Contribuţii la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii româneşti

Ca pretutindeni în Europa şi în lume, şi în România dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii a fost

cerută în secolul al XIX-lea de schimbările petrecute în economie. Sprijinul statului a
fost slab la început, studiile şi experienţele dezvoltându-se cu precădere în cadrul
catedrelor universitare. Creată în 1866 ca Societate literară şi devenită în 1867
Societatea Academică Română, Academia Română şi-a luat numele de azi în 1879.
Devenită cea mai importantă societate cultural-ştiinţifică din România, ea îşi propunea
să grupeze în jurul ei toate forţele ştiinţifice şi literare româneşti din toate provinciile.

Ştiinţa
În prima parte a secolului al XIX-lea, ştiinţa românească se afla în fază de pionierat.
Lipseau nu numai structurile care să-i asigure dezvoltarea, dar şi cerinţa socială care
să-i dea primul impuls. Existau însă şi câteva excepţii fericite: Petrache Poenaru
inventează primul toc rezervor din lume („Condeiul portăreţ fără sfârşit alimentându-se
însuşi cu cerneală”);.

O dată cu apariţia primelor instituţii de învăţământ superior se manifestă şi în România

primele preocupări ştiinţifice demne de acest nume, legate la început nemijlocit de
activităţi practice. O problemă acută devine acum lipsa unei terminologii ştiinţifice în
limba română. Primele lucrări ştiinţifice de fizică, matematică şi chimie care pun bazele
acestei terminologii sunt cele publicate de Em. Bacaloglu.

Treptat, ştiinţele îşi găsesc loc în cadrul catedrelor universitare înfiinţate la Iaşi şi la
Bucureşti. Astfel, studiile de geologie încep cu Grigore Cobălcescu la Iaşi şi Gregoriu
Ştefănescu la Bucureşti. Chimia înregistrează primele succese cu Nicolae Teclu,
inventatorul becului de laborator cu reglare a curentului de aer şi gaz care-i poartă
numele, şi Petru Poni, care publică primele manuale de fizică şi chimie în limba română.
Matematica şi astronomia sunt ilustrate de Spiru Haret, a cărui teză de doctorat este o
contribuţie originală de mare valoare la studierea mecanicii cereşti.

În ştiinţele biologice, creatorul Institutului botanic şi al Grădinii botanice din Bucureşti

este Dimitrie Brândză. Agronomul Ion Ionescu de la Brad devine un adevărat
întemeietor al ştiinţei agricole moderne în România. În 1898, biologul Emil Racoviţă,
cercetător în Franţa la acea dată şi întemeietor al unei noi ştiinţe, biospeologia, face o
călătorie la Polul Sud cu nava Belgica.

Întemeiată de Carol Davilla în preajma războiului de independenţă, şcoala medicală

românească a făcut rapid progrese importante, iar în unele domenii s-a impus şi pe plan
mondial. Astfel, Victor Babeş a fost autorul primului tratat de bacteriologie din lume, iar
Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie, s-a făcut cunoscut prin
lucrările sale privind celula nervoasă şi a fost unul dintre primii care a utilizat tehnica
cinematografică în scopuri ştiinţifice.
Tehnica şi civilizaţia. După obţinerea independenţei, ritmul de modernizare a societăţii
româneşti devine tot mai accelerat. Invenţiile făcute pe alte meleaguri pătrund tot mai
rapid în ţară. Astfel, în 1882 a fost introdus iluminatul electric la Bucureşti, în 1884 s-a
introdus telefonul, iar în 1889 a apărut în Bucureşti primul automobil. În 1896
bucureştenii au asistat la prima proiecţie cinematografică.

Dar românii nu s-au mulţumit să beneficieze doar de pe urma invenţiilor altora: pe

măsura dezvoltării studiilor ştiinţifice şi tehnice, s-au antrenat şi ei în iureşul invenţiilor
ce a caracterizat cumpăna dintre secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX.

Cercetarile oamenilor de ştiinţă români s-au finalizat prin descoperiri şi invenţii

