Zborul insectelor

Vom analiza unele aspecte legate de zborul insectelor. In mod particular ne vom
axa pe planarea insectelor folosind in calculele noastre multe concepte introduse
in capitolele precedente. Cea mai mare parte a parametrilor necesari in calcule au
fost obtinuti din literatura, desi s-a tinut cont de faptul ca dimensiunea, forma si
masa insectelor variza in mod considerabil. In acest capitol calculele vor fi
efectuate pentru insecte avand o masa de aproximativ 0,1 g, ceea ce reprezinta
aproximativ dimensiunea unei albine.

In general zborul pasarilor si/sau al insectelor reprezinta un fenomen
extrem de complex. O analiza detaliata ar trebui sa ia in calcul atat elementele
aerodinamice cat si modificarea formei aripilor in diferite momente ale zborului.
Aparitia unor diferente ale miscarii aripilor in cazul unor insecte de talie mare,
respectiv mica, au fost recent puse in evidenta. Discutia care urmeaza este mult
simplificata, axandu-se pe ilustrarea unor elemente biomecanice fundamentale
ale zborului.
Zborul prin planare

Multe insecte (sau chiar pasari de dimensiuni reduse) pot sa isi miste
aripile atat de rapid incat sunt capabile sa planeze de-a lungul unei distante
semnificative. Miscarile aripilor intr-un zbor de planare sunt extrem de complexe.
Aripile trebuie sa furnizeze stabilitate laterala si sa genereze o forta de
ridicare necesara pentru a invinge forta gravitationala. Forta de ridicare rezulta
din miscarea orientata in jos a aripilor. Pe masura ce aripile executa o astfel de
miscare, presiunea exercitata asupra aerului va genera o forta de reactiune din
partea aerului asupra aripilor insectelor care le va face sa-si creasca altitudinea.
Marea majoritate a aripilor celor mai multe clase de insecte sunt astfel constituite
incat in timpul unei miscari orientate in sus fortele care se exercita asupra aerului
sa fie minime. Forta de ridicare care actioneaza asupra aripilor de-a lungul unor
miscari ale acestora este prezentata in fig. urmatoare.

Dependenta temporala a fortei aripilor in timpul zborului
In timpul miscarii in sus a aripilor forta gravitationala genereaza caderea insectelor.
Miscarea succesiva a aripilor in jos va genera forta de ascensiune care va readuce
insecta in pozitie initiala. Astfel pozitia verticala a insectei oscileaza in planul
vertical cu frecventa egala cu frecventa miscarii aripilor.

Distanta de-a lungul careia insectele coboara intre doua miscari ale
aripilor depinde de frecventa cu care aripile se deplaseaza. Daca insecta isi
deplaseaza aripile cu o frecventa redusa, intervalul de timp de-a lungul caruia
forta de ridicare este nula, este mai mare. De aceea insectele vor cobori mai mult
decat atunci cand frecventa de deplasare a aripilor este mai mare.

Putem sa simulam relativ usor frecventa de bataie a aripilor necesara pentru ca o
insecta sa mentina o anumita stabilitate a amplitudinii sale in zbor. Pentru a
simplifica calculele vom considera ca forta de ridicare are o valoare constanta in
timpul deplasarii in jos a aripilor si ca este nula in timpul miscarii in sus a acestora.
Daca deplasarea in sus a aripilor se efectueaza de-a lungul unui interval de timp
t, sub actiunea gravitatiei insecta va cobora cu o distanta h data de ecutia:

2
) (
2
t g
h
A
=
Miscarea in jos a aripilor care urmeaza, va avea rolul de a readuce insecta in pozitia
initiala. In mod normal putem impune conditia ca pozitia verticala a insectei sa nu
varieze cu mai mult de 0,1mm (adica h = 0,1mm).

s
s cm
cm
g
h
t
3
2
2
10 5 , 4
/ 980
10 2 2

= = A
Astfel timpul maxim admis pentru caderea libera este:
Deoarece miscarile in sus respectiv in jos a aripilor necesita aproximativ acelasi
interval de timp putem spune ca perioada completa a unei miscari sus-jos a aripilor
este egala cu 2t, adica:

s t T
3
10 9 2

= A =
Frecventa batailor aripilor este data de formula:

T
1
= v
In exemplul nostru frecventa are o valoare de 110 batai ale aripilor pe secunda.
Aceasta este o valoare tipica a frecventei batailor aripilor desi unele insecte (cum
ar fi fluturii) zboara avand o frecventa de deplasare a aripilor de aproximativ 10
batai pe secunda iar alte insecte (mult mai mici) zboara cu o frecventa de 1000 de
batai pe secunda. Pentru a putea reveni la pozitia verticala initiala forta de ridicare
care apare in timpul deplasarii in jos a aripilor si care actioneaza asupra corpului
insectelor trebuie sa aiba o valoare dubla in raport cu greutatea acestora.

