Personaliti ale medicinii romneti: V.Babe, Gh. Marinescu, I.Cantacuzino, C.I.Parhon, N.Paulescu, Gr.T.Popa, D. Danielopolu, G.E.Palade.

Prof. dr. Dana Baran Realizat de: Streanga Maria Iuliana MG II, grupa 30

Victor Babe s-a nscut n 1854 la Viena. A fost fiul lui Vinceniu Babe, originar din Banat. A studiat medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde i-a luat doctoratul. Babe i ncepe cariera tiinific n Budapesta ca asistent n laboratorul de Anatomie Patologic (1874 - 1881). n urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie i pleac la Paris unde lucreaz un timp n laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. mpreun cu acesta public primul tratat de bacteriologie intitulat Les bactries et leur rle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses (1885). Activitatea tiinific a lui Victor Babe a fost foarte vast, cu un accent deosebit n problemele de tuberculoz, lepr, vaccinare anti-rabic i seroterapie anti-difteric. A demonstrat prezena bacililor tuberculozei n urina persoanelor bolnave i a pus n eviden peste 40 de microorganisme patogene. De o deosebit importan este descoperirea unei clase de parazii - sporozoari intracelulari nepigmentai - care cauzeaz febra de Texas la pisici i alte mbolnviri la animale vertebrate. La Congresul Internaional de Zoologie din Londra (1900) aceti parazii sunt clasificai n genul Babesia. n 1892 public mpreun cu Gheorghe Marinescu i Paul Blocq un Atlas de Histologie patologic a Sistemului Nervos. A editat timp de mai muli ani Analele Institutului de Patologie i Bacteriologie din Bucureti .Victor Babe, datorit formaiei sale tiinifice de baz, a creat concepia ce poate fi denumit "patomorfologia procesului infecios", sintez a microbiologiei cu histopatologie. Gheorghe Marinescu (n. 28 februarie 1863, Bucureti - d. 15 mai 1938, Bucureti) a fost un medic neurolog romn, profesor la Facultatea de Medicin din Bucureti, membru al Academiei Romne, fondatorul colii Romneti de Neurologie.Gheorghe Marinescu a fost printre primii medici din lume care a aplicat n domeniul neurologiei metode histochimice i electrofiziologice n cercetarea tiinific. Rein atenia contribuiile sale originale asupra unor fenomene ca troficitatea reflex, cromatoliza, neuronofagia, degenerescena retrograd ca urmare a seciunii axonilor. Prin cercetri la ultramicroscop a aplicat datele teoriei coloizilor la structura neuronului. Ioan Cantacuzino, savant roman, medic si bacteriolog, prin calitatile sale de cercetator, organizator si animator, a realizat in tara o opera foarte importanta in domeniul bacteriologiei, imunologiei, epidemiologiei si igienei sociale, contribuind, in acelasi timp, la afirmarea stiintei romanesti pe plan international. Aplecat asupra studiului filosofiei, fiziologiei si stiintelor naturale, mai tarziu, se va dedica studiului medicinei. Face parte din cea de-a treia generatie de biologi materialisti, alaturi de E. Racovita, D. Voinov si P. Bujor, patrioti convinsi, animati de marile idealuri de dreptate sociala ale epocii.

