Sunteți pe pagina 1din 9

Referat

Istoria Medicinei

Student Nedelcu Genica


Medicina Generala, anul -V- , gr:7

Universitatea “Ovidius”, Facultatea de Medicina, Specializarea Medicina Generala


De Humani Corporis Fabrica (1543)
Andreas Vesalius (1514-1564)
Dacă Hipocrate este denumit părintele medicinei pentru că a fost primul
care a înţeles că nu există boală, ci boli, fiecare cu cauza şi tratamentul ei şi că
rolul medicului este să găsească diagnosticul corect şi să aplice tratamentul
corect pentru acel diagnostic, oare ce a făcut Andreas Vesalius pentru a fi numit
părintele anatomiei moderne?
Ei bine, el a fost primul care a realizat disecţii pe cadavre umane. Astfel, a
revelat corpul omenesc aşa cum este el, corectând greşelile marelui medic Galen
al Antichităţii şi a format o generaţie nouă de medici care au realizat şi ei disecţii,
ducând astfel la noi descoperiri în medicină.

Andreas Vesalius (1514-1564) este părintele


anatomiei moderne şi practic fondatorul
medicinei moderne. Aceasta pentru că este
primul om care a realizat disecţii de cadavre
umane la scară largă, studiind corpul
omenesc cu o precizie nemaiîntâlnită până
atunci, descoperind foarte multe greşeli făţă
de afirmaţiile medicului Galen al Antichităţii,
care scrisese un tratat despre oameni bazat
pe disecţii pe ... animale.
Andreas Vesalius a rupt tabuul de a nu face
disecţii pe cadavre de oameni, iar aceasta a
permis fondarea medicinei moderne.

Se naşte la Bruxelles, Belgia (1514)

Andreas Vesalius s-a născut în 1514 la Bruxelles, în Belgia de astăzi, iar


tatăl său şi bunicul fuseseră medici la curtea regelului Împăratului Romano
German. De mic copil, visul lui a fost să fie şi el medicul curţii acestui imperiu. De
aceea, de mic a arătat interes pentru biologie, în special pentru anatomie, adică
domeniul medicinei care studiază structura organismelor în organe şi ţesuturi. Ori
care este metoda cea mai bună (de fapt singura metodă reală) de a studia
anatomia unei specii? Evident, prin disecţii. Încă de mic copil, Andreas Vesalius
realiza disecţii de câini şi pisici fără stăpân, sau de şobolani pe care îi prindea
prin ogradă.

2
Student la Universitatea din Leuven, Belgia (1530)

La vârsta de doar 16 ani, în 1530, a devenit student la medicină la


universitatea din Leuven, o universitate la doar 30 de km de Bruxelles, oraşul
unde locuia familia sa. Interesul său pentru anatomie a devenit tot mai mare şi în
scurt timp a învăţat tot ce se ştia. Dar ce se ştia pe vremea respectivă? Exact ce
ştia şi cu 1300 de ani înainte, în Antichitate. Atunci, medicul Galen din Imperiul
Roman a realizat foarte multe disecţii pe animale (nu pe oameni) şi pe baza
acelor observaţii a realizat un atlas anatomic al ... omului! Este drept că sunt
foarte multe asemănări între anatomia omului şi cea a mai multor mamifere, dar
există şi diferenţe. Atunci aceasta nu se ştia, ci pur şi simplu se presupunea că
anatomia omului este aceeaşi cu cea a animalelor, mai ales că exista acest tabuu
contra disecţiilor de cadavre umane. Dar cum să cunoşti corpul omenesc fără
disecţii?
În secolul precedent, totuşi, avuseseră loc nişte disecţii de cadavre umane,
odată cu Renaşterea şi dorinţa omului de a cunoaşte mai bine pe om. Totuşi,
acţiunile erau sporadice şi nu aveau urmări pe plan ştiinţific. De exemplu, şi
marele artist Leonardo Da Vinci realizase disecţii de cadavre şi aceasta îi
permisese să realizeze celebrele sale diagrame ale corpului omenesc privit din
exterior.
Dar el nu mersese mai departe de câteva disecţii. De asemenea, la
universităţile de medicină erau acum permise disecţiile. Numai că studenţii nu
realizau ei înşişi disecţii. Ci ei citeau din cartea lui Galen veche de 1300 de ani şi
un bărbier tăia un cadavru şi le povestea ceea ce vedea. Studenţii nici măcar nu
stăteau în jurul lui să privească!
Pare într-adevăr şocant, dar chiar aşa se făceau studiile de medicină pe la
1530, când micul Andreas Vesalius, la nici 16 ani, începe studiile de medicină la
Universitatea din Leuven. Începe să realiizeze singur disecţii de cadavre, căci era
legal în cadrul universităţii. Dar repede îşi dă seama că avea acces la prea puţine
cadavre faţă de cât de puţin se ştia despre corpul uman.
Atunci, profitând de influenţa pe care tatăl său o avea la curtea regelui ca şi
medic regal, Andreas Vesalius aranjează ca execuţiile criminalilor să aibă loc
exact atunci când avea el nevoie de cadavre proaspete pentru noi analize. Cu cât
realiza mai multe disecţii, cu atât îşi dădea seama cât de complex e organismul
uman şi de cât de puţin se ştie despre el. De asemenea, începea deja să
descopere primele contradicţii cu ceea ce Galen afirma despre organismul uman.

