Victor Babe

Victor Babe (n. 4 iulie 1854, Viena - d. 19 octombrie 1926, Bucureti) a fost un
bacteriolog i morfopatolog romn, fondator al colii romneti de
microbiologie, membru al Academiei Romne din 1893.
Medic bacteriolog si anatomopatolog; unul dintre fondatorii microbiologiei
moderne, al seroterapiei si precursor al ideilor moderne despre antibiotice Victor
Babes a studiat medicina la Budapesta si Viena. A fost asistent, docent si
profesor de histopatologie, la Facultatea de Medicina, din Budapesta (1881 1887), si profesor de anatomie patologica si bacteriologie, la Facultatea de
Medicina, din Bucuresti (1887 - 1926). A efectuat stagii de specializare la
Mnchen, Heidelberg, Strasbourg, Paris si Berlin.
Babe i ncepe cariera tiinific n Budapesta ca asistent n laboratorul de
Anatomie Patologic (1874 - 1881). n urma descoperirilor lui Louis Pasteur,
este atras de microbiologie i pleac la Paris unde lucreaz un timp n
laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. mpreun cu acesta public primul
tratat de bacteriologie intitulat Les bactries et leur rle dans l'anatomie et
l'histologie pathologiques des maladies infectieuses (1885).
n 1881 primete titlul de profesor asociat (doctor-docent) iar n 1885 postul de
profesor de Histopatologie la Universitatea din Budapesta.
n anii 1885 - 1886 lucreaz n Berlin n laboratoarele lui Rudolf Virchow i
Robert Koch.
n 1887 Victor Babe este chemat la Bucureti ca profesor la catedra de
Anatomie Patologic i Bacteriologie.
A fondat, in anul 1887, Institutul de Patologie si Bacteriologie din Bucuresti,
care-i poarta numele.
Tot el a pus bazele publicatiilor: "Analele Institutului de patologie si
bacteriologie" (1889), "Romania medicala" (1893) si "Archives des sciences
mdicales" (1895).
Victor Babes a publicat circa1300 de lucrari si articole stiintifice. A fost
fondator, in 1900, al Societatii Anatomice din Bucuresti. A infiintat, in
Bucuresti, in anul 1888, al doilea Centru de vaccinare antirabica, din lume, dupa
cel infiintat de Louis Pasteur (1822-1895), la Paris.

Victor Babes a fost membru al Academiei Romane, al Academiei de Medicina,

din Paris, al Comitetului International pentru combaterea leprei. A fost distins,
de trei ori, cu premii academice, de catre Academia de Stiinte din Paris, cu
premiul Montyon, in 1886 si 1924, si premiul Breant in 1913. A fost cavaler al
Legiunii de Onoare.
Activitatea tiinific a lui Victor Babe a fost foarte vast, cu un accent deosebit
n problemele de tuberculoz, lepr, vaccinare anti-rabic i seroterapie antidifteric. A demonstrat prezena bacililor tuberculozei n urina persoanelor
bolnave i a pus n eviden peste 40 de microorganisme patogene. De o
deosebit importan este descoperirea unei clase de parazii - sporozoari
intracelulari nepigmentai - care cauzeaz febra de Texas la pisici i alte
mbolnviri la animale vertebrate. La Congresul Internaional de Zoologie din
Londra (1900) aceti parazii sunt clasificai n genul Babesia.
A descoperit valoarea serului imun, capabil sa inactiveze microbii, a enuntat
principiul imunizarii pasive si a inventat o metoda originala, de imunizare
antirabica (tratament asociat: vaccin si ser antirabic), cunoscuta in lume ca
"Metoda romana de tratament antirabic" (1888).
A fost promotorul conceptiei morfopatologice, despre procesul infectios,
orientare biomedicala bazata pe sinteza dintre bacteriologie si anatomia
patologica.
Savantul roman a inventat un nou tip de termostat, precum si o serie de metode
de colorare a bacteriilor si ciupercilor din culturi si din preparatele histologice.
A studiat, al doilea dupa Louis Pasteur, "concurenta vitala" dintre speciile
bacteriene si a introdus, pentru prima oara in lume, tehnica antibiogramei,
preluata imediat de elvetianul Karl Gars care a folosit-o in cercetari similare de
antagonism bacterian si, in 1887, de catre biologul german Iulius Richard Petri
(1852-1921), care a realizat placa de diagnostic Babes-Petri, folosita si astazi in
toate laboratoarele de microbiologie.
n 1892 public mpreun cu Gheorghe Marinescu i Paul Blocq un Atlas de
Histologie patologic a Sistemului Nervos. A editat timp de mai muli ani
Analele Institutului de Patologie i Bacteriologie din Bucureti.
n anul 1893 este ales membru titular al Academiei Romne.
Pe lng activitatea tiinific a fost preocupat de mbuntirea strii sanitare a
populaiei, n special n combaterea i prevenirea pelagrei.

