1.2.

Genetică umană
1.2.1. Genomul uman

I. Genomul
- reprezintă totalitatea genelor dintr-un set haploid de cromozomi ai unei celule și se notează cu ,,n,,
- la om genomul are 23 cromozomi ce conțin ~ 25 000 de gene; doar 1,5 % dintre aceste gene codifică
proteine
- după numărul de genomuri( seturi de cromozomi ), celulele corpului sunt de două tipuri:
a. celule somatice - sunt celule diploide, cu două genomuri ( seturi de cromozomi )și se notează cu
2n = 46
b. celule sexuale – sunt celule haploide, cu un singur genom ( set de cromozomi ) și se notează cu n = 23
II. Complementul cromozomial uman normal
- reprezintă numărul de cromozomi dintr-o celulă somatică
- cuprinde 46 de cromozomi care sunt de două tipuri: autozomi și heterozomi
- 44 de autozomi, cromozomi identici la femeie și bărbat
- 2 heterozomi, numiți și cromozomi ai sexului, care sunt diferiți:
a. la femeie, doi cromozomi X ( XX )
b. la bărbat, un cromozom X și un cromozom Y ( XY )
Complementul cromozomial uman normal dintr-o celulă somatică se notează astfel:
2n = 44 + XX ( la femeie ) și 2n = 44 + XY ( la bărbat )
III. Cariotipul uman
- reprezintă dispunerea în perechi a cromozomilor în funcţie de dimensiuni, formă, poziţia centromerului
- deoarece în metafaza mitozei cromozomii se pot evidenția cel mai bine, ei pot fi colorați specific,
observându-se bandarea fiecărei perechi de cromozomi
- fiecare cromozom are o succesiune specifică de benzi: mai deschise la culoare, date pe prezența
eucromatinei și mai închise la culoare, date de prezența heterocromatinei
- benzile sunt la fel în orice tip de celulă astfel încât, prin similitudinea benzilor, se pot identifica precis
cromozomii din aceeași pereche și pot fi recunoscute anomaliile cromozomiale
- cuprinde șapte grupe ( A …G )în care cromozomii sunt așezați în ordine descrescătoare
Grupa Numărul Tipurile de cromozomi
Perechii de dimensiunile poziţia centromerului sateliţii
cromozomi cromozomilor
A 1-3 Foarte mari Metacentrici Absenți
B 4-5 Mari Submetacentrici Absenți
C 6 - 12 și X Mijlocii Submetacentrici Absenți
D 13 – 15 Mijlocii Acrocentrici Prezenți
( subtelocentrici )
E 16 – 18 Scurţi Metacentrici( 16 ) Absenți
Submetacentrici (17- 18 )
F 19 – 20 Scurţi Metacentrici Absenți
G 21 – 22 și Y Foarte scurţi Acrocentrici ( subtelocentrici ) Absenți
- cromozomul X conține gene de importanță majoră pentru organism, de aceea lipsa lui duce la moarte; la
sexul feminin doar un cromozom X este funcțional, celălalt se inactivează , prin
heterocromatinizare, în timpul dezvoltării embrionare și se transformă în cromatină sexuală; aceasta are
ca efect reducerea diferențelor morfologice, fiziologice și de comportament dintre cele două sexe
- cromozomul Y are cea mai mare parte a genelor inactive; rămân active genele care determină caracterele
sexuale masculine
1.2.2. Mutageneza și teratogeneza

I. Mutageneza și factorii mutageni

 Mutația este sursa principală a diversității și variabilității organismelor și reprezintă orice modificare
în structura și funcțiile materialului genetic, care nu este consecința recombinării genetice.
Mutageneza reprezintă procesul de apariție a mutațiilor.
A. Tipuri de mutații

Criteriu de clasificare Tipuri de mutaţii

După modul de apariţie naturale ( spontane ) artificiale

După efect dăunătoare neutre folositoare
După tipul de celule afectate gametice ( ereditare ) somatice
După cantitatea de material genetic afectat genomice cromozomiale genice
După tipul de cromozomi afectați autozomale heterozomale
După tipul de gene afectate dominante semidominante recesive

B. Tipuri de factori mutageni

Tipul de factori mutageni Exemple de factori mutageni

Fizici - radiații ionizante: raze alfa, beta, gama, X
- radiații neionizante: raze UV
Chimici - agenți alkilanți; - acid nitros ( azotos ); - coloranți,
- aditivi alimentari; - pesticide, unele antibiotice(ex: streptomicina)
Biologici - unele virusuri; - transpozoni ( elemente genetice mobile )

