10 PERSONALITATI ALE CULTURII

ROMANESTI

1. Constantin Brâncuşi – renumit sculptor român

Constantin Brâncuşi (1876-1957) a fost un sculptor român cu contribuții majore

la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Născut într-o familie cu
şase copii din Hobiţa, Gorj, Constantin Brâncuşi a urmat Școala de Arte şi Meserii în
Craiova(1894-1898) , în anul 1902 venind la Bucureşti unde va absolvi Şcoala de Belle-Arte.
Îşi va continua studiile la prestigioasa şcoală pariziană École Nationale Supérieure des Beaux-
Arts, unde va fi admis în anul 1905. Cele mai importante lucrări, parte a patrimoniului
universal sunt Sărutul, Poarta Sărutului, Păsări măiestre, Muza adormită, Coloana infinitului,
Masa tăcerii.

2. George Enescu – pianist rafinat și pedagog de excepție

S-a născut la Liveni, în judeţul Botoşani. A studiat la Conservatorul din Viena

între anii1888-1894, continuând la Conservatorul din Paris între anii 1895-1899. Admirat de
către regina Elisabeta- Carmen Sylva, va fi adesea invitat să susţină concerte la palatul Peleş
din Sinaia. Cele mai importante compoziţii ale sale datează de la începutul secolului XX, acum
fiind compuse cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903),
Simfonie (1905) şi Șapte cântece pe versurile lui Clément Marot(1908). Între anii 1921-1931 a
compus opera monumentală Oedip, care a avut premiera la Paris în anul 1936, bucurându-se de
succes de la prima reprezentaţie. A murit la Paris în anul 1955.

3. Gheorghe Marinescu – autorul primului tratat ştiinţific

de neurologie din lume

Gheorghe Marinescu (1863-1938) a fost un medic neurolog român, profesor la

Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii
Românești de Neurologie.

El a fost printre primii medici din lume care a aplicat în domeniul neurologiei
metode histochimice și electrofiziologice în cercetarea științifică. A fost şi autorul primului
tratat ştiinţific de neurologie din lume. Neurologia este o ramură specială a medicinii care se
ocupă cu diagnosticul și tratamentul bolilor sistemului nervos.

4. Dumitru Prunariu – singurul român care a zburat

vreodată în spațiul cosmic

Se întâmpla în 1981, în memorabila zi de 14 mai. Avea să petreacă departe de Pământ

aproape 8 zile, adică 7 zile, 20 de ore, 41 de minute și 52 de secunde.
 Misiunea se numea Soyuz 40 și se desfășura în cadrul programului spațial
”Intercosmos”. Partener de nădejde avea să-i fie în acele zile cosmonautul sovietic colonel
Leonid Popov – comandant de echipaj. Dumitru Prunariu devenea atunci al 103 lea cosmonaut
al lumii. Alte câteva sute i-au urmat pînă acum, însă niciun alt român.

Povestea lui Dumitru Prunariu începe la Brașov, pe 27 septembrie 1952. Și dacă

pentru visătorii din lumea întreagă Cosmosul râmâne doar un vis, cine ar fi crezut că pentru un
român transilvănean acesta se va împli?

Pasiunea lui s-a conturat în anii copilăriei la Casa Pionierilor din Brașov. Dădea
formă unor modele de planoare și de avioane și visa ca într-o bună zi să construiască aparate de
zbor adevărate. S-a dovedit a fi primul pas spre Facultatea de Inginerie Aerospațială, din cadrul
Universității Tehnice București, specializarea inginerie aeronautică, dobândită în 1976.

5. Grigore Antipa – precursorul hidrobiologiei în știința

mondială

Grigore Antipa a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog,

oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a reorganizat Muzeul Național de
Istorie Naturală în noua clădire care astăzi îi poartă numele, proiectată de arhitectul Grigore
Cerchez, edificată în anul 1906 și inaugurată de Carol I al României în anul 1908.

În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză

fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o
expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni.
Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această
ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au
fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu,
atât în știința românească, cât și în cea mondială.

Antipa a înființat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două

rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea (creată de Ioan Borcea) și cea de la capul
Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervația a fost distrusă, a doua este în ruine, dar
rezervația mai există). Institutul Biooceanografic din Constanța a fost transformat în 1949 în
Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român
de Cercetări Marine.
 6. Ştefan Odobleja – precursor mondial al ciberneticii

Un vizionar, om de ştiinţă, dar şi o persoană de o calitate deosebită. În Drobeta

Turnu Severin există o şcoală care îi poartă numele, la fel ca şi localitatea în care s-a născut
acesta. Ştefan Odobleja, căci despre el este vorba, părintele ciberneticii a plecat din Mehedinţi
să impresioneze o lume întreagă cu viziunea sa despre ştiinţele exacte.

