDICINA EVULUI MEDIU CREŞTIN
●MEDICINA EVULUI MEDIU ISLAMIC
MEDICINA EVULUI MEDIU
Iisus,
●MEDICINA EVULUI MEDIU CREŞTIN MARELE MEDIC
DIVIN

Sf. Maria
Sfânta Paraskeva
Sfinţii Doctori
fără de Arginţi
Cosma şi Damian
•Harul divin
Sf. Ap. Luca
•Mila creştină
Filantropia

Sf. Cosma şi Damian, fratele geamăn,


practică I transplant de mb.inferior
Sfinţii Doctori
fără de Arginţi
Chir şi Ioan
MEDICINA CREŞTINĂ

Sf. Zenaida
Sf. Hermiona Sf. Spiridon Sf. Pantelimon Sf. Anastasia

Athos, MD

Sf.Apollonia Sf.Paraskeva Sf.Nectarie


Sf. Talaleu
Sf.Trifon Sf.Lucia

Dijon, Hôtel Dieu Paris, Spitalul


Hôtel Dieu
CREȘTINISMUL, RELIGIE DE STAT
Galerius a emis un edict de toleranță față de creștini în 311.
Odată cu Edictul de la Milano dat în 313 de Împăratul Constantin cel Mare (306-337),
și cu Edictul de la Tesalonic emis în 380 de Împăratul Teodosie (346-395),
creștinismul a devenit o realitate întâi tolerată, iar apoi constitutivă a Imperiului
Roman, o religie oficială.

Visul lui
Constantin

- Pons Milvius, 28.10. 312


- După un manuscris al omiliilor Sfântului Grigore de Nazians
Monasticismul (Monahismul)
Sf. Vasile cel Mare: Vasiliadele
Mănăstiri şi Bolniţe
Constantin cel Mare (272 –337) fondează
un spital la 330, în Constantinopol Şcoala din Salerno
Terapii „Regimen Sanitatis Salernitanum”
•Cauterizarea ( „Flos Medicinae”), sec XIII
•Fitoterapia
ETICA ŞI DEONTOLOGIA MEDICALĂ
•Rugăciunea •Spiritul Jurământului Hipocratic
•Incubaţia
•Sfintele taine

Împăratul Iustinian (485-565)


Biserica Sf. Cosmas şi Damian
din Constatinopol
•Practica incubaţiei Constantin Africanul,
Examind urina pacienţilor
•Cod de legi
Teoria umorilor
Instituirea carantinei („quarantine")
•Pelerinaje
•Dansul macabru
•Atingerea regală contra tuberculozei
Bresle de medici şi farmacişti

•În România
1292 – I-ul spital, 1494 – I spiţerie, Sibiu, Transilvania
1619 – I-ul azil, la Suceava
1704 –spitalul Colţea,Bucureşti
1743 –spitalul Sf.Spiridon,Iaşi
 Băi turceşti (feredeie)
Instituţii de asistenţă socială şi medicală
Pentru săraci (ptochia), bătrâni (gerontochia),
străini (xenodochia), copii abandonaţi
(brephotrophia), orfani (orphanotrophia),
bolnavi şi decăzuţi (nosocomia - spitale)
Scolasticismul
Școala medicală din Salerno (820) Femeie medic

Apar primele UNIVERSITĂŢI europene:


Bologna(1158), Montpellier(1180),Paris (1200),
Oxford (1229)
Higiena –neglijată, numeroase epidemii
(ciuma, lepra, variola, tifos, holera)
Superstiţia şi magia înfloresc
Paul din Eghina (626-690): descrie şi
numeşte schirul „cancer", cuvânt grecesc
însemnând „rac”
Școala medicală din Salerno MATTHAEUS PLATEARIUS
Liber de simplici medicina, sau
Circa Instans

ROGERIUS (c. 1140 – c. 1195)


sau Roger din Salerno:Chirurgia

TROTULA din Salerno - femeie medic și profesor în


secolele 11 - 12. A scris mai multe cărți despre
sănătatea femeilor: Bolile femeilor, Tratamente pentru
femei și Cosmeticele femeilor ; aceste lucrări sunt
cunoscute sub numele colectiv TROTULA. Chirurgia Practica
„pus bonum“ et „laudabile"
putea fi evitat prin
bandajarea rănoilor cu vin
Plăgile se vindecau fără
infecţie, „per primam
intentionem"
Ugo dei Borgognoni din Luca, Italia
•Guglielmo Salicetti sau Salicet (1270 - 1277)
I anatomie chirurgicală regională
Foloseşte bisturiul
•Guido Lanfranchi (1250-1306 ) •Mondino de Luzzi (1270-1326)
din Milano, lucrează în Franţa Bologna
•Scrie o „Chyrurgia Magna“,1296 „ANATHOMIA" ,
•Combină medicina internă şi chirurgia 1316
text standard
•Henri de Mondeville (1260-1320) până la Vesalius
combate „laudabile pus”

•Guy de Chauliac (1300-1368)


Eminent chirurg al epocii
MEDICINA EVULUI MEDIU
●MEDICINA EVULUI MEDIU ISLAMIC
• Prezervarea şi compilarea textelor medicale vechi greceşti şi romane
Îndeosebi Aristotle, Hippocrates şi Galen

• CORDOBA
Averroes (1126-1198), Avenzoar (1091-1162) , Al-Zahrawi (Albucasis) - (940? – 1013 )
Maimonides (1135-1204)
• CAIRO
Ibn-Al-Nafis (~1210-1288)

Circulaţia sângelui
Ibn-Al-Nafis

• BAGDAD – veche tradiţie


Rhazes(~850-923), Avicenna (980-1037), Haly Abbas (930-994),
Isaac Judaeus(~ 850-950), Al Kindi (801–873)
 FONDAREA DE SPITALE Albucasis - Kitab al-Tasrif
CHIRURGIA
Avenzoar
•Traheotomie
•Descrie râia, pericardita
•Prepară remedii

SPITALE
Abul Qasim al-Zahrawi
Al Tasrif
•Tatăl chirurgiei moderne
cauterizare, ventuze, sângerare,
•Perfecte noţiuni de anatomie
Opera cancerul mamar
•A descris metastazele, hemofilia, chistul didactic
•Maimonide
•Scrie despre dietă,
• Etica Medicală
igienă, prim ajutor, otrăvuri
Rugăciunea lui Maimonide
Mansur ibn Ilyas,
Anatomia, sec. XIV (ca1390)
Averroes
„Kitab-al Kullyat" (Latin: „Colliget” -
„Compendiu de Cunoaşterii Medicale”)
Teoria dublului adevăr Rhazes
RUGĂCIUNEA LUI MAIMONIDE
„O, Doamne, umple-mi sufletul de dragoste pentru artă și toate
creaturile, nu admite ca gloria cercetării să mă influențeze în
exercițiul artei mele, căci dușmanii adevărului și ai dragostei de
oameni ar putea foarte ușor să abuzeze și să mă îndepărteze de
nobila datorie de a face bine copiilor tăi!
Susține-mi forța inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul și săracul,
prietenul și dușmanul, bunul și răul!
Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă! Ca sufletul să-mi fie deschis
aproape de patul bolnavului, ca sufletul să nu fie direcționat de nici o gândire străină,
ca în final să fie prezent la tot ceea ce experiența și știința l-au învățat; căci mari și
sublime sunt cercetările științifice care au ca scop să conserve sănătatea și viața
tuturor creaturilor. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine și în arta mea, ca ei să
urmeze sfaturile și prescrierile mele!
Îndepărtează de la patul lor șarlatanii, pe cei cu mii de sfaturi și care cunosc totul, căci
prin toate acestea se poate ajunge la moartea lor! Dacă neștiutorii mă blamează, fă ca
dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil, ca eu să pot să perseverez în
adevăr și prestigiu!
Dă-mi, Dumnezeule, răbdare pe lângă bolnavi, fă ca eu să fiu moderat în totul, dar
insațiabil în dragostea mea pentru știință! Îndepărtează de mine, o, Dumnezeule, ideea
că eu vreau totul! Dă-mi forța, voința și ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult
cunoștințele mele!”
Rhazes
•237 cărţi despre alchimie, anatomie, fiziologie şi etică
parţialcompilată după Hippocrate şi Galen
•Operă de referinţă: „Kitab-Al-Hawi" („Continentul”)
•Monografii despre varicelă (pojar) şi variolă unde le descrie
şi le deosebeşte
•Caracterizări corecte şi precise ale bolilor Rhazes
•Terapii pragmatice Acomodarea la lumină
Avicenna, prinţul medicinei ,„al treilea Aristotel” Micşorarea pupilei
A scris peste 450 de tratate, din care 40 medicale (mioză)
•Operă de referinţă: „Canonul" („Al-Qanun”) („Legea”) Medicinei
utilizat la Universităţile din Montpellier şi Louvain până la 1650.
• Părinte al medicinei moderne: farmacologie clinică, fiziologie
experimentală şi evaluări cantitative
•A descoperit natura contagioasă a bolilor infecţioase şicarantina
a instuit
Avicenna
• A definit noţiunea de sindrom
•A subliniat Importanţa dietei, mediului şi climei pentru sănătate
•Aromaterpie (distilare şi extracţie de uleiuri esenţiale)

•A fost un compilator şi un comentator avizat,mai mult decât un


practician de fiecare zi
•Medicină Galenică, aristotelică, persană,mesopotamiană indiană
ILUSTRAŢII DUPĂ
MANUSCRISELE
LUI AVICENNA

-Elongaţie

-Cauterizare
-Extirpare chirurgicală

Masaj
ISTORIA MEDICINEI

♦ MEDICINA RENAŞTERII

♦ MEDICINA SECOLULUI
AL XVII-lea
MEDICINA RENAŞTERII
COoRDONATE GENERALE
„Renaştere” - recuperarea şi reevaluarea pe un nou plan a
antichităţii greco-romane, singura forţă culturală
considerată aptă să asigure progresul societăţii medievale
 Inventarea tiparului – 1434 (J. Gutenberg)
Renumite Edituri: Veneţia şi Florenţa
Încep marile descoperiri geografice
 Apar primele imperii coloniale
Înfloresc industria, comerţul, băncile
Căderea Constantinopolului, 1453
Se pun bazele UMANISMULUI
Apare idealul OMULUI UNIVERSAL
Se dezvoltă vechile UNIVERSITĂŢI
şi apar altele noi
Bologna, Padua, Ferrara, Pavia
Inchiziţia
Magia
Începe Reforma→Protestantismul
I se opune Contra-Reforma
ARTIŞTI-ANATOMIŞTI Leonardo da Vinci (1452 - 1519)
- excelent anatomist

 CĂRŢI DE CĂPĂTÂI:
Avicenna -„Canon“-ul, Galenus - „Ars parva“,
Hippocrate - „Aforisme" , Dioscoride -
„Materia Medica"

Michelangelo Buonarroti (1475 - 1564)

 DisecţŢile pe cadavrele umane încep să fie permise


Terapia se bazează pe medicaţia extrasă din plante

 În Renaştere, autoritatea supremă devine Albrecht Dürer (1471-1528)


Lumea Naturii şi Gândirea Liberă
• Apar cărţi şi enciclopedii despre Natură
• Metoda experimentală, deja recomandată de
Galenus şi Avicenna, se impune tot mai mult
• EMPIRISMUL AJUNGE ÎN PRIM-PLANUL ATENŢIEI
LEONARDO DA VINCI

Madona şi Pruncul
cu Sf.Ana şi Sf. Ioan
Botezătorul
copil

Fetus în uter
(c. 1510) Studii anatomice
ale membrului superior
cu mişcări ale bicepsului
(c. 1510)
ALBRECHT DÜRER

Adam şi Eva
Melancolia

Autoportret ca om al durerilor

Mâini în rugăciune
1525 - Studiu matematic
 MEDICI ANATOMIŞTI

Andreas Vesalius (1514 - 1564)

„De humani corporis fabrica“, Basel, 1543


„Tabulae Anatomicae” , Veneţia, 1538
Arhitectura corpului privită
Alte nume: ca o maşină care lucrează
●Bartolomeo Eustachio (1524 - 1574),
●Gabrielle Fallopio (1523 - 1562)
●Gaspare Aselli (~1581-1625)
Chilifere

De humani corporis fabrica

●Jacques Pecquet (1622-1674)


Cisterna lui Pecquet
•Descriu vasele şi circulaţia limfatică
în 1622, respectiv 1647 Tabulae Anatomicae
IATROCHIMIA
Philippus Theophrastus Aureolus Bombastus von
Hohenheim - PARACELSUS (1493 - 1541)
●„Tatăl farmacologiei”
●Introduce gîndirea chimică în medicină şi nutriţie
●Presupune că există în fiecare un alchimist, desemnat
de Creator să conducă procesele vitale
●Se ocupă de bolile profesionale ale minerilor
germani din Elveţia
● Foloseşte limba germană (nu latina) în cărţile sale PARACELSUS
CLINICĂ ŞI FIZIOLOGIE
JEAN FERNEL (1497 - 1588)
●Scrie „Medicina Universală“
●Defineşte disciplinele standard: fiziologia
(creează termenul de «fiziologie» medicală),
patologia, terapeutica
●Dezbate dacă sifilisul şi gonoreea sunt maladii
diferite sau identice
●Descrie canalul vertebral
În Epocă
FERNEL
Epidemii: tifos, difterie, variolă, varicelă
Primele mari epidemii de sifilis
Afecţiuni noi: ♦scorbutul (marinarii) şi
Gonoreea mult mai frecventă
♦pelagra (pătura săracă)
MALADIILE INFECŢIOASE - EPIDEMIOLOGIA

GIROLAMO FRACASTORO din Verona


(1483 – 1553)
•poet, clasicist, fizician, geolog, astronom,
patolog italian
•A compus un poem despre „Syphilis sive
Morbus Gallicus" (1530)
•A scris: „De Contagione” (1546)
•Considera afecţiunile contagioase
transmise de „seminaria morbi”
•Maladiile infecţioase puteau fi transmise:
direct, de la om la om; indirect,
prin obiecte; la distanţă, prin factori de
mediu, precum solul, aerul şi apa.
GIROLAMO FRACASTORO
(Verona)

Ciobanul Syphilus și vânătorul Ilceus admonestați


de Apollo cu privire la pericolul pedepsirii prin
infecție luetică, dacă vor ceda tentației.
Gravură de Jan Sadeler I după Christoph Schwartz,
1588/1595.
EUCHARIUS RÖSSLIN (1470 – 1526) Ilustraţii din ediţia a II-a

Der Swangern frawen vnd hebamme(n)


roszgarte(n). Hagenau: Gran, um 1515. „Grădina
(I ediţie: 1513). cu trandafiri“

Pagina de titlu

Ed. Franceză:
1536

Scaun pentru naşteri


Fœtus, ilustrație din „Œuvres”
de Ambroise Paré (1509-1590)
Publicate în 1641, Lyon

Musée d'Histoire de la Médecine,


Paris, France
CHIRURGIA CLINICĂ
„Guérir quelquefois, soulager souvent, consoler toujours"

AMBROISE PARÉ (1517-1590).


Reintroduce:
♦Curăţirea cu vin a rănilor şi pansarea lor
corectă PARÉ
♦ Ligatura arterială pentru oprirea
Mână mecanică Picior mecanic
hemoragiilor, prin care înlocuieşte cauterizarea
Renunţă: să folosească ulei încins ori smoală Dispozitive protetice
topită în tratamentul plăgilor „Monştri”
Scrie:
„Chirurgia Universală”

Aparat chirurgical
Paré: Trusă de cauterizare,
Londra, 1624 Se impun:
•Noi procedee

•Noi instrumente chirurgicale
1478 - Cele patru calități pentru a deveni chirurg:
să fii învățat, expert, ingenios și de înaltă moralitate
„Être tout à la fois lettré, expert, ingénieux et hautement moral.«
(Livre sur la grande chirurgie, Lyon)

1529 (Hôtel Dieu):


„Ce n'est rien de
feuilleter les livres, de
gazouiller, de caqueter
en chaire de la
chirurgie, si la main ne Ambroise Paré operând un rănit
met en usage ce que la în asediul orașului Metz (1553).
Tablou de Chartran. (Paris-Sorbonne)
raison ordonne."
De curtorum chirurgia per insitionem
(Chirurgia delle mutilazioni per mezzo
di innesti, Venezia, 1597).