Victor Babe, datorit formaiei sale tiinifice de baz, a creat concepia ce

poate fi denumit "patomorfologia procesului infecios", sintez a
microbiologiei cu histopatologia.
A studiat, al doilea dupa Louis Pasteur, "concurenta vitala" dintre speciile
bacteriene si a introdus, pentru prima oara in lume, tehnica antibiogramei,
preluata imediat de elvetianul Karl Gars care a folosit-o in cercetari similare de
antagonism bacterian si, in 1887, de catre biologul german Iulius Richard Petri
(1852-1921), care a realizat placa de diagnostic Babes-Petri, folosita si astazi in
toate laboratoarele de microbiologie.
Victor Babes a enuntat si principiul teoretic al antibiozei, care explica
antagonismul dintre microorganisme, pe baza secretarii de catre acestea a unor
substante cu actiune reciproc inhibitorie. Constatand ca aceste substante pot opri
chiar dezvoltarea speciei care le-a indus, el a fost primul care a emis ideea ce sta
la baza principiului autoantibiozei.
In Bucuresti se afla Muzeul memorial "prof. dr. Victor Babes", infiintat in
memoria sa.

IOAN CANTACUZINO

Ioan Cantacuzino (n. 25 noiembrie 1863, Bucureti; d. 14 ianuarie 1934,

Bucureti ) a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar
romn, fondator al colii romneti de imunologie i patologie experimental.
Ioan Cantacuzino urmeaz att studiile liceale (Liceul "Louis le Grand"), ct i
cele superioare (filosofie, 1882 - 1886, tiine naturale, 1886 - 1891 i medicin,
1887 - 1894) la Paris. n 1895 obine titlul de Doctor n Medicin cu teza:
"Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholrique dans l'organisme"
(n limba romn, "Cercetri asupra modului de distrugere a vibrionului holeric
n organism"). Dup terminarea studiilor, lucreaz n Institutul "Pasteur" din
Paris ca asistent al lui Ilija Mecinikov n domeniul mecanismelor imunitare ale
organismului.
ntors n ar, este numit profesor de Medicin experimental la Facultatea de
Medicin din Bucureti (1901) i Director general al Serviciului Sanitar din

Romnia (1907). Vocaia sa de fondator i organizator a fost demonstrat prin

nfiinarea unor instituii ca "Institutul de Seruri i Vaccinuri" (1921), care astzi
i poart numele, a Laboratorului de "Medicin Experimental" (1901) din
cadrul Facultii de Medicin, precum i a unor reviste de specialitate, "Revista
tiinelor Medicale" (1905), "Annales de Biologie" (1911) i "Archives
roumaines de pathologie exprimentale et de microbiologie".
Ioan Cantacuzino a desfurat o bogat activitate de cercetare privind vibrionul
holeric i vaccinarea antiholeric, imunizarea activ mpotriva dizenteriei i
febrei tifoide, etiologia i patologia scarlatinei. ncepnd cu anul 1896 public
lucrri despre sistemele i funciile fagocitare n regnul animal i despre rolul
fenomenelor electrofiziologice n mecanismele imunitare. Pe baza cercetrilor
sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metod de vaccinare
antiholeric, numit "Metoda Cantacuzino", metod folosit i astzi n rile
unde se mai semnaleaz cazuri de holer. Datorit lui Ioan Cantacuzino,
Romnia a fost a doua ar din lume, dup Frana, care a introdus n 1926
vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Gurin"), avnd germeni cu virulen
atenuat, pentru vaccinarea profilactic a nou-nscuilor mpotriva tuberculozei.
Ioan Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice,
calitate pe care a demonstrat-o n combaterea epidemiei de tifos exantematic i
holerei n timpul primului rzboi mondial i n campania antimalaric.
Ioan Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Romne din anul 1925,
membru n Comitetul de Igien al Ligii Naiunilor, al societilor de Biologie, de
Patologie Exotic i al Academiei de tiine din Paris. Numeroase universiti iau acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924),
Montpellier (1930), Atena (1932) i Bordeaux (1934).
George Emil Palade
George Emil Palade (nascut la 19 noiembrie 1912, Iai decedat 8 octombrie
2008) a fost un medic i om de tiin american de origine romn, specialist n
domeniul biologiei celulare, Laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie i
Medicin n anul 1974. De asemenea, Dr. George E.Palade a fost premiat n
1986, n Statele Unite, cu Medalia Naional pentru tiin -- n biologie
(National Medal of Science) pentru: "descoperiri fundamentale a unei serii
eseniale de structuri supercomplexe, cu nalt organizare, prezente n toate
celulele vii", (inclusiv cele umane).