Ștefan Odobleja, născut la 13 octombrie 1902, în Valea Izvorului, Mehedinţi, a

fost filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate, pe
care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă“. Însemnările sale despre medicină,
filosofie și literatură i-au adus numele pe buzele multor oameni. Prin activitatea sa în domeniul
ciberneticii și-a atras ostilitatea regimului comunist, iar spre sfârșitul vieții s-a aflat sub
supravegherea organelor de securitate, spune fiul său Ştefan Odobleja jr.

O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa, care a avut loc pe 4
septembrie 1978. Ca un semn de recunoaștere față de întreaga sa operă, Ștefan Odobleja a fost
ales post-mortem membru al Academiei Române în anul 1990. În onoarea sa a fost înființată
Academia de Cibernetică din Elveția.

În 1929, Ştefan Odobleja a publicat lucrarea Metodă de transonanţă toracică (un

studiu profesional), iar în 1932, în limba franceză, la Paris, La phonoscopie, care a fost distinsă
cu premiul “General Doctor Papiu Alexandru”.

7. Spiru Haret – cel mai mare organizator al

învăţământului românesc
 Spiru C. Haret 1851-1912) a fost un matematician, astronom și pedagog român
de origine armenească, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din
funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori. A fost membru titular al
Academiei Române.

S-a nascut in inima Moldovei, în Iasii cei dragi ai lui Creanga si acolo si-a
mângâiat neastâmparul de copil. A intrevazut de pe atunci, din copilarie, ca exista lucruri care
trebuie schimbate, aliniate vremii, modernizate.

Rob al stiintei exacte, urmeaza cursurile universitare la Bucuresti si în cele din

urma, în strainatate, la Paris, unde, în scurta vreme, numele românului Spiru Haret umple
academiile si e rostit cu admiratie de toti învatatii. Examenul de doctor uimeste asistenta
neobisnuit de numeroasa, iar decanul facultatii i se adreseaza personal, felicitând România ca
produce si are asemenea talente.

8. Ion Cantacuzino – cercetătorul care a răpus holera

Ion Cantacuzino (1863-1934) a fost un medic și microbiolog român, fondator

al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și
membru al Academiei Române.

Tatal sau, Ion Cantacuzino, era jurist si a fost ministru in timpul domniei lui
Alexandru Ioan Cuza, iar mama sa, Maria, era fiica generalului Mavros, secretarul si ajutorul
lui Kiseleff.

Pentru a intelege cat de bogata, renumita si influenta era familia in care s-a
nascut, trebuie inteles ca neamul Cantacuzinilor este descendenta din Imparatul Bizantului Ioan
al IV-lea Cantacuzino (a domnit intre 1347–1354) si a numarat domnitori si printi ce au condus
Valahia, Moldova si Rusia.

Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul

holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide,
etiologia și patologia scarlatinei. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric,
Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită "Metoda Cantacuzino",
metodă folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion
Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926
vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Guérin"), având germeni cu virulență atenuată, pentru
vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Ion Cantacuzino a fost un
remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în
combaterea epidemiei de tifos exantematic și holerei în timpul primului război mondial și în
campania antimalarică.

9. Petrache Poenaru – Inventatorul stiloului

Petrache Poenaru (1799 - 1875,) a fost un pedagog, inventator, inginer și

matematician român,

În anul 1821, în timpul revoluției, Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor
Vladimirescu. Deși, după înfrângerea acestuia, pandurii erau vânați și decapitați, Petrache
Poenaru scapă, iar, în 1822, obține o bursă de studii la Viena și Berlin. Aici învață despre o
seamă de instrumente tehnice noi la vremea aceea precum șublerul și micrometrul. În 1826
primește o bursă franceză și își completează studiile la Ecole Polytechnique din Paris, unde
studiază topografia și geodezia.

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena,
apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit,
alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de
l'encre). Invenția nu a fost, însă, produsă în serie, de aceea, titlul de inventator al stiloului este
atribuit lui Lewis Edson

10. Nicolae Tonitza – unul dintre cei mai mari pictori

români
 Nicolae Tonitza (1886-1940) a fost un pictor și grafician român.

Pictor, profesor, grafician, gazetar, Nicolae Tonitza a fost considerat încă din
timpul vieţii un artist care s-a bucurat de succes. El este şi în prezent unul dintre cei mai bine
vânduţi pictori români.

Şcoala Naţională de Belle-Arte din Iaşi, Academia Regală Bavareză de Arte

Frumoase din Munchen, dar şi vizitele în Italia şi Franţa au contribuit la formarea artistică a lui
Tonitza. Pictorul român care l-a influenţat cel mai mult din punct de vedere stilistic a fost
Ştefan Luchian. Le sunt comune tematica abordată, dar mai cu seamă predilecţia pentru
culoare.