GASPARE TAGLIACOZZI illustrazione n°14


Istituto Ortopedico Rizzoli, Bologna Forme de modelare a nasului
reconstruit chirurgical

illustrazione n°8

illustrazione n° 2
GASPARE TAGLIACOZZO (1545-1599)
Tehnică de rinoplastie,inspirată de metoda
indiană
SECOLELE al XVI-lea & al XVII-lea
 SANTORIO SANTORIO (1561-1636) IATROFIZICA sau IATROMECANICA
explică fenomenele bio-medicale ale
organismelor - ca „maşini vii“ în
mişcare -, pe principii fizico-matematice

 GIOVANNI ALFONSO BORELLI


(1608–1679)
„TATĂL BIOMECANICII”
• Perspiraţia insensibilă «De Motu Animalium»
• Metabolismul energetic
• Bilanţ energetic
•Pulsilogiul

Santorio aşezat în instalaţia • Afirmă contractililtatea musculară


drept cauză a mişcării vitale
sa cântărindu-se (Ilustraţie •Explică rolul centrului de greutate în
din lucrarea sa „Medicina mişcare
Statica”) •Aseamănă inima unui piston
 Microscopie -
Pulsilogiul constituienţi sangvini
SECOLUL AL XVII-lea  IATROFIZICA
 SANTORIO SANTORIO (1561-1636)

 GIOVANNI ALFONSO BORELLI (1608-1679)

GIORGIO BAGLIVI (1668-1707)


asemăna fiecare organ
unui anumit tip de maşină

• Medic, asistent lui Malpighi  Baglivi combate doctrina iatrochimistă a lui


• Cercetător Paracelsus și Jan Baptista van Helmont. Baglivi
• Anatomist consideră că partea solidă are rolul predominant,
• Pionier în patologie, microscopie având proprietăți contractile și fiind animată de
•„De Fibra Motrice et morbosa...” forțe vitale: școala solidistă.
SECOLUL AL XVII-lea
IATROCHIMIA
JAN BAPTISTA VAN HELMONT
(1577 - 1644)
•Fondator al chimiei pneumatice
•Tatăl chimiei fiziologice
•Făureşte cuvântul „gaz”
•Apără experimentul şi cuantificarea

 ŞCOALA IATROCHIMICĂ DIN LEYDA


• SYLVIUS (1614-1672) -– concepţie fundamentată
pe acizi, baze şi neutralizarea lor în corp
• Înlocuieşte teoria hipocratică şi galenică a umorilor
• Viaţa şi boala decurg din procese chimice
• Introduce noţiunea de afinitate chimică
• Scizura lui Sylvius SYLVIUS

•ROBERT BOYLE (1627 - 1691) •Atomism - PIERRE GASSENDI


Chimistul sceptic, 1661 (1592 – 1655)
SECOLUL AL XVII-lea
RENÉ DESCARTES (1596 - 1650)
●Metoda deductivă
●“Discours de la Méthode“,1637 – susţine generalizarea la
biologie a principiilor matematice, dezvoltând o reprezentare
mecanicistă a lumii vii
●Descrie arcul reflex
Descartes
Fundamentează optica fiziologică

IATROCHIMIA
VAN HELMONT
•Neagă determinările astrologice ale sănătăţii şi bolii
• Consideră FERMENŢII sau ENZIMELE
părţi fundamentale ale mecanismelor
fiziologice
•Aplică remedii chimice, ameliorează terapia cu mercur,
respinge sângerările şi purgaţia

Cantemir
Cantemir:
În „Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago” discută teoriile lui metafice ale
lui van Helmont; colecţie de citate: „Ioannis Baptistae Van Helmont
physices universalis doctrina“; „Laus Van Helmont”
ŢĂRILE ROMÂNE

 Despot – Vodă (1561 - 1563), fost student în medicină la Universitatea


din Montpellier, a fondat în 1562 Şcoala Latină de la Cotnari

 ~ 1650- La Academia Domnească de la Iaşi, cursuri


medicale, susţinute de Nicolae Kerameus (Interpretări după
Hippocrat, Aristotel, Galenus şi Avicenna)

 După 1694, la Academia de la Sf. Sava din Bucureşti ,


Constantin Cantacuzino, fost student la Universitatea din
Padova, introduce prelegeri medicale

•Bucureşti, Jacob Pylarino (1659-1718)


 VARIOLIZAREA •Iaşi, Emmanuel Timoni (1670- 1718)
Timişoara, Francesco Griselini (1717 -1787)
descrie metoda la românii din Banat şi Transilvania
ÎNVĂŢĂMÂNTUL CLINIC
- Instituit în 1636
Thomas Sydenham (1624 - 1689), un "Hippocrate Englez“
•Observaţie şi experiment
•Descrieri clasice: guta, gripa, varicela, scarlatina,
coreea streptococică (coreea Sydenham)

Thomas Willis (1621 - 1675)


•«De anatomia cerebri» – (poligonul lui Willis)
•Descrie diabetul
 OBSTETRICA
→ Louise Bourgeois - moaşă celebră, eleva lui A.Paré
→ François Mauriceau (1637- 1709), fondator al obstetricii
moderne prin „Traité des Maladies des Femmes Grosses et
Accouchées”
●descrie sarcina tubară

TERAPIA ÎN SECOLUL XVII 1506 – «Cezariană»


o Sângerări, purgaţii, restricţii dietetice, exerciţii fizice, plante ilustrând „naşterea lui
medicinale, specifice sau nu bolilor, minerale şi derivate animale Iulius Caesar”i.e. a
oChinină (malarie), ipeca cuana (disenterie), guaiac (sifilis),
ocacao, ceai, cafea unui copil viu dintr-o
o Porumb →Pelagră mamă moartă
INCRUSTAȚII ȘI MUTILAȚII DENTARE
CANCUÉN AND IXLÚ

Decorații și plombe dentare


Medicină Maya
Leziuni occipitale la nivelul unui
craniu de la Zaculeu (Guatemala)
MEDICINA MAYA – medicină holistă

Clismă reprezentar din Petén Lowlands


Medicina maya
Figurină ilustrând
un pitic (Tikal )

 Principele din Tikal prezintă vase cu


Figurină ilustrând un caz de orbire ofrande către Itzam'ná și Ixch'el,
din La Blanca (Pacific Lowlands )
zeii medicinei
HALUCINOGENE

QUETZALCOATL - șarpele cu
pene, zeul medicinei
William Harvey (1578 - 1657)
 1628 enunţă teoria circulaţiei sanguine
•Dovedeşte corect , pt . I dată, circulaţia continuă a sângelui
în interiorul unui sistem de vase
• Teoria sa aproape similară celei de azi
•Cea mai importantă contribuţie la medicina veaculuiu al XVII-lea
• Harvey a studiat la Padova

„Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et


Sanguinis in Animalibus” („Despre Mişcările
Inimii şi ale sângelui la animale"), lucrarea
de referinţă, care a stârnit controverse şi
interes (1628)

 În lucrarea „De Generatione”, 1651,  HARVEY, EPIGENETIST


exprimă ideea că tot ce este viu provine Factorii interni ai embrionului
din ou: „omne vivum ex ovo". predetermină forma adultului, la
care se ajunge graţie unei forţe
vitale generatoare
Antony van Leeuwenhoek
(1632 - 1723)
În 1677 descoperă spermatozoidul
Individualizează primele
microorganisme în salivă Robert Hook (1635 - 1703)
Microscoape, telescoape,
termometre, pendule cu arc

Marcello Malpighi
(1628 - 1694)

Microscop Leeuwenhoek

DEZVOLTAREA HISTOLOGIEI ŞI
MORFOPATOLOGIEI
•preformare

Embriologie
Existenţa capilarelor şi circulaţiei pulmonare •epigeneză
●Francis Glisson (1597 - 1677)

●Thomas Wharton (1614 - 1673)

Richard Lower

Jean-Baptiste Denis
efectuând I transfuzie la om (15 iunie 1667)
(ilustraţie dintr-o carte medicală
germană din 1692)

Richard Lower (1631 - 1691) - I transfuzie de sânge la câini, în


1665, iar la om în 1667, la şase luni după Denis
Jean-Baptiste Denis (1649-1704) - I transfuzie de sânge la om
de la un miel, în 1666
 medicul personal al lui Ludovic al XIV-lea Molière (1622 –1673)
.
Le Médecin Volant (1659)
L'Amour Médecin (1665)
Le Malade imaginaire (1673)

Jean-Baptiste Poquelin,
zis Molière (1622-1673)

Molière consideră pe medicii timpului său nişte şarlatani, mult


mai preocupaţi să se coformeze regulilor formale ale profesiei
lor şi să câştige, decât să vindece cu adevărat pe suferinzi.
ISTORIA MEDICINEI
MEDICINA MODERNĂ ŞI
CONTEMPORANĂ
● ILUMINISMUL
(SECOLULUI AL XVIII-lea)
● Secolul al xix-lea
●Secolul al xx-lea
•Opus MECANICISMULUI VITALISM UL
•Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 - 1716) –
La Mettrie „L'Homme machine“, 1784 forţa vitală

•Georg Ernst Stahl (1660 - 1734) – Universitatea din Halle:


- „anima" („physis“-ul hipocratic)

•Friedrich Hoffmann (1660 – 1742) - „tonus" controlat de „eterul


nervos”

• William Cullen (1710 - 1790)- Glasgow şi Edinburgh, teoria „energiei nervoase"

• John Brown (1735 - 1788) –excitabilitatea, fundamentul sănătăţii:


- remedii stimulante ori sedative pentru echilibrarea „stimulilor”;
- boli stenice şi astenice.
•Albrecht von Haller (1708 - 1777) - Iritabilitate

• ȘCOALA VITALISTĂ DIN MONTPELLIER, precuroare a


conceptului de secreții interne și ENDOCRINOLOGIEI
VITALISM Reprezentanți: THÉOPHILE DE BORDEU (1722 - 1776)
PAUL JOSEPH BARTHEZ (1734 – 1806)
INSTRUMENTAŢIA MEDICALĂ
•Manometru pentru Presiunea Arterială
•Termometre
•Orologii – pulsilogii
•Ventilatoare
•STATISTICĂ

STEPHEN HALES (1677


- 1761)
Fiziolog, chimist
și inventator englez

 I. Manometru
pentru măsurarea
presiunii arteriale
Termometru (PA)
Réaumur

 II. Statistica  III.Ventilatoare


PULSILOGIUM
(Santorio)
EXPERIMENTUL LUI HALES

HALES: O DESCRIERE A
VENTILATOARELOR,
Londra, 1743

I. Nathanael Henshaw, 1677


Termometrul lui Galilei
Galileo Galilei Daniel Gabriel Fahrenheit
(1564 - 1642) (1686- 1736)

René-Antoine Ferchault
de Réaumur
(1683-1757 )

William Thomson
Lord Kelvin
(1824 –1907)
Anders Celsius
(1701-1744)
Galvani: Pionier al
BIOELECTROMAGNETISMUL bioelectricității.
♦ Luigi Galvani (1737-1798) – îa marcat începutul A precedat conceptul de
electrofiziologiei. A formulat ipoteza privind stimul electric.
„electricitatea animală“ în 1780; a fost
precursor al bioelectromagnetismului .

♦ Alessandro Volta (1745-1827) – a explicat


efectul galvanic, dând o explicaţie fizico-chimică
experimentului lui Galvani.
Volta
Pila voltaică, Galvani
dispozitiv bionic,
inspirat de
experimentul lui
Galvani .

1799. Discuri alternative de Galvanism


zinc și cupru, separate de
discuri de carton sau stofî
îmbibate în soluţie Maşina electrostatică, butelie de Leyda,
electrolitică (saramură sau picioare de broască: contracţie musculară
acid sulfuric diluat cu apă).
APLICAŢII MODERNE ALE BIOPOTENŢIALELOR ELECTRICE
1. ELECTRODIAGNOSTIC 2. ELECTRO-TERAPIE

ECG

EEG

HOLO-ELECTRON, 1922
Aparat de electroterapie folosind
curenți de înaltă frecvență;
EMG Inventator : Dr. Arsène D’Arsonval
(1851-1940)
FRANZ ANTON MESMER (1734 - 1815)
• Medic având doctoratul la Viena.
• A cunoscut gloria, un timp, la Viena și Paris.
• A formulat teoria magnetismului animal şi a rolului
fluidului magnetic pentru starea de sănătate.
• A folosit SUGESTIA HIPNOTICĂ, anticipând pe
Charcot şi Freud.

OMUL, O MAŞINĂ ELECTRICĂ ÎN ARMONIE CU ENERGIILE


COSMOSULUI
PASE MAGNETICE
PRIN IMPUNEREA MÂINILOR
Cu inducerea transei hipnotice
„De planetarum influxu in corpus humanum”
(Teza de doctorat)

Ciubăr pentru concentrarea


magnetismului
animal, folosit în
terapia de grup

După Dodd, 1794


Mesmerism: Inducerea transei hipnotice,
gravură după Dodd, 1794, din lucrarea lui
Ebenezer Sibly „Cheia Fizicii”, 1794.

A fondat la Spa, în Belgia, o clinică de tratament


Și o școală de magnetism, numită Societatea Armoniei Universale

Glasarmonica –armonica de sticlă - ,


instrument muzical utilizat de Mesmer
spre a-și trata bolnavii.
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Gaze şi arderi

•Oxigenul descoperit şi caracterizat de Karl Wilhelm


Scheele (1742 - 1786), John Priestley (1733 - 1804) şi
Antoine Laurent Lavoisier (1743 - 1794)
•Lavoisier a precizat rolul oxigenului în combustii şi John Priestley
respiraţie
•LAVOISIER, PĂRINTELE CHIMIEII MODERNE

Scheele a mai
descoperit clorul,
LAVOISIER
acidul prusic, acidul
tartaric, tungstenul,
molibdenul, glicerina,
nitroglicerina

Karl Scheele
REVOLUȚIA CHIMICĂ A LUI LAVOISIER
DESPĂRȚIREA DE ALCHIMIE

A identificat și numit oxigenul (1778)


A identificat și numit hidrogenul (1783)
A combătut teoria flogistului, vorbind de oxidare și reducere.
A explicat parte din fiziologia respirației, ca fenomen de combustie:
„Expériences sur la respiration des animaux et sur les
changements qui arrivent à l'air en passant par leur poumon”.
 A început studii privind transformarea hranei în țesuturi, ce
are loc în organism.

A făcut parte din comisia de nomunclatrură a elementelor chimice


A contribuit la punerea la punct a sistemului metric

 În 1772, A formulat legea conservării masei substanțelor: suma maselor tuturor


substanțelor care reacționează chimic este numeric egală cu masa de substanțe
care sunt produsele de reacție.
„În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.”

 În 1748 marele om de știință rus Mihail Lomonosov a enunțat aceeași lege:


„În Univers, atât cât se ia de la un corp, se adaugă la altul."
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ ITALIANĂ
 Anatomia patologică, anatomia comparată, și embriologia
s-au dezvoltat mult în epocă.
 Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771), profesor la Padova,
creator al anatomiei patologice, descrise doar macroscopic.