Student la Universitatea din Paris (1533)

De aceea, la 19 ani, în 1533, pleacă la Paris, pentru a îşi completa studiile


în medicină la o universitate şi mai mare. Aici nu şi-a continuat doar studiile
universitare, dar şi noua sa pasiune pentru disecţii. Aşa că a fost nevoit să mai
rupă un tabuu, unul care este considerat tabuu şi astăzi: furtul morţilor din
morminte. Da, chiar aşa făcea. Urmărea înmormântările şi apoi fura cadavrul
proaspăt pentru disecţii. Sau de alte ori mergea în cartierele sărace unde oamenii
sărmani mureau pe stradă şi le recupera şi le lua acasă.

3
Nu de puţine ori chiar trebuia să se lupte cu câinii vagabonţi pentru aceste
cadavre. Cum disecţiile sale erau clandestine, nu trebuia să fie văzut. Aşa că
toate aceastea aveau loc noaptea, iar cadavrele stăteau la el în cameră câteva
zile bune, până erau studiate în amănunţime. Majoritatea miroseau puternic deja
de câteva zile atunci când el le arunca pentru a începe studiile la un cadavru nou.
În paralel cu disecţiile ce le realiza singur, a excelat şi la şcoala, unde a fost
remarcat de doi dintre cei mai mari anatomişti ai Europei, care chiar studiau la
Paris: Jacob Sylvius şi John Guinter. Vedem aşadar ce important a fost să
plece de la mai mica sa Universitate la o universitate mai mare. Aceştia i-au
recomandat să meargă la Universitatea din Padova, care era atunci cea mai bună
universiate din lume pe medicină. Imediat a terminat cu brio universitatea şi a fost
numit profesor la acea universitate, ba chiar conducătorul catedrei de anatomie!
Şi avea doar 29 de ani!

Profesor universitar de anatomie la Universitatea din Padova (1534)

Acum era rândul său să predea anatoma la studenţi, aşa cum i se predase
lui. Anume ca un bărbier să disece un cadavru, iar el să citească studenţilor din
cartea lui Galen, fără ca studenţii să privească cadavrul disecat. Dar credeţi că
după toate disecţiile pe care le realizase el putea să facă aceasta? Nu! Deja a
schimbat metoda de predare. Realiza el însuşi disecţia şi descria studenţilor cu
lux de amănunte ceea ce observa. De asemenea, îi încuraja şi pe ei să realizeze
propriile disecţii, amintind iar şi iar că este unica metodă reală de a studia despre
corpul omenesc.

Tabulae Anatomicae Sex (1538), primele diagrame detaliate ale corpului


omenesc

Cu cât realiza mai multe disecţii, cu atât îşi dădea seama de noi şi noi greşeli
ale lui Galen despre corpul omenesc, greşeli care erau transmise de 1300 de ani,
fără schimbare. Atunci s-a decis să realizeze nişte desene mari, cu multe detalii,
despre structura organismului uman.
A cerut serviciile unui pictor din atelierul celebrului pictor Titian, iar acesta
desena cu multe detalii ceea ce Andreas Vesalius descria (deh, nu erau aparate de
fotografiat pe vremea aceea; de aceea era nevoie de pictori foarte pricepuţi). Astfel a
publicat în 1538, la doar 24 de ani, "Tabulae anatomicae sex" (în traducere "Şase
desene anatomice") unde descria detaliat scheletul, dar mai ales, în premieră,
sistemul complet de vene şi artere! Cartea a avut un succes instant cu lumea
academică europeană, iar Andreas Vesalius a început să fie cunoscut. Pe de altă
parte, fostul său profesor care îl recomandase pentru cea mai bună universitate din
lume pe anatomie, unde acum era şef de catedră, începe să îi poarte pică şi să îl
acuze că studenţii nu vor studia la fel de bine dacă vor realiza ei înşişi disecţii sau
vor studia după noua carte, iar nu după cartea celebrului Galen al Antichităţii.

