Anatomie Bio 2021

Anatomia în RomâniaModificare
În forma sa modernă, anatomia a început să se dezvolte în România din secolul XIX,
chiar dacă cu destul de mult timp în urmă, mulți tineri români studiaseră medicina
în Europa occidentală, unii chiar cu Vesalius. De Humani Corporis Fabrica a circulat pe
teritoriul românesc până la începutul secolului XX. În 1843 Nicolae Kretzulescu publică,
ajutat de Carol Davila, un „Manual de anatomie descriptivă“, în limba română, dar cu
caractere chirilice. În aceeași perioadă, în Transilvania și prin Banat se bucură de o
largă circulație „Antropologhia sau scurtă arătare despre om și însușirile sale“, editată
în 1830 la Buda, în limba română, dar tot cu litere chirilice. În 1855, Carol
Davila înființează, cu concursul domnitorului Barbu Știrbey, „Școala de
mică  chirurgie“ sau „de felceri“, de la Spitalul Oștirii. La Colțea, Carol Davila înființează
prima bibliotecă medicală și un mic muzeu de anatomie.

În 1869 „Școala de mică chirurgie“ devine Școala Națională de Medicină și Farmacie cu

sediul în localul Spitalului Militar Central. Mai târziu se mută la Spitalul Colțea, unde
existau săli spațioase de disecție și unde se va construi și un amfiteatru de
anatomie. Thoma Ionescu (1860-1926) vine în 1865 la catedra de „Anatomie topografică
și chirurgie operatorie“. El este primul anatomist român autor al unor lucrări științifice
apreciate pe plan internațional, ca:
 Herniile interne retroperitoneale (premiul Laborie
al Academiei de Medicină din Paris)
 Evoluția intrauterină a colonului pelvin
 capitolul de Anatomie a tubului digestiv din tratatul lui Poirier și Charpy
 Anatomia simpaticului cervical (în colaborare cu Dimitrie Gerota)

Tot el fondează și prima revistă medicală românească: Revista de chirurgie.

Joseph Francisc Rainer (1874-1944), ce va avea să fie profesor al eminentului George
Emil Palade, activează la Catedra de Anatomie a Facultății de Medicină
din Iași începând cu anul 1913. În 1920 preia Catedra de Anatomie din București, unde
rămâne până în 1942. Are contribuții extrem de importante în promovarea
conceptului de anatomie funcțională, căutând să elimine descrierea rece și seacă,
enumerarea noțiunilor fără a ține seama de ființa vie:
„...idealul ar fi [...] să studiem pe viu, să surprindem forma în mersul ei spre realizare, nu în
oprirea ei ireversibilă.“

Se implică și în studii destul de complexe de antropologie fizică, satisfăcându-și astfel

și pasiunea pentru fotografie și etnologie. Alcătuiește o valoroasă colecție
de cranii și schelete umane complete, cea mai numeroasă din Europa acelor vremuri.
Pune bazele Institului de Antropologie care astăzi îi poartă numele (Centrul de
Cercetări Antropologice "Francisc I. Rainer"). Descoperă ganglionii
limfatici subepicardici, observă resorbția cartilajului în cadrul osificării, descrie tractul
iliotibial și multe altele.Dar cel mai tare lucru fascinant este sistemul nervos care este
alcatuit din neuroni si celule gliale.