MORGAGNI: „De Sedibus et Causis Morborum per


anatomen indagatis” (4 volume) , 1761, la 79 de ani.
ŞCOALA MEDICALĂ OLANDEZĂ

 Medic, fiziolog, chimist, botanist


 Autor de manuale –
Institutiones medicae
Profesor al lui Albrecht von Haller

Herman BOERHAAVE
Fondator al învățământului clinic și anatomoclinic
(Leyda, 1668-1738)
Creator al spitalului universitar modern
 A separat chimic ureea din urină „Simplitatea este
 A introdus utlizarea termometrului în clinică semnul adevărului.”
GIOVANNI BATTISTA MORGAGNI

-I volum : cuprinde bolile capului


-Al II-lea volum cuprinde bolile toracelui
-Al III-lea volum cuprinde bolile abdomenului
-Al IV-lea volum cuprinde chirurgia și bolile întregului organism
-Al V-lea volum cuprinde toate temele omise în volumele
precedente

HERMAN BOERHAAVE
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ FRANCEZĂ
 A – identificat 21 de membrane, adică de ŢESUTURI,
incluzând pe cel muscular, conjunctiv și nervos.
A făcut exclusiv studii macroscopice.
•Vitalist Œuvres
Traité des Membranes, 1799.
 Anatomie générale, 1801.
Marie François
Anatomie descriptive, 1801–1803.
Xavier BICHAT
(1771 – 1802)
Părintele Histologiei

Œuvres

Recherches physiologiques sur la vie et


la mort,1800.

„Viaţa este suma funcţiilor care Louis Hersent. Marie Francois Xavier Bichat
murind,înconjurat de doctorii Esparon și Philibert
se opun morţii” (Bichat) Joseph Roux (circa 1802).
Structuri anatomice care poartă numele lui Bichat

Bula lui Bichat


Fosa lui Bichat (fosa
pterigopalatină)
Foramenul lui Bichat
(cisterna venei mari a
lui Galen)
Ligamentul lui Bichat
(fasciculul inferior al
ligamentului posterior
sacroiliac),
Scizura lui Bichat
(scizura transversă a
creierului)
Tunica lui Bichat
(tunica intimă a vaselor
Bula lui Bichat - formațiune adipoasă la nivelel obrajilor
sanguine)
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ

NICOLAS CORVISART
René-Théophile-Hyacinthe LAËNNEC „De l’auscultation médiate”
(1781-1826) (1755 -1821)
AUSCULTAŢIA ŞI PERCUŢIA

ŞCOALA MEDICALĂ FRANCEZĂ


SEMIOLOGIA MEDICALĂ
•Pierre Fidèle Bretonneau (1778 – 1862) – difteria
LAËNNEC: Stetoscopul
şi febra tifoidă; I traheotomie reușită, 1825;
monoauricular, 1816
•Armand Trousseau (1801-1867)-semiologie
medicală;
•Jean-Baptiste Bouillaud (1796-1881)
reumatismul articular acut şi complicaţiile sale
cardiace (maladia Sokolski-Bouillaud).
METODA ANATOMO-CLINICĂ

• Giovanni B. Morgagni - secolul al XVIII-lea: a stabilit relații cauză-efect între


leziunile constatate la cadavru și semiologia clinică, punând bazele metodei
anatomo-clinice și edificând un sistem nosologic.

• Xavier Bichat - secolul al XVIII-lea: a descris sistematic țesuturi, organe și


funcțiile lor specifice.

După Laënnec, este metoda de studiu a stărilor patologice bazată pe analiza


simptomelor observate, manifestări ale alterărilor funcționale ce au ca substrat
fiecare tip de alterare organică.

După Charcot: „Studiul atent al simptomelor în cursul evoluției bolii, asociate


localizării anatomice a leziunilor constatate după moarte, la necropsie.“

***

În România medicina anatomo-clinică a avut reprezentanți de marcă, între care


printre cei dintâi au fost
Victor Babeș, George Marinescu, Constantin Bacaloglu.
DR. GEORGE CAMMANN – STETOSCOPUL BIAURICULAR

VARIATE MODELE
1852. Dr. George Cammann din New
York a realizat primul stetoscop
biauricular, la 41 de după invenţia lui
Laënnec .

1870
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ VIENEZĂ

Carl von
Rokitansky
(1804-1878)
„Inventum Novum”

Leopold Auenbrugger Joseph Skoda


(1722-1809)
(1805-1881)
•SKODISMUL
ŞCOALA MEDICALĂ GERMANĂ

„Patologia
CelularăBazată
pe Doctrina
Fiziologică şi
Patologică
despre Ţesuturi" Theodor
Rudolf Virchow (1868) Billroth
(1821 – 1902) (1829-1894)
MICROSCOP OPTIC
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ ENGLEZĂ
William Hunter (1717 – 1783)-anatomist, Şcoala de Anatomie,Londra
•John Hunter (1728 - 1793), chirurg strălucit şi
experimentator
•Wiliam Cheselden (1688 - 1752):
colecistectomia
•Percival Pott (1714 - 1788): morbul Pott
Marea epidemie de tbc în Europa –„Marea
Pott ciumă Albă”- a început în veacul al XVII-lea, Gibozitate (Morb Pott)
extinzându-se încă 200 de ani. cca 200 îCh-100 dCh, Columbia

Granulomul tbc

Franciscus Sylvius de la Böe din Amsterdam


(1614-1672) – a identificat primul prezenţa Mumie, Museo Arqueológico de la Casa del
tuberculului (granulomului) tbc În „Opera Marqués de San Jorge, Bogota, Colombia. Dr.:
Medica”, 1679, descrie şi progresia leziunilor Tomogrsfir computerizată indicând leziuni ale
spre ulcerare şi formare de cavităţi (caverne) corpilor vertebrali T10/T11
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA
 VARIOLIZAREA

Lady Mary Wortley Montagu- răspândirea vaccinării antivariolice


Copiii săi, variolizaţi de dr. Timonis la Constantinopole

Lady Montagu
În Enciclopedia Franceză, publicată din 1761,
de Diderot şi D' Alambert, la „inoculare" ( vol.
8, p. 755 şi urm.) sunt menționați atât Timonis
cât şi Pylarinos

•Jacob Pylarinos (1659-1718)


din Kefallonia

„Nova et tuta variolas excitandi


per tranplantionem methodus“,
Veneţia, 1715
•Emmanuel Timonis (1669-1720)
din Chios
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA
 VARIOLIZAREA-VACCINAREA: DE LA VECHIUL ORIENT, LA JENNER ȘI PASTEUR

•Edward Jenner (1749-1823) vaccinează cu succes contra variolei, folosind produse biologice
recoltate de la animale bolnave și nu de la subiecţi umani bolnavi.
VACCINAREA JENNERIANĂ
Variolizarea – redenumită vaccinare - devine terapie
oficială după 1789, când Jenner o practică și scrie un
tratat „despre beneficiile inoculării cu fluid din pustulele
de vaccinia”, boală exclusiv a animalelor, nu şi a omului.

Jenner
VACCINURILE
PASTEUR: VACCINAREA ANTIRABICĂ

Louis Pasteur Joseph Meister Jean-Baptiste JUPILLE


8 iuilie 1885 20 octombrie 1885 lângă propria statuie,
(1822 - 1895) 1913
BACTERIOLOGIA
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ ŞI BACTERIOLOGICĂ

Robert Koch (1843-1910) – „Die Aetiologie der


Tuberculose” – pemedii solide de cartof şi agar
cultivă bacterii

Julius Richard Petri (1852-1921) bacteriolog,


medic militar, chirurg inventează vasele Petri ,
pentru culturi de microorganisme, şi le
îmbunătăţeşte cu Babeş

Paul Ehrlich (1854-1915), descoperă •1887,vasele Petri -placa de


noi tehnici de colorare diagnostic
şi descrie aspectil unor Babes-Petri,
microorganisme - folosita si astazi in toate laboratoarele de
microbiologie
TEORIA MEDIULUI VERSUS TEORIA BACTERIANĂ
TEORIA MIASMELOR VERSUS TEORIA CONTAGIULUI
 Profesor de chimie și igienă: recomanda aerul
proaspăt, apa de calitate, sisteme de canalizare adecvate.
TEORIA MEDIULUI ȘI CONSTUITUŢIEI PATOGENE
Era convins că fermentarea materiei organice în subsol, elibera
germenul holerei în aer, care apoi îi infecta pe cei mai sensibili,
având constituţii debile, tarate, o alimentaţie carenţată.
Nu a fost, totuși, un contagionist, apreciind că holera se
Max von Pettenkofer
răspândea prin aer, mai degrabă decât prin contact direct cu
(1818–1901)
Pionier al igienii moderne individul bolnav.
și Era, într-un fel, un adept al vechii teorii hipocratice a miasmelor.
medicinei preventive

Spre a-și proba teoriile, a obţinut de la Robert Koch o cultură de vibrioni holerici, pe
care a ingerat-o la 7 octombrie 1892, într-un auto-experiment efectuat în prezenţa mai
multor martori. A luat, de asemenea, bicarbonat de sodiu pentru a neutraliza acidul
gastric, care ar fi putut ucide bacteriile, așa cum sugerase Koch. Pettenkofer a suferit
simptome ușoare de boală aproape o săptămână, dar a susţinut că acestea nu erau
asociate cu holera. A dorit astfel să infirme teoriile lui Koch și Pasteur că bacteriile erau
singura cauză a maladiei.
Interpretarea modernă este că el a făcut într-adevăr o formă ușoară de holeră,
având poate chiar imunitate faţă de această boală de la un episod anterior.
IGIENA, CA INTERACȚIUNE OM-MEDIU
 Pettenkofer a asociat expertiza medicală cu aceea în fizică, chimie,
tehnică și statistică. A făcut din igienă un domeniu medical interdisciplinar.
 A fondat în 1879 la München cel dintâi Institut de Igienă din lume, centrul
de competență, deschizând o nouă eră a observării mediului.
 Institutul de Igienă și Microbiologie Clinică al Universității Ludwig
Maximilians din Münichen îi poartăa zi numele.
 Pettenkofer s-a interesat, de asemenea, de probleme de nutriție și
calitatea produselor alimentare, de igiena muncii și a școlilor.
 Știința igienei datorează lui Max von Pettenkofer și introducerea în 1865 ca
disciplină academică la München, facilitând educația pentru sănătate
publică și sanitație.
 O viață sănătoasă presupune aer curat, apă curată, sol curat,
îmbrăcăminte bună, o locuință sănătoasă și nutriție bună. Aerul era
analizat fizic, chimic și microbiologic. La fel, testa toxicitatea coloranților textili
utilizați la colorarrea hainelor.
 El a considerat igiena și sub aspect economic și cultural.
 Ideile sale despre necesitatea unui sol curat în orașe și imperativul rețelelor
suficiente de aprovizionare cu apă curată și de canalizare au fost legate de
teoria sa despre holeră, un pericol major al vremii sale.
 Pettenkofer a crezut că lupta împotriva acestei epidemii putea fi câștigată.
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA BCG - Bacilul Calmette- Guérin
VACCINURILE şi SERURILE Între 1908 -1919, Albert Calmette (1863-1933) şi
Camille Guérin (1872-1961) în Franţa au obţinut un
M. bovis atenuat, numit bacil Calmette-Guérin sau
BCG, avirulent la animale (cai, iepuri, cobai).
BCG s-a administrat I dată la om în 1921 şi se aplică
şi azi .

Victor André Cornil Victor Babeş


(1837-1908) (1854 - 1926) Behring şi Kitasato, 1890
1901-Premiul Nobel (ser- tx
antitetanică, tx antidifterică)
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA
FAGOCITOZA

Metchnikoff
(1845–1916)
Defineşte fagocitoza în 1884 şi
probează existenţa anticorpilor
1908 – Premiul Nobel
ANTISEPSIA-ASEPSIA-CHIRURGIA

ANTISEPSIA ASEPSIA

Ignaz Semmelweis Joseph Lister


(1818 - 1865) (1827 – 1912)
Louis-Felix Terrier
APĂ DE VAR FENOL- 1865
(1837-1908)
Apă și săpun ACID CARBOLIC
Chirurg - I Histerectomie
în Franţa.
Adept al lui Pasteur, a
introdus asepsia prin
sterilizare cu aer uscat,
la Spitalul Bichat.
E. Fischel, In
memory of late
Professor Babeş,
JAMA , 11 June,
1938, p. 2022.
I.Metoda Antiseptică a lui Lister: 1865-1883
Spălatul mâinilor, instrumentelor, plăgilor + tehnica „fără atingere”
II. Nașterea Asepsiei: 1883-1890
Antisepsia – utilizeă produse chimice
Asepsia – utilizează căldura
Autoclavul – inventat de medicul și biologul francez Charles Chamberland
în 1879 (sterilizator cu vapori)
Poupinel – Etuva: sterilizatorul Dr. Gaston Poupinel (folosind căldura uscată/
sterilazator termic), 1885

1883
STERILZARE: distrugerea oricărei forme de viață microbiană (inclusiv a sporilor),
prezentă pe obiecte nevii, folosind procedee fizice sau chimice, inclusiv gazoase.

Schema unui autoclav și principiul de funcționare


ANTISEPSIA [Gr.: anti - contra; sepsis – putrefacție/infecție] – îndepărtarea
microorganismelor străine de pe o zonă sau suprafață contaminată. Se poate aplica
și pe țesuturi vii. Este o metodă curativă, dar și profilactică.

A fost introdusă în Franța în 1874 de Dr. Just Lucas-Championnière, format în


școala britanicului Dr. Joseph Lister.

ASEPSIA [Gr.: a - fără; sepsis – putrefacție/infecție] - împiedicarea


contaminării unei zone sau suprafețe cu microorganisme străine; folosește căldura;
metoda a derivat din cercetările lui Louis Pasteur. Se aplică pe materia nevie.
Este o metodă profilactică.

ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc și se folosesc asociate,


împreună alcătuind sterilizarea, forma completă de dezinfecţie.

***

În Țările Române astfel de metode s-au aplicat aproximativ în aceeași


perioadă, de profesori precum Constantin Dumitrescu Severeanu, la
București, respectiv de Leon Sculy, la Iași.
Dr. Gaston Poupinel
(1858-1930)
Charles Chamberland
1885 - sterilizator cu aer cald (1851-1908)

Microbiolog francez,
colaborator al lui Pasteur
1884 - filtru de porțelan
pentru îndepărtarea bacteriilor
dintr-o soluție;
1879 – autoclavul: sterilizator
cu aer cald

Etuva Poupinel pentru instrumentar


ANESTEZIA

William Morton
CRAWFORD (1819 - 1868)
Horace Wells
WILLIAMSON LONG
(1815–1878) (1815–1848)
 dentist american
Medic și farmacolog  pionier al utilizării
american anesteziei în stomatologie;
 1842 - pionier al 1846 – Dentistul A utilizat în principal
anesteziei cu eter. William T. G. Morton protoxidul de azot
A utilizat eterul prima dată A dovedit proprietăţile (gazul ilariant);
la 30 Martie 1842, pentru a anestezice ale eterului profesorul lui Morton
îndepărta o tumoră a gâtului inhalat; Is-a sinucis după ce a
la pacientul James M. și-a disputat devenit dependent de
Venable, din Jefferson, prioritatea aceasta cuu cloroform.
Georgia (SUA). Long (1842).
ANESTEZIA

John Snow (1813 –1858)


A administrat Cloroform
James Young Simpson (1811 - 1870) – a Reginel Victoria în cursul travaliului,
propus cloroformul în obstetrică în 1847 la nașterea copiilor săi.