Biografie
S-a nscut la Iai n 1912, ntr-o familie de profesori, tatl su fiind profesor de
filosofie, iar mama sa profesoar de liceu. Mediul familial l-a ncurajat n
prodigioasa sa formaie intelectual.
n 1930 este admis ca student la Facultatea de Medicin a Universitii din
Bucureti, pe care o absolv n 1940, obinnd titlul de Doctor n Medicin cu o
tez asupra unor probleme de structuri histologice. n perioada 1942 - 1945,
George Palade a servit n Corpul Medical al Armatei Romne.
n 1946 s-a cstorit cu Irina Malaxa, fiica industriaului Nicolae Malaxa i
pleac cu soia sa n Statele Unite ale Americii fiind angajat ca cercettor la New
York University. Acolo l-a ntlnit pe Albert Claude, omul de tiin care i-a
devenit mentor. Doctorul Claude lucra n Institutul Rockefeller (Rockefeller
Institute for Medical Research) i l-a invitat pe Palade s lucreze mpreun cu el
n Departamentul de Patologie celular. George Palade a realizat importana
excepional a microscopiei electronice i a biochimiei n studiile de citologie.
Cum nu era biochimist, a iniiat o colaborare cu Philip Siekevitz. mpreun au
combinat metodele de fracionare a celulei cu microscopie electronic,
producnd componeni celulari care erau omogeni morfologic. Analiza
biochimic a fraciunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor
organule subcelulare ca un component major productor de energie. Cel mai
important element al cercetrilor lui Palade a fost explicaia mecanismului
celular al produciei de proteine. El a pus n eviden particule
intracitoplasmatice bogate n ARN, la nivelul crora se realizeaz biosinteza
proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade".
n 1961 G. E. Palade a fost ales Membru n National Academy of Science a
SUA. mpreun cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology"
(Revista de Biologie Cellular), una dintre cele mai importante publicaii
tiinifice din domeniul biologiei celulare.
n 1973 prsete Institutul Rockefeller, mutndu-se la Yale University, iar din
1990 lucreaz la Universitatea din San Diego (California).
n anul 1974 Dr. George E. Palade primete Premiul Nobel pentru Fiziologie i
Medicin, pe care l-a mprit cu Albert Claude i Christian de Duve,"for
discoveries concerning the functional organization of the cell that were seminal
events in the development of modern cell biology.",cu referire la cercetrile
Dnsului n Institutul Rockefeller pentru Cercetri Medicale (the Rockefeller
Institute for Medical Research), adic, n traducere: ,,pentru descoperiri privind

organizarea functional a celulei ce au avut un rol esenial in dezvoltarea

Biologiei Celulare moderne."
Prezentarea Dr.-lui Palade de primire a Premiului Nobel (Nobel Lecture), a avut
loc n Decembrie 12, 1974, cu tema: " Intracellular Aspects of the Process of
Protein Secretion, " (n romnete: ,,Aspecte intracelulare n procesul de
secreie a proteinelor"), care a fost publicat n 1992 de Fundaia Premiului
Nobel (the Nobel Prize Foundation)
A fost ales membru de onoare al Academiei Romne n anul 1975.
La 12 martie 1986, Preedintele SUA,Ronald Reagan, l-a premiat Dr. Palade cu
Medalia Naional de tiin-- n tiinele biologice, pentru merite deosebite
constnd n: ,,descoperiri fundamentale --'pioneering'-- a unei serii eseniale de
structuri super-complexe cu nalt organizare prezente n toate celulele
biologice", (inclusiv cele umane).
n anul 2008, Preedintele Traian Bsescu l-a decorat cu Ordinul Naional
"Steaua Romniei" n grad de Colan.
n data de 8 octombrie 2008, George Emil Palade moare la vrsta de 96 de ani,
n SUA.