Constantin Ion Parhon (n. 15 octombrie 1874, Cmpulung Muscel - d. 9 august 1969, Bucureti) a fost un medic endocrinolog i neuropsihiatru romn, care a ndeplinit funcia de preedinte al Prezidiului Marii Adunri Naionale a Republicii Populare Romne (eful statului) n perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952. Parhon a mai fcut parte dintr-un comitet interimar prezidenial format din cinci membri (printre care i Mihail Sadoveanu, tefan Voitec, Gheorghe Stere i Ion Niculi) ntre 30 decembrie 1947 i 13 aprilie 1948. Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucureti; d. 19 iulie 1931, Bucureti), om de tiin romn, medic i fiziolog, profesor la Facultatea de Medicin din Bucureti, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai trziu insulin. "Pancreina" brevetata de Paulescu in aprilie 1922 era un extract apos al tocaturii de pancreas bovin, purificat partial prin adaugare de acid clorhidric si soda caustica. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor sai numai sub forma de clisma si nu a avut nici un efect asupra cantitatii de glucoza din sange. Insulina a fost produsa pentru prima oara de stralucitul biochimist canadian James B. Collip in decembrie 1921 prin tratarea pancreasului bovin cu alcool, eter si din nou alcool. Acest extract si-a dovedit eficacitatea in mod spectaculos incepand din ianuarie 1922, cand a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital. Grigore T. Popa (n. 1 mai 1892, urneti, Vaslui - d. 18 iulie 1948, Bucureti) a fost un medic romn, membru corespondent al Academiei Romne. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relaiilor nuroendocrine, sistemul porthipofizar, i-au asigurat o recunoatere mondial. GRIGORE T. POPA ramane in istoria endocrinologiei prin descoperirea sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar impreuna cu australianca UNA FIELDING, in perioada cand lucrau impreuna la Londra si reprezinta un moment memorabil. Lucrand in laboratorul profesorului Rainer din Bucuresti, profesorul Popa a inceput studiul vaselor sangvine, care adesea sunt foarte clar vazute la autopsii trecand de-a lungul tijei hipofizei umane. Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa si Una Fielding au realizat acest studiu prin disectia a 40 de cadavre adulte, 10 feti de varste diferite, dar si de caini, pisici, porci, cai si oi. S-au facut sectiuni seriale frontale sagitale si transversale si s-a folosit injectarea cu cerneala de India. Aceste cercetari au fost comunicate in 1930 la Anatomical Society of Great Britain and Irland University College (Londra) si publicate in "Journal of Anatomy" si in "The Lancet", pag. 238 - memoriul The Vascular Link between the Pituitary and the Hypothalamus. Aceste lucrari sunt republicate la Academia Romana in extenso in 1933 si 1935. La Conferinta Lister, profesorul Harvey CUSHING a dat un

rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea functionala intre corpul pituitar si hipotalamus. Impreuna cu G.W. HARRIS publica in 1938 o lucrare experimentala A tehnique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit. Prin experimentul lui, Gr.T. Popa a descifrat prin testele efectuate mecanismul foarte fin al secretiei hipotalamusului si al legaturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrand unitatea hipotalamohipofizara intrevazuta de Cushing. Relatia dintre sistemul nervos si sistemul endocrin a preocupat mari oameni de stiinta precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat Tratatul de neuroendocrinologie in 1946, dar natura legaturii dintre creier si hipofiza era inca controversata. Desi anatomist, profesorul Popa abordeaza probleme de biochimie si hormonologie. Profesorul Popa l-a sfatuit pe George Emil Palade sa studieze in Anglia sau America. Grigore T. Popa reprezinta sistemul port intre endocrinologia istorica si endocrinologia moderna. Alte lucrri ale sale sunt investigaiile privind structura funcional a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezena n lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. In 1936, impreuna cu Mihail Sadoveanu si George Topirceanu, a fondat revista "Insemnari iesene", publicatie de prestigiu in cultura romaneasca. Gr.T.Popa s-a stins din viata pe 18 iulie 1948, la Bucuresti. Daniel Danielopolu, distins medic i fiziolog, fiu al unui profesor de la Facultatea de Drept din Bucureti, tnrul Daniel urmeaz Liceul Sf. Sava" din Capital, devenind n 1900 student n medicin, tot n Bucureti. Fiind nc student, n 1905, mpreun cu unul din profesorii si, public, ntr-o revist de specialitate din Frana, o prim lucrare tiinific. El se remarc prin cercetrile tiinifice pe care le ntreprinde chiar nainte de a deveni (n 1910) doctor n medicin i chirurgie. Imediat dup aceasta, n 1912, public, la Bucureti, primul su volum tiinific, Tulburrile ritmului inimii. In timpul rzboiului 1916-1918, conduce un spital destinat combaterii epidemiei de tifos exantematic, maladie despre care public, n 1919, la Paris, o monografie ce este de mai multe ori retiprit. n 1918 este numit profesor la Facultatea de Medicin din Bucureti, post n care va funciona pn ia moartea sa. George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iai d. 8 octombrie 2008) a fost un medic i om de tiin american de origine romn, specialist n domeniul biologiei celulare, Laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie i Medicin n anul 1974. De asemenea, Dr. George E.Palade a fost premiat n 1986, n Statele Unite, cu Medalia Naional pentru tiin -- n biologie(National Medal of Science) pentru: '"descoperiri fundamentale ('pioneering') a unei serii eseniale de structuri supercomplexe, cu nalt organizare, prezente n toate celulele vii", (inclusiv cele umane).

Bibliografie: 1. http://www.medicalstudent.ro 2. http://ro.wikipedia.org 3. www.preferatele.com