1846 - Stomatologul William T.G. Morton


Nikolay Pirogov (1810-1881)
A dovedit proprietatile anestezice
Amestec de eter-cloroform pentru
ale eterului inhalat.
anestezia generală
"Ether frolics“
EUFORIA ETERICĂ OXID NITROS VERSUS OPIU

"The Othman's opium is vile fare,


Compared to this our heavenly air“
(Opiul otoman e lucru nociv
Comparat cu acest aer divin)

Petrecere cu gaz ilariant


(oxid nitros/protoxid de azot)
 Cercetările timpurii privind proprietățile anestezice ale
lichidelor volatile nu au îndeplinit standardele moderne
referitoare la rigoarea științifică.
SECOLUL AL XIX-LEA: ANTISEPSIA – ASEPSIA – ANESTEZIA
AU FAVORIZAT PROGRESUL MARII CHIRURGII
Jules-Émile PÉAN:
 unul dintre fondatorii ginecologie moderne
 a utilizat tehnici chirurgicale aseptice de-a lungul anilor 1850, chiar dacă a respins formal
teoriile lui Pasteur
 a scris lucrarea „Splenectomia”, în 1860
a practicat clamparea arterială în 1862
 a scris: „Elemente de Chirurgie Patologică”,1875; „Lecții de Chirurgie Clinică”, 1876,
1890;
în 1877, a scris despre utilizarea pensei hemostatice, inventată în 1868;
 a inventat metode eficiente de ovariectomie;
 a efectuat histerectomie vaginală pentru carcinom in 1890;
 în 1879 a practicat o gastrectomie parțială cu anastomoză gastroduodenală cunoscută
azi drept operația Péan;
 a imaginat în 1895 o primă operaţie pentru ablaţia diverticulilor vezicii urinare;
 mai târziu, a încercat, de asemenea, cel dintâi, o artroplastie totală de umăr, deși fără
succes.

 Machetă de umăr artificial implantat de chirurgul francez


Jules-Émile Péan în 1893. Implantul a rămas în umărul
pacientului, un chelner, timp de doi ani, moment când a
trebuit să fie îndepărtat din cauza infecției.
s-a specializat în chirurgie la Paris, cu Auguste Nélaton;
a fost numit doctor în 1861 și a lucrat la Spitalele „Sf. Antoine” și „Sf.
Louis” până în 1893;
în 1893, a construit din fonduri proprii un Spital Internațional – Spitalul
Péan, dispărut între timp;
a scris două volume de clinici (1876,1890);
Membru al Academiei Naţionale de Medicină a Franţei, din 22
noiembrie 1887; JULES-ÉMILE PÉAN
Comandant al Legiunii de Onoare, din anul 1893. (1830-1898)

Henri de Toulouse-Lautrec.
Dr. Pean operând,
1891-1892

Pensa
hemostatică
Henri Gervex .Jules-Émile Péan: lecția
de chirurgie dinaintea operației, 1887. Péan
CHRISTIAN ALBERTTHEODOR BILLROTH

Gastrectomii ce îi
Christian Albert
poartă numele:
Theodor Billroth
Billroth 1 și
(1829 - 1894)
Billroth 2

Billroth a scris: Die allgemeine chirurgische Pathologie und Therapie (Patologie Chirurgicală generală și
Terapie ) (Zurich, 1863).

 A contribuit la formarea primei școli moderne de gândire chirurgicală.


 Programul de pionierat al lui William Halsted în chirurgie a fost pround influențat
de metodele și educația chirurgicală ale lui Billroth.

Chirurg proeminent și muzician amator, prieten apropiat al lui Johannes Brahms


șii unul din primii care a încercat o analiză științifică a muzicalității.

 A practicat prima esofagectomie (1871), prima laringectomie (1873), și prima


gastrectomie de succes (1881) pentru cancer gastric, după câteva eșecuri.

 A condus A II-a Clinică Chirurgicală la Allgemeine Krankenhaus


(Spitalul General Hospital) din Vienna.
UMANIZAREA TRATAMENTULUI BOLNAVILOR PSIHICI
 Vincenzo Chiarugi (Italia), William Tuke (Anglia),
Philippe Pinel (Franța)

Toscana, 1788
Vincenzo Chiarugi
(1759–1820) James Hack Tuke
William Tuke
•În Anglia, (York), 1796
-WILLIAM TUKE (1732 - 1822) a înfiinţat un spital
pentru tratarea umană a bolnavilor mintal,
operă continuată de Henry Tuke (1755-1814), Samuel Tuke
(1784 – 1857) și fiii săi, James Hack Tuke şi Daniel Hack
Tuke (singurul medic din familie, specializat în psihiatrie).

James Hack Tuke (1819 –1896) – a scris Irish


Distress and its Remedies(1880), reliefând
cauzele economice ale depresiei celor săraci.
1789. Unul din desenele semnate de Thomas
Rowlandson, ilustrând condițiile inumane de la Azilul
Bedlam din Marea Britanie, unde pacienții mintali erau
lagați cu lanțuri la zid.
UMANIZAREA TRATAMENTULUI BOLNAVILOR PSIHICI
Instituirea abordării medicale și umanitare a bolnavului psihic
• Jean-Baptiste PUSSIN (1746–1811), superintendent de spital,
colaborator al lui Pinel, a înlocuit lanţurile cu cămaşa de forță, la
ospiciul Bicêtre, în 1797.

•1797-1807. Pinel: „Nosographie philosophique ou


PHILIPPE PINEL
(1745-1826)
méthode de l'analyse appliquée à la médecine” (vol.I-III)
1801- Pinel: „Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale; ou
la manie”
Medicul francez Philippe Pinel în 1795
a ordonat scoaterea lanțurilor la
femeile bolnave mintal închise la la
Spitalul Salpêtrière din Paris.

Tony Robert Fleury. Dr. Philippe Pinel eliberând


lunaticii din lanţuri la Azilul Salpêtrière din
Paris,1795. Charles Louis Lucien Müller. Dr. Philippe Pinel eliberănd
bărbații lunatici din lanțuri la Azilul Bicêtre din Paris.
 După Pinel, Jean Martin Charcot a adus glorie Spitalului Pitié-Salpêtrière.
A despărțit neurologia de psihiatrie.
A fost un bun anatomo-patolog, adept al medicinei anatomo-clinice.

Dr. Charcot practicând hipnoza


la o pacientă
„isterică”, în prezența Dr. Babinski,
la Salpêtrière.

•Pierre Marie Gh. Marinescu


Sigmund Freud •Joseph Babinski (1863-1938)
Jean Martin Charcot (1856-1939)
(1825 - 1893) Discipoli ai lui Charcot: S. Freud, G. Marinescu, A. Brăescu
BALNEAŢIA
James Currie (1756 - 1805), medic şi editor
scoţian, recomanda băile de mare şi
hidroterapia
SMN , Iaşi
„Spa”-Salute per Aqua
1830-1833 HERCULANE
Vincenz Priessnitz (1799 – 1851) - hidroterapie
Remediu general valabil •Educaţia sanitară
•„Medicina de Casă“
• Popularizarea medicinei

HOMEOPATIA Materia Medica

Samuel Hahnemann • John Huxham (1694 - 1768) a


(1755 – 1843) introdus cincona (chinina) contra
febrelor (frigurilor).
La Sibiu, între 1777- 1779, În scorbut a recomandat cidrul .
Hahnemann a cunoscut flora și
folklorul medical transilvan.
La Paris, l-a cunoscut Dr. Johann
•William Withering (1741 - 1799)
Martin Honigberger din Brașov, a introdus Digitala contra
Honigberger
promotor al homeopatiei în edemelor membrelor.
Punjab. (1795-1869)
JOHN HUXHAM

„Un eseu despre febre și diferitele


lor tipuri, în funcţie de diferitele
constituţii ale sângelui: cu
dizertaţii asupra febrei nervoase
lente, putride, pestilenţiale, febrei
eruptive, asupara variolei
pleureziilor și peripneumoniilor.”
GLICOZIZI CARDIACI
William Withering

1785 - o dare de seamă desprre digitală și unele utilizări medicale ale sale,
ce conţinea rapoarte cu privire la studiile clinice și note cu privire la
efectele și toxicitatea digitalei.

John Huxham
- chirurg englez, medic provincial din Plymouth, cunoscut pentru studiul său
despre febre. În 1750 Huxham a publicat ”An essay on fevers, and their
various kinds as depending on different constitutions of the blood: with
dissertations on slow nervous fevers, on putrid, pestilential, spotted fevers,
on the small-pox and on pleurisies and peripneumonies”.
-în 1755 a primit Medalia Copley pentru contribuţia sa la medicină
- De la 1728-1748, notat lunar prevalenţa bolilor epidemice. Aceste
înregistrări au fost publicate în două volume.
- Huxham a fost probabil primul in Anglia care a clasificat boala gripală.

Este, de asemenea, asociat cu diagnosticul de scorbut


A fost ales membru al Societăţii Regale din 1739.
•IMAGISTICA MEDICALĂ – RADIOLOGIA MEDICALĂ

Radiografie a mâinii dnei


Anna Berthe Roentgen

Wilhelm Konrad von Röntgen


(1845-1923)
Premiul Nobel pentru Fizică, 1901
- a descoperit Rx, la 8 Nov. 1895
-a produs și detectat radiaţia
electromagnetică X (Röntgen)

TUB CATODIC
Generare de raze X (Röntgen)

APLICAŢII MEDICALE
- DIAGNOSTICE Röntgen
- TERAPEUTICE examinând un pacient
•EXPLORĂRI FUNCŢIONALE -ECG GABRIEL LIPPMANN
Prix Nobel de
ÎNREGISTRĂRI GRAFICE Physique
I ElectroCardioGramă - 1895

PRÉCURSEURS
1872 - electrometrul Lippmann
Willem Einthoven → Galvanometrul Einthoven cu fir (coardă)
(1860-192) 1876- Marey l-a folosit la broască
Premiul Nobel, (Marey E-J.: Des variations
1924 pentru ECG électriques des muscles et du cœur
en particulier étudiés au moyen de
l'électromètre de M Lippman.
Comptes Rendus Hebdomadaires
des Séances de l'Académie des
sciences 1876;82:975-977)

1893- Einthoven a format termenul ECG


1895- Einthoven a înregistrat le I ECG la om, cu un
electrometru perfecționat și aplicând formula de corecție
a lui Burch
1901 – Einthoven a construit un Galvanometre cu fir
(coardă)
•EXPLORĂRI FUNCŢIONALE -EEG
ÎNREGISTRĂRI GRAFICE DINAMICE
I ElectroEncefaloGramă - 1928

I ELETROENCEFALOGRAMĂ – 1928/1929

HANS BERGER
(1873-1941)
•IMAGISTICA MEDICALĂ – MEDICINĂ NUCLEARĂ
•RADIAOCTIVITATEA NATURALĂ
APLICAŢII
MEDICALE

- DIAGNOSTICE
- TERAPEUTICE

Henri Becquerel Pierre Curie Marie Curie


(1852-1908) (1859 – 1906) (1867 – 1934)
Premiul Nobel de Fizică, 1903 Premiul Nobel deFizică, -1903

RADIOACTIVITATEA
ARTIFICIALĂ
Irène Frédéric
Joliot-Curie Joliot-Curie
(1897–1956) (1900–1958) Ştefania Mărăcineanu
Premiul Nobel de Chimie 1935 (1882—1944)
1907. Nașterea radioterapiei la Spitalul Boucicaut din Paris
Doctorul Georges Chicotot, pictor și radioterapeut

Georges Chicotot, la Spitalul


Boucicaut din Paris, în 1907.
Pictura înfățișează un moment
istoric al radioterapiei împotriva
cancerului de sân: doctorul Chicotot
are în mâna stângă un ceas
cronometrând expunerea, iar în
mâna dreaptă un arzător de tip
Bunsen din al cărui vârf ţâşnesc
flăcări şi care încălzeşte tubul de vid.
Se observă un tub Crookes, cu
ajutorul căruia Wilhelm Röntgen a
descoperit razele X. Radiațiile sunt
aplicate pe sânul pacientei prin
intermediul unui cilindru de sticlă.
♦FIZIOLOGIA EXPERIMENTALĂ  ÎNREGISTRĂRI GRAFICE
♦ ENDOCRINOLOGIA DINAMICE

CLAUDE BERNARD
(1813 - 1878)
„Introduction à l‘Étude de la Médecine Étienne-Jules Marey
Expérimentale" (1865) (1830 –1904)

ENDOCRINOLOGIA

CUSHING C. I. PARHON N. PAULESCU GR. T. POPA


BROWN–SÉQUARD (1869-1939) (1874-1969) (1869-1931) (1892-1948)
Central Nervous System Diagram
CLAUDE BERNARD, PĂRINTELE MEDICINEI EXPERIMENTALE

A definit:
MEDIUL INTERN: sânge + lichid interstițial

 CONSTANŢA MEDIULUI INTERN – redenumită Homeostazie (Cannon, 1928) –


condiţia vieţii libere, dependentă de funcţiile
endocrine și nervoase

 A studiat - sistemul nervos vegetativ: vasomotricitate


- diabetul insipid
- funcţia glicogenetică a ficatului, dependentă de sistemul nervos
- efectul curarei și stricninei

 A definit noţiunea de „secreţie internă” – fiind un precursor al endocrinologiei

 A descris sindromul Cl. Bernard – Horner: ptoză palpebrală, mioză, enoftalmie,


absenţa sudoraţiei la nivelul feţei și gâtului;
exprimă afectarea simpaticului cerebral,
de cauze variate;

1868 –a fost primit în Academia Franceză


IVAN PETROVICH PAVLOV (1849–1936)

I. CERCETĂRI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS


ȘI REFLEXELOR
CONDIȚIONATE ȘI NECONDIȚIONATE
II. LUCRĂRI ASUPRA
GLANDELOR DIGESTIVE - 1897

PREMIUL NOBEL ÎN MEDICINĂ/FIZIOLOGIE –


1904
"in recognition of his work on the physiology of
digestion, through which knowledge on vital aspects
of the subject has been transformed and enlarged"
Pavlov, demonstrând reflexele condiționate studenților
STUDIUL EXPERIMENTAL AL REFLEXULUI CONDIŢIONAT

Hrana, stimul
necondiționat

Asociată unui stimul


condiționat
(lumină, sunet)
Harvey Cushing (stg) și Ivan Pavlov (dr)
la Boston în 1929,
Congresul de Fiziologie
HARVEY WILLIAMS CUSHING (1869 –1939)
Savant american, părintele Neurochirurgiei

 Eminent medic, scriitor, iatroistoricamerican


 a scris biografia medicului canadian William Osler (1849 - 1919),
care i-a fost profesor la Harvard), carte pentru care a primit Premiul
Pulitzer (1926) - The Life of Sir William Osler. 1925;

 a dedicat o bio-bibliografie lui Andreas Vesalius;

a editat o Istorie a medicinei, în 13 volume;

A scris despre deontologia medicală: Consecratio Medici

A fost un colecționar de cărți rare pe care le-a donat, în final, Universității


Yale.