valoroase care au atras recunoaşterea lumii ştiinţifice internaţionale. Oamenii de ştiinţă
şi inginerii români au descoperit sau invendat soluţii originale, care au dobândit utilizare
la nivel mondial. În general, savanţii şi inginerii români din prima jumătate a secolului al
XX-lea s-au format ca intelectuali în universităţile din ţară, dar şi din Europa
Occidentală, desfăşurându-şi activitatea înconjuraţi de nume mari ale ştiinţei la nivel
internaţional. Marea majoritate a savanţilor români au revenit în ţară, după absolvirea
studiilor în străinătate. ei au avut o mare contributie la dezvoltarea stiintifica, culturala
dar si economica a României in prima jumatate a sec. XX si, de asemenea, au ajutat la
consolidarea unei imagini pozitive a României in lume.
-în domeniul matematicii s-au remarcat: Spiru Haret a fost un matematician,
astronom și pedagogromân de origine armenească, Grigore Moisil a fost
un matematician român, considerat părintele informaticii românești în
urma inventării circuitelor electronice tristabile., Dan Barbilian, Gheorghe Ţiţeică,
Dimitrie Pompeiu,
-în domeniul fizicii savantul Gogu Constantinescu a întemeiat ştiinţa sonicităţii, care şi-
a dovedit din plin eficacitatea în timpul primului război mondial, fiind utilizată la tirul de
pe avioane (1916).Horia Hulubei a format generații de specialiști în fizica atomică și
nucleară. În același timp, el s-a distins și prin importante descoperiri științifice. Astfel, a
fost primul in lume care a obtinut spectre de raze X în gaze. În acest scop, el și-a
construit un spectrometru special, de concepție proprie. Savantul român are contribuții
importante și în fizica neutronilor, în studiul elementelor transuraniene, în studiul
reacțiilor nucleare, mai ales în ce privește interacțiile nucleare la energii joase, medii și
înalte. A studiat, de asemenea, dezintegrarea mezonilor, Stefan Procopiu este
descoperitor al magnetonului Bohr-Procopiu (1919) (alături de Bohr). Este descoperitor
al Efectului Procopiu. Savantul de valoare mondială a încetat din viață în Iași la 22
august 1972, lăsând publicate 177 de lucrări științifice.
- în domeniul medicinei se remarcă o listă lungă de contribuţii şi cercetări româneşti,
care s-au bucurat de recunoşterea internaţională: Victor Babeş (1854-1926) a întemeiat
la nivel mondial bacteriologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul bacteriilor). El a
descoperit microorganismele Babesia şi corpusculii Babeş-Negri. Ioan Cantacuzino
(1863-1934) s-a remarcat prin studiile de imunologie, descoperind metode de vaccinare
antiholerică. Medicul Nicolae Paulescu a descoperit în anul 1921 insulina artificială,
folosită în tratarea diabetului. Constantin Parhon (1874-1969) a fost recunoscut la nivel
mondial pentru cercetările din domeniul endocrinologiei. Unul dintre mai renumiţi
savanţi români este medical George Emil Palade (1912-2008), specialist în biologie
celulară, laureate al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1974, cercetările sale
asupra structurii celulei umane. A părăsit România în anul 1946, studiind în SUA. Ana
Aslan (1897-1988) a rămas cunoscută pentru fondarea geriatriei şi gerontologiei, două
ştiinţe conexe, care studiază procesul îmbătrânirii umane. Ea a inventat un
produs Gerovital, recunoscut pentru calităţiile sale. Ioan Cantacuzino a fost
un medic și microbiolog român, fondator al școlii românești
de imunologie și patologie experimentală. Gheorghe Marinescu a fost un medic
neurolog român, fondatorul Școlii Românești de Neurologie, Stefan Odobleja a fost un
autor, filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial
al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă”.
-în domeniul biologiei s-au remarcat: Emil Racoviţă (1868-1947) care a pus bazele
ştiinţei numite biospeologie (ştiinţa care studiază formele de viaţă din peşteri) şi primului
institut de biospeologie din lume la Cluj-Napoca. Un alt mare biolog roman a fost
Grigore Antipa, fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti şi a dioramei, care
a revoluţionat expunerea muzeală
- în domeniul geografiei s-a remarcat: Simion Mehedinţi si George Valsan
-In domeniul istoriei s-au remarcat: Nicolae Iorga si Vasile Parvan.
-în domeniul ingineriei şi al aeronauticii Traian Vuia a construit primul avion care s-a
ridicat de la sol prin forţa motorului său în 1906 la Paris realizând astfel, primul zbor
mechanic. Henri Coandă a realizat primul avion cu reacţie din lume expus la Paris în
anul 1910. Aurel Vlaicu a realizat primul avion de construcţie metalică şi sistemul de
răcire al cilindriilor motorului.
- În domeniul arhitecturii s-a remarcat inginerul Anghel Saligny, care între anii 1890-
1895 a construit podul de peste Dunare de la Cernavodă, care la data respectivă era
cel mai lung din Europa (3850 m).
-In domeniul petrochimiei:- Lazar Edeleanu a inventat o metoda de rafinare
a petrolului (cu bioxid de sulf);
-In domeniul telefoniei:- Augustin Maior a inventat telefonia multipla.