Dat fiind faptul ca forta orientata in sus care actioneaza asupra corpului insectelor
este aplicata numai de-a lungul unei demiperioade, forta medie orientata in sus
care actioneaza asupra insectei este egala cu greutatea.
Muschii aripilor insectelor

In cazul insectelor apar mai multe tipuri de aranjamente ale muschilor aripilor. Un
astfel de aranjament, prezent in cazul unui zbor de tip dragon, este prezentat mult
simplificat in fig. urmatoare.
Muschii aripilor
Miscarea aripii este controlata de mai multi muschi care sunt reprezentati aici prin
muschii A si B. Miscarea in sus a aripilor este produsa de contractia muschiului A
care relaxeaza partea superioara a toracelui si produce miscarea in sus a aripii
atasate de aceasta. Atunci cand muschiul A este contractat muschiul B este
relaxat. Mai observam faptul ca forta produsa de muschiul A este aplicata aripii
prin intermediul unei parghii de tip 1. In acest caz punctul de sprijin este
reprezentat de articulatia aripii (cercul).
Miscarea in jos a aripii este produsa prin contractia muschiului B atunci
cand muschiul A este relaxat. In acest caz forta este aplicata aripii printr-o parghie
de tip 3. In calculele care urmeaza vom presupune ca lungimea aripii este de 1 cm.

Caracteristicile fizice ale muschilor implicati in zborul insectelor sunt
aceleasi pentru multe alte clase de muschi, nefiind specifice numai insectelor.
Forta pe unitatea de suprafata produsa de muschi si frecventa contractiilor
musculare sunt similare cu valorile masurate chiar si in cazul muschilor umani.
Totusi, muschii aripilor insectelor trebuie sa produca o miscare a aripilor cu o
frecventa foarte mare. Acest lucru este posibil datorita structurii de tip parghie a
aripilor. Masuratorile arata ca in timpul unei deschideri a aripii de aproximativ 70
o

muschii A si B se contracta cu numai 2 %. Presupunand ca lungimea muschiului B
este de 3 mm, modificarea lungimii muschiului in timpul contractiei musculare
este de 0,06 mm (2% din 3 mm).
Se poate arata astfel ca, in aceste conditii, muschiul B trebuie sa fie atasat de aripa
la o distanta de 0,052 mm de punctul de sprijin pentru a putea realiza miscarea
dorita a aripii.
Daca frecventa de bataie a aripii este de 110 batai pe secunda perioada unei
miscari complete sus-jos a aripii este 910
-3
s. Miscarea in jos a aripii produse de
muschiul B are nevoie de jumatate din acest interval de timp, adica 4,510
-3
s. Astfel
frecventa de contractie a muschiului B este 0,06mm impartita la 4,510
-3
s adica
13mm/s. O astfel de rata a contractiei musculare este observata in mod frecvent de
multe alte grupe de tesuturi musculare.

Puterea necesara plutirii in aer

Vom calcula in cele ce urmeaza puterea necesara pentru a mentine plutirea
insectei. Vom considera din nou o insecta avand masa m = 0,1g . Forta medie F
med

aplicata de catre cele doua aripi in timpul miscarii in jos a lor este 2G. Deoarece
presiunea aplicata de catre aripi este uniform distribuita de-a lungul suprafetei
totale a aripii putem considera ca forta generata de fiecare aripa actioneaza intr-un
singur punct la mijlocul sectiunii aripii. In timpul miscarii in jos a aripii centrul ei
parcurge o distanta verticala d. Lucrul mecanic total efectuat de insecta in timpul
miscarii in jos este egal cu produsul dintre forta si distanta:

Gd d F W
med
2 = =
Daca aripile se deschid la un unghi de 70
0
atunci in cazul nostru, pentru o insecta
avand aripi cu lungimea de 1cm, d=0,57cm. De accea lucrul mecanic efectuat in
timpul miscarii in jos a celor doua aripi este:

J erg W
5
10 12 , 1 112 112 57 , 0 980 1 , 0 2

= = = =
Vom examina acum unde este consumata acesta energie. In exemplul nostru masa
insectei trebuie sa fie ridicata cu 0,1mm in timpul fiecarei miscarii in jos a aripilor.
Energia necesara acestui lucru este:

J erg mgh E
7 2
10 98 , 0 98 , 0 10 980 1 , 0

= = = =
J erg
7
10 1 1

=
Miscarea aripilor insectei

Aceasta cantitate reprezinta o proportie neglijabila din energia totala consumata
(1,1210
-5
J). O analiza mult mai detaliata a acestei probleme arata ca lucrul mecanic
efectuat de catre aripi este convertit in principal in energia cinetica a aerului care
este accelerat de catre miscarea in jos a aripilor.