CUSHING a cunoscut și apreciat savanți români, precum Paulescu, Marinescu


și Gr. T. Popa, dar și Dumitru Bagdasar, părintele neurochirurgiei moderne în
România, beneficiar al unei burse Rockefeller, în clinica sa din SUA.
•ANTIBIOTERAPIA

Alexander Fleming (1881-1955)


1929- a dovedit acţiunea penicilinei
 Premiul Nobel -1945 împreună cu Chain şi Florey

Fleming la ceremonia
de decernare a
Premiului Nobel, 1945
ISTORIA MEDICINEI
MEDICINA MODERNĂ ŞI
CONTEMPORANĂ
● ILUMINISMUL
(SECOLULUI AL XVIII-lea)
● Secolul al xix-lea
●Secolul al xx-lea
•Opus MECANICISMULUI VITALISM UL
•Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 - 1716) –
La Mettrie „L'Homme machine“, 1784 forţa vitală

•Georg Ernst Stahl (1660 - 1734) – Universitatea din Halle:


- „anima" („physis“-ul hipocratic)

•Friedrich Hoffmann (1660 – 1742) - „tonus" controlat de „eterul


nervos”

• William Cullen (1710 - 1790)- Glasgow şi Edinburgh, teoria „energiei nervoase"

• John Brown (1735 - 1788) –excitabilitatea, fundamentul sănătăţii:


- remedii stimulante ori sedative pentru echilibrarea „stimulilor”;
- boli stenice şi astenice.
•Albrecht von Haller (1708 - 1777) - Iritabilitate

• ȘCOALA VITALISTĂ DIN MONTPELLIER, precuroare a


conceptului de secreții interne și ENDOCRINOLOGIEI
VITALISM Reprezentanți: THÉOPHILE DE BORDEU (1722 - 1776)
PAUL JOSEPH BARTHEZ (1734 – 1806)
INSTRUMENTAŢIA MEDICALĂ
•Manometru pentru Presiunea Arterială
•Termometre
•Orologii – pulsilogii
•Ventilatoare
•STATISTICĂ

STEPHEN HALES (1677


- 1761)
Fiziolog, chimist
și inventator englez

 I. Manometru
pentru măsurarea
presiunii arteriale
Termometru (PA)
Réaumur

 II. Statistica  III.Ventilatoare


PULSILOGIUM
(Santorio)
EXPERIMENTUL LUI HALES

HALES: O DESCRIERE A
VENTILATOARELOR,
Londra, 1743

I. Nathanael Henshaw, 1677


Termometrul lui Galilei
Galileo Galilei Daniel Gabriel Fahrenheit
(1564 - 1642) (1686- 1736)

René-Antoine Ferchault
de Réaumur
(1683-1757 )

William Thomson
Lord Kelvin
(1824 –1907)
Anders Celsius
(1701-1744)
Galvani: Pionier al
BIOELECTROMAGNETISMUL bioelectricității.
♦ Luigi Galvani (1737-1798) – îa marcat începutul A precedat conceptul de
electrofiziologiei. A formulat ipoteza privind stimul electric.
„electricitatea animală“ în 1780; a fost
precursor al bioelectromagnetismului .

♦ Alessandro Volta (1745-1827) – a explicat


efectul galvanic, dând o explicaţie fizico-chimică
experimentului lui Galvani.
Volta
Pila voltaică, Galvani
dispozitiv bionic,
inspirat de
experimentul lui
Galvani .

1799. Discuri alternative de Galvanism


zinc și cupru, separate de
discuri de carton sau stofî
îmbibate în soluţie Maşina electrostatică, butelie de Leyda,
electrolitică (saramură sau picioare de broască: contracţie musculară
acid sulfuric diluat cu apă).
APLICAŢII MODERNE ALE BIOPOTENŢIALELOR ELECTRICE
1. ELECTRODIAGNOSTIC 2. ELECTRO-TERAPIE

ECG

EEG

HOLO-ELECTRON, 1922
Aparat de electroterapie folosind
curenți de înaltă frecvență;
EMG Inventator : Dr. Arsène D’Arsonval
(1851-1940)
FRANZ ANTON MESMER (1734 - 1815)
• Medic având doctoratul la Viena.
• A cunoscut gloria, un timp, la Viena și Paris.
• A formulat teoria magnetismului animal şi a rolului
fluidului magnetic pentru starea de sănătate.
• A folosit SUGESTIA HIPNOTICĂ, anticipând pe
Charcot şi Freud.

OMUL, O MAŞINĂ ELECTRICĂ ÎN ARMONIE CU ENERGIILE


COSMOSULUI
PASE MAGNETICE
PRIN IMPUNEREA MÂINILOR
Cu inducerea transei hipnotice
„De planetarum influxu in corpus humanum”
(Teza de doctorat)

Ciubăr pentru concentrarea


magnetismului
animal, folosit în
terapia de grup

După Dodd, 1794


Mesmerism: Inducerea transei hipnotice,
gravură după Dodd, 1794, din lucrarea lui
Ebenezer Sibly „Cheia Fizicii”, 1794.

A fondat la Spa, în Belgia, o clinică de tratament


Și o școală de magnetism, numită Societatea Armoniei Universale

Glasarmonica –armonica de sticlă - ,


instrument muzical utilizat de Mesmer
spre a-și trata bolnavii.
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Gaze şi arderi

•Oxigenul descoperit şi caracterizat de Karl Wilhelm


Scheele (1742 - 1786), John Priestley (1733 - 1804) şi
Antoine Laurent Lavoisier (1743 - 1794)
•Lavoisier a precizat rolul oxigenului în combustii şi John Priestley
respiraţie
•LAVOISIER, PĂRINTELE CHIMIEII MODERNE

Scheele a mai
descoperit clorul,
LAVOISIER
acidul prusic, acidul
tartaric, tungstenul,
molibdenul, glicerina,
nitroglicerina

Karl Scheele
REVOLUȚIA CHIMICĂ A LUI LAVOISIER
DESPĂRȚIREA DE ALCHIMIE

A identificat și numit oxigenul (1778)


A identificat și numit hidrogenul (1783)
A combătut teoria flogistului, vorbind de oxidare și reducere.
A explicat parte din fiziologia respirației, ca fenomen de combustie:
„Expériences sur la respiration des animaux et sur les
changements qui arrivent à l'air en passant par leur poumon”.
 A început studii privind transformarea hranei în țesuturi, ce
are loc în organism.

A făcut parte din comisia de nomunclatrură a elementelor chimice


A contribuit la punerea la punct a sistemului metric

 În 1772, A formulat legea conservării masei substanțelor: suma maselor tuturor


substanțelor care reacționează chimic este numeric egală cu masa de substanțe
care sunt produsele de reacție.
„În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.”

 În 1748 marele om de știință rus Mihail Lomonosov a enunțat aceeași lege:


„În Univers, atât cât se ia de la un corp, se adaugă la altul."
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ ITALIANĂ
 Anatomia patologică, anatomia comparată, și embriologia
s-au dezvoltat mult în epocă.
 Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771), profesor la Padova,
creator al anatomiei patologice, descrise doar macroscopic.

MORGAGNI: „De Sedibus et Causis Morborum per


anatomen indagatis” (4 volume) , 1761, la 79 de ani.
ŞCOALA MEDICALĂ OLANDEZĂ

 Medic, fiziolog, chimist, botanist


 Autor de manuale –
Institutiones medicae
Profesor al lui Albrecht von Haller

Herman BOERHAAVE
Fondator al învățământului clinic și anatomoclinic
(Leyda, 1668-1738)
Creator al spitalului universitar modern
 A separat chimic ureea din urină „Simplitatea este
 A introdus utlizarea termometrului în clinică semnul adevărului.”
GIOVANNI BATTISTA MORGAGNI

-I volum : cuprinde bolile capului


-Al II-lea volum cuprinde bolile toracelui
-Al III-lea volum cuprinde bolile abdomenului
-Al IV-lea volum cuprinde chirurgia și bolile întregului organism
-Al V-lea volum cuprinde toate temele omise în volumele
precedente

HERMAN BOERHAAVE
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ FRANCEZĂ
 A – identificat 21 de membrane, adică de ŢESUTURI,
incluzând pe cel muscular, conjunctiv și nervos.
A făcut exclusiv studii macroscopice.
•Vitalist Œuvres
Traité des Membranes, 1799.
 Anatomie générale, 1801.
Marie François
Anatomie descriptive, 1801–1803.
Xavier BICHAT
(1771 – 1802)
Părintele Histologiei

Œuvres

Recherches physiologiques sur la vie et


la mort,1800.

„Viaţa este suma funcţiilor care Louis Hersent. Marie Francois Xavier Bichat
murind,înconjurat de doctorii Esparon și Philibert
se opun morţii” (Bichat) Joseph Roux (circa 1802).
Structuri anatomice care poartă numele lui Bichat

Bula lui Bichat


Fosa lui Bichat (fosa
pterigopalatină)
Foramenul lui Bichat
(cisterna venei mari a
lui Galen)
Ligamentul lui Bichat
(fasciculul inferior al
ligamentului posterior
sacroiliac),
Scizura lui Bichat
(scizura transversă a
creierului)
Tunica lui Bichat
(tunica intimă a vaselor
Bula lui Bichat - formațiune adipoasă la nivelel obrajilor
sanguine)
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ

NICOLAS CORVISART
René-Théophile-Hyacinthe LAËNNEC „De l’auscultation médiate”
(1781-1826) (1755 -1821)
AUSCULTAŢIA ŞI PERCUŢIA

ŞCOALA MEDICALĂ FRANCEZĂ


SEMIOLOGIA MEDICALĂ
•Pierre Fidèle Bretonneau (1778 – 1862) – difteria
LAËNNEC: Stetoscopul
şi febra tifoidă; I traheotomie reușită, 1825;
monoauricular, 1816
•Armand Trousseau (1801-1867)-semiologie
medicală;
•Jean-Baptiste Bouillaud (1796-1881)
reumatismul articular acut şi complicaţiile sale
cardiace (maladia Sokolski-Bouillaud).
METODA ANATOMO-CLINICĂ

• Giovanni B. Morgagni - secolul al XVIII-lea: a stabilit relații cauză-efect între


leziunile constatate la cadavru și semiologia clinică, punând bazele metodei
anatomo-clinice și edificând un sistem nosologic.

• Xavier Bichat - secolul al XVIII-lea: a descris sistematic țesuturi, organe și


funcțiile lor specifice.

După Laënnec, este metoda de studiu a stărilor patologice bazată pe analiza


simptomelor observate, manifestări ale alterărilor funcționale ce au ca substrat
fiecare tip de alterare organică.

După Charcot: „Studiul atent al simptomelor în cursul evoluției bolii, asociate


localizării anatomice a leziunilor constatate după moarte, la necropsie.“

***

În România medicina anatomo-clinică a avut reprezentanți de marcă, între care


printre cei dintâi au fost
Victor Babeș, George Marinescu, Constantin Bacaloglu.
DR. GEORGE CAMMANN – STETOSCOPUL BIAURICULAR

VARIATE MODELE
1852. Dr. George Cammann din New
York a realizat primul stetoscop
biauricular, la 41 de după invenţia lui
Laënnec .

1870
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ VIENEZĂ

Carl von
Rokitansky
(1804-1878)
„Inventum Novum”

Leopold Auenbrugger Joseph Skoda


(1722-1809)
(1805-1881)
•SKODISMUL
ŞCOALA MEDICALĂ GERMANĂ

„Patologia
CelularăBazată
pe Doctrina
Fiziologică şi
Patologică
despre Ţesuturi" Theodor
Rudolf Virchow (1868) Billroth
(1821 – 1902) (1829-1894)
MICROSCOP OPTIC
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ
ŞCOALA MEDICALĂ ENGLEZĂ
William Hunter (1717 – 1783)-anatomist, Şcoala de Anatomie,Londra
•John Hunter (1728 - 1793), chirurg strălucit şi
experimentator
•Wiliam Cheselden (1688 - 1752):
colecistectomia
•Percival Pott (1714 - 1788): morbul Pott
Marea epidemie de tbc în Europa –„Marea
Pott ciumă Albă”- a început în veacul al XVII-lea, Gibozitate (Morb Pott)
extinzându-se încă 200 de ani. cca 200 îCh-100 dCh, Columbia

Granulomul tbc

Franciscus Sylvius de la Böe din Amsterdam


(1614-1672) – a identificat primul prezenţa Mumie, Museo Arqueológico de la Casa del
tuberculului (granulomului) tbc În „Opera Marqués de San Jorge, Bogota, Colombia. Dr.:
Medica”, 1679, descrie şi progresia leziunilor Tomogrsfir computerizată indicând leziuni ale
spre ulcerare şi formare de cavităţi (caverne) corpilor vertebrali T10/T11
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA
 VARIOLIZAREA

Lady Mary Wortley Montagu- răspândirea vaccinării antivariolice


Copiii săi, variolizaţi de dr. Timonis la Constantinopole

Lady Montagu
În Enciclopedia Franceză, publicată din 1761,
de Diderot şi D' Alambert, la „inoculare" ( vol.
8, p. 755 şi urm.) sunt menționați atât Timonis
cât şi Pylarinos

•Jacob Pylarinos (1659-1718)


din Kefallonia

„Nova et tuta variolas excitandi


per tranplantionem methodus“,
Veneţia, 1715
•Emmanuel Timonis (1669-1720)
din Chios
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA
 VARIOLIZAREA-VACCINAREA: DE LA VECHIUL ORIENT, LA JENNER ȘI PASTEUR

•Edward Jenner (1749-1823) vaccinează cu succes contra variolei, folosind produse biologice
recoltate de la animale bolnave și nu de la subiecţi umani bolnavi.
VACCINAREA JENNERIANĂ
Variolizarea – redenumită vaccinare - devine terapie
oficială după 1789, când Jenner o practică și scrie un
tratat „despre beneficiile inoculării cu fluid din pustulele
de vaccinia”, boală exclusiv a animalelor, nu şi a omului.

Jenner
VACCINURILE
PASTEUR: VACCINAREA ANTIRABICĂ

Louis Pasteur Joseph Meister Jean-Baptiste JUPILLE


8 iuilie 1885 20 octombrie 1885 lângă propria statuie,
(1822 - 1895) 1913
BACTERIOLOGIA
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ ŞI BACTERIOLOGICĂ

Robert Koch (1843-1910) – „Die Aetiologie der


Tuberculose” – pemedii solide de cartof şi agar
cultivă bacterii

Julius Richard Petri (1852-1921) bacteriolog,


medic militar, chirurg inventează vasele Petri ,
pentru culturi de microorganisme, şi le
îmbunătăţeşte cu Babeş

Paul Ehrlich (1854-1915), descoperă •1887,vasele Petri -placa de


noi tehnici de colorare diagnostic
şi descrie aspectil unor Babes-Petri,
microorganisme - folosita si astazi in toate laboratoarele de
microbiologie
TEORIA MEDIULUI VERSUS TEORIA BACTERIANĂ
TEORIA MIASMELOR VERSUS TEORIA CONTAGIULUI
 Profesor de chimie și igienă: recomanda aerul
proaspăt, apa de calitate, sisteme de canalizare adecvate.
TEORIA MEDIULUI ȘI CONSTUITUŢIEI PATOGENE
Era convins că fermentarea materiei organice în subsol, elibera
germenul holerei în aer, care apoi îi infecta pe cei mai sensibili,
având constituţii debile, tarate, o alimentaţie carenţată.
Nu a fost, totuși, un contagionist, apreciind că holera se
Max von Pettenkofer
răspândea prin aer, mai degrabă decât prin contact direct cu
(1818–1901)
Pionier al igienii moderne individul bolnav.
și Era, într-un fel, un adept al vechii teorii hipocratice a miasmelor.
medicinei preventive

Spre a-și proba teoriile, a obţinut de la Robert Koch o cultură de vibrioni holerici, pe
care a ingerat-o la 7 octombrie 1892, într-un auto-experiment efectuat în prezenţa mai
multor martori. A luat, de asemenea, bicarbonat de sodiu pentru a neutraliza acidul
gastric, care ar fi putut ucide bacteriile, așa cum sugerase Koch. Pettenkofer a suferit
simptome ușoare de boală aproape o săptămână, dar a susţinut că acestea nu erau
asociate cu holera. A dorit astfel să infirme teoriile lui Koch și Pasteur că bacteriile erau
singura cauză a maladiei.
Interpretarea modernă este că el a făcut într-adevăr o formă ușoară de holeră,
având poate chiar imunitate faţă de această boală de la un episod anterior.
IGIENA, CA INTERACȚIUNE OM-MEDIU
 Pettenkofer a asociat expertiza medicală cu aceea în fizică, chimie,
tehnică și statistică. A făcut din igienă un domeniu medical interdisciplinar.
 A fondat în 1879 la München cel dintâi Institut de Igienă din lume, centrul
de competență, deschizând o nouă eră a observării mediului.
 Institutul de Igienă și Microbiologie Clinică al Universității Ludwig
Maximilians din Münichen îi poartăa zi numele.
 Pettenkofer s-a interesat, de asemenea, de probleme de nutriție și
calitatea produselor alimentare, de igiena muncii și a școlilor.
 Știința igienei datorează lui Max von Pettenkofer și introducerea în 1865 ca
disciplină academică la München, facilitând educația pentru sănătate
publică și sanitație.
 O viață sănătoasă presupune aer curat, apă curată, sol curat,
îmbrăcăminte bună, o locuință sănătoasă și nutriție bună. Aerul era
analizat fizic, chimic și microbiologic. La fel, testa toxicitatea coloranților textili
utilizați la colorarrea hainelor.
 El a considerat igiena și sub aspect economic și cultural.
 Ideile sale despre necesitatea unui sol curat în orașe și imperativul rețelelor
suficiente de aprovizionare cu apă curată și de canalizare au fost legate de
teoria sa despre holeră, un pericol major al vremii sale.
 Pettenkofer a crezut că lupta împotriva acestei epidemii putea fi câștigată.
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA BCG - Bacilul Calmette- Guérin
VACCINURILE şi SERURILE Între 1908 -1919, Albert Calmette (1863-1933) şi
Camille Guérin (1872-1961) în Franţa au obţinut un
M. bovis atenuat, numit bacil Calmette-Guérin sau
BCG, avirulent la animale (cai, iepuri, cobai).
BCG s-a administrat I dată la om în 1921 şi se aplică
şi azi .