C. Mecanismele de acțiune ale factorilor mutageni asupra materialului genetic sunt:

- ruperea legăturilor de hidrogen din molecula de A.D.N și apariţia unor legături anormale între bazele
azotate ( timină – timină; citozină – citozină ) ce determină contorsionarea A.D.N-ului și împiedică
replicaţia şi translaţia
- transformarea bazelor azotate în substanţe analoage determină apariția unor greșeli de replicare
( adenina este transformată în hipoxantină, care nu mai formează legături de hidrogen cu timina, ci cu
citozina)
- apariția unor restructurări cromozomiale determinate de transpozoni, elemente genetice mobile care se
pot deplasa de la un locus la altul și se pot insera în locuri diferite de-a lungul cromozomilor
D. Mecanisme celulare antimutagene
[Link] reparator
- are loc la nivelul moleculei de A.D.N și se realizează cu ajutorul enzimelor
- unele enzime decupează porțiunea defectă, altele determină resinteza porțiunii normale pe baza
complementarității cu catena opusă
2. moartea celulară programată genetic ( apoptoza )
- apare la celulele cu mutaţii care sunt recunoscute de către limfocite
- constă în declanșarea procesului de autodistrugere celulară prin care celula se fragmentează și resturile
sunt fagocitate de limfocite
II. Teratogeneza și factorii teratogeni
Teratogeneza reprezintă totalitatea mecanismelor care determină producerea de malformații la
embrionul sau fătul uman.
Factorii teratogeni sunt factori de mediu care acționează asupra embrionului sau fătului uman și
determină malformații ale acestuia.
Efecte induse de factorii teratogeni

Exemple de factori teratogeni Efecte induse asupra embrionului sau fătului uman
 Radiațiile X din timpul sarcinii microcefalie
Fumul de țigară Întârzierea creșterii
Infecțiile cu virusul herpesului, al microcefalie
varicelei
Infecțiile cu virusul rubeolei Surditate, cataractă, boli ale inimii
Alcoolul Creștere întârziată, microcefalie, retard mintal
Streptomicina Surditate
Vitamina A Microcefalie, microoftalmie, boli ale inimii
Acidul vaproic Malformații ale sistemului nervos
Progesteronul Masculinizarea fătului
Thalidomida Focomelie ( absența segmentelor terminale ale membrelor )

III. Fenotipul cancerului

A. Cancerul
- este o boală genetică produsă de perturbarea diviziunii celulare și se caracterizează printr-o multiplicare
celulară necontrolată, invazia şi distrugerea ţesutului sănătos de către celulele anormale și formarea de
tumori
- este transmis clonal, adică pornește de la o singură celulă anormală care se multiplică, iar toate celulele
descendente ale acesteia sunt anormale
- în urma multiplicării celulelor anormale se formează tumori care sunt de două tipuri:
a. tumori benigne - sunt necanceroase și rămân localizate în zona în care se formează
b. tumori maligne – sunt canceroase și invadează țesuturile înconjurătoare
Caracteristicile celulelor canceroase
- prezintă modificări ireversibile; - se multiplică mai rapid şi necontrolat
- își pierd afinitatea celulară şi, prin circulaţia sangvină sau limfatică, invadează alte
regiuni ale corpului unde vor produce leziuni ale ţesutului sănătos şi vor forma metastaze
B. Carcinogeneza, procesul prin care este indus cancerul, se desfășoară în două etape:
- de inițiere, când un agent carcinogen determină apariția de celule mutante
- de dezvoltare și progresie, când are loc proliferarea celulelor mutante și formarea de microtumori
Cauzele carcinogenezei sunt reprezentate de mutații ale mai multor tipuri de gene:
- proto – oncogenele, gene normale cu rol în diviziunea şi diferenţierea celulară , se transformă prin
mutații în oncogene, gene mutante dominante care transformă o celulă normală într-o celulă canceroasă
- antioncogenele, gene care blochează proliferarea celulară și declanşează apoptoza celulară, devin
inactive prin mutații și are loc astfel proliferarea anormală a celulelor și apariția celulelor canceroase
- genele reparării leziunilor din A.D.N devin inactive prin mutații și astfel, leziunile din A.D.N nu mai
pot fi
reparate și apar celulele canceroase
C. Stadii în evoluția unei tumori
- stadiul 0 în care celulele canceroase sunt localizate în ţesutul în care s-au format
- stadiul I în care celulele canceroase invadează 1- 2 straturi de ţesuturi locale învecinate
- stadiul II în care celulele canceroase invadează regiunea învecinată, fără a pătrunde în vasele limfatice
- stadiul III este caracterizat de desprinderea celulelor canceroase din tumora iniţială şi pătrunderea în
sistemul limfatic ( ganglioni limfatici )
- stadiul IV este caracterizat de apariţia metastazelor ( tumori secundare ) dezvoltate în ţesuturi şi organe
diferite de cele în care îşi are originea
D. Tipuri de cancer în funcție de locul unde se formează:carcinom (cancerul ţesutului epitelial);
sarcom ( cancerul ţesutului muscular) ; mielom (cancerul măduvei osoase); limfom
( cancerul ţesutului limfoid); leucemie (cancerul globulelor albe)
IV. Efectele agenților carcinogeni
Agentul carcinogen Efecte
 Radiaţii neionizante ( UV ) Cancer de piele
Radiații ionizante ( raze X ) Cancer osos, al măduvei osoase; Cancer pulmonar
Pesticide bogate în arsenic Cancer pulmonar , de piele
Azbest, crom, nichel, petrol Cancer pulmonar
Uleiuri minerale Cancer de piele
Benzen Leucemie
Fum de ţigară Cancer al organelor respiratorii, digestive
Virusul hepatitei B, C Cancer hepatic
Virusul papilomului uman Cancer de col uterin
Alţi factori care contribuie la apariţia cancerului sunt: anumite tulburări metabolice, dezechilibre
hormonale, factori geografici, vârsta
V. Anomalii cromozomiale asociate cancerului uman
Tipuri de anomalii cromozomiale din celulele canceroase
[Link]ţiile
- constau în transferul unor segmente cromozomiale între cromozomii neomologi și au diverse efecte:
a. repoziţionarea genelor prin plasarea proto-oncogenelor lângă un promotor activ,
urmată de activarea lor
b. fuziunea dintre două proto-oncogene plasate pe cromozomi diferiţi urmată de
apariția unor gene himere care determină o creştere celulară necontrolată
2. Deleţiile, ce constau în eliminarea unor segmente cromozomiale
3. Duplicaţiile, ce constau în dublarea unor segmente cromozomiale
Tip de cancer Anomalie cromozomială
Leucemia ( cancerul sangvin ) Translocaţia între cromozomul 22 şi cromozomul 9
Cancerul de sân Translocaţia între cromozomul 1 şi oricare alt cromozom
Limfomul Burkitt Translocaţia între cromozomul 8 şi cromozomul 14