4
De Humani Corporis Fabrica (1543), primul atlas al corpului omenesc

Motivat de acest succes, Andreas Vesalius şi-a propus atunci un proiect


gigant. Să realizeze cel mai precis atlas anatomic uman, unde să adune în foarte
multe diagrame de calitate şi cu text explicativ, tot ceea ce descoperise el de-a
lungul timpului. Zis şi făcut. A angajat mai mulţi pictori celebri, s-a apucat de scris
şi împreună au realizat o carte de 400 de pagini, cu 200 de desene foarte
fidele. Cartea corecta peste 200 de greşeli pe care Galen le făcea cu privire
la corpul uman, între care şi afirmaţia că de fapt femeia ar avea mai puţine coaste
decât bărbatul, aşa cum zicea Biblia.
După ce se îngrijise ca imaginile să fie de cea mai bună calitate, angajând
pictori profesionişti, Andreas Vesalius a dorit ca marea operă să fie împrimată pe
hârtie de cea mai bună calitate. De aceea s-a dus personal cu manuscrisul
tocmai în Elveţia, unde a stat personal până când acesta a fost gata. Când cartea
sa, "De Humani Corporis Fabrica" (în traducere "Despre structura corpului
omenesc") a fost publicată, era anul 1543 şi Andreas Vesalius avea doar 29
de ani!

Exemplu de desen foarte precis din


cadrul cărţii "De Humani Corporis
Fabrica" (1543), primul atlas al
corpului omenesc. Atlasul
cuprindea peste 200 astfel de
diagrame realizate de pictori ai
Renaşterii.

5
Visul implinit: medic la curtea Imperiului Romano German

A trimis un exemplar frumos împachetat la împăratul Imperiului Romano


German. Impresionat, acesta i-a trimis imediat invitaţia de a deveni medic la
curtea sa. Cum aceasta era tocmai visul său din copilărie, Andreas Vesalius a
acceptat imediat şi în mai puţin de un an era deja la curte, renunţase la
cercetarea ştiinţifică, se căsătorise şi traia viaţa liniştită de medic regal. Era foarte
celebru şi era şi foarte bun şi ca medic.
Două întâmplări celebre au fost consemnate de istorie. În prima, a fost
chemat la Paris pentru a ajutat la salvarea regelui Henri al II-lea al Franţei, care
fusese rănit la cap de o lance. Diagnosticul său a fost corect şi a avut curajul să îl
zică: regele nu mai putea fi salvat. Într-adevăr, peste câteva zile el s-a stins. A
doua oară, a fost chemat la Madrid să ajute la salvarea unui prinţ care căzuse pe
scările castelului. Diagnosticul a fost iarăşi sigur: va scăpa. Şi într-adevăr, cu
multe eforturi, viaţa prinţului a fost salvată. Este demn de remarcat câtă
superstiţie exista pe vreme aceea. După toate stradiinile lui, regele Spaniei a
rămas totuşi convins că fiul său fusese salvat de mumia unui sfânt care fusese
adus în odaia de lângă.

Sfârşitul vieţii lui Andreas Vesalius

Spre sfârşitul vieţii, Inchiziţia Bisericii Catolice i-a intentat un proces în care
era acuzat că ar fi realizat autopsia unei persoane care încă nu decedase. Nu
vom şti niciodată dacă a fost adevărat sau fals, cert este că doar intervenţia
regelui Spanieia l-a salvat de la moarte. Condiţia era ca Andreas Vesalius să
realizeze o călătorie în Ţara Sfântă, unde să se cureţe la suflet. Călătoria a
realizat-o în 1564, la vârsta de 50 de ani. Numai că a avut ghinion pe drumul
înapoi, iar corabia sa a eşuat pe o insulă grecească pustie, unde în cele din urmă
Andreas Vesalius s-a stins de foame....

Moştenirea revoluţiei în medicină lansată de Andreas Vesalius

Aceasta a fost viaţa fulgerătoare a celui care a revoluţiat modul în care se


realiza medicina. A rupt tabuul vremii contra disecţiilor, iar prin realizarea lor a
descoperit atât de multe lucruri noi despre corpul omenesc, încât practic
învăţările antice au fost abandonate odată pentru totdeauna. Totodată, noile
generaţii de medici i-au luat exemplul şi de atunci toţi realizau disecţii, ceea ce a
dus într-un scurt timp la o explozie de descoperiri, culminând cu descoperirea
faptului că sângele chiar circulă prin vene şi artere. Până la William Harvey în
1616, se credea că sângele de fapt stagnează în vene şi artere.
Pentru toate acestea, Andreas Vesalius este numit părintele anatomiei
moderne, sau chiar părintele medicinei moderne, lăsându-i lui Hipocrate meritul
de a fi părintele medicinei în general.