Victor André Cornil Victor Babeş


(1837-1908) (1854 - 1926) Behring şi Kitasato, 1890
1901-Premiul Nobel (ser- tx
antitetanică, tx antidifterică)
BACTERIOLOGIA- IMUNOLOGIA
FAGOCITOZA

Metchnikoff
(1845–1916)
Defineşte fagocitoza în 1884 şi
probează existenţa anticorpilor
1908 – Premiul Nobel
ANTISEPSIA-ASEPSIA-CHIRURGIA

ANTISEPSIA ASEPSIA

Ignaz Semmelweis Joseph Lister


(1818 - 1865) (1827 – 1912)
Louis-Felix Terrier
APĂ DE VAR FENOL- 1865
(1837-1908)
Apă și săpun ACID CARBOLIC
Chirurg - I Histerectomie
în Franţa.
Adept al lui Pasteur, a
introdus asepsia prin
sterilizare cu aer uscat,
la Spitalul Bichat.
E. Fischel, In
memory of late
Professor Babeş,
JAMA , 11 June,
1938, p. 2022.
I.Metoda Antiseptică a lui Lister: 1865-1883
Spălatul mâinilor, instrumentelor, plăgilor + tehnica „fără atingere”
II. Nașterea Asepsiei: 1883-1890
Antisepsia – utilizeă produse chimice
Asepsia – utilizează căldura
Autoclavul – inventat de medicul și biologul francez Charles Chamberland
în 1879 (sterilizator cu vapori)
Poupinel – Etuva: sterilizatorul Dr. Gaston Poupinel (folosind căldura uscată/
sterilazator termic), 1885

1883
STERILZARE: distrugerea oricărei forme de viață microbiană (inclusiv a sporilor),
prezentă pe obiecte nevii, folosind procedee fizice sau chimice, inclusiv gazoase.

Schema unui autoclav și principiul de funcționare


ANTISEPSIA [Gr.: anti - contra; sepsis – putrefacție/infecție] – îndepărtarea
microorganismelor străine de pe o zonă sau suprafață contaminată. Se poate aplica
și pe țesuturi vii. Este o metodă curativă, dar și profilactică.

A fost introdusă în Franța în 1874 de Dr. Just Lucas-Championnière, format în


școala britanicului Dr. Joseph Lister.

ASEPSIA [Gr.: a - fără; sepsis – putrefacție/infecție] - împiedicarea


contaminării unei zone sau suprafețe cu microorganisme străine; folosește căldura;
metoda a derivat din cercetările lui Louis Pasteur. Se aplică pe materia nevie.
Este o metodă profilactică.

ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc și se folosesc asociate,


împreună alcătuind sterilizarea, forma completă de dezinfecţie.

***

În Țările Române astfel de metode s-au aplicat aproximativ în aceeași


perioadă, de profesori precum Constantin Dumitrescu Severeanu, la
București, respectiv de Leon Sculy, la Iași.
Dr. Gaston Poupinel
(1858-1930)
Charles Chamberland
1885 - sterilizator cu aer cald (1851-1908)

Microbiolog francez,
colaborator al lui Pasteur
1884 - filtru de porțelan
pentru îndepărtarea bacteriilor
dintr-o soluție;
1879 – autoclavul: sterilizator
cu aer cald

Etuva Poupinel pentru instrumentar


ANESTEZIA

William Morton
CRAWFORD (1819 - 1868)
Horace Wells
WILLIAMSON LONG
(1815–1878) (1815–1848)
 dentist american
Medic și farmacolog  pionier al utilizării
american anesteziei în stomatologie;
 1842 - pionier al 1846 – Dentistul A utilizat în principal
anesteziei cu eter. William T. G. Morton protoxidul de azot
A utilizat eterul prima dată A dovedit proprietăţile (gazul ilariant);
la 30 Martie 1842, pentru a anestezice ale eterului profesorul lui Morton
îndepărta o tumoră a gâtului inhalat; Is-a sinucis după ce a
la pacientul James M. și-a disputat devenit dependent de
Venable, din Jefferson, prioritatea aceasta cuu cloroform.
Georgia (SUA). Long (1842).
ANESTEZIA

John Snow (1813 –1858)


A administrat Cloroform
James Young Simpson (1811 - 1870) – a Reginel Victoria în cursul travaliului,
propus cloroformul în obstetrică în 1847 la nașterea copiilor săi.

1846 - Stomatologul William T.G. Morton


Nikolay Pirogov (1810-1881)
A dovedit proprietatile anestezice
Amestec de eter-cloroform pentru
ale eterului inhalat.
anestezia generală
"Ether frolics“
EUFORIA ETERICĂ OXID NITROS VERSUS OPIU

"The Othman's opium is vile fare,


Compared to this our heavenly air“
(Opiul otoman e lucru nociv
Comparat cu acest aer divin)

Petrecere cu gaz ilariant


(oxid nitros/protoxid de azot)
 Cercetările timpurii privind proprietățile anestezice ale
lichidelor volatile nu au îndeplinit standardele moderne
referitoare la rigoarea științifică.
SECOLUL AL XIX-LEA: ANTISEPSIA – ASEPSIA – ANESTEZIA
AU FAVORIZAT PROGRESUL MARII CHIRURGII
Jules-Émile PÉAN:
 unul dintre fondatorii ginecologie moderne
 a utilizat tehnici chirurgicale aseptice de-a lungul anilor 1850, chiar dacă a respins formal
teoriile lui Pasteur
 a scris lucrarea „Splenectomia”, în 1860
a practicat clamparea arterială în 1862
 a scris: „Elemente de Chirurgie Patologică”,1875; „Lecții de Chirurgie Clinică”, 1876,
1890;
în 1877, a scris despre utilizarea pensei hemostatice, inventată în 1868;
 a inventat metode eficiente de ovariectomie;
 a efectuat histerectomie vaginală pentru carcinom in 1890;
 în 1879 a practicat o gastrectomie parțială cu anastomoză gastroduodenală cunoscută
azi drept operația Péan;
 a imaginat în 1895 o primă operaţie pentru ablaţia diverticulilor vezicii urinare;
 mai târziu, a încercat, de asemenea, cel dintâi, o artroplastie totală de umăr, deși fără
succes.

 Machetă de umăr artificial implantat de chirurgul francez


Jules-Émile Péan în 1893. Implantul a rămas în umărul
pacientului, un chelner, timp de doi ani, moment când a
trebuit să fie îndepărtat din cauza infecției.
s-a specializat în chirurgie la Paris, cu Auguste Nélaton;
a fost numit doctor în 1861 și a lucrat la Spitalele „Sf. Antoine” și „Sf.
Louis” până în 1893;
în 1893, a construit din fonduri proprii un Spital Internațional – Spitalul
Péan, dispărut între timp;
a scris două volume de clinici (1876,1890);
Membru al Academiei Naţionale de Medicină a Franţei, din 22
noiembrie 1887; JULES-ÉMILE PÉAN
Comandant al Legiunii de Onoare, din anul 1893. (1830-1898)

Henri de Toulouse-Lautrec.
Dr. Pean operând,
1891-1892

Pensa
hemostatică
Henri Gervex .Jules-Émile Péan: lecția
de chirurgie dinaintea operației, 1887. Péan
CHRISTIAN ALBERTTHEODOR BILLROTH

Gastrectomii ce îi
Christian Albert
poartă numele:
Theodor Billroth
Billroth 1 și
(1829 - 1894)
Billroth 2

Billroth a scris: Die allgemeine chirurgische Pathologie und Therapie (Patologie Chirurgicală generală și
Terapie ) (Zurich, 1863).

 A contribuit la formarea primei școli moderne de gândire chirurgicală.


 Programul de pionierat al lui William Halsted în chirurgie a fost pround influențat
de metodele și educația chirurgicală ale lui Billroth.

Chirurg proeminent și muzician amator, prieten apropiat al lui Johannes Brahms


șii unul din primii care a încercat o analiză științifică a muzicalității.

 A practicat prima esofagectomie (1871), prima laringectomie (1873), și prima


gastrectomie de succes (1881) pentru cancer gastric, după câteva eșecuri.

 A condus A II-a Clinică Chirurgicală la Allgemeine Krankenhaus


(Spitalul General Hospital) din Vienna.
UMANIZAREA TRATAMENTULUI BOLNAVILOR PSIHICI
 Vincenzo Chiarugi (Italia), William Tuke (Anglia),
Philippe Pinel (Franța)

Toscana, 1788
Vincenzo Chiarugi
(1759–1820) James Hack Tuke
William Tuke
•În Anglia, (York), 1796
-WILLIAM TUKE (1732 - 1822) a înfiinţat un spital
pentru tratarea umană a bolnavilor mintal,
operă continuată de Henry Tuke (1755-1814), Samuel Tuke
(1784 – 1857) și fiii săi, James Hack Tuke şi Daniel Hack
Tuke (singurul medic din familie, specializat în psihiatrie).

James Hack Tuke (1819 –1896) – a scris Irish


Distress and its Remedies(1880), reliefând
cauzele economice ale depresiei celor săraci.
1789. Unul din desenele semnate de Thomas
Rowlandson, ilustrând condițiile inumane de la Azilul
Bedlam din Marea Britanie, unde pacienții mintali erau
lagați cu lanțuri la zid.
UMANIZAREA TRATAMENTULUI BOLNAVILOR PSIHICI
Instituirea abordării medicale și umanitare a bolnavului psihic
• Jean-Baptiste PUSSIN (1746–1811), superintendent de spital,
colaborator al lui Pinel, a înlocuit lanţurile cu cămaşa de forță, la
ospiciul Bicêtre, în 1797.

•1797-1807. Pinel: „Nosographie philosophique ou


PHILIPPE PINEL
(1745-1826)
méthode de l'analyse appliquée à la médecine” (vol.I-III)
1801- Pinel: „Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale; ou
la manie”
Medicul francez Philippe Pinel în 1795
a ordonat scoaterea lanțurilor la
femeile bolnave mintal închise la la
Spitalul Salpêtrière din Paris.

Tony Robert Fleury. Dr. Philippe Pinel eliberând


lunaticii din lanţuri la Azilul Salpêtrière din
Paris,1795. Charles Louis Lucien Müller. Dr. Philippe Pinel eliberănd
bărbații lunatici din lanțuri la Azilul Bicêtre din Paris.
 După Pinel, Jean Martin Charcot a adus glorie Spitalului Pitié-Salpêtrière.
A despărțit neurologia de psihiatrie.
A fost un bun anatomo-patolog, adept al medicinei anatomo-clinice.

Dr. Charcot practicând hipnoza


la o pacientă
„isterică”, în prezența Dr. Babinski,
la Salpêtrière.

•Pierre Marie Gh. Marinescu


Sigmund Freud •Joseph Babinski (1863-1938)
Jean Martin Charcot (1856-1939)
(1825 - 1893) Discipoli ai lui Charcot: S. Freud, G. Marinescu, A. Brăescu
BALNEAŢIA
James Currie (1756 - 1805), medic şi editor
scoţian, recomanda băile de mare şi
hidroterapia
SMN , Iaşi
„Spa”-Salute per Aqua
1830-1833 HERCULANE
Vincenz Priessnitz (1799 – 1851) - hidroterapie
Remediu general valabil •Educaţia sanitară
•„Medicina de Casă“
• Popularizarea medicinei

HOMEOPATIA Materia Medica

Samuel Hahnemann • John Huxham (1694 - 1768) a


(1755 – 1843) introdus cincona (chinina) contra
febrelor (frigurilor).
La Sibiu, între 1777- 1779, În scorbut a recomandat cidrul .
Hahnemann a cunoscut flora și
folklorul medical transilvan.
La Paris, l-a cunoscut Dr. Johann
•William Withering (1741 - 1799)
Martin Honigberger din Brașov, a introdus Digitala contra
Honigberger
promotor al homeopatiei în edemelor membrelor.
Punjab. (1795-1869)
JOHN HUXHAM

„Un eseu despre febre și diferitele


lor tipuri, în funcţie de diferitele
constituţii ale sângelui: cu
dizertaţii asupra febrei nervoase
lente, putride, pestilenţiale, febrei
eruptive, asupara variolei
pleureziilor și peripneumoniilor.”
GLICOZIZI CARDIACI
William Withering

1785 - o dare de seamă desprre digitală și unele utilizări medicale ale sale,
ce conţinea rapoarte cu privire la studiile clinice și note cu privire la
efectele și toxicitatea digitalei.

John Huxham
- chirurg englez, medic provincial din Plymouth, cunoscut pentru studiul său
despre febre. În 1750 Huxham a publicat ”An essay on fevers, and their
various kinds as depending on different constitutions of the blood: with
dissertations on slow nervous fevers, on putrid, pestilential, spotted fevers,
on the small-pox and on pleurisies and peripneumonies”.
-în 1755 a primit Medalia Copley pentru contribuţia sa la medicină
- De la 1728-1748, notat lunar prevalenţa bolilor epidemice. Aceste
înregistrări au fost publicate în două volume.
- Huxham a fost probabil primul in Anglia care a clasificat boala gripală.