1.2.3. Domenii de aplicabilitate și considerații bioetice în genetica umană

I. Modalități de prevenire a apariției bolilor genetice la descendenți

A. Sfaturile genetice
- informează un cuplu asupra riscului de a avea copii cu malformaţii genetice
- se acordă în următoarele situații:
1. unul sau ambii părinţi au o maladie genetică 2. au rude cu boli genetice
3. au un copil cu o maladie genetică 4. părinţii sunt înrudiţi
5. femeia a avut avorturi spontane repetate
B. Diagnosticul prenatal
- detectează maladiile genetice în primele luni de sarcină
- se realizează prin mai multe modalități:
1. alcătuirea arborelui genealogic ( pedigreul )
- presupune reprezentarea într-o diagramă a istoricului unei boli genetice într-o familie
- urmărește relațiile care se stabilesc între membrii familiei și modul de transmitere a bolii
- permite aprecierea riscului de apariție a unei boli genetice la descendenți
2. amniocenteza
- constă în analiza lichidului amniotic, ce conține celule fetale
- se efectuează în săptămânile 15 – 17 de viață intrauterină
- se utilizează pentru stabilirea cariotipului, a sexului fătului, pentru identificarea unor maladii genetice
3. ecografia se poate efectua pe tot parcursul sarcinii și permite identificarea unor malformații ale fătului
4. analiza Doppler este utilizată pentru evaluarea vitezei sângelui în circulația fetală ombilicală și
placentară
5. analiza sângelui matern se efectuează cu ajutorul unor markeri fetali, care evidențiază unele maladii
ale fătului, cum ar fi sindromul Down
II. Fertilizarea in vitro ( FIV )
- constă în unirea gameților ( fecundația ) în afara corpului uman și se realizează în mai multe etape:
1. tratamentul femeii cu substanțe care stimulează ovulația; 2. extragerea laparoscopică a ovulelor
3. fecundația ovulelor cu spermatozoizii, urmată de formarea celulelor - ou ( zigoții )
4. după o incubație de 24 de ore, celulele – ou sunt introduse într-un mediu de cultură, unde sunt lăsate să
se dividă timp de 72 de ore
5. doi- trei dintre embrionii formați în urma diviziunii celulelor-ou sunt transferați( implantați ) în uterul
mamei; restul embrionilor se păstrează prin congelare; - poate fi utilizată în următoarele situații:
1. la cuplurile nefertile, după un an de activitate sexuală, fără metode contraceptive
2. în cazul în care femeia produce o cantitate mică de ovule
3. la femeia cu trompele înfundate sau legate
4. în cazul unei infertilități masculine severe, determinată de producerea unei cantități mici de spermă și
de mobilitatea redusă a spermatozoizilor)
5. în cazul în care bărbatul a suferit o operație de vasectomie prin care au fost întrerupte căile spermatice;
- *primul FIV din lume a fost realizat în 1978; în România în 1996
III. Clonarea terapeutică
- constă în clonarea unui embrion până la stadiul în care se pot obţine celule „stem”, celule
nediferențiate , capabile să formeze orice tip de țesut
- este utilizată pentru obţinerea de grefe, pornind de la celulele pacientului
- dă posibilitatea vindecării unor boli grave ( Alzheimer, Parkinson, S. Down, diabet )
IV. Terapia genică
- este o metodă de tratare a bolilor genetice ce constă în transferul de gene normale, în scopul înlocuirii în
câteva celule umane a genelor mutante cu genele normale; bolnavul produce astfel substanțele lipsă
- etapele realizării terapiei genice:
1. se extrag leucocite din măduva osoasă a bolnavului
2. se infectează leucocitele cu un virus ce conţine genele normale
3. leucocitele transformate genetic se introduc în corpul bolnavului
- se poate aplicaatunci când: este vorba de o tulburare gravă, pentru care nu există tratament eficient;
rezultatele cercetărilor experimentale demonstrează că gena funcționează