6
Structura detaliată a cărţii

Cartea "De Humani Corporis Fabrica" a fost scrisă în 7 cărţi, tocmai


în anul în care o altă carte a fost publicată, carte care a revoluţionat
astronomia. Anume cartea lui Nicolaus Copernic, "De revolutionibus orbium
celestium", care introducea ideea că de fapt planetele se învârt în jurul
Soarelui, iar nu în jurul Pământului. Era anul de graţie 1543.
Prima parte a cărţii "De Humani Corporis Fabrica" descria în detaliu
scheletul uman. Vesalius a fost primul care şi-a dat seama că scheletul dă
forma corpului, că scheletul susţine corpul şi că scheletul este esenţial în
mişcarea corpului. Cartea conţine şi diagrame precise ale scheletului uman,
ba chiar scheletul pus în variate poziţii, ca şi cum ar studia, de exemplu. Ideea
a fost reluată de artistul contemporan nouă care realizează expoziţii cu
cadavre plastifiate şi expuse în variate poziţii.

Diagramă a scheletului
uman într-o anumită poziţie
din cartea "De Humani
Corporis Fabrica", de
Andreas Vesalius, 1543.

A doua parte a cărţii "De


Humani Corporis Fabrica"
decrie în detaliu sistemul
msculator şi prezintă de
asemenea imagini foarte
detaliate.
Partea a treia este
despre sistemul circulator
(vene şi artere), partea a patra
despre sistemul nervos, partea
a cincea despre organele
interne, partea a şasea despre
inimă şi plămâni, iar partea a
şaptea despre creier.

7
Epitome, varianţa prescurtată a cărţii
Simultan cu "De Humani Corporis Fabrica", Andreas Vesalius a publicat şi o
variantă prescurtată, dar păstrând toate diagramele, care urma să fie folosită ca şi
broşură de luat mereu cu sine în timpul operaţiilor sau disecţiilor.
Cartea a purtat numele de "Epitome".

Cartea a fost primită şi cu opoziţie

De asemenea, trebuie precizat că după apariţia cărţii, fostul profesor Sylvius


de la Paris a fost şi mai pornit contra lui Vesalius, atât de pornit încât a scris
regelui Imperiului Romano German urmatoarele: "Implor pe Majestatea Sa să
pedepsească drastic, aşa cum merită, pe acest monstru pe care l-a crescut chiar
în casa sa şi care este un excelent exemplu de ignoranţă, ingratitudine, aroganţă
şi impietate. Rog pe Majestatea Sa să îl aducă la tăcere ca să nu otravăească
întreaga Europă cu mirosul său". Desigur, regele a ignorat rugămintea sa, dar
Franţa a rămas în urmă câteva decenii bune datorită autorităţii de care se bucura
Sylvianus.

Asemănări între Andreas Vesalius şi Galileo Galilei

Aceasta este povestea începutului anatomiei moderne. Aşa se fac


revoluţiile, mergând acolo unde nu a mai mers nimeni, privind universul cu
instrumente pe care nu le-a mai folosit nimeni şi invariabil descoperind lucruri pe
care nimeni nu le mai ştie. În anul când s-a stins Vesalius, s-a născut un alt om
care la rândul lui a fost părintele astronomiei, dar se poate spune şi că a fondat
fizica mondernă, Galileo Galilei.
Există multe asemănări între Andreas Vesalius şi Galileo Galilei. Amandoi
au demontat credinţele vechi din Antichitate, credinţe ce erau transmise de la
generaţie la generaţie, fără ca nimeni să le verifice experimental. Andreas
Vesalius a demontat teoriile celui mai mare cunoscător în ale medicinei din
antichitate, Galen, iar Galieo Galielei pe cele ale celui mai mare filosof al
Antichităţii, Aristotel.
Amândoi au avut aceste reuşite pentru că au testat experimental validitatea
afirmaţiilor anticilor. Andreas Vesalius a introdus disecţiile pe cadavre umane ca
metodă directă de observare a corpului uman, iar Galileo Galilei a introdus
experimentele în fizică şi obsevarea cerului cu telescopul, ca metodă directă de a
afla legile Universului. Totodată, ambii s-au născut în familii înstările care le-au
asigurat educaţia cu cei mai buni profesori ai vremii şi la cele mai bune
universităţi ale vremii.
Nu în ultimul rând, ambii au avut o gândire atipică, liberă de prejudecatile
vremeii, ceea ce le-a permis să poată privi lucrurile altfel şi să observe lumea prin
metode noi.