Este, de asemenea, asociat cu diagnosticul de scorbut


A fost ales membru al Societăţii Regale din 1739.
•IMAGISTICA MEDICALĂ – RADIOLOGIA MEDICALĂ

Radiografie a mâinii dnei


Anna Berthe Roentgen

Wilhelm Konrad von Röntgen


(1845-1923)
Premiul Nobel pentru Fizică, 1901
- a descoperit Rx, la 8 Nov. 1895
-a produs și detectat radiaţia
electromagnetică X (Röntgen)

TUB CATODIC
Generare de raze X (Röntgen)

APLICAŢII MEDICALE
- DIAGNOSTICE Röntgen
- TERAPEUTICE examinând un pacient
•EXPLORĂRI FUNCŢIONALE -ECG GABRIEL LIPPMANN
Prix Nobel de
ÎNREGISTRĂRI GRAFICE Physique
I ElectroCardioGramă - 1895

PRÉCURSEURS
1872 - electrometrul Lippmann
Willem Einthoven → Galvanometrul Einthoven cu fir (coardă)
(1860-192) 1876- Marey l-a folosit la broască
Premiul Nobel, (Marey E-J.: Des variations
1924 pentru ECG électriques des muscles et du cœur
en particulier étudiés au moyen de
l'électromètre de M Lippman.
Comptes Rendus Hebdomadaires
des Séances de l'Académie des
sciences 1876;82:975-977)

1893- Einthoven a format termenul ECG


1895- Einthoven a înregistrat le I ECG la om, cu un
electrometru perfecționat și aplicând formula de corecție
a lui Burch
1901 – Einthoven a construit un Galvanometre cu fir
(coardă)
•EXPLORĂRI FUNCŢIONALE -EEG
ÎNREGISTRĂRI GRAFICE DINAMICE
I ElectroEncefaloGramă - 1928

I ELETROENCEFALOGRAMĂ – 1928/1929

HANS BERGER
(1873-1941)
•IMAGISTICA MEDICALĂ – MEDICINĂ NUCLEARĂ
•RADIAOCTIVITATEA NATURALĂ
APLICAŢII
MEDICALE

- DIAGNOSTICE
- TERAPEUTICE

Henri Becquerel Pierre Curie Marie Curie


(1852-1908) (1859 – 1906) (1867 – 1934)
Premiul Nobel de Fizică, 1903 Premiul Nobel deFizică, -1903

RADIOACTIVITATEA
ARTIFICIALĂ
Irène Frédéric
Joliot-Curie Joliot-Curie
(1897–1956) (1900–1958) Ştefania Mărăcineanu
Premiul Nobel de Chimie 1935 (1882—1944)
1907. Nașterea radioterapiei la Spitalul Boucicaut din Paris
Doctorul Georges Chicotot, pictor și radioterapeut

Georges Chicotot, la Spitalul


Boucicaut din Paris, în 1907.
Pictura înfățișează un moment
istoric al radioterapiei împotriva
cancerului de sân: doctorul Chicotot
are în mâna stângă un ceas
cronometrând expunerea, iar în
mâna dreaptă un arzător de tip
Bunsen din al cărui vârf ţâşnesc
flăcări şi care încălzeşte tubul de vid.
Se observă un tub Crookes, cu
ajutorul căruia Wilhelm Röntgen a
descoperit razele X. Radiațiile sunt
aplicate pe sânul pacientei prin
intermediul unui cilindru de sticlă.
♦FIZIOLOGIA EXPERIMENTALĂ  ÎNREGISTRĂRI GRAFICE
♦ ENDOCRINOLOGIA DINAMICE

CLAUDE BERNARD
(1813 - 1878)
„Introduction à l‘Étude de la Médecine Étienne-Jules Marey
Expérimentale" (1865) (1830 –1904)

ENDOCRINOLOGIA

CUSHING C. I. PARHON N. PAULESCU GR. T. POPA


BROWN–SÉQUARD (1869-1939) (1874-1969) (1869-1931) (1892-1948)
Central Nervous System Diagram
CLAUDE BERNARD, PĂRINTELE MEDICINEI EXPERIMENTALE

A definit:
MEDIUL INTERN: sânge + lichid interstițial

 CONSTANŢA MEDIULUI INTERN – redenumită Homeostazie (Cannon, 1928) –


condiţia vieţii libere, dependentă de funcţiile
endocrine și nervoase

 A studiat - sistemul nervos vegetativ: vasomotricitate


- diabetul insipid
- funcţia glicogenetică a ficatului, dependentă de sistemul nervos
- efectul curarei și stricninei

 A definit noţiunea de „secreţie internă” – fiind un precursor al endocrinologiei

 A descris sindromul Cl. Bernard – Horner: ptoză palpebrală, mioză, enoftalmie,


absenţa sudoraţiei la nivelul feţei și gâtului;
exprimă afectarea simpaticului cerebral,
de cauze variate;

1868 –a fost primit în Academia Franceză


IVAN PETROVICH PAVLOV (1849–1936)

I. CERCETĂRI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS


ȘI REFLEXELOR
CONDIȚIONATE ȘI NECONDIȚIONATE
II. LUCRĂRI ASUPRA
GLANDELOR DIGESTIVE - 1897

PREMIUL NOBEL ÎN MEDICINĂ/FIZIOLOGIE –


1904
"in recognition of his work on the physiology of
digestion, through which knowledge on vital aspects
of the subject has been transformed and enlarged"
Pavlov, demonstrând reflexele condiționate studenților
STUDIUL EXPERIMENTAL AL REFLEXULUI CONDIŢIONAT

Hrana, stimul
necondiționat

Asociată unui stimul


condiționat
(lumină, sunet)
Harvey Cushing (stg) și Ivan Pavlov (dr)
la Boston în 1929,
Congresul de Fiziologie
HARVEY WILLIAMS CUSHING (1869 –1939)
Savant american, părintele Neurochirurgiei

 Eminent medic, scriitor, iatroistoricamerican


 a scris biografia medicului canadian William Osler (1849 - 1919),
care i-a fost profesor la Harvard), carte pentru care a primit Premiul
Pulitzer (1926) - The Life of Sir William Osler. 1925;

 a dedicat o bio-bibliografie lui Andreas Vesalius;

a editat o Istorie a medicinei, în 13 volume;

A scris despre deontologia medicală: Consecratio Medici

A fost un colecționar de cărți rare pe care le-a donat, în final, Universității


Yale.

CUSHING a cunoscut și apreciat savanți români, precum Paulescu, Marinescu


și Gr. T. Popa, dar și Dumitru Bagdasar, părintele neurochirurgiei moderne în
România, beneficiar al unei burse Rockefeller, în clinica sa din SUA.
•ANTIBIOTERAPIA

Alexander Fleming (1881-1955)


1929- a dovedit acţiunea penicilinei
 Premiul Nobel -1945 împreună cu Chain şi Florey

Fleming la ceremonia
de decernare a
Premiului Nobel, 1945
MEDICINA ÎN SECOLUL AL XIX-LEA
MEDICINA ÎN SECOLUL AL XX-LEA
"The farther backward you can look,
the farther forward you are likely to see"
(Winston Churchill)
NAȘTEREA PSIHIATRIEI
și a PSIHANALIZEI

J.Martin Charcot (1825 - 1893)

Sigmund Freud
(1856-1939)

Spitalul Pitié-Salpêtrière
MEDICINA ANATOMO-CLINICĂ și
TEORIA CELULARĂ

Carl Freiherr von ROKITANSKY Theodor SCHWANN Rudolf Ludwig Karl VIRCHOW
(Karel Rokytanský) (1804 –1878) (1810 –1882) (1821-1902)

"All cells come from other cells... Where a


cell originates it must have been preceded
by another cell, just as animals are
produced only by other animals and
plants by other plants."
„OMNIS CELLULA E CELLULA”
Matthias Jakob „EX OVO OMNIA”
Joseph SKODA
SCHLEIDEN «OMNE OVUM AB OVO»).
(1805-1881)
(1804-1881)
FIZIOLOGIA MODERNĂ
FRANÇOIS MAGENDIE (1783-1855)
• Vivisecţii
• Studiul Sistemului Nervos:
- nervi motori –rădăcina anterioară;
- nervi senzitivi-rădăcina posterioară.
 Legea Bell-Magendie
CLAUDE BERNARD (1813–1878)
• Vivisecţii
• Medicina experimentală
• Mediul intern-constanţa mediului intern
Canon: Homeostazie
• Fiziologie farmacologică
• Studii: pancreas (exocrin), ficat (glicogeneză),
• Sistem nervos, reactivitate vaso-motorie
Claude Bernard

François Magendie

Charles Bell
(1774-1942)
Walter Cannon
(1871-1945)
„La fixité du milieu intérieur est la
condition d'une vie libre et indépendante“

 Definitrea mediului intern


 Definirea constanței mediului intern

Claude Bernard la Collège de France

Saint-Julien (Rhone), France


Casa natală a lui Cl.Bernard
Étienne-Jules Marey
Primele înregistrări grafice
„Orice mişcare este produsul a doi factori: timpul şi spaţiul;
a cunoaşte mişcarea unui corp înseamnă a cunoaşte seria de poziţii pe care le-a
ocupat în spaţiu într-o serie de momente succesive.”
(Din Introducere la volumul
„La Méthode Graphique dans les Sciences Expérimentales”, 1878)

Étienne-Jules Marey
1863, Sfigmometru-Sfigmograf
(1830-1904)
Étienne-Jules Marey
(1830-1904)
Primele înregistrări grafice
Descrierea mersului
„Puşca“ Marey -
pentru fotografii seriate

OPERE:

Physiologie médicale de la circulation du sang (1863);


Études physiologiques sur les caractères graphiques des battements du
cœur (1863);
Du mouvement dans les fonctions de la vie (1868);
La machine animale. Locomotion terrestre et aérienne (1873/74);
Physiologie expérimentale (1875);
Pression et vitesse du sang (1876);
La méthode graphique dans les sciences expérimentales (1878);
La circulation du sang à l'état physlologique et dans les maladies
(1881)
NEUROLOGIE
NEUROFIZIOLOGIE
NEUROHISTOLOGIE
HISTOENZIMOLOGIE
CAJAL: TEORIA NEURONALĂ

Santiago Ramón y Cajal (1852 – 1934)

Camillo Golgi (1843-1926)


UN PRIETEN ÎNTRU NEUROȘTIINȚE AL LUI CAJAL:
GHEORGHE MARINESCU, FONDATORUL ȘCOLII ROMÂNEȘTI
DE NEUROLOGIE

Bucureşti.
Fostul Muzeu – Casă
Memorială Gh. Marinescu

GHEORGHE MARINESCU
(1863-1938)
Gheorghe Marinescu (1863-1938)

Primele filme
medicale în
lume: București,
1899 -1902
Norbert Wiener, 1894-1964
Cybernetics, 1948

Sir Charles Sherrington


Premiul Nobel , 1932

NEUROFIZIOLOGIA și
NEUROCIBERNETICA
NEUROFIZIOLOGIA și NEUROCIBERNETICA

PRECURSORI ROMÂNI

DANIEL DANIELOPOLU STEFAN ODOBLEJA


(1884-1955) (1902-1978)

 Psihologia Consonantistă
Conceptul de
1938-1939, Paris
antagonism interstimulant

~Aferentație inversă- Feed-back: Cercul vicios


ELECTROFIZIOLOGIE

PRIMA ECG (electrocardiogramă)


WILLEM EINTHOVEN (1860-1927)
Premiul Nobel, 1924
ENDOCRINOLOGIA

Charles-Édouard
Brown-Séquard
(1817-1894)

Claude Bernard
IVAN PETROVICH PAVLOV (1849–1936)

I. CERCETĂRI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS


CENTRAL ȘI REFLEXELOR
CONDIȚIONATE ȘI NECONDIȚIONATE
II. LUCRĂRI ASUPRA
GLANDELOR DIGESTIVE - 1897

PREMIUL NOBEL ÎN MEDICINĂ/FIZIOLOGIE – 1904


"in recognition of his work on the physiology of digestion,
through which knowledge on vital aspects of the subject
has been transformed and enlarged“.
Robert Koch
(1843 – 1910)
BACTERIOLOGIA

Ioan Cantacuzino
(1863-1934)
Victor Babeş
(1854–1926)

Louis Pasteur (1822-1895)

Robert Koch (1843-1910)


Premiul Nobel, 1905
Kitasato
Ilia Mecinikov (Mycobacterium tuberculosis,
(1845 - 1926) identificat în 1882, descoperire
anunţată pe 24 Martie.
FAGOCITOZA
Behring
Paul Ehrlich
(1854 –1915) Premiul Nobel, 1908 Premiul Nobel, 1901
ASEPSIA, ANTISEPSIA

Joseph Lister
(1827– 1912)
Fenol / Acid carbolic
Ignaz Philipp Semmelweis Antiseptic Principle of the
(1818 - 1865)) Practice of Surgery , vol 90, Florence Nightingale
Hipoclorit de calciu nr. 2299,The Lancet, 21 (1820-1910)
Septembrie 1867 Aerul proaspăt
 Semmelweiss estimait qu'une substance cadavérique inconnue provoquait la
fièvre puerpérale. Il prescrivit alors, en mai 1847, l'emploi d'une solution
d'hypochlorite de calcium pour le lavage des mains entre le travail d'autopsie
et l'examen des patientes; le taux de mortalité chuta de 12 % à 2,4 %.
ASEPSIA, ANTISEPSIA
FLORENCE NIGHTINGALE

Prelucrări statistice medicale


 A PROMOVAT CURĂȚENIA ȘI ANTISEPTICELE

 Precursoare a serviciului
sanitar și de nursing modern
 A elaborat sistemul de
realizare a statisticilor
medicale
Championnière (1843-1913) étudiant en médecine français
ayant connaissance des travaux de Lister
se rend à Glasgow pour suivre sa méthode
Il devient un ardent défenseur de l’antisepsie de Lister et
publie en 1869 le premier article en français sur les vertus de l’antisepsie,
soutenu en 1875 par un «Manuel de chirurgie antiseptique ».

Just
Lucas-Championnière

Pulvérisateur de Lucas-Championnière Modèle moderne

Pulvérisateur de Lucas-Championnière
par Collin à Paris, complet avec sa sacoche
de transport, son brûleur à alcool, ses deux
becs de vaporisation, son récipient à
phénol.
Grand modèle pour les hôpitaux avec une
autonomie de quatre heures de
pulvérisation
ca 1880.
Cloche d’ambiance stérile
Petit stérilisateur à eau
pour instrumentation bouillante ou air sec pour
canalaire dentaire instrumentation manuelle
dentaire « à la demande »
entretenue par des pour un passage juste
comprimés d’aldéhyde avant utilisation! Ash&sons
1908. Alimentation gaz ou
formique. électricité.
ANTISEPSIE - Vaporisation /pulvérisation de phénol du champ
opératoire par des appareils
L’ ANTISEPSIE est une technique, effectuée à base
de produits antiseptiques, permettant d'éliminer de
manière transitoire les micro-organismes présents
sur un corps quelconque.

Un ANTISEPTIQUE est un désinfectant; une


substance qui tue ou prévient la croissance
des bactéries, champignons et
des virus (micro-organismes)
NÉBULISATEUR DE LISTER

STÉRILISATEUR
 L'ASEPSIE est une technique qui
consiste à empêcher la contamination
d'une zone ou d'une surface par
des microorganismes étrangers
(bactéries, parasites..)

La stérilisation est une technique


destinée à détruire tout germe
microbien
 stérilisateur d'antenne Pulvérisateur de Lucas-Championnière
chirurgicale avancée ASEPSIE ANTISEPSIE - 1868 1870
I.Lister`s Antiseptic Method: 1865-1883
Washing hands, instruments, wounds+ No-touch Technique
II. Birth of Asepsia: 1883-1890
Antisepsia – Chemical products
Asepsia - Heating
Autoclave – invented by the French physicist & biologist Charles Chamberland
in 1879 (steam autoclave )
Poupinel - Poupinel Sterilizers (drytherm/dry heat sterilizer), 1888

Autoclave

oxyde de etilen
raze UV
rayonnements ionisants
par exposition à un rayonnement gamma
émis notamment par le cobalt-60 de synthèse,
ou à un faisceau d'électrons accélérés).
Fagocitoza, Imunologia și
Antibioticele

 Ilya Ilyich Mechnikov (1845–1916)


Premiul Nobel, 1908

 Alexander Fleming
(1881-1955)
 Premiul Nobel, 1945, împreună
cu Florey şi Chain
 Pentru descoperirea penicilinei
ANESTEZIA

John Snow
Eter, cloroform
James Young Simpson James Young Simpson şi colaboratorii testând
4 Noiembrie 1847, cloroformul ca anestezic.
cloroform

1846, Boston, dentistul William Thomas Morton (1819-1868) Inhalator


Anestezie cu eter
ENDOCRINOLOGIA ROMÂNEASCĂ

C.I. Parhon , M. Golstein - "Les


sécrétions internes - pathologie et
physiologie"•, 1909, Paris - primul
tratat de endocrinologie din lume.
 Societatea de neurologie, psihiatrie,
psihologie şi endocrinologie, cu
buletinul său ştiinţific, Iaşi, 1921 -
printre primele din lume.
Constantin Ion Parhon Prima catedră de endocrinologie din
(1874—1969) lume - Facultatea de Medicină din
Bucureşti, 1933; Primul Congres
European de Endocrinologie, Grigore T. Popa
Bucureşti, 1939; Institutul Naţional de (1892-1948)
Endocrinologie din Bucureşti, 1946.