Puterea reprezinta lucrul mecanic efectuat in unitatea de timp. Insecta noastra
efectueaza 110 miscari in jos pe secunda. Astfel puterea totala P va fi data de
ecuatia:

W s erg s erg P
3 4 1
10 23 , 1 / 10 23 , 1 110 112

= = =
Energia cinetica a aripilor in zbor

In calculele noastre legate de puterea folosita pentru plutire am neglijat energia
cinetica a aripilor in miscare. Aripile insectelor, chiar daca sunt foarte usoare, au o
anumita masa si de aceea, atunci cand se misca, ele poseda energie cinetica.
Deoarece aripile se afla in miscare de rotatie, energia cinetica maxima din timpul
fiecarei batai a aripilor este:

2
max
2
1
e I E
c
=
I reprezinta momentul de inertie al aripilor iar
max
viteza unghiulara maxima in
timpul bataii aripilor.
Pentru a estima momentul de inertie a aripii vom presupune ca aripile pot fi
considerate intr-o buna aproximatie bare subtiri prinse la un capat de corp.

3
2
ml
I =
l - lungimea aripii (1cm in cazul nostru) iar m - masa celor doua aripi (~10
-3
g)
Viteza unghiulara maxima
max
poate fi calculata folosind valoarea vitezei maxime
liniare a centrului aripii:

2 /
v
max
max
l
= e
In timpul fiecarei batai a aripilor centrul lor se deplaseaza cu o viteza medie liniara
data de distanta d, traversata de centrul aripii, impartita la intrvalul de timp t a
unei batai din aripi. In cazul nostru d = 0,57cm si t = 4,510
-3
s. De aceea:

s m s cm
t
d
/ 27 , 1 / 127
10 5 , 4
57 , 0
v
3
med
= =

=
A
=

Viteza aripilor este zero atat la inceputul bataii cat si la sfarsitul ei. De aceea viteza
liniara maxima este mai mare decat viteza medie. Daca presupunem ca viteza
variaza dupa o lege sinusoidala putem considera ca viteza liniara maxima este
dubla in raport cu viteza liniara medie. De aceea viteza unghiulara maxima poate
fi scrisa ca fiind:

2 /
254
max
l
= e
Energia cinetica devine:

J erg
l
l
I E
c
7
2
2
3 2
max
10 43 43
2 /
254
3
10
2
1
2
1

= =
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
= = e
Deoarece avem de-a face cu doua tipuri de batai (sus si jos) de-a lungul fiecarui
ciclu a miscarii aripilor, energia cinetica va fi 243=86erg=8610
-7
J. Aceasta cantitate
reprezinta aproximativ energia consumata in plutire.

Elasticitatea aripilor
Pe masura ce aripile sunt accelerate ele castiga energie cinetica care este
binenteles furnizata de catre muschi. Cand aripile sunt decelerate, mai exact la
finalul bataii aripilor, acesta energie trebuie sa fie disipata. In timpul bataii in jos a
aripilor energia cinetica este disipata chiar de catre muschi si este convertita in
caldura. Aceasta caldura este folosita pentru mentinerea unei temperaturi optime
a corpului insectei. Unele insecte sunt chiar capabile sa foloseasca acesta energie
cinetica pentru miscarea in sus a aripilor ajutandu-le astfel in zborul lor. Articulatiile
aripilor acestor insecte contin un tampon elastic compus din proteine similare
cauciucului numite reziline.
In timpul miscarii in sus a aripilor rezilina este alungita. Energia cinetica a aripilor
este convertita in energia potentiala a rezilinei alungite care pastreaza aceasta
energie in mod similar unui resort. Cand aripile se deplaseaza in jos acesta energie
inmagazinata faciliteaza la randul ei miscarea aripilor.
Resilina in aripa
Folosind un model mult simplificat putem calcula cantitatea de energie stocata in
rezilina alungita. Desi rezilina este indoita intr-o forma foarte complexa vom
presupune in calculele noastre ca ea are forma unei tije de suprafata S si lungime l.
De aceea vom presupune ca in timpul alungirii, rezilina se supune legii lui Hook.
Aceasta presupunere nu este 100% adevarata deoarece lungimea de alungire este
considerabila si, pe cale de consecinta, atat modulul lui Young cat si suprafata ei
se modifica in procesul de alungire.

Resilina este o proteina elastomerica prezenta in cazul multor insecte.

Energia E
r
inmagazinata in rezilina alungita este:

l
l ES
E
r
2
2
1 A
=
E - modulul lui Young al rezilinei care are o valoare de aproximativ 1,810
7
dyn/cm
2
= 1,810
6
N/m
2
.
In general, in cazul unei insecte de dimensiunea unei albine, volumul rezilinei
poate fi considerat echivalent cu cel a unui cilindru de lungime 210
-2
cm si
suprafata 410
-4
cm
2
. Vom presupune ca lungimea rezilinei creste prin alungire cu
50%, adica l = 10
-2
cm. De accea, in cazul nostru, energia inmagazinata in cazul
fiecarei aripi este:

J erg E
a
7
2
4 4 7
10 18 18
10 2
10 10 4 10 8 , 1
2
1

= =

=
Energia stocata in cele doua aripi este este de 36erg, valoare care este comparabila
cu energia cinetica a aripilor aflate in miscare. Experimentele au aratat ca aproape
80% din energia cinetica a aripilor poate fi stocata de catre rezilina. Un alt exemplu
elocvent il reprezinta picioarele puricilor care contin rezilina ce inmagazineaza
energia necesara efectuarii sariturilor.