 Nicolae Gr. T. Popa


Paulescu şi Una Fielding:
(1869 –1931) Descoperirea sistemului
port hipofizar, 1930
N. Paulescu: Descoperirea pancreinei - 1921
RAZELE X ȘI RADIOACTIVITATEA

Wilhelm Konrad Röntgen


(1845-1923)
Premiul Nobel, 1901
Antoine-Henri Becquerel
(1852 – 1908)

1895

Pierre şi Marie Curie


Vitaminele
Genetica
Transplanturile

Casimir Funk
(1884-1967)

Christian Barnard
(1922-2001)

I-ul transplant de cord


Decembrie, 1967 Francis Crick şi James Watson, descoperă
Christian Barnard operând pe Louis struct. Mol. ADN:1953.PremiulNobel, 1962
Washkanski, 3 Decembrie, 1967.
CELULOTERAPIA
INGINERIA CELULATĂ ŞI
TISULARĂ

Alexis Carrel
(1873–1944)
Premiul Nobel pentru Medicină

CRONOBIOLOGIE,
CRONOMEDICINĂ
NANOMEDICINA
Philips și Real Imaging Ltd. au dat startul în
Israel pentru holograme flotante 3D
specializat, anunțând finalizarea unui studiu
clinic vizând chirurgia cardiacă minim
invazivă unde medicii au posibilitatea de a
utiliza o imagine dinamică holografică 3D a
inimii in timp real.

Proiecțiile holografice au permis să se înțeleagă


intuitiv și să fie „interogată” anatomia spațială 3D a
inimii pacientului, a declarat dr. Einat Birk, cardiolog
pediatru, director al Institutului Pediatric al Inimii de
la Centrul Medical pentru Copii Schneider.

2014 - Premieră mondială


Medicii israelieni folosesc holograme 3D in timpul interventiei
chirurgicale pe cord – Holografie interactiv[ pe viu (live)
HOLOGRAFIE INTERACTIVĂ
IN VIVO
Americanii Eric Betzig și William E. Moerner și germanul Stefan Hell au primit
Premiul Nobel pentru Chimie pentru contribuția lor în domeniul Nanoscopiei.

Într-un comunicat oficial Academia Regală Suedeză de Științe a arătat că „munca lor de
pionierat a dat microscopiei optice abilitatea de a „vizualiza mișcarea moleculelor în
celulele vii ."

Premiul Nobel pentru Chimie 2014 –


O perspectivă asupra nanoscopiei
MICROTUBULI ÎN CELULELE MUSCULIȚEI DE OȚET
(DROSOPHILA MELANOGASTER)

Bacteria Escherichia coli își organizează trei


proteine-receptor în membrană
PremiulNobel pentru Chimie a fost acordat
în 2014 la trei cercetători care au dezvoltat
modalități de a capta imagini ale celulelor
vii cu o rezoluție la scară nanometrică -
mult sub cei 200 de nanometri considerați
a fi cea mai bună rezoluție posibilă în
microscopia optică.
Imagini de super-resolution văzute la nanoscoe

Nature, 14 October 2014


Microscop de fluorescență. CELULĂ MALIGNĂ ÎN DIVIZIUNE
Descoperirile lor ( ...) au rezolvat „o problemă care a mobilizat filosofii și oamenii de
știință timp de secole", a spus comisia Nobel: „Cum creează creierul o hartă a lumii din
jurul lui și cum ajungem să ne deplasăm într-un mediu complex?", a detaliat comisia.. .

John O'Keefe, May-Britt și Edvar Moser au fost recompensați cu Premiul


Nobel pentru medicină pentru lucrările lor privind simțul de orientare
spațială al creierului.
I. William C. Campbell - Prize share: 1/4

Il. Satoshi Ōmura - Prize share: 1/4

Ill. Youyou Tu - Prize share: 1/2

PREMIUL NOBEL PENTRU FIZIOLOGIE SAU


MEDICINĂ - 2015
PREMIUL NOBEL PENTRU
FIZIOLOGIE SAU MEDICINĂ - 2016

„pentru descoperirile privind


mecanismul autofagiei"

Yoshinori Ohsumi

Tokyo Institute of Technology,


Tokyo, Japan
Image credit: Image adapted by Emma Carter fromNature
Reviews Molecular Cell Biologydoi:10.1038/nrm4024
CIVILIZING HEROES
IN ROMANIAN MEDICINE

RIDDLES OF HISTORY
Romanian «OUTNOBEL» Destinies

¾Modern Romanian medicine traced its own landmarks against 
the international bioresearch background

¾Outstanding founders of national medical schools contributed 
original discoveries, some of them undoubtedly illustrating 
scientific priorities
BACTERIOLOGY, 
HISTOPATHOLOGY
In 1885, Victor Babeş published in Paris, with A.V.Cornil, the first 
treatise of bacteriology in the world "Les Bactéries.." 
(Montyon Prize of the French Academy of Sciences, 1886)
Babeş
described antibiosis, microbial variability
identified the actinomycotic form of the bacillus of tb
reported the first experimental data on serum therapy
antirabic serovaccination → “the Romanian method”
imagined the antistaphylococcal vaccine (Ist produced‐1927)

13 times nominated to the Nobel Prize, Babeş was the first Romanian 
involved in medical Nobel Prize controversies, disputing his priority with 
Behring (Nobel Prize, 1901)
Babeş identified over 50 bacterial strains
Montyon Prize in 1886 &1924
Bréant Prize, 1913 

Babeş‐Petri Dish

1887 – Babeş founds The Institute of Pathology


and Bacteriology in Bucharest,
the 1-st of this type in south-eastern Europe
NEUROLOGY
Gheorghe Marinescu, Babeş' disciple, fathered the Romanian 
neurological school
In 1909, he published in Paris a reference monograph prefaced by 
Ramón y Cajal (Nobel Prize, 1906): "La cellule nerveuse“

In 1937, he published “Le Tonus des Muscles Striés” with Nicolae
Ionescu Siseşti, Oskar Sager and Arthur Kreindler with a preface 
by Sir Charles Sherrington (Nobel Prize in Medicine, 1932) 

Marinescu focused on the neurohistochemistry and 


neuroenzymology of senescence, 
neuronal chromatolysis and redox imbalance
He described new syndromes
Marinescu`s succulent hand in syringomyelia
Marinescu‐Sjögren‐syndrome, a rare congenital disorder
1893 - Parkinsonian tremor due to injury of the substantia nigra

1896, PARIS ‐ GH. MARINESCU & Dragomir Hurmuzescu


ƒ The first medical radiographs in the world, 
in patients with acromegaly and polydactily

In 1898 he shot the first medical documentary film in the world 

Gait Impairment
ENDOCRINOLOGY, GERONTOLOGY
C. I. Parhon, Marinescu's pupil, substantially enlarged his master's research
1909 –Parhon published in Paris, with Moise Goldstein "Les sécrétions internes“
• THE FIRST ENDOCRINOLOGY TREATISE IN THE WORLD 
1913‐1933 – works in Iaşi, at «Socola» Hospital                                                         
1934 – establishes the first Chair of Endocrinology in the world at the Faculty of Medicine,
in Bucharest
1952 – he founds the first Institute of Geriatrics‐Gerontology in the world
in Bucharest‐Otopeni, recognized by the World Health Organization
1952‐1957, director of this Institute 

Institute of Endocrinology, Bucharest 
Iaşi, «Socola» Hospital 
GERONTOLOGY-GERIATRICS

Ana Aslan, one of Parhon`s followers
launched, with her GEROVITAL/ASLAVITAL based antiaging
therapy, a renowned Romanian medical brand of the XX‐th Aslan and Parhon 
century 

Among her patients: Somerset Maugham, Salvador Dali, Pablo Neruda, Chaplin, 
Marlene Dietrich, Claudia Cardinale, Lilian Gish, Ymma Sumak, Tito, de Gaulle, 
Pinochet, John &Jacqueline Kennedy, Aristotel Onassis, Indira Gandhi…

”Ana Aslan”  National Institute of Gerontology and Geriatrics
1957‐1988, director of this Institute

Bucharest‐Otopeni
Modern “Fountain of Youth” ”Ana Aslan” Institute
PHYSIOLOGY, ENDOCRINOLOGY
Nicolae Paulescu represented Romanian endocrinology due to his 
paramount discovery of pancreine (i.e.insulin), the antidiabetic
hormone, as reported in his experimental studies, in 1921
Paulescu generated the second great medical Nobel Prize 
controversy involving a Romanian scientist since his results 
preceded those of Banting and MacLeod (Nobel Prize, 1923) 
NEURO-ANATOMY, NEURO-ENDOCRINOLOGY

In 1930, Gr. T. Popa and Una Lucy Fielding proved the 


existence of the portal hypothalamo‐hypophyseal 
system, enabling neuroendocrinological concepts to 
be formulated 
Professor of Anatomy&Embryology in Iaşi & Bucharest
MICROBIOLOGY, IMMUNOLOGY

Cantacuzino studied in Paris, with Ilya Mechnikov (Nobel Prize, 1908)


In 1901, he founded a Laboratory of Experimental Medicine
In 1921, Ioan Cantacuzino established the Institute for Sera and Vaccines in 
Bucharest
He distinguished himself during the Balkan War, when «the great Romanian 
experience» of 1912‐1913 revealed the efficiency of anticholeric mass vaccination 
performed in epidemic foci.
The contact immunity was thus definitely proved.

During World War I, Cantacuzino successfully fought epidemics by antityphic‐
paratyphic , anti‐diphtheric and anticholeric vaccination 
He distinguished himself in antituberculosis and antimalaria strategies in Romania
ƒ In  1926, Romania introduced ant‐tb vaccination (Calmette‐Guérin) Bacillus 
Professor of Animal Morphology at the Faculty of Sciences in Iaşi (1894-1896)

1919‐1920 Cantacuzino represented Romania at the Peace Treaty in Paris


MALARIOLOGY, BACTERIOLOGY, HYGIENE,
INFECTIOUS DISEASES

Mihai Ciucă, one of Cantacuzino's students, 


collaborated with Jules Bordet (Nobel Prize,1919) 
on bacteriophagy
He described lysogeny, called the Bordet‐Ciucă phenomenon
He gained worldwide recognition as an eminent malariologist
Expert of the League of Nations and WHO on malaria problems
Romanian delegate at the Peace Treaty  in Paris, 1919‐1920
Professor of Hygiene in Iaşi and one of the founders of the Hospital   
for Infectious Diseases

Jules Bordet and Mihai Ciuca, ‘Remarques
sur l’historique des recherches concernant la
lyse microbienne transmissible’, Comptes
rendus Soc. Biol. Paris, 84 (1921), 745–747.
VIROLOGY

Laid the basis for virology in universal medicine and 
biology
Pioneered viral cultures
Pioneered  viral multiplication in tumoral tissues
Investigated poliomyelitis, syphilis, and cancer
Nominated to the Nobel Prize for Medicine between
1930‐1934
Trained in Babeş’ school, while in Romania

1906 ‐ Prize «Bréant» of the French Academy of Medicine


1922 ‐ Premier Prix ‐ Grand Prix «Pasteur» at the International 
Exposition in  Strasbourg
1928 ‐ Great Prize «Cameron» of the University in Edinburgh
1928 ‐ «Cornovin» Prize
1928 ‐ Prize of the French League against the Venereal Danger
1929 ‐ Prize «John Scott» of the University in Philadelphia 
1930  ‐ Great Prize for Chimiotherapy & the Gold Medal «Paul Ehrlich»
VIROLOGY

Levaditi put a mark on Ştefan S. Nicolau


who in 1942 inaugurated in Bucharest the
first Chair of Inframicrobiology in the world
Original contribution to the study of the Borna 
virus and viruses replication in tumours

Prizes of the French Academy: Bellion, 
1926, Bréant, 1930, Montyon, 1935

1939 – Professor of Bacteriology at Iaşi
BIOCYBERNETICS, PHYSIOLOGY, PHARMACOLOGY

Daniel Danielopolu pioneered 
pharmacodynamic testing and biocybernetic
concepts (1923), defined interstimulant
antagonism, and new properties of the 
autonomic nervous system.

BIOCYBERNETICS

Ştefan Odobleja foreran generalized 


cybernetics – psychocybernetics‐
mainly by his writing "Consonantist
Psychology" (Paris, 1938‐1939)
CYTODIAGNOSIS
“Bab” Test versus “Pap” Test
In 1927, Aurel Babeş, a remarkable Romanian pathologist,  Victor 
Babeş' nephew, reported, with Constantin Daniel, for the first time 
in the world, the usefulness of vaginal smears for precociously 
diagnosing uterine cancers
Even though published one year before Papanikolaou's articles, the 
“Bab” test never reached the popularity or official 
acknowledgement of «Pap test».
In 1930, Aurel Babeş achieved a documentary film on “Cancer”

Title of the 1928 article by Dr. Babeş in 
Presse Médicale (Diagnosis of Cancer 
of the Uterine Cervix by Means of Smears)
George Emil Palade (1912‐2008), a Romanian born American scientist remains the only 
Romanian awarded the Nobel Prize in 1974 for his essential work bearing on electron 
microscopic techniques and cells' ultrastructural components and functional dynamics. He 
actively supported the founding of the Romanian school of cellular and molecular biology.
Nicolae and Maya Simionescu were trained in his Laboratories. 
2006 – «George Emil Palade»
Forming and Research Platform 
of the “Carol Davila” U.M.Ph. in  
Bucharest  is created (including
8 interdisciplinary departments)

Maya Simionescu
(1937)
Nicolae  Simionescu
(1926‐1995)
«Nicolae Simionescu»
Institute of Cell Biology 
and Pathology, Bucharest 

disciple to Fr. Rainer and Gr. T. Popa, at the Faculty of Medicine in  Bucharest 
1946 – leaves for the U.S.A.
1974 – receives the Nobel prize for medicine together with Albert Claude
and  Christian de Duve
1975 – becomes a honorary member of the Romanian Academy becomes a 
Honoris Causa member of the University of Medicine  and “Alexandru Ioan 
Cuza” University in Iaşi
1979‐ supports the foundation of the «Nicolae Simionescu» Institute of Cell  
Biology and Pathology in Bucharest (officially established on Sept. 3rd, 1979)
19.11.→ Day of the Researcher and Conceiver, in Romania
CELL & MOLECULAR BIOLOGY

Professor Gheorghe Benga's identification and characterization of 
aquaporins in 1986 (Biochemistry, European Journal of Cell Biology) earned 
him international fame
The latest Nobel Prize «Romanian controversy» burst out, since in 
2003, Peter Agre won the Nobel Prize in chemistry for having 
discovered the “long‐sought water channel”  Oslo ‐ Nobel Institute
Under the economic selection pressure or 
terror of technologic development, Romanian 
personalities constantly embodied the „Great 
Anonymous” low profile, building up a parallel 
history of science which eventually needs to be 
honestly evaluated and integrated to the 
course of universal human discoveries and 
knowledge
PATRIOTISM AND SCIENCE
Duty of Memory
„Este un act de cel mai pur patriotism dacă tineretul medical, 
entuziasmat pentru adevăr şi progres, fiind în contact zilnic cu 
profesorii săi şi cunoscători de mişcarea ştiințifică din 
străinătate, a luat sub scutul său adevărata ştiință din 
această țară... Fiți convinşi că nu este departe timpul unde 
drepturile şi aspirațiunile României vor fi apreciate de areopagul 
Europei, (…) după valoarea culturală şi civilizatoare a neamului 
românesc, care e reprezentată în prima linie prin ştiința 
română, nu după ştiința germană sau franceză 
transplantată, cu mai mult sau mai puțin succes la noi, 
dar prin ceea ce românii au creat nepieritor în țara lor şi 
pentru care lumea civilizată le va fi recunoscătoare.” 
(Victor Babeş , 1915)